NOȚIUNEA DE GEN ÎN CREAȚIA JURNALISTICĂ

Obiective de referință:
1. Definirea noțiunii de gen în creația jurnalistică
2. Clasificarea genurilor gazetărești după: școala americană, școala rusească, școala
franceză.
3. Clasificarea genurilor informative în creația jurnalistică

Definirea noțiunii de gen, clasificarea genurilor gazetărești.

Noțiunea de „gen” este frecvent întâlnită în multe domenii ale vieții. Potrivit Dicționarului
Explicativ la Limbii Române (DEX, 2010), noțiunea de „gen” semnifică:-1.Diviziune obișnuită
prin clasificarea creațiilor artistice după formă, stil, temă. 2.Fiecare dintre diviziunile
fundamentale în care se împart operele literare și care cuprind creațiile asemănătoare prin modul
de a reprezenta realitatea. 3 Categorie gramaticală bazată pe distincția dintre ființe și obiecte,
precum și dintre ființele de sex masculin și cele de sex feminin. 4 Categorie care face distincție
între sexul masculin și cel feminin. 5 (Log) Clasă de obiecte care au note esențiale comune și
cuprind cel puțin două specii. 6 Stil personal, manieră de a se comporta, de a acționa, de a crea.
După câte vedem, noțiunea de gen gazetăresc nu o găsim în DEX, definițiile termenului de gen, se
referă la literatură. Pe parcursul anilor, rar întâlnim ca genul jurnalistic să fie interpretat/ definit de
către cercetători.
Zi de zi în lume se produc o multitudine de evenimente care necesită a fi mediatizate în
presă. Sunt utilizate diverse forme, modalități, volume pentru a reflecta cât mai clar, explicit,
concis, obiectiv un eveniment sau altul. Ca și în cazul genurilor literare, genul jurnalistic are formă
externă de prezentare ce corelează cu conținutul și formă internă: atitudinea, tonul, stilul, maniera
de înfățișare a faptelor. Deci, „ Genul ziaristic este o grupare de opera publicistice, care au în
comun tehnicile de documentare, selectare, prelucrare, interpretare, utilizare a informației,
precum și atitudinea, tonul, stilul, maniera de prezentare a realității.”
Genul ziaristic este „unealta de lucru” a gazetarului, fiecare jurnalist trebuie să cunoască
genurile gazetărești și mai cu seamă tehnica acestor genuri, etapele de realizare și de scriere a
genurilor jurnalistice de presă scrisă, radio, tv, on-line.
În „Manual de Jurnalism, Tehnici fundamentale de redactare” Luminița Roșca spune: Când
deschidem un ziar , nu ne așteptăm să găsim pe paginile lui procese-verbale care să ne informeze
despre un accident de ultimă oră și nici scrisori aparținând unor personalități , din care să aflăm
detalii despre ultimele hotărâri de guvern. Ne așteptăm să citim titluri incitante și texte coerente,
semnate de jurnaliști profesioniși, care să ne informeze despre evenimentele de actualitate, care ar
putea să ne intereseze.
 În Republica Moldova întâlnim următoarele categorii de genuri jurnalistice: genuri
informative și genuri analitice/comentative
Genurile informative au ca sarcină difuzarea operative a informației din toate domeniile de
activitate social fără ca jurnalistul să-și dea cu părerea despre eveniment/ problemă.
Genurile analitice/comentative includ în sine elemente de analiză, documentare cu opinii și
comparații ale jurnalistului.
Genurile informative sunt : ȘTIREA
RELATAREA/ DAREA DE SEAMĂ
INTERVIUL
REPORTAJUL
Genuri analitice(comentative)/ de opinie sunt: EDITORIALUL
ARTICOLUL
ANCHETA
RECENZIA
CRONICA
REVISTA PRESEI
TRECEREA ÎN REVISTĂ ș.a
Aici este necesar să facem o remarcă importantă: în lume există mai multe tradiții de
clasificare a genurilor jurnalistice. Școala americană de jurnalism clasifică genurile în felul
următor:
Genuri informative: Știrea, Interviul, Reportajul
Genuri de opinie: Editorialul, Cronica, Recenzia, Eseul
Genuri de investigație: Ancheta
Școala rusească clasifică genurile jurnalistice în felul următor:
