Istoriografia Separatismului

ISTORIOGRAFIA SEPARATISMULUI TRANSNISTREAN (1989–2005)
Lidia PRISAC (n. 1978, s. Antoneşi, rn.Ştefan-Vodă) – licenţiată (2001) a Facultăţii de Istorie a
Universităţii de Stat din Moldova, doctor în istorie (2013) al Institutului de Istorie al Academiei de
Ştiinţe a Moldovei, cu tema Relaţiile interetnice în Republica Moldova (1991–2005). Bursiera De-
partamentului UNESCO Studii Sud-est Europene, Facultatea de Istorie, Universitatea de Stat din
Moldova (2002); a Şcolii Doctorale Francofone în Ştiinţe Sociale, Europa Centrală şi Orientală,
Universitatea din Bucureşti (2007); a Şcolii de Studii Avansate în Jurnalism, Centrul pentru Jurna-
lism Independent (2012) şi a Centrului de Studii Strategice de Apărare şi Securitate al Academiei
Militare a Forţelor Armate „Alexandru cel Bun” (2019). Bursieră a programelor de cercetare post-
doctorale „Eugen Ionescu” oferit de Guvernul României şi AUF (România, 2016); „Atlas” oferit de
Fundaţia Maison des Sciences de l 'Homme (FMSH) şi Centrul de Studii Franco-Ruse (CEFR)
(Franţa, 2017); „Rafael Lemkin” oferit de Fundaţia Institutului-Muzeu al Genocidului Armean (Ar-
menia, 2019); „Burse pentru cercetători străini” oferit de Institutul Cultural Român (România, 2019).
Cercetător al Institutului Patrimoniului Cultural (din 2003) şi al Bibliotecii Ştiinţifice (Institut) „Andrei
Lupan” (din 2018) din cadrul Ministerului Educaţiei, Culturii şi Cercetării al Republicii Moldova.
Domenii de interes: istoria recentă a Republicii Moldova, istoria minorităţilor naţionale/etnice; re-
laţii interetnice în spaţiul (ex)sovietic; istoria diferendului transnistrean; viaţa cotidiană în Moldova
sovietică. Cercetările recente sunt axate preponderant pe istoria comunităţii armene din Basarabia
în perioada interbelică, inclusiv istoria refugiaţilor armeni ajunşi în România regală după genocid
şi sovietizare. A publicat peste 100 de studii ş articole în Republica Moldova, România, Armenia,
Lituania, Germania, Ucraina, Federaţia Rusă, Serbia. Publicaţii recente: «Этнические меньшин-
ства на периферии империи – армяне Бессарабии накануне и после революционного си-
стемного кризиса в России», Политические, социально-экономические и межэтнические
процессы в пограничных регионах России в XVI–начале XX вв., Материалы международной
научно-практической конференции (г. Уфа, 1–4 июня 2020 г.) /Отв. ред. Р.Г. Буканова. Уфа:
Мир печати, 2020, c. 328-336; „Sub ocrotirea «fratelui mai mare» sau despre «naţionalităţile con-
locuitoare» din R(A)SS Moldovenească”, Panorama comunismului în Moldova sovietică. Context,
surse, interpretări /ed. Liliana Corobca, Iaşi, Polirom, 2019, p. 414-436; „Dimensiuni ale cotidianului
sovietic în RSS Moldovenească”, Panorama comunismului în Moldova sovietică. Context, surse,
interpretări /ed. Liliana Corobca, Iaşi, Polirom, 2019, p. 710-730 (coautor); „Revizuirea memoriei.
O altfel de abordare a deportărilor din RSS Moldovenească. Studiu introductiv”, Arhivele memoriei:
Recuperarea şi valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar-comunist din Repu-
blica Sovietică Socialistă Moldovenească: Memorii. Documente. Studii de caz, vol III: Cercetări
realizate în localităţile din sudul Republicii Moldova, C. Manolache (ed.), Chişinău: Biblioteca Ştiin-
ţifică (Institut) „Andrei Lupan”, p. 8-22 (coautor); „Transnistrian war (march 2 – july 21 1992) lived
and narrated by military reporters”, Stress in military profession, Thematic collection of articles,
Strategic research institute, University of defense, Republic of Serbia & Faculty of military science,
Stellenbosch university, South Africa, Media center „Odbrana“, Belgrade, p. 295-313; „Exodul ar-
menilor după genocid şi sovietizare în România regală (1915/1918 – 1924)”, The 1st Annual Kurul-
tai of the Endangered Cultural Heritage – AKECH 2018, Constanţa, 2018, p. 85-99; „The Armenian
Community in the Republic of Moldova: Demographic, Cultural, and Religious Aspects”, Armenians
in Post-Socialist Europe, Konrad Siekierski, Stefan Troebst (eds.), Köln, Böhlau, 2016, p. 89-106
(coautor); Arhitectura relaţiilor interetnice în spaţiul ex-sovietic: Republica Moldova (1991–2014),
Iaşi, Lumen, 2015, 305 p. etc.
Lidia PRISAC
ISTORIOGRAFIA SEPARATISMULUI
TRANSNISTREAN (1989–2005)
Ediția a II-a,
revăzută și adăugită
Chișinău, 2021
CZU 323.173(478)”1989/2005”
Aprobat de Comisia de selecţie pentru editarea cărţii naţionale

şi editat cu contribuţia Ministerului Educaţiei, Culturii şi Cercetării
Lucrarea a fost recomandată spre editare la şedinţa Consiliului ştiinţific al Bibliotecii

Ştiinţifice (Institut) „Andrei Lupan”, proces-verbal nr. 1 din 19 ianuarie 2021
Consultant ştiinţific: dr. hab., col. (r) Constantin Manolache

Redactor ştiinţific: dr. Ion Valer Xenofontov
Editor: Eduard Potângă
Referenţi ştiinţifici: dr. Liliana Rotaru, dr. Oleg Bujor
Redactor literar: Vitalie Ţurcanu
Procesare computerizată: Nadia Potângă
Copertă: Natalia Berebiuc
Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Prisac, Lidia.
Istoriografia separatismului transnistrean (1989–2005) / Lidia Prisac; consultant şti-
inţific: Constantin Manolache; redactor ştiinţific: Ion Valer Xenofontov; referenţi ştiinţifici:
Liliana Rotaru, Oleg Bujor. – Ed. a 2-a, rev. şi adăugită. – Chişinău: Lexon-Prim, 2021.
– 170 p.: fot., il., h.
Rez.: lb. engl. – Referinţe bibliogr.: p. 126-149. – Ind. de nume, geogr.: p.: 164-170.
– 500 ex.
ISBN 978-9975-3291-2-5.
Dimpreună cu o suită impresionantă de titluri istoriografice, lucrarea pune la îndemâna

cititorului abordarea unui subiect ce ţine de fenomenul secesiunii Republicii Moldova în
perioada imediată a dezintegrării URSS. Monografia cuprinde problematica istoriografică a
separatismului transnistrean şi este destinată cercetătorilor din diverse domenii, organelor
puterii de stat şi organelor de administrare publică din Republica Moldova, profesorilor, stu-
denţilor şi tuturor celor interesaţi de aspectele diferendului transnistrean.
MD-2049, mun. Chişinău, str. București 59

LEXON
EDITURA
GSM: 0 699 04 555; 0 795 29 555 © Lidia Prisac, 2021

fax. 022 28 81 78; www.lexon.md
e-mail: lexonprim2001@gmail.com © Editura LEXON, 2021
CUPRINS
Lista abrevierilor ............................................................................ 7

Notă asupra ediției (Lidia Prisac) ................................................. 8
Сonflictul transnistrean între lucrări științifice
și cele de propagandă (Ivan Duminica) ........................................ 11
Приднестровский конфликт между научными
и пропагандискими работами (Иван Думиника) .................. 14
Introducere ...................................................................................... 17
Capitolul I. SEPARATISMUL TRANSNISTREAN

REFLECTAT ÎN LUCRĂRILE AUTORILOR
DIN REPUBLICA MOLDOVA ........................................................ 23
I.1. Consideraţii preliminare ............................................................. 23
I.2. Spaţiul transnistrean ca entitate teritorială românească ......... 33
I.3. Elemente etnoculturale şi lingvistice ........................................ 41
I.4. Dimensiuni economice şi geopolitice ale
separatismului transnistrean ........................................................... 50
Capitolul II. PROBLEMA TRANSNISTREANĂ

ŞI SEPARATISMUL ÎN LITERATURA OCCIDENTALĂ
ŞI DIN ROMÂNIA ........................................................................... 65
II.1. Cadru sumar ............................................................................... 65
II.2. Interesele istorice ale Rusiei în Transnistria
şi în Republica Moldova ................................................................... 75
II.2.1. Discursul istoriografic occidental .......................................... 75
II.2.2. Istoriografia din România ...................................................... 78
II.3. Conflictul interetnic în cadrul
6 Lidia PRISAC
II.3.1. Panopticul demersului istoriografic occidental .................... 80

II.3.2. Aspectul interetnic în percepția autorilor români ................ 85
II.4. Rolul Federaţiei Ruse şi al Ucrainei în susținerea
şi alimentarea separatismului .......................................................... 87
II.4.1. Ipoteza reflectată de autorii occidentali ................................ 88
II.4.2. Factorul principal estimat în literatura din România .......... 92
Capitolul III. SEPARATISMUL TRANSNISTREAN

ÎN PUBLICAŢIILE PROSEPARATISTE ......................................... 95
III.1. Dimensiunile problemei .......................................................... 95
III.2. „Cultura transnistreană” –
vectorul politicii proseparatiste ....................................................... 100
III.3. Problema minorităţilor naţionale şi
diminuarea drepturilor lor – element esenţial al
III.4. Recunoaşterea factorului geopolitic
al separatismului transnistrean ....................................................... 112
Concluzii şi recomandări ..................................................................... 119

Bibliografie .............................................................................................. 126
Abstract ..................................................................................................... 150
Anexe ......................................................................................................... 153
Indice de nume ....................................................................................... 164
Indice geografic ...................................................................................... 169
ISTORIOGRAFIA SEPARATISMULUI TRANSNISTREAN (1989–2005) 7
LISTA ABREVIERILOR
AIO Anuarul de Istorie Orală

AȘM Academia de Ştiinţe a Moldovei
CSI Comunitatea Statelor Independente
DR Destin Românesc.
Revistă de istorie şi cultură
IPP Institutul de Politici Publice
MAE Ministerul Afacerilor Externe
MECCRM Ministerul Educației, Culturii
și Cercetării al Republicii Moldova
NATO Organizaţia Tratatului Atlanticului
de Nord
ONU Organizaţia Naţiunilor Unite
OSCE Organizaţia de Securitate
şi Cooperare Europeană
OSTK Consiliul Unit a Colectivelor de Muncă
„rmn” republica moldovenească nistreană
rmn republica moldovenească nistreană
sec. secol
SUA Statele Unite ale Americii
UE Uniunea Europeană
UNA-UNSO Adunarea Națională Ucraineană–
Autoapărarea poporului ucrainean
8 Lidia PRISAC
NOTĂ ASUPRA EDIȚIEI
Lucrarea de față are în vizor abordarea problematicii separa-

tismului instituit de regimul anticonstituțional de la Tiraspol în
partea de est a Republicii Moldova. Atributul geografic, care apa-
re pe coperta cărții, face referire la cele cinci raioane din stânga
Nistrului – Slobozia, Grigoriopol, Dubăsari, Râbnița, Camenca,
inclusiv municipiile Tiraspol și Tighina (Bender), ancorate imagi-
nar, după 1990, în ceea ce s-ar numi regiunea transnistreană (par-
te componentă, din punct de vedere fizico-geografic, a teritoriului
situat între fluviile Nistru și Bug).
Adesea, în literatura de specialitate, teritoriului actual al
raioanelor din stânga Nistrului îi este atribuită titulatura de –
„Transnistria” – denominație, de ordin, mai mult, politică. Aceas-
tă denumire a prins oficial contur în perioada 1941–1944 pentru a
diferenția teritoriul dintre Nistru și Bug care intrase sub adminis-
trație civilă și economică românească. În cazul lucrării de față, de-
numirea de Transnistria este utilizată pentru a desemna regiunea
doar din perspectivă geografică și face referire la cele cinci raioane
enunțate mai sus, care în legislația Republicii Moldova figurează
cu sintagma de „raioanele din stânga Nistrului”1.
În esență, prin titlul enunțat al cărții am încercat să sugerez că
în fapt acest separatism declanșat în raioanele de est ale Republi-
cii Moldova relevă pretențiile teritorialele ale regimului anticon-
stituțional de la Tiraspol mult mai mari decât s-ar părea la prima
vedere.
Constituția Republicii Moldova (articolul 110) prevede acordarea unor forme și

1
condiții speciale de autonomie localităților din stânga Nistrului, suprafața cărora

constituie 3 567 km². Unitatea teritorială este formată din 147 de localități, inclu-
siv un municipiu, 9 orașe, 2 localități în componența orașelor, 69 de sate (comu-
ne). Centrul adminsitatrativ este municipiul Tiraspol.
În comparație cu ediția precedentă, ediția a II-a aduce doar

unele completări. În linii generale, este vorba de următoarele re-
tușări.
Din punct de vedere cronologic, lucrarea analizează studi-
ile cu referire la separatismul transnistrean apărute în perioada
1989–2005, pe alocuri lista bibliografică fiind ușor actualizată
cu noi titluri apărute în ultimii ani. În câteva note de subsol am
adăugat informații suplimentare la războiul din partea de est a
republicii și aportul Ucrainei la mersul acestuia, în defavoarea Re-
publicii Moldova. Trebuie să subliniez că istoriografia ucraineană
față de separatismul transnistrean nu a fost un subiect predilect
al acestei ediții, cerându-se revenirea într-o lucrare aparte la te-
matica de abordare a diferendului transnistrean de către istoricii
din Ucraina, ale căror tratări par să fie diferite până la anul 2014
și după această dată. Un volum care relevă subiectul diferendului
transnistrean și poziția Ucrainei față de acesta este al autorilor Ion
Popescu și Constantin Ungureanu, Românii din Ucraina între tre-
cut şi viitor, Oradea, Editura Primus, 2010, 572 p.
La lista bibliografică, am completat ediția a II-a cu câteva lu-
crări și studii apărute recent – Lidia Prisac, Arhitectura relațiilor
interetnice în spațiul ex-sovietic: Republica Moldova (1991–2014),
Iaşi, Lumen, 2015, 305 p.; Lidia Prisac, „Reporteri militari în răz-
boiul de pe Nistru (2 martie–21 iulie 1992)”, Revista Militară. Studii
de securitate și apărare, 2017, nr. 1 (17), pp. 143-156; Lidia Prisac,
„Activizarea «problemei naționale» în RSS Moldovenească în
contextul proclamării suveranității de stat și destrămării Uniunii
Sovietice”, Suveranitatea Republicii Moldova: concept și realita-
te. Materialele conferinței interuniversitare on-line 30 ani de la
proclamarea suveranității RSS Moldova, 23 iunie 2020, Chișinău,
Tipografia „Balacron”, 2020, pp. 230-242; Anatol Petrencu, Rusia,
2019: „Acesta a fost un an greu…” = „Это был тяжелый год”.
10 Lidia PRISAC
Monografie, Chișinău, Tipografia „Balacron”, 2020, 296 p.; Ion

Valer Xenofontov, „Istoria recentă a Republicii Moldova”, Revista
Militară. Studii de securitate și apărare, 2018, nr. 2 (20), pp. 69-109
ș.a.
Alte completări se referă la stilizarea bibliografiei și notelor
din subsol. Toate titlurile din limba rusă sau ucraineană au fost
traduse în limba română.
Pentru a ușura și diversifica lecturarea lucrării am adăugat un
indice de nume, un indice geografic, precum și mai multe ilustra-
ții (la anexe), care relevă subiectul separatismului transnistrean.
O atenție deosebită am dat redactării textului, grație inter-
venției dr. Stelian Mândruț (Institutul de Istorie „Gheorghe Ba-
rițiu” din Cluj-Napoca al Academiei Române), care a citit prima
ediție integral (cu creionul în mână) și a venit cu sugestii de îmbu-
nătățire, pentru care fapt îi adresez mulțumiri și pe această cale.
СONFLICTUL TRANSNISTREAN ÎNTRE

