Sunteți pe pagina 1din 5

Maria Todorova – Balcanii și Balcanismul

Idei pe capitole
Introducere – Balcanism și orientalism: categorii diferite?
- Balcanizarea – sinonim pentru reintoarcerea la tribal, la primitiv și barbar.
- Locuitorii Balcanilor nu doresc să se conformeze cu standardele de comportament
considerate ca normative de către lumea civilizată.
- Lumea civilizata – era nemuțumita de Balcani din cauza războaielor balcanice (1912-1913)
- Un autor Kennan – menționează că un element important pentru zona Balcanilor era
naționalismul agresiv, mostenit dintr-un trecut tribal indepartat. Oamenii in acea zonă se
omorau pentru niste chestii ce s-au intamplat acum 500 de ani in urmă.
- Orientalismul – experiență tumultoasă, dar balcanismul nu reprezintă o subspecie a
orietalismului.
- O altă idee – Balcanii au inceput să-și piardă identitatea in momentul in care au inceput să
se europenizeze. Est-ul a constituit pentru Vest un tărâm exotic și imaginar, iar Orientul a
devenit utopie, el reprezenta trecutul, viitorul și Evul Mediu.
- Balcanii – au fost deseori comparati cu o puntre intre Est și Vest, intre Europa și Asia.
Balcanii reprezintă o punte intre diferitele stadii de dezvoltare: semidezvoltat,
semicolonial, semicivilizat, semioriental.
- Balcanismul a evoluat in mare măsură independent de orientalism, un motiv fiind unul
geopolitic: tratarea separată a Balcanilor în cadrul istoriei complexe a Europei de Est.

1. Balcanii Nomen
- Cuvântul „Balkan” – folosit din secolul XV de scriitorul Umanist italian Filippo
Buonaccorsi Callimaco
- Din secolul XVIII va fi folosit din ce in ce mai des impreună cu alternative = e folosit
exclusiv ca sinonim pentru muntele Heamus. Geograful german August Zeune – primul
care a făurit termenul de Peninsulă Balcanică”
- Cuvantul Balkan este legat de noțiunea de munte; Din secolul XX cuvantul Balcani are o
conotație politica.
- Definitia Balcanilor a urmat un set de criterii geografice, politice, istorice, culturale, etnice,
religioasesi economice si de cele mai multe ori o combinatie de criterii.
- Cea mai importanta notiune ce deriva din Balkan este balcanizarea – la sfarsitul sec XIX,
Balcanii au inceput sa fie folositi din ce in ce mai mult cu o conotatie politica decat una
geografica pentru a desemna statele care aparusera dupa caderea Imperiului Otoman:
Grecia, Serbia, Muntenegru, Romania si Bulgaria.
- Balcanizarea – se refera la dezmembrarea unei zone geografice in unitati mici si deseori
ostile. Sinonim pentru despotism, revolutii, contrarevolutii, razboi de guerila, asasinate,
prezente fecvente in zonele balcanice. Expresia „balcanizarea a aparut dupa WW1”
- Balcanic – acest termen era candva sinonim cu neseriorizatea, letargie, coruptie,
iresponsabilitate, management dificitar, stergerea competentelor si a granitelor in domeniul
legislativ si multe altele.

2. Balcanii ca autodesemnare
- Asupra Balcanilor planeaza o autoperceptie negativa, alături de o imagine exterioară
dezaprobatoare și defaimătoare.
- Operă literară ce se asociază cu numele balcanic este Bai Ganiu Balkanski -eroul literar
nemuritor scris de Aleko Konstantinov (bulgar). Apare și noțiunea de homo balkanicus.
- In cazul Romanilor – au insistat asupra legăturilor lor directe cu lumea occidentală, fără
sa accepte nici măcar medierea Europei Centrale și rolul lor misionar ca avanpost al
latinității și civilizației intr-o mare de barbari (slavi și turci)
- Emil Cioran – detestându-i pe ai mei, detestându-mi tara, cu tăranii ei atemporali, îmbătați
de toropeala lor și parcă plesnind de buimăceală, roșeam pentru această ascendență, îi
renegam, refuzam veșnicia lor de mâna a doua, le respingeam certitudinile de larve
pietrificate, reveria geologica - aserțiuni românești referitoare la non balcanism.
- Balcanii a fost prima regiune geografică unde otomanii au început să piardă teritorii si acest
lucru a dat naștere dușmăniei provenite dintr-un sentiment de trădare.
- Balcanii – un fel de țară a nimănui, nici europeană, dar nici asiatică. Balcanismul este in
general o categorie depreciativă.
- Conflictul din Iugoslavia = noi demoni posedaseră casa balcanică și-și pregăteau ospățul
barbar și sângeros, mai întâi in Croația, apoi in Bosnia.