Genuri informative: Știrea, Nota informativă, Interviul, Convorbirea (discuția), Replica,
Reportajul, Darea de seamă ș.a.
Genuri analitice: Corespondența informative, Corespondența analitică, Corespondența meditație,
Articoliul( Editorialul), Recenzia( Trecerea în revistă), Documentarul
Genurile publicistico-literare: Crochiul, Schița, Eseul, Foiletonul, Pamfletul ș.a
În literatura de specialitate sunt diverse clasificări ale operelor ziaristice care într-un fel sau
altul reflectă genurile mass-media din țara pe care o reprezintă, genurile și care se regăsesc în
presa. De exemplu, jurnalistul francez Yves Agnès în manualul Introducere în jurnalism,
identifică 27 de genuri: 1) știrea scurtă, 2) filetul, 3) sinteza, 4) ecoul, 5) revista presei, 6)
infografia, 7) reportajul, 8) portretul, 9) necrologul, 10) relatarea, 11) articolul istoric, 12) analiza,
13) ancheta, 14) dosarul, 15) rezumatul unui document, 16) interviul, 17) masa rotundă, 18)
microancheta, 19) tribuna liberă, 20) comunicatul, 21) poșta redacției, 22) avanpremiera, 23)
editorialul, 24) biletul, 25) recenzia, 26) cronica, 27) caricatura.
Despre același eveniment, pe una și aceeasi temă s-ar putea scrie știri, reportaje, editoriale
ș.a, deci, conținutul e același, diferă doar prezentarea. Jurnalistul alege genul pe care urmează să-
l realizeze , prin urmare ziaristul trebuie să cunoască la perfecție genurile informative, comentative
ș.a. pentru a putea realiza operativ, inteligibil, clar, concis un gen jurnalistic sau altul. Potrivit
cercetătorilor M. Guzun și Gh. Gorencioi: Genul ziaristic poate fi ales de autor înainte sau după
documentarea pe teren, ori poate fi propus de redacție. În orice caz, decizia definitivă se ia după
documentarea pe teren, când fiecare detaliu poate decide viitoarea formă de prezentare a faptelor.
Opțiunea pentru un anumit gen se află în raport direct cu aria de difuzare (presa locală, presa
națională), în raport cu publicul (tineret, copii, femei etc.). [6]
Deci, opera ziaristică de calitate este determinată, în mare măsură, de opțiunea autorului
pentru un gen sau altul, de maniera de abordare a temei, de exploatarea la maximum a specificului
genului ales. Deseori întâlnim în redacții jurnaliști specializați pe un gen sau altul.
E de menționat că pe parcursul evoluției, genurile au suferit diverse transformări dând
naștere unor noi genuri, specii în care unele elemente pot interfera. De exemplu apar noi tipuri de
știri: știre obișnuită-știre dezvoltată; interviul-relatare, interviu-analiză, știrea foto, fotoreportajul,
fotocronica, fotoancheta, iar prezența schemelor și diagramelor a stimulat apariția genului numit
infografie, astfel reliefând un aspect sau altul al problemei, al evenimentului.
O problem tot mai des întâlnită ultimul timp în practica jurnalistică autohtonă, și nu numai,
ține de faptul că gazetarii nu respectă limitele între jurnalismul de informare și jurnalismul de
opinie, nu divizează faptele de opinii, își dau cu părerea în cadrul genurilor informative, vin cu
diverse aluzii, manipulează nerespectând legea surselor, independente una de cealaltă ș.a ceea ce
e inadmisibil. G.P. Scott, editor la ziarul englez The Guardian spunea:„Faptele
sunt sacre, comentariile sunt libere”
Bibliografie:

1. Agnès, Y. Introducere în jurnalism. Iaşi: Polirom, 2011, p. 185-199.

2. Bâlbâie, Radu&Popescu, Cristian Florin, Mic dicţionar de jurnalism. – Bucureşti: Fundaţia
Rompres, 1998.
3. Florea, L. S. (coord.). Gen, text și discurs jurnalistic. București: Tritonic, 2011, p. 17-101.
4. Popescu, C. F. Manual de jurnalism. București: Tritonic, 2005, p. 13-73.
5. Roșca, L. Producția textului jurnalistic. Iași: Polirom, 2004, p. 49-100.
6. Guzun M, Gorencioi Gh. Jurnalismul de informare. Chișinău: CEP USM,2017.