LUCRĂRI ȘTIINȚIFICE ȘI CELE DE PROPAGANDĂ
În martie 2022 se vor marca 30 de ani de la declanșarea conflic-

tului armat de la Nistru. În acest răstimp, în Republica Moldova,
inclusiv în așa-zisa republică moldovenească nistreană, nerecu-
noscută, a crescut o generație întreagă, care poate afla despre rela-
ția dintre Chișinău și Tiraspol din acei ani îndepărtați, 1989–1992,
doar din cărți. După cum bine se știe, lucrările publicate pe acest
subiect, pe de o parte, reprezintă o sursă importantă de informare,
iar pe de altă parte – un mijloc ideologic (de propagandă), îndrep-
tat spre protejarea unor sau altor idei politice, care cu timpul pot
prinde rădăcini în mentalul colectiv.
În legătură cu acest fapt, de la sine apare necesitatea analizei
literaturii de specialitate pe acest subiect, care, pe parcursul trece-
rii anilor, a apărut pe ambele maluri ale Nistrului. O astfel de sar-
cină deloc ușoară și-a asumat-o cercetătoarea de la Chișinău, Lidia
PRISAC. De remarcat faptul că abordarea nu este una accidentală,
autoarea fiind atrasă de subiect de mai bine de zece ani. Pe lângă
diverse studii și articole, în 2008, aceasta a publicat cartea „Isto-
riografia separatismului transnistrean”, în care, în mod cuprinză-
tor, examinează pentru prima dată cercetările în acest domeniu.
Acum însă, după o anumită perioadă de timp, având în vedere
evoluția științei istorice, a apărut necesitatea unei noi abordări,
mai proaspete, asupra subiectului enunțat. Prin urmare, este logic
să avem în față o a doua ediție a lucrării, revăzută și completată.
Până la introducere în studiul propriu-zis, în Nota asupra edi-
ției, dr. Lidia PRISAC explică de ce numește conflictul de la Nistru
din 1992 cu termenul de „separatism”. În opinia acesteia, termenul
enunțat, atrage atenția asupra faptului că pretențiile teritoriale ale
12 Lidia PRISAC
autorităților nerecunoscute de la Tiraspol sunt „mult mai mari

decât s-ar părea la prima vedere”.
În monografia prezentată, autoarea analizează lucrările cu re-
ferire la conflictul transnistrean, apărute în perioada 1989–2005.
În concordanță cu acest fapt, Lidia PRISAC examinează detali-
at ideile curentelor istorice de la Chișinău, din stânga Nistrului,
ruse, românești și occidentale.
Este interesant faptul că, prezentând anumite lucrări, autoa-
rea încearcă să identifice principalele cauze care, potrivit cercetă-
torilor, au determinat escaladarea conflictului. Autoarea observă
pe bună dreptate că, așa cum era și de așteptat, reprezentanții
părților opuse exprimă motive substanțial diferențiate: culturale,
interetnice, economice, militare, geopolitice și geostrategice.
O situație similară poate fi urmărită și în țările care, într-un
fel sau altul, simpatizează taberelor oponente. Remarcăm faptul
că cercetătoarea de la Chișinău încearcă să demonstreze că istori-
cii de pe ambele maluri ale Nistrului recunosc, în pofida diversi-
tății motivelor, generarea conflictului nistrean de pe poziții vădit
geopolitice, în care, un rol însemnat le revine jucătorilor externi.
În acest context, îmi permit să subliniez că, după părerea mea,
cheile de soluționare a conflictului se află în arsenalul acelorași
forțe ale politicii externe.
Lidiei PRISAC îi poate fi atribuit meritul în faptul că aceasta a
abordat subiectul nu din perspectiva înșiruirii formale a autorilor
și operelor acestora, ci dimpotrivă, așa cum cere abordarea istori-
co-cronologică, s-a axat pe trăsăturile distincte ale istoriografiei
unei sau altei țări. Astfel, spre exemplu, este arătat că în Republica
Moldova există două curente (românofil și rusofil), care ocupă în
problema conflictului transnistrean poziții diametral opuse. Une-
ori, aceasta duce la faptul că, în discursurile celor două tabere, se
pierd interesele Chișinăului. Pe larg este prezentată așa-zisa școală

istorică transnistreană și istoriografia rusă simpatizanta acesteia.
Lidia PRISAC recunoaște că, în raport cu istoricii-conflicto-
logi din Federația Rusă, în Occident chestiunea problemei trans-
nistrene este foarte puțin abordată în lucrările cercetătorilor. Este
evidențiată chiar și așa-numita „lipsă de interes” asupra conflic-
telor „înghețate”. Aceeași poziție este inerentă istoriografiei din
România, țara vecină, unde istoricii se referă în principal la pe-
rioada interbelică, adică la momentul în care Basarabia era parte
componentă a României regale.
Pentru cititor, fotografiile publicate la sfârșitul lucrării vor
prezenta, fără îndoială, interes, întrucât reflectă o dată în plus
etapele principale ale conflictului de la Nistru. Acestea reprezintă
un gen de cronică foto a acelor ani, care ne transferă în trecut.
Sper că lucrarea doctorului în istorie Lidia PRISAC va deveni
una de referință în știința istorică moldovenească, în același timp,
sunt sigur că lucrarea va suscita interesul noii generații, astfel în-
cât, după studierea acestei probleme, să poată să găsească răspun-
sul pertinent la întrebarea aparent eternă: „Cum poate fi rezolvat
acest conflict înghețat?”
23.01.2021
mun. Chișinău
Ivan DUMINICA, doctor în istorie
14 Lidia PRISAC
ПРИДНЕСТРОВСКИЙ КОНФЛИКТ МЕЖДУ

НАУЧНЫМИ И ПРОПАГАНДИСТСКИМИ РАБОТАМИ
В марте 2022 г. исполнится 30 лет со времени начала во-

оруженного конфликта на Днестре. За это время, в Республи-
ки Молдова, в том числе в непризнанной т. н. Приднестров-
ско-молдавской республике выросло уже целое поколение
людей, которое лишь по книгам может узнать о взаимоотно-
шениях Кишинева и Тирасполя в те далекие 1989–1992 гг. Как
известно, выпускаемые книги по указанной тематике, с одной
стороны, являются важным источником информации, а с дру-
гой – идеологическим рупором, направленным в защиту тех
или иных политических суждений, которые со временем уко-
реняются в сознании общественности. В связи с этим, само со-
бой возникает необходимость в анализе литературы, по пред-
ставленной тематике, которая за весь этот период увидела свет
на обоих берегах Днестра. Такую непосильную задачу взяла на
себя кишиневский исследователь Лидия ПРИСАК. Стоит от-
метить, что это не является случайностью, данная тематика
привлекает автора уже более десяти лет. Кроме различных ста-
тей, в 2008 г. ею была издана книга «Istoriografiа sepatatismului
transnistrean» («Историография приднестровского сепаратиз-
ма»), в которой она впервые всесторонне рассматривает иссле-
дования по данному вопросу. Теперь же, спустя определенное
время, с учетом развития исторической науки, возникла необ-
ходимость в новом, более свежем взгляде на вышеназванный
труд. Поэтому вполне логично, что перед нами лежит второе
дополненное издание данной книги.
Еще до вступления к своему труду д-р Лидия ПРИСАК объ-
ясняет, почему она называет конфликт на Днестре 1992 г. терми-
ном «сепаратизм». По ее убеждению, тем самым она стремится
показать, что территориальные претензии непризнанных ти-

распольских властей «намного больше, чем это может пока-
заться на первый взгляд».
В представленной монографии, автор анализирует ис-
следования, касающиеся приднестровского конфликта, по-
явившиеся в период 1989–2005 гг. В связи с этим Л. Присак
детально анализирует мнения представителей молдавской,
приднестровской российской, румынской и западных исто-
рических школ. Интересно, что, представляя те или иные
работы, исследовательница пытается выявить основные при-
чины, которые по мнению исследователей привели к нача-
лу конфликта. Автор справедливо замечает, что, как и сле-
довало ожидать, представители противоположных лагерей
высказывают существенно разнящиеся мотивы: культурные,
межэтнические, экономические, военные, геополитические
и геостратегические. Аналогичная ситуация прослеживает-
ся и в странах, которые в той или иной мере симпатизируют
противоборствующим сторонам. Отметим, что кишиневская
исследовательница пытается показать, что историки обеих
берегов Днестра признают, что несмотря на многогранность
мотивов генерации начала приднестровского конфликта, все
же он носит ярко выраженный геополитический характер,
где важную роль играют внешнеполитические игроки. Тут
позволим себе добавить, что, по нашему убеждению, ключи
от его решения находится в карманах тех же внешнеполити-
ческих сил.
В заслугу Л. ПРИСАК можно вменить то, что она не по-
дошла к теме с точки зрения формального перечисления ав-
торов и их работ, напротив, как того требует историко-хро-
нологический подход, она останавливается на характерных
особенностях историографий тех или иных стран. Так, на-
16 Lidia PRISAC
пример, показано, что в самой Республике Молдова существу-

ют два течения (румынофилов и русофилов), которые зани-
мают диаметрально противоположные позиции по вопросу о
приднестровском конфликте. Порой это приводит к тому, что
в дискурсе двух лагерей теряется вопрос об интересах самого
Кишинева. Широко представлена т. н. приднестровская исто-
рическая школа и симпатизирующая ей российская историо-
графия.
Лидия ПРИСАК признает, что в отличии от истори-
ков-конфликтологов Российской Федерации, на Западе во-
прос о приднестровской проблеме очень слабо освещен в
работах исследователей. Отмечается даже так называемое
«отсутствие интереса» к «замороженному» конфликту. Такая
же позиция присуща и историографии соседней Румынии,
где историки в основном обращаются к теме межвоенного
периода, т. е. времени, когда Бессарабия входила в состав ко-
ролевской Румынии.
Для современного читателя несомненно будут представ-
лять интерес и опубликованные в конце книги фото, которые
дополнительно отражают основные этапы конфликта на Дне-
стре. Это своего рода фотохроника тех лет, которая переносит
нас в прошлое.
Надеюсь, что книга д-ра Лидии ПРИСАК станет очеред-
ным словом в молдавской исторической науке, вместе с тем
уверен, что работа возбудит интерес нового поколения для
того, чтобы оно, изучив эту проблему, попыталось найти от-
вет на уже кажущийся вечный вопрос: «Как решить этот за-
мороженный конфликт?»
23.01.2021
мун. Кишинев
Иван ДУМИНИКА, доктор истории
INTRODUCERE
Dimensiunile problemei. Dacă a reflecta semnifică a pă-

trunde temerar în ceea ce vrei să înţelegi, studiul de faţă repre-
zintă o reflecţie asupra unei dimensiuni istorice – istoriografia
separatismului transnistrean – problematică din cele mai sen-
sibile la provocările timpului prezent.
S-a spus mereu, şi pe bună dreptate, că istoriografia urmează
cu fidelitate climatul, atmosfera în care se naşte, în care se scrie.
Or, din acest punct de vedere, nimic nu este mai revelator pentru
spiritul timpului, decât analiza istoriografiei, o retrospectivă atât
a scrisului istoric, cât şi a principalelor curente şi tendinţe care
animă epoca în care trăim.
În mod concret, încercarea mea vizează analiza unui fe-
nomen istoriografic cunoscut sub denumirea de separatismul
transnistrean, cu problematicile sale incitante, legate de dialo-
gul istoriei cu celelalte ştiinţe sociale, cu antropologia cultura-
lă, cu ştiinţele politice, cu sociologia, cu dreptul internaţional
etc.
Chestiunea secesiunii teritoriale, de actualitate şi importan-
ţă majoră, constituie un segment special al perioadei contem-
porane, generat odată cu implozia Uniunii Sovietice şi apariţia
pe harta politică a lumii a unui nou stat suveran – Republica
Moldova. Spre deosebire de alte regiuni ale spaţiului ex-sovietic,
separatismul transnistrean a erupt, în primăvara anului 1992, în-
tr-un flagel militar, cu numeroase victime, având ca efecte tergi-
versarea proceselor democratice şi de reformare a societăţii.
18 Lidia PRISAC
Ipoteza cercetării. Schiţând problematica de studiu, m-am

înarmat cu o ipoteză2, aceasta permiţându-mi să stabilesc o core-
laţie între fenomenele observate şi conceptele utilizate în studiul
enunțat. Pentru a formula o ipoteză am adoptat demersul induc-
tiv metodic, deoarece, în cazul dat, aşa cum o defineşte şi Loubet
del Bayle, „confruntarea cu fenomenele, cu realitatea, este cea care
declanşează mai mult sau mai puţin procesul de elaborare a ipote-
zelor”3. Istoria poate fi folosită şi instrumentalizată în folosul poli-
ticului şi ideologicului – cazul separatismului transnistrean este cât
se poate de concludent în acest sens.
Cadrul cronologic. Pentru a prezenta o imagine de ansam-

blu a istoriografiei separatismului transnistrean, reieşind din cli-
vajul cauză-efect, abordare diacronică etc., am ales segmentul
temporal 1989–2005, adică prezentarea lucrărilor publicate odată
cu începutul mişcării separatiste din Republica Moldova până în
anul 2005.
Obiective. Problematica complexă emergentă din tema se-

paratismului transnistrean surprinde diverse perspective analitice
de abordare a acestui subiect incitant. Pentru a focaliza activitatea
ştiinţifică mi-am propus următoarele obiective:
- examinarea literaturii socioumane despre separatismul
transnistrean;
- clasificarea ştiinţifică a literaturii;
2
„Ipoteza poate fi concepută ca un răspuns anticipat pe care cercetătorul îl formulează
la întrebarea sa specifică de studiu... un enunţ declarativ care precizează o relaţie
anticipată şi plauzibilă între fenomenele observate...”. Vezi: G. Mace, Guide d’élabora-
tion d’un projet de rechérche, Québec, Presses de l’Université Laval, 1988, pp. 35-36.
3
J.L. Loubet del Bayle, Introduction aux méthodes des sciences sociales, Paris, l’Har-
mattan, 2000, pp. 182-183.
- consemnarea scrierilor în ordine cronologică şi tematică cu

referire la teritoriul transnistrean;
- analiza critică a bibliografiei cu privire la regiunea transnis-
treană;
- asamblarea segmentelor informaţionale, din lucrările se-
cundare, într-un singur corpus, pentru prezentarea anumitor pro-
bleme legate de această regiune;
- delimitarea curentelor istoriografice în abordarea fenome-
nului separatismului transnistrean;
- reflectarea specificului literaturii de specialitate.
Gradul de cercetare ştiinţifică a temei. Palmaresul isto-

riografic al separatismului transnistrean a înglobat abordarea
unui subiect sustras din zona politicului, considerent care a şi
direcţionat, în mare parte, demersul istoric asupra acestui su-
biect deloc facil de prezentat. Polarizarea discursului istoriogra-
fic ex-sovietic/ex-socialist şi occidental a canalizat şi percepţia
opiniei publice asupra unei teme de contenţiune. În acest peri-
metru, tema de cercetare şi a analizei separatismului transnis-
trean se cere elaborată cu indicţiune la incidenţa dintre marea
istorie şi trecutul proxim traumatizant al noului stat Republica
Moldova.
Problema, deşi a fost tratată în literatura de specialitate, a
fost reliefată continuu, pe baza unui bogat material, atât în lu-
crările de sinteză, cât şi în studiile speciale referitoare la acest
subiect. Numeroase lucrări, aparţinând tuturor genurilor, au
fixat cadrul general în care s-a desfăşurat procesul secesionis-
mului transnistrean, formele de manifestare şi etapele acestuia.
De asemenea, au fost reliefate raţiunea şi interesele în funcţie
20 Lidia PRISAC
de care Federaţia Rusă şi regiunea transnistreană, prin scrierile

istoriografice, au adoptat o anumită atitudine faţă de problema
separatismului.
Repere teoretice şi metodologice. Tema abordată, consti-

tuind o investigaţie complexă, a necesitat o angajare metodologică
interdisciplinară, de aceea am recurs la o gamă variată de metode:
- metoda comparativă mi-a servit pentru relevarea trăsătu-
rilor distincte şi comune ale abordării procesului secesionist din
partea de est a Republicii Moldova;
- metoda istorică, prin intermediul căreia a fost cercetat pro-
cesul separatismului transnistrean în contextul evoluţiei istorice,
a permis examinarea dezvoltării mişcării separatiste;
- metoda sistemică a făcut posibilă analiza proceselor de con-
stituire a premiselor separatismului transnistrean, ca o consecinţă
a conjuncturii interne şi externe;
- metoda psihosociologică a fost utilizată pentru cercetarea spa-
țiului transnistrean şi transformării societății acestea, metoda ba-
zându-se pe mecanismele subiective ale comportamentului uman.
Pentru o analiză mai complexă am apelat, de asemenea, la
extrapolare, la analiză şi sinteză, la abstractizare şi raţionaliza-
re, inducţie şi deducţie, fenomenologie, considerent ce mi-a ofe-
rit posibilitatea să evidenţiez dinamica procesului separatismu-
lui transnistrean în context internaţional. Epicentrul cercetării
îl constituie principiul interdisciplinar, care mi-a îngăduit să văd
corelaţiile specifice rezultate din impactul conjuncturii interna-
ţionale asupra politicii interne a Republicii Moldova.
Principiul determinismului a servit drept valenţă în analiza
conjuncturii internaţionale, prin prisma cauzelor şi a efectelor
exercitate de procesul constituirii statelor independente. O altă
„cărămidă” ce se adaugă la fundamentul teoretic al lucrării este

principiul axiologic utilizat în contextul stabilirii, evaluării siste-
mului de reprezentări şi valori politice şi naţionale care au deter-
minat, influenţat comportamentul maselor şi al elitelor.
Laitmotivul investigaţiei l-a constituit principiul obiectivită-
ţii, în măsura în care am reuşit să cercetez aspectele politicii ex-
terne şi vectorul interesului naţional din perspectiva proceselor
derulate după 1991.
Cercetarea, la fel, s-a bazat pe metoda istorică de studiere,
principiu umanistic elaborat de Şcoala Analelor, a diferitor ex-
perienţe ale altor state în abordarea subiectului vizat, utilizând
informaţiile referitoare la problemele şi evenimentele studiate, şi
domeniile adiacente.
Conceptul cercetării globale a problemei, analizat, a contri-
buit la o profundă reconstituire a evenimentelor istorice, procesul
istoric fiind cercetat şi analizat în conformitate cu succesivitatea
fenomenelor, a cauzei şi a efectelor.
La finalul studiului, în funcţie de rezultatele cercetării, voi în-
cerca să confirm sau să infirm ipoteza enunţului. Sper că voi reuşi
să schiţez, astfel, principalele linii ale acestui subiect complex şi să
abordez o problematică recurentă.
Structura lucrării. Examinând nivelul de cercetare a proble-

mei diferendului transnistrean şi constatând că opiniile asupra
acestui subiect nu sunt identice şi univoce, am considerat necesar
să analizez detaşat istoriografia separatismului transnistrean în
lucrările autorilor din Republica Moldova, inclusiv din regiunea
transnistreană, din România şi din ţările occidentale, și din Fede-
raţia Rusă.
22 Lidia PRISAC
Prezenta expunere este segmentată în trei capitole, fiecare ori-

entat spre abordarea separatismului transnistrean într-un cadru
particular. Primul capitol expune reflectarea istoriografică a diho-
tomiei transnistrene în Republica Moldova. Dezideratul esenţial
reţinut în expunere constituie faptul că separatismul transnistrean
marchează produsul geopolitic al intereselor Federației Ruse în
zonă.
Cel de-al doilea capitol trasează dinamica abordării fenome-
nului separatismului transnistrean în literatura occidentală şi cea
din România. Ţinând cont că viziunile în problema diferendului
transnistrean nu sunt identice pentru Occident şi România, am
considerat semnificativ să abordez unele aspecte ale istoriografiei
separatismului transnistrean în mod separat.
Cel de-al treilea capitol dezvăluie abordarea istoriografică a
separatismului în lucrările autorilor pro-separatişti, ruşi şi celor
editate la Tiraspol. În acest segment editorial voi elabora o argu-
mentare a demonstraţiei ipotezei enunțate mai sus.
Capitolul I
SEPARATISMUL TRANSNISTREAN REFLECTAT ÎN