3. Descoperirea Balcanilor

- Balcanii în sine ca entitate geografică, socială și culturală distinctă au fost „descoperiți” de


călătorii europeni după sfârșitul secolului XVIII.
- Au apărut o dată cu începutul conștientizării faptului că posesiunile europene ale
Imperiului Otoman aveau o fizionomie distinctă. – a zdruncinat caracterul unitar al lumii
orientale.
- După sfârșitul secolului al XVII-lea se schimba perceperea otomanilor, o dată cu
Iluminismul.
- Descoperirea bulgarilor în punctului culminant al sentimentului slavofil in a doua jumătate
a secolului al XIX-lea. Bulgarii și Rusii vor avea o istorie violentă. Atitudinile rusești față
de bulgari aminteau deseori de atitudinea generală europeană filoelenă: așa cum europenii
își descopereau grecii lor ca sursă a civilizație, rușii își descopereau bulgarii lor ca rădăcini
ai culturii slave.
- Balcanii, deși parte a Orientului Apropiat, au fost de asemenea subiectului unei inspirații
pentru Karl May sau Leontiev.
- Boala de care sufereau bulgarii era democația, pe cei care ii compătimeau pentru
slăbiciune, sărăcie, umilință. Leontiev a înfățisat toate națiunle balcanice ca fiind mai
practice, mai viclene, mai diplomate și mai precaute decât rusii, dovădă a spiritului lor
comercial ce prevala asuprea idealismului.

4. Tipare ale percepției până în 1900.


- Grosul scrierilor europene despre Imperiul Otoman din secolele XV și al XVI consta in
tratat politice, alcătuite de obicei de învățaț și diplomați cu o cunoaștere redusă.
- Imaginea turcilor în Anglia in secolul al XVI-lea și o mare parte din secolul XVII-lea era
una de tiranie, arbitrar, sclavie, piraterie, pedepse sălbatice.
- Henry Blount – el descrie caracterul unei națiuni stăpânitoare, in curs de formare.
- Întâlnirea cu rasele subjugate a produs răspunsuri anbigue – exista o tensiune între empatia
naturală cu guvernații și opoziția față de musulmani.
- Ex la bulgari: Bulgarii au fost descriși ca un popor de țărani, o democrație rurală, cum
exista in Norvegia, Elvetia, Kansa, avand calități ca onestitatea, sinceritate și economia,
dar mai degrabă inceți, domestici, sobri si neprimitori.
- Apare un alt fenomen, bazat pe o gândire evoluționistă și ilumiinstă liniară pe: progresist-
reacționar, avansat-inapoiat, industrial-agricol, urban-rural, rațional-irațional, istoric-
nonistoric.
- Progresul devenise cuvantul cheie al sfârșitul secolului al XIX, asa cum democrația a ajuns
la sfârșitul secolului XX-lea.

5. De la descoperire la invenție, de la invenție la clasificare.

- La inceputul secolului al XX-lea, in literatura europeana se formase deja o imagine a