LUCRĂRILE AUTORILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA
I.1. Consideraţii preliminare
Cercetarea separatismului transnistrean din Republica Moldova

a făcut, de la destrămarea URSS, progrese însemnate. Istoria acestui
fenomen a putut fi investigată în diverse centre de cercetare, univer-
sitare, academice etc. Cercetătorii separatismului transnistrean au
fost privaţi de accesul direct la sursele de arhivă, agenda lor de cer-
cetare fiind condiţionată mai mult de evoluţia generală a evenimen-
telor din spaţiul ex-sovietic şi memoralistica flagelului transnistrean
din primăvara anului 1992.
Odată cu instaurarea regimului separatist, cercetarea acade-
mică privind fenomenul transnistrean s-a axat în principal pe in-
vestigarea cauzelor declanșării separatismului şi găsirea mecanis-
melor adecvate pentru soluționarea acestei probleme.
Procesul separatismului declanşat în spaţiul (ex) sovietic după
1989 a pus sub semnul întrebării factorii care au generat acest fe-
nomen. În lumina evenimentelor destrămării Uniunii Sovietice şi
mişcării separatiste de la Tiraspol şi-au făcut apariţia lucrări care
tind să găsească chintesenţa problemei separatiste.
Chiar dacă despre evenimentele desfăşurate în Republica
Moldova în anii 1991–1992 s-a scris şi s-a vorbit suficient de mult,
24 Lidia PRISAC
problema continuând să fie abordată neîncetat4, totuşi, este de

remarcat inexistența unei opinii unilaterale, în vederea celor în-
tâmplate, în raport cu manifestarea unei diversități de abordări şi
enunţuri.
Una din primele lucrări dedicate diferendului transnistrean
şi războiului separatist de la Tiraspol este cea a lui V. Nedelciuc5.
Gândită sub forma unui material, care ar prezenta condiţiile şi
premisele apariţiei Republicii Moldova ca stat independent pe
harta politică a lumii, cronologia şi desfăşurarea diferendului
transnistrean, autorul a putut să prezinte unui cerc larg de cititori
informaţii exacte şi obiective despre flagelul armat din partea de
est a republicii. Concomitent, lucrării lui V. Nedelciuc i-au lipsit
câteva aspecte importante ale diferendului transnistrean, cum ar
fi: cauzele declanşării, activitatea statelor intermediare şi organi-
zaţiilor internaţionale în soluţionarea separatismului.
Lucrările memoralistice consacrate războiului transnistrean6
4
Vezi Ion Costaș, Transnistria 1989–1992: cronica unui război „nedeclarat”. Dedicată
celor căzuți în luptele pentru integritatea Republicii Moldova, București, RAO
CLASS, 2012, 667 p.; Anatol Munteanu, Epopeea libertăţii: Războiul de la Nistru
(1990–1992), București, S.C. Lumina Tipo, 2012, 848 p. etc.
5
V. Nedelciuc, Republica Moldova, Chişinău, Editura Universitas, 1992, 180 p.
6
Gh. Budeanu, Transnistria în flăcări, Chişinău, 1993, 176 p.; Valentina Ursu, Râul de
sânge, Chişinău, 1993, 167 p.; V. Bârsan, Masacrul inocenţilor. Războiul din Moldova.
1 martie–29 iulie 1992, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1993, 262 p.;
„Conflictul din Transnistria: adevărul aşa cum a fost el”. Materialele conferinţei ştiin-
ţifico-practice, Interesele de stat şi rolul organelor de interne în asigurarea ordinii con-
stituţionale, drepturilor şi libertăţilor omului în raioanele de est ale Republicii Moldova,
Chişinău, 12–13 ianuarie, 1993, Chişinău, Logos, 1996, 184 p.; Olga Căpăţână, În me-
moria ostaşilor căzuţi în Transnistria, Chişinău, Editura Centrală, 1997; Idem, Cartea
memoriei celor căzuţi în luptele pentru independenţa şi integritatea Republicii Moldova,
Chişinău, Editura Centrală, 2000, 224 p.; Tudor Iovu, Poduri de foc: cronica alb-negru a
unui război, Chişinău, 2002, 120 p.; Alexandru Cimbriciuc, Eroi soroceni în războiul de
la Nistru, Chişinău, 2004, 128 p.; Ştefan Jurja, Ciuruit de zeci de schije în dealul lui Tra-
ian: ce facem cu ecologia din sufletele noastre!?!, Chişinău, Eco-Plai, 2004, 100 p.; Vlad
Grecu, O viziune din focarul conflictului de la Dubăsari, Chişinău, Prut Internaţional,
2005, 180 p.; Trofim Şt., Candela Speranţei, Chişinău, ESIN & Co, 2005, 352 p.; Petru
Soltan, Transnistria, lacrima mea, Chişinău, 2006; Femeia în zonele de conflict: Istoria
verbală /Coord. Călina Trifan, Chişinău, 2006, 196 p.
reflectă conjunctura politico-armată anterioară declanşării con-

flictului, derularea acţiunilor militare şi activitatea structurilor
legale de stat în depăşirea situaţiei beligerante.
O examinare minuţioasă a evenimentelor din anii 1990–1992
legate de războiul transnistrean este efectuată în lucrarea semna-
tă de Anatolie Munteanu şi Nicolae Ciubotaru7, care analizează
derularea acţiunilor militare şi rolul Federației Ruse în acest răz-
boi. O parte a acestor lucrări reflectă contextul politicii duplicita-
re a guvernului rus în susţinerea enclavei separatiste nistrene şi în
direcţionarea desfăşurării războiului8.
Actualmente percepem noile valenţe metodologice de valo-
rificare a memoriilor şi experienţelor de „scriere a istoriei la pre-
zent” prin conturarea sintagmei „ego-istoriei”9.
Aspecte importante ale separatismului transnistrean au fost
scoase în evidenţă şi de memoriile unor personalităţi politice de
prim rang din perioada declanşării separatismului10, care pe de o
parte au un caracter subiectiv şi justificator11, iar pe de altă parte
sunt evazive şi distante12, derivate din propaganda sovietică, elu-
7
Anatolie Munteanu, Nicolae Ciubotaru, Românii de la est. Războiul de pe Nistru
(1990–1992), Bucureşti, Editura Ager Economistul, 2004, 471 p.
8
Anatol Ţăranu, „Cauzele conflictului armat de la Nistru”, Caiete de istorie, Chi-
şinău, 2002, nr. 2, pp. 1-10; Eduard Boboc, „Implicarea Armatei a 14-a a Federa-
ţiei Ruse în războiul din Transnistria (1991–1992). Aspecte social-politice, mili-
tare, memorialistice”, AIO, V, Cluj-Napoca, Editura Presa Universitară Clujeană,
2004, pp. 285-305; Idem, „Aspecte bizare ale războiului de pe Nistru (I)”, AIO, VI,
Cluj-Napoca, Editura Presa Universitară Clujeană, 2005, pp. 311-338; Idem, „As-
pecte bizare ale războiului de pe Nistru (II)”, AIO, VII, Cluj-Napoca, Editura Presa
Universitară Clujeană, 2006, pp. 367-398.
9
Al. Zub, „Istoricul în faţa duratei imediate: aportul ego-istoriei”, Istoria recentă în
Europa. Obiecte de studiu, surse, metode. Lucrările simpozionului internaţional or-
ganizat de Colegiul Noua Europă, Bucureşti, 7–8 aprilie 2000, Bucureşti, 2002, p. 37.
10
Vezi Viorel Patrichi, Mircea Druc sau Lupta cu ultimul imperiu, Bucureşti, Zamolxe,
1998, 532 p.
11
Mircea Snegur, Labirintul destinului. Memorii, vol. 1, Chişinău, 2007, pp. 601-759.
12
Petru Lucinschi, Ultimele zile ale URSS, Bucureşti, Evenimentul Românesc, 1998,
pp. 95-101; 121-122.
26 Lidia PRISAC
dând practic obiectivitatea istorică şi responsabilitatea pentru anu-

mite decizii politice în esenţă ilegale. Din acest considerent, me-
moralistica e necesară să fie confruntată cu alte surse adiţionale.
Un interes deosebit prezintă lucrările istoricului şi diplomatu-
lui Mihail Gribincea13, fiind primele lucrări din Moldova, obiectul
de cercetare ale cărora îl conţine prezenţa forţelor armate ruse în
spaţiul ex-sovietic, şi în special pe teritoriul moldovenesc: premise-
le, scopurile şi consecinţele. Aceste investigaţii au o bază documen-
tară solidă, cea ce permite autorului demonstrarea spectaculoasă a
influenţei Armatei a 14-a ruse, dislocată în partea de est a Nistrului,
asupra situaţiei politice din republică. M. Gribincea subliniază că
Armata a 14-a a câştigat „popularitate” în faţa comunităţii internaţi-
onale datorită susţinerii separatiştilor transnistreni, devenind pen-
tru ei o susţinere morală, militar-politică şi ideologică14.
Alături de cercetările secvenţiale asupra unor aspecte majore
ale separatismului transnistrean o constituie editarea de docu-
mente. Până în 2008, în plan intern a fost publicat un volum de
documente privind trupele ruse din Republica Moldova, în speci-
al cel editat de Mihai Grecu şi Anatol Ţăranu15.
Reprezentative sunt și investigaţiile ştiinţifice asupra separa-
tismului transnistrean ale istoricului Gh. Cojocaru16, în care auto-
13
Mihai Gribincea, Trupele ruse în Republica Moldova. Factor destabilizator sau sur-
să de pericol? Chişinău, Civitas, 1998, 144 p.; Idem, Politica rusă a bazelor militare:
Georgia şi Moldova, Chişinău, Civitas, 1999, 208 p.
14
Mihai Gribincea, Trupele ruse în Republica Moldova. Factor destabilizator.., p. 134.
15
Mihai Grecu, Anatol Ţăranu, Trupele ruse în Republica Moldova. Culegere de docu-
mente și materiale, Chişinău, Litera Internaţional, 2004, 870 p.
16
Gh. Cojocaru, Politica externă a Republicii Moldova, Editura Civitas, Chişinău, 1999,
168 p.; Idem, Separatismul în slujba imperiului, Chişinău, Civitas, 2000, 192 p.; Idem,
1989 la est de Prut, Chişinău, Prut Internaţional, 2001, 216 p.; Idem, „Maratonul
pentru limbă şi alfabet (29–31 august 1989)”, Destin românesc. Revistă de istorie şi
cultură (DR), Chişinău–Bucureşti, 2001, nr. 1, pp. 83-95; Idem, „Cauzele separatis-
mului politic şi teritorial al Republicii Moldova”, DR, 2001, nr. 2, pp. 127-133.
rul prezintă o analiză detaliată a exaltării diferendului transnis-

trean, cauzele care au determinat această escaladare, subliniind
interesul Federației Ruse în menţinerea separatismului din regiu-
ne. În unele cercetări17 autorul examinează etapele procesului de
reglementare paşnică – constituirea şi evoluţia.
Cu puţine, dar notabile excepţii, istoriografia separatismului
transnistrean din Republica Moldova a generat rezultate deosebi-
te, însă menţionez aici şi lucrări care au fost scrise cu un pronun-
ţat caracter patetic, propagandistic18 şi compilator, abordate prin
prisma nostalgiei interbelice şi unirii Basarabiei cu România19.
Este necesar de amintit în acest sens că restituţia istorică re-
centă constituie nu doar o ocupaţie temerară, ci şi anevoioasă, de-
licată, în care e necesar să ţinem cont de o relaţie personală, psi-
ho-emoțională a autorilor, aflată la incidenţa memoriei colective.
Cele mai importante contribuţii în studiul separatismului
transnistrean din Republica Moldova sunt cele elaborate în cadrul
Institutului de Politici Publice20 şi ale politologului Oazu Nantoi21.
17
Gh. Cojocaru, „Criza transnistreană: o abordare americană (1991–2002)”, DR, 2003,
nr. 1, pp. 159-169.
18
Anton Moraru, Roman Alexandru, Mihai Cernencu, Ion Moiseev, Istoria români-
lor. Basarabia şi Transnistria (1812–1993), Chişinău, 1995, 560 p.
19
Ion Ţurcanu, Basarabia din nou în faţa opţiunii istorice. Impresii şi mărturii pri-
vind mişcarea naţională a românilor basarabeni la sfârşitul anilor 80 – începutul
anilor 90, Chişinău, Universitas, 1994, 160 p.; Idem, Republica Moldova indepen-
dentă: Studii. Reflecţii. Mărturii, Chişinău, Ştiinţa, 2001, 208 p.
20
Aspecte ale conflictului transnistrean, Chişinău, 2001, 140 p.
21
Oazu Nantoi, „Cu privire la situaţia în raioanele de est ale Republicii Moldova”, As-
pecte ale conflictului transnistrean (1992–2000), Chişinău, IPP, 2001, pp. 9-18; Idem,
Conflict in the Eastern part of the Republic of Moldova – economic aspect, www.iatp.
md/transnistria/en/studies/default.asp?id=3 (accesat: 07.04.2007); Idem, Planul de
reglementare a problemei transnistrene, propus de partea ucraineană – pro şi con-
tra, 8 June 2005, www.ipp.md/comentarii1.php?l=ro&id=38 (accesat: 07.04.2007);
Idem, Transnistrean Conflict: What Could the European Union and the United States
of America Do? 21 November 2005, www.ipp.md/public/comentarii/39/en/Trans-
nistrean%20Conflict-EU%20and%20SUA_Engl29.doc (accesat: 07.04.2007).
28 Lidia PRISAC
Lucrările în care se analizează minuţios aspectele politice, milita-

re, juridice ale diferendului transnistrean pot fi accesate în limbile
română şi engleză. În viziunea sa, principalele condiţii ale soluţio-
nării regimului separatist de la Tiraspol ar fi implementarea celor
„trei D – decriminalizare, demilitarizare şi democratizare”22.
Alte contribuţii remarcabile privind problema transnistreană
îi aparţin omului politic, doctor în științe politice Oleg Serebri-
an23, ce caracterizează problema transnistreană ca având la ori-
gine un conflict intercultural, ce a căpătat, după 1989, un tot mai
pronunţat caracter de conflict geopolitic24.
O culegere de studii şi comentarii politice, abordare geopoli-
tică, la tema separatismului transnistrean, îi aparţine specialistu-
lui în politologie Roman Mihăieş25.
O altă abordare geopolitică a Republicii Moldova, în care este
analizat, în mod special, fenomenul separatismului transnistrean
prin prismă socio-economică, îi aparţine lui Octavian Şofransky26.
Consolidarea tot mai vădită a sistemului separatist de la Tiras-
pol şi dinamica promovării problemei transnistrene în politica in-
ternaţională au contribuit la reactualizarea agendei de cercetare a
separatismului transnistrean, fapt ce a generat apariţia unor inves-
tigaţii interdisciplinare având ca obiectiv major studierea culturii
transnistrene, identităţii şi relaţiilor sociale, fiind utilizate noi per-
spective teoretice şi metodologice.
22
Oazu Nantoi, Conflictul din zona de est a Republicii Moldova – o încercare de abor-
dare nouă, www.conflict.md/upload/File/oazu_2002.doc (accesat: 07.04.2007); Idem,
„Conflictul transnistrean – geneză, evoluţie, perspective”, DR, 2003, nr. 1, pp. 47-70.
23
Oleg Serebrian, Va exploda Estul? Geopolitica spaţiului pontic, Cluj-Napoca, Editura
Dacia, 1998, 131 p.; Oleg Serebrian, Politosfera, Chisinau, Editura Cartier, 2001, 152 p.
24
Ibidem, p. 118.
25
Roman Mihăieş, Pentru o Moldovă europeană şi unită. Bătălia pentru Transnistria,
Chişinău, Grafema Libris, 2005, 156 p.
26
Octavian Şofransky, Republica Moldova: capital geopolitic, Chişinău, Ed. Cartier
Istoric, 1999, 100 p.
Este justă, în acest context, constatarea lui David Lowenthal:

„deşi trecutul este o preocupare aproape universală, puţine cer-
cetări se conturează în mod explicit asupra felului în care îl văd,
conturează, valorează sau înţeleg oamenii”27.
Prin urmare, o nouă generaţie de cercetători cum ar fi Stela
Suhan şi Natalia Cojocaru28 au contestat nu doar cauzele geopoli-
tice în interpretarea dezintegrării teritoriului Republicii Moldova.
Utilizând mijloacele specifice istoriei sociale, autoarele au încercat
să evidenţieze constituirea unei baze sociale în procesul separatis-
mului, a consecinţelor politicii de deznaţionalizare şi rusificare, şi
identificarea diverselor grupe de interese implicate în ,,construc-
ţia” imaginarului colectiv al populaţiei din această regiune.
Studiilor Stelei Suhan şi Nataliei Cojocaru li s-au adăugat
alte sinteze, care relevă geneza creării identităţii moldoveneşti/
transnistrene, începând cu proclamarea Republicii Autonome
Sovietice Socialiste Moldoveneşti (1924)29, suport, astăzi, în ,,ali-
mentarea culturală” a separatismului transnistrean.
27
David Lowenthal, Trecutul e o ţară străină, Bucureşti, 2002, p. 21.
28
Stela Suhan, Natalia Cojocaru, Memoria colectivă şi construcţii identitare în Trans-
nistria, Chişinău, IPP, 2002, http://www.conflict.md/pagini.php?pag=17 (accesat:
0.8.12.2006); Natalia Cojocaru, Stela Suhan, „Stratagems in the construction of
the Transnistrean Identities”, Psihologia socială, nr. 15, Iaşi, Polirom, 2005, pp.
119-134; Natalia Cojocaru & Stela Suhan, „Transnistria. The Socio-Ideological Con-
text of Invented Identities”, Transitions. La Moldavie: entre deux mondes? (Edité
par Jean-Michel De Waele & Catalina Zgureana-Guragata), vol. XLV. 2, Bruxelles,
2005, pp. 153-170.
29
Elena Negru, Politica etnoculturală în Republica Autonomă Socialistă Moldoveneas-
că (1924–1940), Chişinău, Editura Prut Internaţional, 2003, 204 p.; Argentina Gri-
bincea, Mihai Gribincea, Ion Şişcanu, Politica de moldovenizare în RASS Moldove-
nească. Culegere de documente şi materiale, Chişinău, Civitas, 2004, 336 p.; Apostol
Stan, „«Moldovenismul». Istoria unei contrafaceri”, DR, 2004, nr. 1-4, pp. 75-87. A se
vedea la fel Mihai Grecu, Anatol Ţăranu, Politica de Epurare Lingvistică în Transnis-
tria, Studiu elaborat în cadrul Institutului de Studii Politice şi Militare ULIM, Chi-
şinău, 2005, www.studiidesecuritate.ro/pdf/Grecu,%20Taranu%20-20Epurare%20
lingvistica%20in%20Transnistria,pdf.pdf. (accesat: 15.03.2007).
30 Lidia PRISAC
Nu sunt de trecut cu vederea, în acest sens, și contribuţiile

cercetătorului de la Tel Aviv30 asupra controversatei probleme a
Basarabiei. Se pare că Mihail Bruhis reprezintă primul istoric care
dovedeşte că ideea creării republicii autonome transnistrene le-a
parvenit sovieticilor abia după ce au eşuat complet toate încercă-
rile lor de a pune stăpânire pe Basarabia şi de a crea o formaţiune
statală moldovenească.
Într-un efort interdisciplinar la care au participat ştiinţele po-
litice şi istoria, lucrarea lui Iulian Fruntaşu31 constituie, indubita-
bil, nu doar o noutate incitantă, ci şi o invitaţie la re-examinarea
critică a conceptelor asupra naţionalismului vehiculate până în
prezent, Transnistria fiind un proiect naţional-ideologic creat de
sovietici şi perpetuat de neoimperialismul rus.
Reflectând asupra aspectului interetnic al declanşării separa-
tismului transnistrean, trebuie să menţionez investigaţiile efectu-
ate de doctorul în filosofie Ana Pascaru32, valoroase, dar în unele
aspecte contradictorii.
O altă contribuţie privind aspectul interetnic al diferendului
transnistrean este studiul de debut al autorului, publicat în limba
30
Michael Bruhis, One Step Back, two Steps Forward: on the Language Policy of
the Communist Patry of the Soviet Union in the National Republics (Moldovian: a
Look Back, a Pevey, and Perspectives, 1924–1980), New York, Bouder, 1982; Mihail
Bruhis, Rusia, România şi Basarabia. 1812, 1918, 1924, 1940, Chişinău, Universitas,
1992, 362 p.; Mihail Bruchis, Republica Moldova. De la destrămarea imperiului so-
vietic la restaurarea imperiului rus, Bucureşti, Editura Semne, 1997, 296 p.; Mihail
Bruhis, Republica Moldova Qvo Vadis. Oportunism–naţionalism–şovinism, Bucu-
reşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1999, 324 p.
31
Iulian Fruntaşu, O istorie etnopolitică a Basarabiei. 1812–2002, Chişinău, Cartier,
2002, 592 p.
32
A. Pascaru, T. Spinei, „Problema depăşirii stării de conflict în relaţiile interetnice”,
MOLDOSCOPIE (Studii de analiză politică), partea VI, Chişinău, 1996, pp. 94-
138; Ana Pascaru, „Aspecte sociojuridice”, Conflictul din Transnistria: adevărul aşa
cum.., pp. 48-50; Idem, Societatea între conciliere şi conflict: cazul Republicii Mol-
dova, Chişinău, 2000, 144 p.
engleză, în urma unei conferinţe internaţionale dedicate multi-

culturalismului33.
Preţioase sunt cercetările în domeniul separatismului trans-
nistrean ale cercetătorilor Elena Siupur34, V. Moşneaga, D. Ilaş-
ciuc, T. Spinei, A. Zavtur35, V. Saca36, Didina Ţăruş37, Silviu Cos-
tache38, Vitalie Ciobanu39 etc. În aceste articole sunt abordate
diverse aspecte ale problemei enunţate, care completează esenţial
baza istoriografică a cercetărilor diferendului transnistrean.
În acest context, nu sunt deloc lipsite de interes şi studiile
comparative care relevă trăsăturile distincte şi comune ale con-
flictelor contemporane şi metodele lor de soluţionare. Semnifi-
cativă în acest sens este şi lucrarea de doctorat a lui Essam Abou
Salem referitoare la conflictele transnistrean şi palestino-izra-
33
Lidia Prisac, „The Republic of Moldova in search of a new formula for cultur-
al diversity”, The challenges of Multiculturalism in Central and Eastern Europe,
Cluj-Napoca, Editura Provopress, 2005, pp. 174-180; Idem, „Divergenţa dialogului
intercultural în Republica Moldova”, Anuarul Institutului de Cercetări Interetnice,
vol. V, Chişinău, 2004, pp. 67-70; Idem, „Relaţiile interetnice în spaţiul ex-so-
vietic – instrument al manipulărilor politice”, Anuarul Institutului de Cercetări
Interetnice, vol. VI, Chişinău, 2006, pp. 55-57.
34
Elena Siupur, „Basarabia – Republica Moldova – ipostaze ale mutilării”, DR, 1994,
nr. 2, pp. 52-68.
35
V. Moşneaga, D. Ilaşciuc, T. Spinei, A. Zavtur, „Conflictul social-politic în Moldova
(analiză etnopolitologică)”, MOLDOSCOPIE (Studii de analiză politică), partea I,
1996, pp. 49-101.
36
V. Saca, „Locul şi rolul conflictului în relaţiile politice ale societăţii moldoveneşti”,
MOLDOSCOPIE (Studii de analiză politică), partea IX, 1997, pp. 52-82.
37
Didina Ţăruş, „Dimensiunea economică a independenţei”, DR, 2001, nr. 4,
pp. 70-77.
38
Silviu Costache, „Transnistria: radiografia unui conflict”, Geopolitica, Revistă de
geografie politică, geopolitică şi geostrategie, Bucureşti, Editura Top Form, 2004,
anul II, nr. 7-8, pp. 227-232.
39
Vitalie Ciobanu, Transnistria: Evoluţia unui conflict îngheţat şi perspective de so-
luţionare, septembrie 2005, www.fisd.ro/PDF/mater_noi/Raport_Transnistria.
pdf. (accesat: 18.05.2007).
32 Lidia PRISAC
elian40. Teza prezintă în mod special concluziile autorului, care

estimează ambele disensiuni de esenţă politică şi regională41.
Doctorul în istorie consideră că ambele diferende pot fi apreciate
ca fiind „îngheţate” şi comportă un caracter geopolitic42. Autorul
ajunge şi la anumite concluzii specifice. De exemplu, în compa-
raţie cu conflictul palestiniano-izraelian, care este unul de esenţă
interetnic, cel transnistrean nu are la bază această premisă43.
Din cele mai recente atribuiri ale autorilor din Republica
Moldova, privind separatismul transnistrean, semnalăm contri-
buţiile lui Nicu Popescu44 (cercetător la Centrul de Studii pen-
tru Politici Europene din Bruxelles) şi ale Florentinei Harbo45
(cercetător în ştiinţe juridice la Institutul Norvegian de Studii
Strategice). N. Popescu subliniază că Transnistria reprezintă o
entitate statală mai mult sau mai puţin funcţională, reieşind din
interesele mai multor actori de a menţine statu-quo-ul acesteia,
iar supravieţuirea ei a fost asigurată de Federația Rusă. Totuşi,
ne spune în concluzie autorul, Transnistria este cea mai vulnera-
bilă dintre toate entităţile secesioniste din Europa, de la Kosovo
şi Republica Turcă a Ciprului de Nord, până la Abhazia, Osetia
de Sud şi Nagorno-Karabakh. Datorită specificului demografi-
40
Essam Abou Salem, Современные конфликты и способы их урегулирования
(на примере приднестровского и палестино-израильского конфликтов),
Диссертация на соискание ученой степени доктора иторических наук (Essam
Abou Salem, Conflictele actuale și posibilitățile de aplanare a acestora (exemplul
ocnflictelor transnistrean și palestino-izraelian), Teză de doctor în științe istorice),
Chișinău, 2006.
41
Ibidem, p. 107.
42
Ibidem, pp. 107-108.
43
Ibidem, p. 108.
44
Nicu Popescu, „Supravieţuirea Transnistriei”, Stat slab, cetăţenie incertă. Studii
despre Republica Moldova, Bucureşti, Editura Curtea Veche, 2007, pp. 77-102.
45
Florentina Harbo, „Federalismul şi provocările conflictului transnistrean”, Stat
slab, cetăţenie.., pp. 233-251.
ei transnistrene, proiectul identitar al Transnistriei nu se poate

baza pe argumente etnice sau religioase. Aspectul economic a
constituit elementul esenţial în configurarea materialului ide-
ologic de susţinere a independenţei transnistrene faţă de Mol-
dova46.
În concluzie, la cele enunţate mai sus ar fi de menţionat faptul
că istoriografia din Republica Moldova privind diferendul trans-
nistrean nici pe departe nu este una exhaustivă, fiind prezentat,
în lucrarea de față, doar un sumar al lucrărilor de importanţă no-
torie. Deși abordarea multiaspectuală a enclavei separatiste trans-
nistrene nu comportă o tratare univocă din partea autorilor din
spaţiul pruto-nistrean, chintesența problemei la care se referă
aceștia, în cele mai dese cazuri, este de esență geopolitică, cum se
va vedea în continuare.
I.2. Spaţiul transnistrean ca entitate

teritorială românească
După ani de zile de uitare cvasitotală, în lexicul limbii româ-

ne toponimul „Transnistria” a recăpătat o largă utilizare. Alături
de această reanimare lexicală a reînviat şi contextul utilizării sale
– starea de conflict şi disputele privind românitatea sau slavitatea
ţinutului. Noţiune mai mult geografică decât istorico-geografică,
Transnistria ar desemna teritoriul dintre cursul inferior al Nistru-
lui şi al Bugului Meridional, ea cuprinzând teritorii din două regi-
uni istorice – extremul de vest al Novorossiei și extremul de sud al
Podoliei. Dacă ne conducem de actualele frontiere administrative,
atunci „cea mai clară imagine a Transnistriei ar putea să ne-o dea
Nicu Popescu, Op. cit., pp. 97-98.
46
34 Lidia PRISAC
frontierele celor cinci raioane transnistrene ale Republicii Moldova

şi raioanele transnistrene ale regiunii Odesa. Acest spaţiu reprezin-
tă o suprafaţă de 25,1 mii km² (4,2 mii km² în Republica Moldova şi
20,9 mii km² în Ucraina) şi o populaţie de 2 720 000 locuitori (630
000 în Republica Moldova şi 2 090 000 în Ucraina). Moldovenii
reprezintă cca 11% şi sunt concentraţi esenţialmente în cele cinci
raioane transnistrene ale Republicii Moldova, dar există o impor-
tantă diasporă moldovenească şi în principalul oraş al Transnistriei
– Odesa – şi mai ales în raionul Balta al regiunii Odesa”47.
Vorbind despre spaţiul transnistrean ca entitate teritorială ro-
mânească, am putea specifica faptul că estimările cercetătorilor
asupra acestui subiect sunt diferențiate. Unii străduie asupra fap-
tului că spaţiul din stânga Nistrului ar fi românesc, alţii consideră
cadrul transnistrean ca nonromânesc.
În ceea ce privește românitatea Transnistriei, s-au expus nu
doar istoricii, ci şi lingviștii48, care au contribuit la investigarea is-
toriei spaţiului dintre Nistru şi Bug prin intermediul toponomiei.
Autorii conchid că toponimiei transnistrene îi sunt caracteristice
tipuri şi modele lexicale şi derivaţionale similare sau identice cu
cele de răspândire generală în întreg spaţiul etnolingvistic româ-
nesc, identitatea toponimică rezidă în unitatea de limbă, istorie şi
cultură românească. Autorii mai subliniază că pe parcursul tim-
pului o parte a lexicului limbii române din raioanele de est ale
Republicii Moldova a fost rusificată, aceasta însă nu constituie un
impediment de a restabili substratul românesc.
47
Vezi Oleg Serebrian, Politosfera.., p. 116.
48
Magdalena Lungu, Din toponomia istorică a Transnistriei, Chişinău, 1998, 60 p.;
A. Eremia, V. Răileanu, „Toponimia Transnistriei: restabilirea fondului onimic ro-
mânesc”, Buletinul Institutului de Lingvistică, an. I, Chişinău, 2003, nr. 1, pp. 25-
36; Viorica Răileanu, „Fondul lexical al toponimiei româneşti din Transnistria”,
Buletinul Institutului de Lingvistică, an. III, 2005, nr. 3, pp. 50-57; Anatol Eremia,
„Stratigrafia etimologică a toponomiei româneşti din spaţiul geografic pruto-nis-
trean (I)”, Revista de lingvistică şi ştiinţă literară, 2006, nr. 1-2, pp. 87-96.
În acelaşi context, cercetătorul din cadrul Academiei de Ştiinţe

a Moldovei, Ion Dron49, menționa că, în urma investigaţiilor istori-
ce de factură arheologică, arheografică, toponimică, antropologică
etc., românii moldoveni din localităţile Transnistriei sunt urmaşi ai
populaţiei străvechi tiragete (tiveriene), poziţiile căreia au fost me-
reu alimentate şi consolidate cu populaţie autohtonă românofonă
din tot spaţiul etnic românesc50.
Ion Dron sublinia că românii au populat teritoriile estice din
imediata apropiere a Nistrului din timpuri imemorabile (s.n.), în
secolele XII–XIII, la nord şi nord-est de Basarabia, cu includerea
unor zone din nordul interfluviului Prut–Nistru, găsindu-se o ţară a
bolohovenilor (românilor) cu cetatea de scaun numită Jâdaciv/Jede-
cev (denumire ce ar proveni de la apelativul românesc „judeţ”), vo-
cabulă care a ajuns la noi în forma menţionată prin concursul mai
multor cronici vechi ruseşti51, iar cercetătorul Th. Holban adaugă
faptul că „în prima jumătate a sec. XIV (1349), când întreaga Ru-
sie Kieveană a fost anexată la regatul Poloniei, din fostele terito-
rii bolohovene au rămas doar nişte sate valahe răzleţe, conduse de
cneji şi locuite după dreptul românesc (jus valahorum)”52. Ion Dron
concretiza că demnitarul polon Iacob Wilamowski, pe la 1540, în
una din scrisorile expediate din Cameniţa, relata că nişte câmpii
din stânga Nistrului „aparţineau tătarilor, iar altele volohilor”. În
aceste câmpii, din regiunea afluentului Murafa (al Nistrului), pe la
1539–1563 moldovenii, ca urmaşi ai volohilor, încă mai stăpâneau
multe mori „clădite”53. Abia în anii 1791–1793, pe teritoriile dintre
Nistru şi Bug, unele localităţi încep a fi colonizate de ucraineni,
49
Ion Dron, „Transnistria ca spaţiu românofon”, DR, 1999, nr. 1, pp. 82-95.
50
Ibidem, pp. 82-96.
51
Ibidem, p. 85.
52
Th. Holban, „Contribuţii la problema originii şi localizării bolohovenilor”, Româ-
nitatea Transnistriei, Bucureşti, 1996, p. 260.
53
Ion Dron, Op. cit., p. 85.
36 Lidia PRISAC
greci, armeni, evrei, ruşi ş.a. anterior populaţiei ucrainene şi ruse

venite şi colonizate aici în urma campaniilor ţariste în timpul răz-
boiului ruso-turc din anii 1789–1791 şi mai târziu54.
Într-o altă lucrare, Ion Dron estima că „la sfârşitul sec. XIII
moldovenii continuau să alcătuiască majoritatea absolută a popu-
laţiei din satele Transnistriei. Populaţia ucraineană fiind atestată
din anul 1792 în satele Târnauca, Hlinaia, Şipca; din 1793 în Cio-
burciu şi Nezavertailovca; din 1795 la Tiraspol şi Grigoriopol, iar
populaţia civilă rusă doar la Tiraspol din 1795”55.
Referitor la hotarul dintre Moldova şi Polonia, autorul nomi-
nalizat sublinia că în sec. XVI acesta nu trecea strict pe apa Nistru-
lui ori pe un mal concret al acestui fluviu, în unele zone hotarul
trecând cu mult mai la est de Nistru56. Prin urmare, prin aceste
studii autorul demonstrează apartenenţa spaţiului transnis-
trean la cel românesc.
O altă lucrare, deşi sumară, care demonstrează apartenenţa te-
ritoriului transnistrean la spaţiul românesc din considerentul po-
pulaţiei geto-dace preponderente, este cea a lui Anton Moraru57.
Autorul studiului statistic referitor la populaţia Transnistri-
ei58, în perioada 1926–1989, demonstrează procesele de schimba-
re demografică care au avut loc în stânga Nistrului, ca rezultat al
politicii de rusificare a moldovenilor/românilor şi a altor grupuri
etnice, în special ucrainenii care s-au declarat rusolingvi. Astfel,
deşi numărul moldovenilor continuă să prevaleze, totuşi procesul
de rusificare, în optica autorului, a schimbat substanţial imaginea
demografică a ţinutului.
54
Ibidem, p. 87-88.
55
Ion Dron, Studii şi cercetări, Chişinău, 2001, p. 120.
56
Ibidem.
57
A se vedea Anton Moraru, Op. cit., pp. 106-136.
58
Constantin Ungureanu, „Populaţia Transnistriei (1926–1989)”, DR, 2003, nr. 3-4,
pp. 114-142.
Potrivit opiniei cercetătorului Oleg Serebrian, „nu putem

afirma că moldovenii au avut o prezenţă permanentă în ţinut, co-
lonizarea stângii Nistrului începând cu precădere din sec. XVII,
cu toate că valuri migraţioniste au existat şi în sec. XV, dar mai
ales în sec. XVI. Totuşi, în virtutea faptului că ruşii şi ucrainenii
nu şi-au făcut masiv prezenţa în regiune decât după 1792, nu se
poate afirma că moldovenii ar avea mai puţine drepturi asupra
ţinutului decât ucrainenii. Doar după 1792, când Imperiul Rus a
anexat aşa-zisa Novorossie Occidentală, populaţia moldoveneas-
că a fost în continuă diminuare, parţial din cauza imigraţiei ruse
şi ucrainene, parţial din cauza slavizării masive a etnicilor români
din regiune. De menţionat că în anul 1792 moldovenii transnis-
treni reprezentau majoritatea populaţiei sedentare, peisajul etnic
al regiunii fiind unul tătaro-românesc”59.
Mai mult ca atât, completează O. Serebrian, şi istoriografii
români/moldoveni pot argumenta ancestralitatea românităţii ţi-
nutului prin prezenţe dacice, romane şi ulterior valahe (exemple
relevate mai sus) – nu prea semnificative nici acestea, dar mult
mai argumentate, evidente şi îndelungate decât cele pe care le pot
invoca istoriografii ruşi şi ucraineni în pledoaria lor pentru vechea
slavitate a ţinutului.
Astfel, în opinia lui, declaraţiile care încearcă să justifice sepa-
ratismul transnistrean pe motive istorice nu sunt cele mai credi-
bile. Transnistria nu a fost un teritoriu politic moldovenesc, dar a
făcut parte incontestabil din spaţiul etnocultural românesc. Mol-
dovenii transnistreni sunt autohtonii care au suportat după 1792
un regim de imixtiune și o presiune naţională vădită din partea
Imperiului Rus. Din acest considerent, afirmaţiile de tipul „te-
ritoriul dat n-a fost niciodată românesc” nu sunt corecte, or ele
Oleg Serebrian, Politosfera.., p. 117.