Balcanilor, și a fost dezvoltată în continuare.
- Harry De Windt – s-a referit la călătoria sa în Balcani și in Rusia europeană ca la o excursie
prin Europa barbară, traversând țări sălbatice și lipsite de legi intre Adriatica și Marea
Negră, care erau focare de fărădelegi și tâlhării.
- Un act de violență înspâimântător – membrii familiei regale sârbe, Aleksandru și Draga,
au fost uciși si aruncați pe fereastră la Belgrad – era o caracteristică rasială specifică speciei
slave.
- Cruzimea balcanică – apartenenț la Răsărit. Viața valorează aici la fel de puțin ca în China
sau în Japonia.
- Alt scriitor – Durham – Serbia era un viespar iar națiunea, atât în Muntenegru cât și în
Serbia, stia doar să iubească sau să urască, nu exista cale de mijloc.
- Termenul balcanizare a apărut ca rezultat al războaielor balcanice și al Primului Război
Mondial, iar Balcanii au fost pecetluiți ca o valoare eminamente negativă – violența era
trăsătura principală.
- Verdictul rasial dat Balcanilor a inceput cu o redare a mai clară a motivului amestecului
rasial. Ex: Sarajevo – colcăia de naționalități ciudate: bosniaci, croați, sârbi, dalmați, greci,
turci, tigani.
- Complexitatea etnică a Balcanilor s-a dovedit a fi caracteristica cea mai frustrantă – spre
desosebire de Europa Occidentală, unde națiunile trăiau în blocurile mai mult sau mai puțin
omogene, in Est ele erau amestecate intr-un fel care a adus la introducerea cuvântului
„maceoine” in vocabularul celor care scriu meniuri.
- Sfârșitul secolului XIX și începutul sec XX au fost martorii apogeului teoriilor
evoluționismului, în special al versiunii sale de progresism. Balcanii erau de asemenea
supușii legilor universale ale evoluției, dar cultura și civilizația lor erau inapoiate.
- Samuel Huntington – consideră ca sursa de conflict va fi culturală decât economică sau
ideologica. Falia propusa de el între civilizația occidentală și lumea slav-ortodoxă era
trasată nu de economie sau politică, ci de cultură.
- O nouă trăsătură pentru imaginea Balcanilor a fost adăugată dupa WW2 – comunismul.
Balcanii au fost proclamați „pierduți pentru lumea occidentală, în timp ce Rusia rămânea
puternică în peninsula.

6. Între Clasificare și politică. Balcanii și mitul Europei Centrale.

- Dupa WW2, clasificările geopolitice au atribuit unei părți a Balcanilor un loc umil în cadrul
Europei Centrale, considerat de Occident ca fiind un apendice omogen al Uniunii
Sovietice.
- În Balcani, sentimentul de comunitate balcanică a fost marginalizat, iar autodesemnarea a
urmat axa Est-Vest.
- Balcanii au renăscut ca o entitate distinctă, sub ceea ce aparent era considerat un titlul mai
neutru – Europa de Sud-Est. Inainte de WW2 era numită drept Europa Centrală.
- Mesajul politic era direct, iar Istvan Bibo l-a definit – Căutarea celor mai adânci rădăcini
ale unei căi democratice de organizare sociale.
- Problema de natură mai mult sau mai puțin goegrafică și semantică: dacă Europa Centrală
reprezenta limita externă a Europei, unde se afla Europa de Est?
- În pofida deosebirii clare față de Rusia, Europa Centrală are la bază o prezumtivă idee a
europenismului central ca rampă de lansare, și este pentru mulți o idee suficient de
atrăgătoare ca să i se acorde credit.
- În România – Eugen Ionesco – consideră că Austria, Ungaria, România, Croația și
Cehoslovacia reprezintă singurul mod de apărare uman și european împotriva barbariei
pseudoiideologice ale Rusiei.
- Halecki – regiunea unde se născuse Europa părea să fie atât de diferită de restul
continentului mai prosper din cauză cuceririi otomane a Peninsulei Balcanice de care a fost
eliberată în cele din urmă. Această eliberare, constând în divizarea Peninsulei Balcanice
între statele creștine succesoare ale Imperiului Otoman, a reunit în fapt această parte a
Europe în ultima perioada istorică.
7. Balcanii Realia: Qu’est-ce qu’il y a de hors-texte?

- Numele dat peninsulei, Balcanii sunt moștenirea lăsată de Imperiul Otoman.


- Există 2 interpretări ale moșteniir otomane: 1) impunerea unor structuri străine religioase,
sociale, instituționale și rasiale unor societăți medievale autohtone creștine. 2) simbioză
complexă între tradițiile turcă, islamică și bizantină.
- Demarare eforturilor de construire a unei autoidentități, națiunile balcanice în curs de
afirmare au încercat să delimiteze granițele dintre ei și conducători.
- Crearea statelor balcanice autonome și independente a fost nu doar o separare, ci și o
respingere a trecutului politic. Ideea este vădit exprimată în încercarea de a schimba vechile
instituții și forme otomane de autoguvernare locală cu unele de tip european.
- Toate țările balcanice au recurs la soluții similare în încercarea de a se rezolva problemele
minorităților: emigrarea și asimilarea.
- Pretinsul caracter neuropean al Balcanilor e folosit pentru a legitima neimplicarea.