59
38 Lidia PRISAC
decurg din confuzia dintre dominaţia etnică şi politică asupra

unui teritoriu60.
După 1991, când Republica Moldova a reuşit să-şi câştige in-
dependenţa, graţie conjuncturii evenimențiale instituite, o parte
din lucrările privind spaţiul moldovenesc ex-sovietic au avut în
vizor analiza aservirii şi politizării istoriografiei moldoveneşti şi
transformării acesteia într-un instrument de legitimare politică a
deznaţionalizării şi rusificării forţate, întrucât politicul s-a inter-
ferat cu discursul istoric, tensionându-l, distorsionându-l, falsifi-
cându-l, mai ales în perioada regimului comunist61.
Una din lucrările asupra căreia aș vrea să mă opresc o consti-
tuie cea a lui Mihai Bruhis62, fost cercetător la Institutul de Istorie
a Partidului de pe lângă CC al PCM, cercetător superior la centrul
de cercetări ştiinţifice pentru Rusia şi Europa de Est al Universită-
ţii din Tel Aviv, în care prezintă discuţia cu istoricii din Moldova
sovietică privind chestiunea raptului Basarabiei şi impactul RASS
Moldoveneşti în acest sens.
Prin urmare, autorul acordă o deosebită atenţie semnificaţiei
politice a constituirii, în 1924, a Republicii Autonome Moldoveneşti,
polemizând dacă raioanele moldoveneşti din stânga Nistrului ar pu-
tea fi considerate parte componentă a Moldovei istorice. Teritoriile
transnistrene, în opinia lui, din componenţa cărora, în 1924, a fost
formată RASSM, niciodată în niciun izvor istoric (începând cu
cele mai timpurii şi până la sfârşitul sec. XVIII, când, drept rezul-
tat al războiului ruso-turc din 1787–1791, au fost alipite la Imperiul
Rus) nu s-au denumit Moldova sau parte a regiunii omonime63.
Cu același argument vine şi Ion Ţurcanu – „de când ştiut era că
Moldova istorică nu a avut niciodată două maluri ale Nistrului. Ci
60
Ibidem, p. 118.
61
Al. Zub, „Argument”, Xenopoliana, Iaşi, 1993, nr. 1-4, p. 2.
62
Mihail Bruhis, Rusia, România şi Basarabia.., p. 1.
63
Ibidem, pp. 62-80.
doar pentru a fi creată RSS Moldovenească şi a restabili unitatea

«poporului moldovenesc» sovieticii au ataşat mecanic câteva ra-
ioane ale fostei RASSM”64.
Menţionând că nu sunt informaţii despre tendinţa moldo-
venilor de pe malul stâng al Nistrului de a avea un stat naţional
propriu, M. Bruhis întreabă cum se explică lipsa totală a oricăror
menţionări privind existenţa acestor tendinţe? Pentru a răspun-
de la această întrebare, autorul concretizează că trebuie să se ţină
cont de faptul că moldovenii care populau raioanele din stânga
Nistrului niciodată nu s-au gândit să creeze o republică autono-
mă, aceştia nici pe departe nefiind forţa reprezentativă din partea
căreia ar fi putut veni o asemenea iniţiativă.
M. Bruhis este unul dintre primii istorici care dovedesc că ide-
ea creării republicii autonome transnistrene le-a venit sovieticilor
abia după ce au eşuat complet toate încercările lor de a pune stă-
pânire pe Basarabia, „în condiţiile în care, după eşuarea conferin-
ţei sovieto-române în problema Basarabiei, la Viena, în martie–
aprilie 1924, în URSS se luau măsuri, în ritm alert, pentru crearea
pe teritoriul Ucrainei a unei ameninţări permanente împotriva
statului unitar român – Republica Autonomă Sovietică Socialistă
Moldovenească”65. Astfel, crearea pe teritoriul URSS a unei repu-
blici moldoveneşti nu urmărea grija faţă de populaţia moldove-
nească din stânga Nistrului, ci dezideratul de creare a unei astfel
de formaţiuni statale „să se poată vorbi despre legăturile acesteia
cu Basarabia, putându-se, prin urmare, pretinde şi lansa lozinca
reunirii acesteia cu RASSM”66. Nu întâmplător este inclusiv fap-
tul că, în una din hărţile care reprezenta regiunea transnistreană
64
Ion Ţurcanu, Republica Moldova independentă: Studii. Reflecţii. Mărturii, Chişi-
nău, Ştiinţa, 2001, p. 21.
65
Mihail Bruhis, Rusia.., pp. 148-171.
66
Ibidem.
40 Lidia PRISAC
în perioada sovietică, ca parte componentă era şi teritoriul dintre

Prut şi Nistru – Basarabia67.
În opinia mea, crearea Republicii Autonome Sovietice Socialiste
Moldoveneşti, cu centrul la Balta, a reprezentat nu altceva decât
un gen de gambit al politicii staliniste în calea de reîntoarcere a
Basarabiei în componenţa URSS şi un „cap de pod în planurile
expansioniste ale acesteia în Europa”, adică o cale spre convertirea
României, ţărilor din Balcani şi ale celor din restul Europei la ide-
ologia comunistă68.
Specialiştii69 în problema „Republicii Autonome Nistrene”
reflectă considerente geopolitice în crearea constructului auto-
proclamat, dezideratul acestui mecanism artificial reprezentân-
du-l formarea unui nucleu naţional moldovenesc, cu o identitate
naţională şi o limbă diferită de cea română, o „construcţie naţio-
nal-culturală” – aşa-numita „politică de moldovenizare”70.
Prin urmare, din opiniile rezumate în acest subcapitol, putem
spune că problema românităţii Transnistriei este una de conten-
ţiune, care a focalizat diferiţi vectori de abordare prin diverse ar-
gumente de ordin lingvistic, istoric, antropologic, etnografic etc.
67
Din istoria Transnistriei (în contextul istoriei naţionale) /coord. Demir Dragnev,
Ion Jarcuţchi, Ion Chirtoagă, Elena Negru, Materiale didactice pentru şcoala de
cultură generală din Transnistria, Chişinău, Civitas, 2001, 192 p.
68
Vezi mai nou Lidia Prisac, „Sub ocrotirea «fratelui mai mare» sau despre «naţi-
onalităţile conlocuitoare» din R(A)SS Moldovenească”, L. Corobca (ed.), Panora-
ma comunismului în Moldova sovietică. Context, surse, interpretări, Iași, Polirom,
2019, pp. 419-420.
69
Elena Negru, Politica etnoculturală în Republica Autonomă..; Argentina Gribin-
cea, Mihai Gribincea, Ion Şişcanu, Politica de moldovenizare în RASS Moldove-
nească…
70
A se vedea Apostol Stan, „«Moldovenismul». Istoria unei contrafaceri”, DR, 2004,
nr. 1-4, pp. 75-87.
I.3. Elemente etnoculturale şi lingvistice
Potrivit unor opinii, separatismul transnistrean ar fi fost

cauzat de legile cu privire la decretarea limbii de stat în Repu-
blica Moldova. Prin urmare, confruntările politice de la finele
anilor 1980 au avut doar un aparent caracter „lingvistic”: in-
dependenţa politică a republicii, pentru care pleda mişcarea
de eliberare naţională, şi menţinerea RSSM în cadrul Uniunii
Sovietice, pentru care se pronunţau reprezentanţii populaţiei
rusolingve de o extremă îndoctrinare proimperială, iminent,
polarizarea societăţii pe criterii politico-valorice luase, la un
moment dat, conturul unei confruntări de pe poziţiile aparte-
nenţei etnice.
Deşi, după cum aminteşte Oazu Nantoi, adoptarea legislaţi-
ei lingvistice în Republica Moldova a „developat” gradul real de
democratism, scindând populaţia în două tabere, mai ales după
adoptarea acestor legi, inclusiv la uzinele din Tiraspol, Bender
etc., au fost create cercuri de studiere a limbii române, care au
sporit numărul celor care au acceptat ideea că locuitorii unei re-
publici naţionale trebuie să cunoască limba populaţiei băştinaşe.
Anume în acea perioadă, conform opiniei cercetătorului, s-au for-
mat precondiţiile diferendului transnistrean71.
Considerând că acest conflict „a fost conceput de opinia publi-
că, atât din Moldova, cât şi din afara ei”, drept unul „interetnic, act
politic de agresiune militară din partea Federaţiei Ruse”, analistul
politic Oazu Nantoi, menţionează că, la sfârşitul anului 1991, în
atmosfera anomiei (din limba greacă nomos – fără lege) din zona
transnistreană se consolidau „structurile militar-totalitare”, con-
71
O. Nantoi, Conflictul din zona de est a Republicii Moldova – o încercare..,
42 Lidia PRISAC
turându-se tot mai clar faptul că în zona nistreană „confruntarea

poartă un caracter politic, şi nu naţional”72.
În opinia lui Andrei Ţurcanu, mitul unui conflict interetnic,
vehiculat intens la început, s-a spulberat demult, şi nimeni nu
mai crede astăzi într-o Moldovă agresivă şi naţionalistă, care ar
intenţiona să „românizeze” o Transnistrie „rusească”. La fel cum
nici opinia unui conflict ideologic nu mai rezistă73.
Diferendul transnistrean nici pe departe n-a avut motive et-
nice, după cum afirmă A. Muntean şi N. Ciubotaru, ci rădăcinile
acestuia au fost de ordin geopolitic74.
În Republica Moldova s-a vorbit şi se mai vorbeşte despre ti-
pologia separatismului transnistrean – conflict generat de proble-
me interetnice sau conflict generat de probleme politice?
Inabilitatea factorilor de decizie, după cum menţionează
Gh. Cojocaru, de a evalua specificul etnocultural din zona de pe
malul stâng al Nistrului şi de a anticipa evoluţiile nedorite a fost
exploatată din plin de cei care suspectau de infidelitate în raport
cu Moscova oricare pas al autorităţilor din RSSM, în favoarea de-
clanşării secesionismului transnistrean75.
Potrivit autorilor A. Pascaru şi T. Spinei, diferendele interet-
nice într-un stat poartă un caracter natural atunci când sunt în-
călcate drepturile minorităţilor etnice consfinţite atât de Legea
supremă, cât şi de dreptul internațional. În cazul Transnistriei,
menţionează ei, este vorba despre un conflict cu un caracter ar-
72
Ibidem. Vezi și Lidia Prisac, „Activizarea «problemei naționale» în RSS Moldove-
nească în contextul proclamării suveranității de stat și destrămării Uniunii Sovie-
tice”, Suveranitatea Republicii Moldova: concept și realitate. Materialele conferin-
ței interuniversitare on-line 30 ani de la proclamarea suveranității RSS Moldova,
23 iunie 2020, Chișinău, Tipografia „Balacron”, 2020, pp. 230-242.
73
A.Ţurcanu, Sabatul sau noaptea vrăjitoarelor politicii moldoveneşti, Chişinău,
Cartier, 2000, p. 128.
74
A. Muntean, N. Ciubotaru, Op. cit., p. 274.
75
Gh. Cojocaru, 1989 la est de.., p. 210.
tificial, care ţine cu totul de alt domeniu – conflictul interetnic

fiind instigat doar pentru a obţine rezultate care nu au nimic cu
neînţelegerile interetnice76.
În acelaşi context, dr. în filosofie Ana Pascaru, într-un studiu,
declara că este necesar de recunoscut că incorectitudinea majori-
tăţii etnice, după 1989, a constat în „marginalizarea intelectualită-
ţii alogene de bună credinţă din punct de vedere profesional”, fapt
care a și generat declanşarea separatismului transnistrean77.
Încercând să califice războiul de pe Nistru, aceeaşi autoare
susţine că, deşi „grupele ostile (...) camuflând cu iscusinţă sub-
tilităţile declanşării conflictului (...) au reuşit să-l transforme în-
tr-unul cu caracter interetnic”, totuşi, în cazul dat, este vorba „de
un război al oraşelor cu intruşi contra localităţilor rurale, pentru
a satisface ambiţiile geopolitice ale Rusiei”78, iar „separatismul
transnistrean fiind o încălcare a drepturilor moldovenilor de către
imigranţi...”79.
În viziunea mea, autoarea studiilor menţionate mai sus expu-
ne într-un mod duplicitar termenii cu referire la relaţiile interet-
nice. Declarând minorităţile naţionale „victime”, în acelaşi timp,
autoarea le cataloghează cu termenul de „imigranţi”, or, se cunoaş-
te că există diferenţe între imigranţi, minorităţi etnice, minorităţi
naţionale şi alogeni80. La fel, este cunoscut faptul că minorităţile
naționale/etnice din Republica Moldova au fost autohtonizate şi
nu ar fi corect să le catalogăm ca imigranţi.
Expertul în probleme geopolitice, Oleg Serebrian menţionează
că în cazul conflictului transnistrean „detonatorul a fost unul etnic,
76
A. Pascaru, T. Spinei, „Problema depăşirii stării de conflict.., pp. 45-59.
77
Ana Pascaru, Societatea între conciliere şi.., pp. 93-94.
78
Idem, „Aspecte sociojuridice.., p. 50.
79
Ibidem.
80
Vezi Lidia Prisac, Arhitectura relațiilor interetnice în spațiul ex-sovietic: Republica
Moldova (1991–2014), Iaşi, Lumen, 2015, pp. 41-46.
44 Lidia PRISAC
poate nu atât etnic, cât lingvistic, or trebuie de recunoscut că majo-

ritatea relativă a populaţiei din raioanele transnistrene ale Moldovei
este de expresie rusă. Această divizare (cca 40% moldoveni, cca 30%
ucraineni, cca 25% ruşi) e parţial corectă, mai ales că pune în eviden-
ţă relativă majoritatea etnică a moldovenilor. Dar dacă ne amintim
de problemele din 1988–1989, atunci când diferendul s-a conturat,
vom sesiza o nuanţă – atunci nu se opta atât pentru identitate etnică,
cât lingvistică, nu atât pentru independenţă naţională, cât pentru
renaşterea culturii naţionale. Idei referitoare la unirea cu România,
la independenţa faţă de URSS sau lozinci anticomuniste nu prea se
semnalau. De aici, nici factorul etnic, nici cel politic nu au putut sta
la originea conflictului. Problema transnistreană are mai curând la
sorginte un conflict intercultural, ce a căpătat după noiembrie 1989
un pronunţat caracter de conflict geopolitic”81.
Politologul O. Serebrian ne aduce la cunoştinţă că „diferenţa
dintre un conflict interetnic şi unul intercultural este tot atât de
mare ca şi cea dintre un conflict politic şi unul geopolitic. Con-
flictele interculturale sunt generate nu de apartenenţa la un grup
etnic, ci la nişte valori culturale comune, specifice unei anumite
regiuni. În cazul Transnistriei, problema este legată de revanşis-
mul lingvistic românesc din Republica Moldova. În timp ce în
Basarabia se cerea revenirea la alfabetul latin şi adevărul despre
limba şi identitatea populaţiei majoritare, cei din stânga Nistrului
nu prea agreau astfel de revendicări. Pentru moldovenii transnis-
treni, impuşi timp de două secole proceselor de aculturaţie ru-
seşti, apoi sovietice, româna constituia un fel de «patos», o limbă
a casei, fără valoare culturală şi fără practică oficială. Chiar dacă
nu a existat o opunere în masă a moldovenilor transnistreni faţă
de introducerea grafiei latine şi înlocuirea glotonimului «limba
moldovenească» cu cel de «limba română», ar fi o ipocrizie să nu
Oleg Serebrian, Politosfera.., pp. 118-119.
81
recunoaştem că neutralitatea lor purta un caracter pozitiv față de

rezervele Tiraspolului”82.
Astfel, este indubitabil că diferendul transnistrean nu com-
portă un caracter etnic, ci este unul de factură politică.
Exceptând problema limbii române, mai există şi problema
unei fisuri, diferenţe de psihologie a moldovenilor transnistreni
faţă de moldovenii basarabeni, fapt pe care se pedalează secesiu-
nea transnistreană.
O opinie, de pe poziţia ideologiei moldoveniste, stipulează că
zona din stânga Nistrului constituie baza RASSM, existenţa căreia
a legitimat şi a menţinut prezenţa sovietică asupra Basarabiei din
componenţa României întregite, astăzi moldovenilor români le-a
rămas „capul de pod” (sic!) transnistrean, întruchipare a preten-
ţiilor de autoritate asupra republicii lor, pe atât de puţin se iden-
tifică populaţia transnistreană cu cel de-al doilea stat românesc83.
În acest context, foarte relevante sunt lucrarea84 şi articolele85
Stelei Suhan şi Nataliei Cojocaru, care expun nişte incursiuni în
problematica psihosocială a diferendului transnistrean. Ceea ce a
fost propus prin aceste studii este reflecţia construcţiei unei ,,iden-
tităţi transnistrene” şi, respectiv, consecinţele acestei identităţi în
plan atitudinal şi comportamental, sau, cu alte cuvinte, cum une-
le evenimente s-au conservat în memoria colectivă a locuitorilor
din stânga Nistrului, fiind orientate spre deznaţionalizarea şi ru-
sificarea populaţiei. Concluziile autoarelor se prezintă în felul ur-
mător – un „popor transnistrean” nu există încă, dar consecinţele
acestei „construcţii identitare” ar putea fi vizibile peste un timp,
când locuitorii din stânga Nistrului vor alege, probabil, nu între
82
Ibidem.
83
Petru Moldovan, Moldovenii în istorie, Chişinău, Poligraf-Service, 1993, pp. 155-173.
84
Stela Suhan, Natalia Cojocaru, Memoria colectivă şi construcţii...
85
Natalia Cojocaru, Stela Suhan, „Stratagems in the construction of the Transnistre-
an.., pp. 119-134; Natalia Cojocaru & Stela Suhan, „Transnistria. The Socio-Ideolog-
ical.., pp. 153-170.
46 Lidia PRISAC
„identitatea românească” şi cea „moldovenească”, dar între „iden-

titatea transnistreană” şi „identitatea moldovenească”86.
Semnificative sunt şi afirmaţiile publicate în Studiile de Analiză
Politică – Moldoscopie87 ale cercetătorilor V. Moşneaga, D. Ilaşciuc,
T. Spinei, A Zavtur, care, referindu-se la conştiinţa etnică a moldo-
venilor din raioanele de răsărit ale Moldovei, semnalează că pentru
aceştia este acceptabil doar etnonimul „moldovean” şi nu cel de „ro-
mân”, ceea ce semnifică diminuarea în propriii ochi, iar termenul
Transnistria în conştiinţa maselor este legat de ocupaţia română,
din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, atunci când terito-
riul dintre Nistru şi Bug era denumit „Transnistria”88.
În studiul semnat de V. Mihailov, V. Moşneaga, Gh. Rusnac,
V. Rusnac89, se afirmă că populaţia rusofonă a devenit obiectul
preferat în jocurile politice90, iar zona transnistreană a marcat
unicul loc din fosta URSS unde populaţia rusofonă s-a opus miş-
cării naţionale, organizatorii ei aflându-se nu la Tiraspol, ci la
Moscova91.
În acest context, ar fi cazul să enunţ câteva concluzii cu referi-
re la relaţiile interetnice din Republica Moldova; ceea ce e necesar
de sublinat este faptul că separatismul transnistrean a escaladat
din cauza politizării excesive a aspectelor cu referire la „relaţii-
le interetnice”92, subiectul devenind instrumentul manipulărilor
politice în justificarea nu doar a separatismului din stânga Nistru-
lui, ci și a celui din sudul republicii93.
86
Stela Suhan, Natalia Cojocaru, Memoria colectivă şi construcţii...
87
V. Moşneaga, D. Ilaşciuc, T. Spinei, A Zavtur, „Conflictul social-politic.., pp. 49-101.
88
Ibidem, pp. 68-69.
89
V. Mihailov, V. Moşneaga, Gh. Rusnac, V. Rusnac, „Populaţia rusofonă în Moldova: sta-
rea şi dispoziţia”, MOLDOSCOPIE (Studii de analiză politică), partea I, 1996, pp. 32-43.
90
Ibidem, p. 37.
91
Ibidem, p. 42.
92
Lidia Prisac, „The Republic of Moldova in search.., pp. 174-180; Idem, Arhitectura
relațiilor interetnice…
93
Idem, „Relaţiile interetnice în spaţiul ex-sovietic – instrument.., p. 55.
După cum relatează Oazu Nantoi, în susţinerea separatis-

mului transnistrean este clar că populaţia din regiunea transnis-
treană a fost manipulată prin specularea demagogică a pericolelor
imaginare (de unire cu România), prin exploatarea stereotipurilor
proprii mentalităţi de homo sovieticus şi pretinsa discriminare
conform criteriului etnic şi lingvistic94.
Victor Bârsan, în cartea Masacrul inocenţelor. Războiul din
Moldova. 1 martie – 29 iulie 1992, relatează că panica produsă de
propaganda antiromânească în mediul populaţiei rusofone de-
monstrează „cât de puţin contează în realitate confortul psiho-
logic al acestei populaţii, folosită cu cinism în lupta de refacere a
imperiului sovietic, ca armă politică”95.
Potrivit opiniei Elenei Oteanu, în pofida politicii lingvistice
de compromis, adoptate de autorităţile de la Chișinău, şi de încer-
carea acestora de a pune bazele funcţionării unui stat de drept, în
conformitate cu standardele internaţionale, problemele de natură
etnolingvistică au servit drept motiv pentru declanşarea unui du-
blu proces secesionist, în estul şi în sudul republicii, proces care
a culminat cu declanşarea unui conflict armat pe malul stâng al
Nistrului. Opinia conform căreia „la baza conflictului din stânga
Nistrului s-ar afla disensiuni etnice, nerespectarea drepturilor mi-
norităţilor etnice şi lingvistice” a fost contestată de legislativul de
la Chişinău, care şi-a exprimat convingerea că aceste „pseudopro-
bleme interne” vin să justifice „un atentat la suveranitatea şi inte-
gritatea Republicii Moldova”96.
94
Oazu Nantoi, Conflictul din zona de est a Republicii Moldova – o încercare..; A se
vedea şi A. Ţăranu, „Cauzele conflictului.., p. 4.
95
V. Bârsan, Masacrul inocenţilor. Războiul.., pp. 21-22, 24.
96
Elena Oteanu, Politica lingvistică şi construcţia statală în Republica Moldova,
IPP, 2003, www.ipp.md/public/biblioteca/62/ro/varianta21.07.2003%20Elena%20
Oteanu.doc (accesat: 21.03.2007).
48 Lidia PRISAC
Paradoxul situaţiei, subliniază Igor Boţan97, constă în faptul

că populaţia moldovenească autohtonă care locuieşte pe malul
stâng este considerată minoritară, ea nu este protejată de auto-
rităţile locale, Tiraspolul nu se jenează să promoveze o politică
de discriminare a populaţiei sale majoritare. Discriminarea etnică
se regăseşte mai ales în domeniile culturii şi al învăţământului98.
Deşi în această regiune au fost declarate trei limbi oficiale (rusa,
ucraineana şi „moldoveneasca” (cu grafie chirilică)), limba rusă a
rămas dominantă în toate sferele vieţii sociale şi politice. În limba
rusă sunt întocmite toate actele şi documentele oficiale, rusa este
principalul mijloc de comunicare în cadrul manifestărilor oficiale
şi neoficiale (sesiuni, congrese, conferinţe, mitinguri), ceea ce în-
calcă dreptul la limba proprie a populaţiei majoritare.
Astfel, după cum afirmă şi Mihai Gribincea, separatismul
transnistrean are un caracter politic, dar nu etnic. Iar dacă ne re-
ferim la discriminările pe criterii etnice, cei discriminaţi în partea
de est a Nistrului sunt românii moldoveni, dar nu ruşii, şi aceste
fapte au fost constatate de reprezentanţii mai multor organizaţii
internaţionale care au vizitat Republica Moldova99.
În opinia fostului ministru de externe al Republicii Moldova,
Nicolae Ţâu, diferendul transnistrean, preponderent politico-ide-
ologic, alimentat şi provocat de interesele Rusiei, de prezenţa for-
ţelor sale militare pe teritoriul Transnistriei, „nu are la bază pro-
bleme naţionale şi nu este îndreptat spre ocrotirea ucrainenilor
97
Igor Boţan, Armonizarea relaţiilor interetnice – sfidări şi oportunităţi, IPP, 2002,
www.ipp.md/public/biblioteca/36/ro/Minoritati%20Botan.doc (accesat: 22.03.2007).
98
Vezi la acest aspect inclusiv Лидия Присак, „Историческое образование и фор-
мирование идентичности в приднестровском регионе Республики Молдо-
ва”, Перекрестки. Журнал исследований восточноевропейского пограничья
(Prisac L., „Educația istorică și formarea identității în regiunea transnistreană a
Republicii Moldova”, Perekrestki. Revista de cercetare a spațiului transfrontalier
est-european), Vilnius, ЕGU, 2012, nr. 1-2, pp. 253-266.
99
M. Gribincea, Trupele ruse.., p. 129.
sau a ruşilor (de altfel, şi aceştia, într-o majoritate de 75% locuiesc

în Basarabia)”, adevărata cauză a acestuia constituind-o „tendinţa
de a menţine cu orice preţ dominaţia birocraţiei rusofone interna-
ţionale, care a transformat Transnistria într-o moşie a complexu-
lui militar-industrial al URSS”100.
Clivajul etnic, în opinia Elenei Oteanu, ce determină într-o
mare măsură viaţa socială şi politică a Republicii Moldova, pre-
supune anume o polarizare a societăţii moldave în românofoni şi
alofoni, care, de altfel, în majoritatea cazurilor sunt rusofoni.
O altă cercetătoare, Elena Siupur, menţionează că războiului
care a stat la baza separatismului transnistrean „i se spune în mod
deliberat fals război interetnic, pentru apărarea drepturilor mino-
rităților rusolingve”101.
Oazu Nantoi în studiile sale atenţionează asupra criteriului
etnic, care nici pe departe nu a fost determinant în separatismul
transnistrean, deoarece numai în municipiul Chişinău locuiau
mai mulţi etnici ruşi decât în întreaga „rmn”102. La fel, subliniază
el, în Republica Moldova au fost folosiţi „rusofonii” în calitate de
„coloana a cincea” pentru promovarea separatismului103, iar din
perspectiva faptului că aceste consecinţe ale politicii sistemului
totalitar sovietic în zona transnistreană au fost atât de grave încât,
din cauza românofobiei, separatismul a fost susţinut şi de o parte
dintre moldovenii derutaţi104.
Prin urmare, putem conchide că numeroasele studii şi cerce-
tări dedicate problemei separatismului din Republica Moldova au
demonstrat caracterul nonetnic al conflictului transnistrean.
100
Nicolae Ţâu, Diplomaţie în culise: Suveranitate, independenţă, război & pace.
1990–1998, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2002, p. 158.
101
Elena Siupur, „Basarabia – Republica Moldova – .., pp. 52-68.
102
Oazu Nantoi, Conflictul din zona de est a Republicii Moldova – o încercare...
103
Idem, „Conflictul transnistrean – geneză, evoluţie.., p. 52.
104
Ibidem, p. 56.
50 Lidia PRISAC
I.4. Dimensiuni economice şi geopolitice ale

separatismului transnistrean
Pornind de la aserţiunea separatismului din partea de est a

Republicii Moldova, semnalăm faptul că iminenţa unui conflict în
partea transnistreană a devenit distinctă încă din vara anului 1988,
începând cu mișcarea de redeşteptare naţională în tot perimetrul
spaţiului sovietic.
Primele simptome ale diferendului transnistrean s-au mani-
festat deschis, aşa cum menţionează o parte a autorilor105, odată
cu formarea, în vara anului 1989, a mişcării politice de revendica-
re a oficializării limbii „moldoveneşti” şi trecerii acesteia la grafia
latină. Din această perioadă, marcată de primele mari victorii ale
naţional-democraţilor de la Chişinău, scindarea republicii de-a
lungul faliei nistrene a devenit absolut evidentă, iar din 1990, di-
ferendul transnistrean îşi pierduse caracterul de conflict intercul-
tural în favoarea unuia pur geopolitic care, accentuându-se după
obţinerea independenţei Republicii Moldova, prevalează, în opi-
nia cercetătorilor, indiferent de ideologia sau regimul politic.
Astfel, problema Transnistriei constituie, astăzi, una dintre
cele mai mari dificultăţi ale Republicii Moldova, regiunea repre-
zentând atât un focar pe plan intern, cât şi un potenţial de risc pe
plan mai larg, pentru securitatea zonei de sud-est a Europei.
Potrivit opiniei lui Nicolae Enciu, după destrămarea URSS,
Federația Rusă n-a fost de acord să ajungă pe picior de egalitate cu
fostele republici unionale, astfel pretinzând să-şi asume rolul de
unic moştenitor al fostei Uniuni Sovietice (în plan patrimonial şi
istoric), declarându-şi, respectiv, interesele specifice, geostrategi-
ce asupra fostelor entităţi sovietice106.
105
Igor Caşu, „Politica naţională” în Moldova sovietică (1944–1989), Chişinău, 2000,
213 p.; Gh. Cojocaru, 1989 la est..; Ţăranu, A., „Cauzele conflictului.., p. 1.
106
Nicolae Enciu, Istoria românilor. Epoca contemporană, Chişinău, Civitas, 2001, p. 166.
Conform afirmaţiilor cercetătorului Nicolae Enciu, de la In-

stitutul de Istorie, situaţia geopolitică a Federației Ruse în direcţia
sud-vestică rămâne avantajoasă atâta timp cât Republica Moldova
rămâne în sfera ei de influenţă. Iar cheia pentru soluţionarea aces-
tei probleme ar fi Transnistria şi situaţia populaţiei rusolingve din
Republica Moldova107.
Relatând despre cauzele secesionismului transnistrean, isto-
ricul N. Enciu prezintă „trei factori esenţiali” care au contribuit
la declanşarea acestuia: a) „politica expansionistă a Kremlinului”,
prin care se urmărea păstrarea fostelor „oaze” de loialitate ex-so-
vietice în jurul Federației Ruse; b) „reacţia politică cu sens invers
a populaţiei rusolingve, congregată pe ruinele ideologiei interna-
ţionaliste şi pansovietice”; c) „ecourile mişcării de renaştere na-
ţională a populaţiei majoritare din Republica Moldova”, în anii
1989–1991108.
O idee interesantă asupra strategiei geopolitice ruseşti ne-o
oferă cercetătoarea Elena Siupur, care afirmă că odată cu oficializa-
rea Republicii Moldova s-a declanşat reacţia în lanţ a apariţiei unor
altor aberante statalităţi (s.a.) artificiale şi ideologice, care se sufocă
una pe alta aşa cum s-a vrut în momentul conceperii lor109. Aceste
noi statalităţi create, de tipul păpuşii ruseşti – matrioşka –, sunt
destinate numai acelor teritorii care ar manifesta dorinţa ieşirii din
sfera imperială110.
În acelaşi sens se încadrează şi afirmaţiile lui A. Ţurcanu, care
menţionează că diferendul transnistrean „a început ca o diversiune”,
după ce voinţa tot mai clară a fostei RSSM de a scăpa de „vasalitate”
în raport cu Moscova a suscitat reacţia acerbă a centrului imperial.
107
Idem, „Proiectele conducerii Republicii Moldova de soluţionare a problemei trans-
nistrene”, DR, 2003, nr. 1, pp. 152-158.
108
Idem, Istoria românilor.., p. 167.
109
Elena Siupur, Op. cit., pp. 52-68.
110
Ibidem, pp. 60-67.
52 Lidia PRISAC
Astfel, în profilul vechiului dicton divide et impera, în Republica

Moldova au fost create două centre de putere – Tiraspol şi Comrat111.
Prin urmare, promisiunea speaker-ului unional A. Lukianov, în ve-
derea creării a încă două republici pe teritoriul Moldovei sovietice,
a confirmat acest lucru pe deplin112.
Chiar dacă e să admitem că, iniţial, nu exista un plan strategic
cu scopuri geopolitice de durată, completează A. Ţurcanu, a fost
vădită tentativa centrului totalitar de a slăbi atât forţa de coeziune
crescândă a valului de mişcări de eliberare naţională, cât şi efectul
lor de dezintegrare a Uniunii Sovietice. Dorind să păstreze, cu ori-
ce preţ, controlul total şi permanent asupra republicilor unionale
de la periferie, Kremlinul a recurs la crearea şi resuscitarea unor
conflicte locale, aplicând „în serie” acelaşi scenariu în diverse col-
ţuri ale fostului imperiu sovietic113.
Aşa cum subliniază preşedintele IPP, regiunea Transnistriei
este folosită în calitate de instrument de manipulare politică a Re-
publicii Moldova de către Federația Rusă114.
În acest sens, este important să menţionăm, conform studii-
lor efectuate de Oazu Nantoi, că problema separatismului trans-
nistrean exista deja de la apariţia Republicii Moldova pe harta po-
litică a lumii, la 27 august 1991115, iar la originea flagelului au stat
trei surse principale: trecutul istoric al părţilor componente din
care s-a constituit teritoriul statului Republica Moldova; politica
promovată pe acest teritoriu de Imperiul Rus şi ulterior de URSS;
lupta politică pentru supravieţuirea imperiului sovietic şi calita-
111
Este un precedent istoric al tendinţei de constituire a entităţii statale găgăuze –
Republica Comrat, în 1906, şi a bulgarilor în 1917–1918.
112
A. Ţurcanu, Sabatul sau noaptea vrăjitoarelor.., p. 128.
113
Ibidem.
114
Oazu Nantoi, Conflictul din zona de est a Republicii Moldova – o încercare...
115
Idem, „Conflictul transnistrean – geneză, evoluţie.., pp. 47-70.
tea societăţii moştenite de la sistemul sovietic totalitar şi a proce-

selor politice, provocate de destrămarea URSS.
Această „problemă” de pseudostat a fost creată la 12 octom-
brie 1924 pe teritoriul Ucrainei, cu capitala în oraşul Balta, numită
RASSM, „în calitate de cap de pod pentru expansiunea ideologică
şi teritorială a Rusiei sovietice în direcţia României şi în calitate
de poligon pentru implementarea ideologiei moldovenismului
antiromânesc prin mijloacele unui regim totalitar”. Dovadă este
faptul că în actul de constituire a RASSM frontiera ei de est era
trasată nu pe Nistru, ci pe râul Prut116.
Precum subliniază Igor Munteanu117, Federația Rusă a fost
conştientă că prăbuşirea URSS a generat o anumită volatilitate a
frontierelor dintre entităţile postsovietice autonome sau indepen-
dente, până atunci necontestate. Astfel, în opinia Moscovei, „zona
de securitate” europeană a Federației Ruse ar trebui să se extindă
pe axa Marea Baltică – Marea Neagră – Marea Azov118. Autorităţile
separatiste au contat de la bun început pe încurajarea Moscovei,
cea mai mare parte a spectrului politic rus pronunţându-se în fa-
voarea politicii liderilor transnistreni şi pentru recunoaşterea ofi-
cială a „republicii moldoveneşti de la Nistru”119. Fapt demonstrat
de întrevederile efectuate pe parcursul anului 1992 privind pro-
blema Transnistriei ale lui Anatoli Zlenko, ministrul de externe
al Ucrainei, care a făcut front comun cu Andrei Kozîrev, ministrul
de externe rus, întru susţinerea regimului separatist, după cum
relatează Oazu Nantoi120.
116
Ibidem, p. 48.
117
Igor Munteanu, „Moldova şi CSI: o alianţă fragilă”, Politica externă a Republicii
Moldova. Materialele simpozionului ştiinţific internaţional, Chişinău, 16–17 oc-
tombrie 1997, Chişinău, CCIN Perspectiva, 1998, pp. 232-247.
118
Ibidem, p. 240.
119
120
Oazu Nantoi, „Conflictul transnistrean – geneză, evoluţie.., p. 58.
54 Lidia PRISAC
Potrivit lui Igor Munteanu, obiectivul major urmărit de Fe-

derația Rusă în zona transnistreană l-a constituit „menţinerea
Republicii Moldova sub tutela politică a fostului centru deci-
zional postsovietic, utilizând regiunea transnistreană ca pe
un fitil amorsat, care poate fi oricând reaprins, dar încercând,
totodată, să confere intereselor sale în regiune o terminologie
achizitorie (cum ar fi termenul «ближнее зарубежье /exterio-
rul apropiat» sau cel de «общее пространиство, звено СНГ /
spaţiu comun, instrumentul CSI» etc.)” 121. Dacă nu ar fi existat
„rmn”, Republica Moldova ar fi fost demult anexată de structu-
rile occidentale, consideră Munteanu, iar România ar fi ieşit la
hotarele Ucrainei122.
Nicolae Ţâu, care denumeşte separatismul transnistrean
drept bombă cu efect întârziat pentru Moldova, consideră că
acest conflict a fost determinat de tendinţele separatiştilor, diri-
jaţi şi încurajaţi nu doar din umbră de forţele proimperiale, întru
realizarea intereselor lor ultranaţionaliste şi geopolitice. Afirma-
ţiile, potrivit cărora diferendul a fost de dimensiune interetnică,
nu sunt concludente, în realitate fiind vorba de un „conflict politic
vizând refacerea unei noi structuri imperiale”123.
Referindu-se la separatismul transnistrean, Oleg Serebrian,
autorul mai multor studii124 în domeniul geopoliticii, susţine că
acesta a fost generat, în 1989, de probleme etnolingvistice (apă-
rute în urma manifestării dorinţei populaţiei băştinaşe din Repu-
blica Moldova în vederea renaşterii culturii naţionale), a fost unul
121
Ibidem, p. 240.
122
Mai nou, cu referire la atitudinea Federației Ruse față de exteriorul apropiat –
Moldova, Ucraina, Belarus, Georgia, a se vedea Anatol Petrencu, Rusia, 2019:
„Acesta a fost un an greu…” = „Это был тяжелый год”. Monografie, Chișinău,
Tipografia „Balacron”, 2020, 296 p.
123
Nicolae Ţâu, Diplomaţie în culise.., pp. 140, 179, 224.
124
Oleg Serebrian, Va exploda Estul?..; Idem, Politosfera...
„de natură morfopolitică, cauzat de fractura nistreană a teritoriu-

lui Moldovei”, şi a avut „un mobil pur geopolitic nu atât pentru
Tiraspol, cât pentru Moscova şi Kiev”125, iar conotaţia geopolitică
a Transnistriei este aceeaşi ca şi în cazul Abhaziei pentru Georgia,
care au fost „calmate” de Kremlin şi aduse în cadrul CSI prin inter-
mediul tensiunilor interne.
În opinia lui O. Serebrian, valoarea geostrategică şi geopoliti-
că a Transnistriei „este una ce prevede nu controlul Balcanilor şi
nici ameninţarea Ucrainei, ci doar controlul Republicii Moldova”.
În mod paradoxal, Republica Moldova îşi datorează existenţa, în
mare parte, problemei transnistrene: nu doar datorită faptului că,
legal, statalitatea moldovenească contemporană îşi are originea
în RASSM (1924), ci şi din cauza că, dacă acest conflict nu ar fi
existat, atunci independenţa Republicii Moldova, cu starea do-
minantă în elita politică chișinăuiană din decembrie 1991, s-ar fi
terminat odată cu coborârea drapelului sovietic de pe Kremlin şi
prin reunirea Basarabiei cu România. Separatismul transnistrean
a fost cel ce a menţinut Republica Moldova ca stat independent,
inspirând unele puncte din noua Constituţie şi obligând Chişină-
ul să adere la CSI126.
Pentru Chişinău, subliniază autorul, regiunea respectivă este
chiar un factor de geopolitică dominantă, dar anume această „va-
loare geopolitică” a Transnistriei trece neobservată, căutându-se
misterioase împletiri în interesele spaţiale cu impact dacă nu glo-
bal, cel puţin regional.
Menţionând că unii analişti politici de la Chişinău îi atribuie
o „dimensiune exagerată” enclavei separatiste transnistrene (atât
în cazul în care se spune că entitatea autoproclamată ar fi un „cuţit
rusesc înfipt în spatele Ucrainei”, cât şi atunci când se afirmă că re-
Idem, Politosfera.., pp. 105, 119-121, 129-131; Idem, Va exploda Estul?.., pp. 122-124.
125
Idem, Politosfera.., pp. 120-121.

126
56 Lidia PRISAC
giunea ar reprezenta o bază a Rusiei pentru „direcţia balcanică”),

O. Serebrian relatează că vechiul şi metaforicul calificativ al Basa-
rabiei de „poartă a Balcanilor” a fost valabil pentru Federația Rusia
în configuraţia sa geografică de atunci. Recurgând la compararea
hărţilor Imperiului Rus/Federației Ruse şi a Basarabiei/Republicii
Moldova din anii 1812 şi, respectiv, 1992, am putea observa unele
modificări care ne sugerează că astăzi Federaţia Rusă intră în Bal-
cani prin Ucraina, or, Sudul Basarabiei nu mai este în componen-
ţa Republicii Moldova. Iar ideea cu „Transnistria – un cuţit rusesc
în spatele Ucrainei” e şi mai inconsistentă127.
Privită în contextul intereselor geopolitice ale Moscovei, re-
giunea transnistreană nu semnifică pentru Federaţia Rusă nicio
„poartă spre Balcani”, niciun mijloc de „încercuire” a Ucrainei, ci
doar o pârghie de menţinere a Republicii Moldova în sfera geopo-
litică a Kremlinului128.
Aşadar, cu toate că focarul conflictului a fost provocat de Mosco-
va, de pe urma acestuia, profitul Ucrainei (care, de fapt, a avut grijă
de menţinerea lui129) nu era nicidecum mai mic decât cel al Federației
Ruse: diferendul respectiv, ţinând de conglomeratul problemelor ro-
mâno-moldo-ucrainene din segmentele bucovinean şi basarabean,
Ucraina fiind sigură că, atâta timp cât Chişinăul este preocupat de
127
Ibidem, pp. 21-22.
128
Ibidem, pp. 132, 231.
129
În perioada 1991–1992 mercenarii ultranaţionalişti ucraineni din organizația pa-
ramilitară UNA-UNSO au „cooperat” fructuos cu cazacii ruşi (de altfel, duşmani
de moarte) în lupta lor comună împotriva autorităţilor constituţionale de la Chi-
şinău. Mai mult chiar, aceștia declarau regiunea transnistreană drept pământ
„ucrainean”, iar la deschiderea lucrărilor congresului românilor din regiunea
Cernăuţi, din 7 iunie 1992, un grup din UNA-UNSO în frunte cu Oleg Vitovici,
întorcându-se din regiunea transnistreană, unde participaseră la război de partea
separatiştilor, cereau anularea congresului şi «exprimarea doar în ucraineană»”
a celor prezenţi. Vezi Ion Popescu, Constantin Ungureanu, Românii din Ucraina
între trecut şi viitor, Oradea, Editura Primus, 2010, p. 259.
diferendul transnistrean, pretenţiile sale asupra Nordului şi Sudului

Basarabiei vor fi doar „platonice”130.
Mai mult chiar, subliniază O. Serebrian – în fapt Transnistria
este şi un mijloc al Kievului de a acţiona asupra Federației Ruse,
aici încă o dată văzându-se şi interesul Ucrainei în menţinerea
conflictului transnistrean. Anume Kievul a sprijinit, tacit, dar evi-
dent, mişcarea secesionistă de la Tiraspol, Ucraina fiind un adevă-
rat spate de front pentru „republica moldovenească nistreană”131,
Moscova înţelegând că separatismul transnistrean poate exista
atâta timp cât permite Kievul. Ucraina acţionează întotdeauna fa-
vorabil în ceea ce priveşte comunicarea Tiraspolului cu Moscova,
problema transnistreană fiind una din temele capabile să menţină
„căldura” în dialogul Kiev–Moscova132.
Potrivit estimărilor istoricului Gh. Cojocaru, în lucrarea 1989
la est de Prut, drept pretext în afirmarea separatismului transnis-
trean de către liderii proruşi au servit mai mulţi factori, printre
care decretarea legilor privind limbile de stat pe teritoriul RSSM133,
130
Conflictul din raioanele de est ale Republicii Moldova a creat o oportunitate per-
fectă pentru Kiev de a-și consolida după 1992 propriul teritoriu ce avea, în unele
regiuni, o acoperire foarte modestă din punct de vedere istoric și juridic. Din
acest considerent, ucrainenii nu au depus eforturi consistente și imediate în ve-
derea soluționării crizei, fapt care putea fi efectuat printr-o blocare a accesului
financiar, logistic și militar rus în regiune. Invers, Ucraina se grăbise să facă jocul
Moscovei şi să hăituiască Republica Moldova într-o blocadă economică şi poli-
tică orchestrată de cei doi parteneri din CSI. Relațiile dintre Republica Moldova
și Ucraina s-au tensionat în perioada războiului de pe Nistru, când naționaliștii
ucraineni aflați la guvernare la Kiev, enervați de opiniile cu privire la retrocedarea
Bucovinei de Nord și a regiunii Cernăuți, formulate de cercurile apropiate Gu-
vernului de la Chișinău, permiteau separatiștilor să acționeze în estul Republicii
Moldova și să traverseze liber frontiera dintre cele două state. Aceștia au permis
stocarea armatei ruse și proliferarea de armamente la hotarul său de vest. Vezi
Iulian Chifu, Război diplomatic în Basarabia, București, Paideia, 1997, p. 57.
131
Oleg Serebrian, Politosfera.., p. 132.
132
Idem, Va exploda Estul.., pp. 123-124.
133
Gh. Cojocaru, 1989 la est.., p. 116.
58 Lidia PRISAC
iar la finele anului 1989, realizarea proiectului secesionist, în spa-

tele căruia stătea Moscova imperială, atât în stânga Nistrului, cât
şi în sudul RSSM, intra într-o fază decisivă134.
Concomitent, în altă lucrare, autorul afirmă că războiul de pe
Nistru a avut rădăcini adânci implantate în istorie şi s-a produs ca
o reacţie la procesul de declin şi descompunere a imperiului sovie-
tic, iar contenciosul transnistrean a avut efectul unei mine istorice
cu urmări întârziate, mină plasată de regimul stalinist la temeliile
RSSM, în 1940, sau chiar mai devreme, în 1924, când a fost confecţi-
onată entitatea autonomă moldovenească de la Tiraspol, în vederea
extinderii revoluţiei proletare peste Nistru135.
Într-o altă lucrare, Gh. Cojocaru menţionează că obiectivele
strategice urmărite de forţele proimperiale în separatismul trans-
nistrean ar fi fost compromiterea credibilităţii noului stat inde-
pendent şi posibilitatea sa de integrare într-o lume liberă; remo-
delarea, printr-o înfrângere militară, a procesului de distanţare de
CSI (adică Federația Rusă), mai ales în domeniul politic şi militar;
stoparea tendinţelor de reunificare a Moldovei şi României şi eli-
minarea pătrunderii elementelor româneşti în regiune; reafirma-
rea rolului de lider incontestabil al Moscovei în această parte a
Europei de Sud-Est136.
Unele investigaţii asupra dinamicii problemei separatismului
transnistrean, a aceluiaşi autor de la Institutul de Istorie, includ
şi impactul relaţiilor ruso-americane. Prin urmare, Gh. Cojocaru
subliniază că după evenimentele din 11 septembrie 2001 s-a produs
o puternică apropiere în relaţiile ruso-americane, fapt ce a deter-
minat părţile să coopereze la reglementarea conflictelor regiona-
le. Se pare că, în realitate, Moscova nu doreşte stingerea acestui
134
Ibidem, p. 183.
135
Idem, Separatismul în slujba Imperiului, pp. 6-10.
136
Idem, Politica externă a Republicii Moldova.., p. 75.
focar de conflict, perpetuarea căruia îi serveşte drept fals pretext

pentru a-şi prelungi prezenţa militară în regiune. Aşa sau altfel, şi
Federația Rusă, la modul declarativ nu şi în fapte, şi Statele Unite
sunt interesate de reglementarea diferendului transnistrean, dar, în
ciuda noului cadru de relaţii strategice ruso-americane, interesele
lor fundamentale de securitate în Republica Moldova dacă nu se
exclud reciproc, atunci nici nu converg. În timp ce Federația Rusă
tinde să prindă rădăcini tot mai adânci în această zonă pentru a
nu-i permite Chişinăului să se detaşeze definitiv de fostul spaţiu so-
vietic, Statele Unite ar dori să integreze Republica Moldova Europei
de Sud-Est137.
Relevante pentru înţelegerea fenomenului separatist sunt
şi afirmaţiile istoricilor şi cercetătorilor privind declanşarea
războiului secesionist. În acest sens amintim că flagelul a fost
dezlănţuit în noaptea de 1 spre 2 martie 1992, la ora 22:00,
atunci când formaţiunile înarmate ilegale secesioniste au ata-
cat şi ocupat Secţia Raională de Poliţie Dubăsari subordona-
tă Chişinăului. Războiul de la Nistru s-a extins, în doar câteva
zile, asupra localităţilor Coşniţa, Cocieri, Pohrebea, Doroţcaia,
Speia, Tocmagiu, Mălăieşti etc., riscând să escaladeze dintr-un
conflict local în unul regional. Recunoscut pe plan mondial şi
de comunitatea internaţională, războiul de la Nistru, pentru
Republica Moldova, a fost unul de autoapărare, de salvgardare
a suveranităţii, independenţei şi integrităţii sale teritoriale, re-
ieşind din implicarea iminentă de partea separatiştilor a Arma-
tei a 14-a a Federaţiei Ruse138.
137
Idem, „Criza transnistreană: o abordare americană.., pp. 159-169.
138
Vezi mai multe în Lidia Prisac, „Reporteri militari în războiul de pe Nistru (2
martie–21 iulie 1992)”, Revista Militară. Studii de securitate și apărare, 2017, nr. 1
(17), p. 137; și Ion Valer Xenofontov, „Istoria recentă a Republicii Moldova”, Revista
Militară. Studii de securitate și apărare, 2018, nr. 2 (20), pp. 69-109.
60 Lidia PRISAC
Istoricul Anton Moraru, referindu-se la evenimentele vio-

lente din primăvara–vara anului 1992, le-a calificat drept război
al Rusiei contra suveranităţii şi independenţei Republicii
Moldova, pentru conservarea imperiului sovietic şi stabilirea
dominaţiei geopolitice a Rusiei în această regiune139.
În opinia lui V. Gaiciuc şi V. Ciobanu, războiul a fost provocat
de „tendinţa de a păstra imperiul sovietic dusă de forţele proco-
muniste şi politica de reîmpărţire a sferelor de influenţă promova-
tă de marile puteri, catalizate de grupările mafiote ce aveau intere-
se materiale”, „susţinătorii locali” ai ideii în cauză fiind doar „nişte
marionete în mâinile” „marilor minţi” de la centru140.
Istoricul Anatol Ţăranu susţine că, începând din toamna anu-
lui 1991, Republica Moldova s-a implicat „într-un conflict armat
intern, care avea drept cauză principală conflictul etnopolitic din-
tre mişcarea de eliberare naţională din Republica Moldova, miş-
care cu un caracter revoluţionar, şi forţele contrarevoluţionare
separatiste, ce exprimau interesele celei mai conservatoare părţi
a fostei nomenclaturi sovietice, administrative şi de partid, nucle-
ul căreia s-a poziţionat în Transnistria”. Autorul susţine că acest
conflict „a fost răspunsul la «revoluţia» de eliberare naţională,
încoronată cu obţinerea independenţei Republicii Moldova. Prin
cucerirea independenţei de stat, mişcarea de eliberare naţională
şi-a atins atunci scopul principal pe malul drept al Nistrului, însă
nu a cunoscut o finalitate logică în teritoriul de peste Nistru, par-
te componentă a Republicii Moldova, rămânând, în acest sens, o
revoluţie neterminată”141.
139
A. Moraru, „Adevărul ca o vie picătură de rouă”, Conflictul din Transnistria: ade-
vărul aşa cum.., pp. 41-48.
140
V. Gaiciuc, V. Ciobanu, Constituirea Armatei Naţionale, Chişinău, Civitas, 1999, p. 39.
141
A. Ţăranu, „Cauzele conflictului armat.., p. 10.
În opinia lui N. Munteanu, separatismul transnistrean este

mai mult unul politico-ideologic cu încăierări între diferite gru-
puri şi partide pentru putere, iar importanţa acestuia rezidă în
faptul că a prilejuit schimbările geopolitice şi a fost intensificat
substanţial de acţiunile succesive ale părţilor implicate142.
Andrei Groza afirmă că la baza separatismului transnistrean,
provocat de grupuri de interese, s-au aflat „interesele imperiale
ale Federației Ruse şi nu încălcarea drepturilor cetăţenilor ruşi,
precum afirmă unii, sau acţiunile Frontului Popular orientate spre
reunirea tuturor românilor, precum susţin alţii”143.
În opinia istoricilor Alexandru Roman şi Stanislav Covalschi,
pentru a perpetua prezenţa rusă pe teritoriul Republicii Moldova,
conducătorii separatişti au şi provocat pe Nistru un conflict de
proporţii144.
Evaluarea strategică a diferendului transnistrean este tratată
ca parte integrantă a proceselor politice, economice şi sociale.
Aşa cum subliniază A. Gudim145, Federația Rusă a definit o
strategie comercială faţă de ţările din CSI în care factorii econo-
mici şi politici sunt în conexiune. Analizând realitatea economi-
că, Anatol Gudim identifică mai multe tipuri de ameninţări faţă
de securitatea economică a Moldovei, printre care şi stocarea a
jumătate din producţia industrială moldovenească care este con-
centrată în regiunea secesionistă transnistreană146.
142
N. Munteanu, „Conflictele din Moldova văzute din exterior (studiu comparat)”, Secu-
ritatea şi apărarea naţională a Republicii Moldova, Chişinău, Arc, 2002, pp. 258-262.
143
A. Groza, „Ce caută Rusia în Moldova?”, Conflictul din Transnistria: adevărul aşa
cum.., pp. 135-140.
144
A. Roman, S. Covalschi, „Rolul distructiv al organizaţiilor separatiste transnistre-
ne (anii ̕90 ai sec. XX)”, Symposia Professorum, Seria Istorie, Chişinău, Pontos,
2003, pp. 160-165.
145
A. Gudim, „Securitatea economică şi politica externă”, Politica externă a Republi-
cii Moldova. Materialele simpozionului.., pp. 99-133.
146
Ibidem.
62 Lidia PRISAC
În opinia lui Oazu Nantoi, regimul de la Tiraspol s-a bucurat

permanent de o susţinere masivă din partea Rusiei147. Printre factorii
cei mai importanţi care au contribuit la stabilirea şi valabilitatea re-
gimului separatist sunt, pe de o parte, interesele politice şi economi-
ce ale forţelor politice şi persoanelor influente din Federaţia Rusă şi
Ucraina, pe de altă parte interesele economice ale unor „lideri” de la
Tiraspol şi ale diferitor persoane de pe ambele maluri ale Nistrului,
care se materializează prin comiterea de crime economice împotriva
Republicii Moldova148.
O idee interesantă privind chintesenţa economică a separa-
tismului transnistrean ar fi cea a dr. în istorie Igor Caşu, care sti-
pulează că, dacă etnicii români din RSSM ar fi deţinut majoritatea
posturilor cheie din industrie din localităţile urbane, aceasta ar fi
contrazis interesele pe termen lung ale Moscovei în regiune, după
1991149.
Autoarea Didina Ţăruş, în baza dimensiunii economice a in-
dependenţei Republicii Moldova, conchide că destinul indepen-
denţei şi integrităţii statale este influenţat de acţiunile marilor
puteri, iar separatismul transnistrean constituie sindromul pos-
timperial care subminează relansarea social-economică a ţării150.
Un alt aspect al separatismului transnistrean este prezenţa
forţelor armate pe teritoriul Republicii Moldova. Anume, regimu-
lui separatist transnistrean se datorează în mare parte şi implica-
rea ilegală ale trupelor Federaţiei Ruse în această zonă.
Potrivit argumentelor expuse în lucrarea lui Viorel Patrichi151,
adevărata miză a prezenţei militare ruseşti în Moldova ar fi men-
147
Oazu Nantoi, „Conflictul transnistrean – geneză, evoluţie.., p. 59.
148
Ibidem, p. 64.
149
Igor Caşu, Politica, societatea şi cultura în sud-estul şi vestul Europei: studiu com-
parativ (curs universitar), Chişinău, 1999, p. 38.
150
Didina Ţăruş, „Dimensiunea economică.., pp. 70-77.
151
Viorel Patrichi, Op. cit., p. 170.
ţinerea influenţei Rusiei în Balcani, care nu deţine decât două ca-

pete de pod în Europa Centrală şi de Est: Kaliningrad şi Tiraspol.
După cum ne aduce la cunoştinţă Mihai Gribincea, prin stu-
diile sale cu privire la bazele militare ruse152, unica sursă de ar-
mament pentru separatiştii transnistreni au fost depozitele cu
armament ale Armatei a 14-a, principala forţă militară dislocată
pe teritoriul RSS Moldovenești, creată în noiembrie 1956, în urma
comasării corpurilor de armată sovietice 10 şi 24, care făceau parte
din districtul militar Odesa153.
Lucrarea lui Mihai Grecu şi Anatol Ţăranu Trupele ruse în
Republica Moldova154, de o importanţă substanţială, având ca scop
elucidarea prin documente inedite, a rolului pe care l-au avut trupele
ruse la declanşarea şi desfăşurarea conflictului armat de pe Nistru din
anul 1992, prezintă impactul existenţei trupelor ruse asupra situaţiei
din Republica Moldova şi explică modul în care acestea au fost uti-
lizate de Moscova pentru a face presiuni asupra Republicii Moldova
cu scopul de a o menţine în sfera sa de influenţă. Astfel, autorii subli-
niază că, după 1991, nemulţumirea Moscovei a sporit presiunile asu-
pra Chişinăului prin susţinerea forţelor separatiste în partea stângă a
Nistrului155, iar „forţele de pacificare” de aici au fost şi continuă să fie
utilizate de Moscova drept scut de apărare a autorităţilor separatiste
de la Tiraspol156.
152
Mihai Gribincea, Trupele ruse în Republica Moldova..; Idem, Politica rusă a baze-
lor militare...
153
Idem, Politica rusă a bazelor militare.., pp. 155-171.
154
Mihai Grecu, Anatol Ţăranu, Trupele ruse în Republica Moldova.., p. 4; A se mai
vedea Iurie Pântea, „Aspectul militar în soluţionarea conflictului din zona de est
a Republicii Moldova”, Aspecte ale conflictului transnistrean (1992–2000), Chişi-
nău, IPP, 2001, pp. 94-138.
155
Ibidem, p. 7.
156
Ibidem, p. 5.
64 Lidia PRISAC
În același context se înscrie şi lucrarea publicată la Iaşi, a cer-

cetătoarei de la Chişinău Natalia Rusu, privind extinderea NATO
în sud-estul Europei157. Autoarea remarcă faptul că forţele militare
ale Republicii Moldova, necesare nu doar ca atribut simbolic al
statului, pe parcursul declanşării conflictului militar și perpetuă-
rii diferendului de pe Nistru, aveau o formare precară, mai ales din
considerentul lipsei unei doctrine militare adecvate158. Una dintre
modalităţile de soluţionare a problemei transnistrene, conform
opiniei N. Rusu, ar consta în crearea unei subunităţi specializate
care ar participa la operaţiuni de menţinere a păcii, acest conside-
rent fiind prima etapă în crearea unei armate naţionale profesio-
niste, care să se încadreze în standardele euroatlantice159.
Un alt studiu, semnat de Aliona Negoiţă, se referă la iminen-
ţa separatismului transnistrean şi găgăuz atât asupra securităţii
Republicii Moldova, cât şi a securităţii regionale160.
Aşadar, conform opiniilor majorităţii autorilor din Republica
Moldova, esenţa separatismului transnistrean rezidă în interese-
le geopolitice şi geostrategice ale Federaţiei Ruse, alimentate prin
politica ei economică faţă de Moldova şi asigurate de prezenţa Ar-
matei a 14-a în partea de est a republicii.
157
Natalia Rusu, Consecinţele extinderii NATO asupra Europei de Sud-Est, Iaşi, Edi-
tura Lumen, 2007, 105 p.
158
Ibidem, p. 71.
159
Ibidem, p. 70.
160
Aliona Negoiţă, „Politici de securitate: statele baltice versus Republica Moldova”,
ISPAIM – Monitor Strategic, Bucureşti, 2007, nr. 1-2, p. 106.
Capitolul II
PROBLEMA TRANSNISTREANĂ ŞI SEPARATISMUL

ÎN LITERATURA OCCIDENTALĂ ŞI DIN ROMÂNIA
II.1. Cadru sumar
Actualmente se percepe o tendinţă de reevaluare, afirmare

etc. a diverselor concepte, opinii generate de presiunea schimbă-
rilor geopolitice, dar mai ales graţie dezvoltării istoriografiei din
perspectivă multidisciplinară. Vorbind despre fenomenul separa-
tismului transnistrean, avem de-a face, evident, cu o temă obse-
sivă a timpului proxim, poate cea mai caracteristică pentru sec-
venţa postmodernă a istoriei. Astfel, atât cercetătorii din Europa
de Vest, cât şi cei din Canada şi SUA, continuă să studieze „zonele
fierbinţi” din fostul spaţiu sovietic, propunând diverse metode şi
modalităţi de soluţionare, în cele mai dese cazuri prin constructul
mutual al excluderii.
Vizând autorii occidentali care s-au referit în operele lor
nemijlocit la separatismul transnistrean, putem spune că aceş-
tia sunt puţini, majoritatea având ca obiect de cercetare stu-
dierea în ansamblu a politicii Federaţiei Ruse faţă de spaţiul
ex-sovietic. Remarcabile în acest sens sunt cercetările efectuate
de către Jean-Christophe Romer161, C. Stachetti162, J.F. Thibault
Jean-Christophe Romer, Géopolitique de la Russie, Paris, Economica, 1999, 112 p.
161
C. Stachetti, „Russie: une politique étranger qui se cherche”, Ex-URSS: les Etats de
162
divorce /R. Berton-Hogge, M.A. Crosnier et al, Paris, 1993, 183 p.

66 Lidia PRISAC
şi Jacques Lévesque163, Jean-Bernard Parenteau164, G. Gleason165,

Steven D. Roper166 ş.a.
S-ar crede că lucrări de sinteză care s-ar referi nemijlocit la
separatismul transnistrean par să lipsească, totuşi, cercetări în
domeniul fenomenului transnistrean şi-au făcut apariţia pe par-
cursul dinamicii diferendului nistrean.
Din publicaţiile cu referire la separatismul transnistrean, edi-
tate peste hotare, este necesar de menționat lucrările istoricului
american Charles King167. Deşi, tema centrală a lucrărilor este po-
litica culturală şi identitatea naţională în limitele hotarelor euro-
pene, autorul indică mai multe cauze ale confruntărilor în aceste
frontiere și se referă la rădăcinile lor istorice, propunând căile de
depăşire a situaţiei tensionate.
Pe picior de egalitate, menţionez şi lucrarea autoarei canadie-
ne Anca-Elena Mot168, referitoare la relaţiile Federației Ruse cu ve-
cinătatea apropiată, având ca studiu de caz – Republica Moldova.
Un alt istoric, olandezul Wilhelmus Petrus Van Meurs, stu-
diind identitatea populaţiei Republicii Moldova prin prisma is-
163
J.F. Thibault, J. Lévesque, „The Soviet Union/Russia: Witch Past for Witch Futu-
re?”, Le Prestre Philippe G., Foreign Policies in Transition, Montreal & Kingston,
McGill-Queen’s University Press, 1997, 336 p.
164
Jean-Bernard Parenteau, La politique proche-étrangère de la Fédération de la Rus-
sie: ruptures et continuités, Note de recherche du CEPES no 3, avril 1995, 52 p.
165
G. Gleason, Soviet Nationality Policies: Ruling Ethnic Groups in the URSS, Lon-
don, H.R. Huttenbach, 1990, 302 p.
166
Steven D. Roper, „Regionalism in Moldova – The Case of Transnistria and Ga-
gauzia”, Jumes Hughes and Gwendolyn Sasse (eds.), Ethnisity and Territory in the
Former Soviet Union: Regions in Conflict, London, Frank Cass, 2002, pp. 101-122.
167
Ch. King, Post-Soviet Moldova: A borderland in transition = Moldova post-soviet-
ică: un ținut de hotar în tranziție, Iaşi, The Center for Romanian Studies, 1997, 118
p.; Idem, The Moldovans, Russia and the Politics of Culture, Stanford, California,
Hoover Institution Press, Stanford University, 2000, 304 p.; Idem, Moldovenii:
România, Rusia şi politica culturală, Editura Arc, Chişinău, 2002, 274 p.
168
Anca-Elena Mot, Les relations entre la Russie et l’„étrangere proche”. Étude de cas:
la République de Moldavie, Montréal, Université de Montréal, 1996, 99 p.
toriografiei comuniste, ajunge la concluzia că generatorul creării

unei identităţi după marja sovietică a fost „statul moldovenesc”
constituit în cadrul imperiului sovietic în 1924169. Astfel, autorul
face referinţă la crearea RASSM, care se perpetuează de-a lungul
timpului, în conformitate cu politica neorusă, în limitele RMN.
De o importanţă deosebită sunt investigaţiile privind diferen-
dul transnistrean efectuate de cercetătorii-jurişti americani Marc
Meyer şi Christopher Borgen170, prezentate participanţilor la con-
ferinţa internaţională desfăşurată la Chişinău pe 18 iunie 2006.
Cercetătorii americani au analizat situaţia din regiunea trans-
nistreană din punct de vedere al dreptului internaţional, această
investigaţie fiind o primă experienţă de acest gen. Examinând o
multitudine de documente, discutând cu populaţia de pe ambele
maluri ale Nistrului, studiind istoria conflictului, juriştii ameri-
cani au avut ca obiectiv de cercetare trei întrebări fundamentale:
în conformitate cu dreptul internaţional are oare „rmn” dreptul
la autonomie şi suveranitate; ce drepturi juridice are conducerea
„rmn” asupra transmiterii proprietăţii de stat care se află în aceas-
tă zonă altor persoane juridice sau fizice; care este rolul celor de a
treia ţări în conflict, în particular al Federației Ruse, a cărei pre-
zenţă militară în zonă şi presiunile economice asupra Chişinăului
sunt de necontestat.
Astfel, cercetătorii americani au comunicat faptul că aceas-
tă investigaţie va fi transmisă Comisiei pentru drepturile omului
ONU şi în perspectivă poate primi statut de document internaţi-
onal.
169
Wilhelmus Petrus Van Meurs, The Bessarabian Question in Communist Histori-
ography, Utrecht University, 1994, 459 p.; Idem, Chestiunea Basarabiei în istorio-
grafia comunistă, Chişinău, Editura Arc, 1996, 526 p.
170
Marc Meyer, Christopher Borgen, Dezgheţarea unui conflict „îngheţat”: aspecte
legale ale crizei separatiste din Moldova, Chişinău, Cartier, 2006, 208 p.
68 Lidia PRISAC
O altă investigaţie privind separatismul transnistrean, deşi oc-

cidentală, a cercetătorilor de la Londra, Tony Vaux şi Jan Barrett171,
în pofida faptului că marchează Transnistria drept „stat-pirat”172,
comportă mai mult o abordare proseparatistă. Nimic straniu, dacă
se ia în calcul faptul că autorii au făcut raportul în cadrul OSCE –
organizaţie care, pe parcursul mai multor ani, a demonstrat poziţii
clare de favoritism faţă de Federația Rusă şi diferendul transnis-
trean în dezavantajul Republicii Moldova.
O altă contribuţie occidentală privind fenomenul trans-
nistrean aparţine cercetătoarei de origine americană, Rebecca
Chanmberlain-Creangă173, care a condus un studiu de teren în
regiunea transnistreană şi în alte regiuni ale Republicii Moldo-
va în perioada 2004–2006. Studiul este unul sociologic, având
drept deziderat investigarea identificării populaţiei eterogene a
rmn cu un stat nerecunoscut, or cât de mult s-a reuşit crearea
unui ansamblu de cetăţeni transnistreni. Potrivit opiniei autoa-
rei, crearea unui popor transnistrean unificat şi loial nu este încă
o idee verosimilă174, idee, de altfel, întâlnită şi la cercetătorii din
Republica Moldova.
În general, este cunoscut şi acceptat faptul că istoricii sunt în-
clinaţi să pună trecutului întrebări care interesează în mod direct
societăţile în care trăiesc. Prin urmare, autorii occidentali ca şi
cei din spaţiul pruto-nistrean tratează separatismul transnistrean
multiaspectual, fiind abordat din perspectiva necesităţilor socie-
tăţilor şi proceselor de dezvoltare în care sunt implicate.
171
Tony Vaux, Jan Barrett, Moldova şi impactul Transnistriei, Studii pe tema conflic-
tului 2. Interese în conflict, London, Humanitarian Initaitives, 2003, 32 p.
172
Ibidem, p. 14.
173
Rebecca Chanmberlain-Creangă, „«Poporul transnistrean»: cetăţenia şi imagini
ale statului într-o țară necunoscută”, Stat slab, cetăţenie incertă. Studii despre
Republica Moldova, Bucureşti, Editura Curtea Veche, 2007, pp. 154-172.
174
Ibidem, p. 170.
Privită sub unghiul separatismului, Transnistria actuală com-

portă o dimensiune şi mai enigmatică, explicabilă îndeosebi prin
poziţia ei în cadrul românităţii orientale. Dacă aruncăm o privire,
fie şi grăbită, asupra istoriografiei româneşti175, e de constatat că,
fără a lipsi total, preocuparea de acest subiect nu s-a aflat printre
priorităţile istoriografice ale cercetătorilor din ultima jumătate a
sec. XX, deşi cei din prima jumătate de veac au manifestat interese
vădite cu rezultate remarcabile ca valoare.
Abia după 1989, istoricii din partea de vest a Prutului fac frag-
mentar referiri la spaţiul transnistrean, tentativele de a sistemati-
za un asemenea repertoriu, emiţând rezultate parţiale. Mai mult
ca atât, majoritatea autorilor români consideră „chestiunea trans-
nistreană” ca fiind extrem de puţin cunoscută, devenind foarte
actuală abia după dezintegrarea URSS şi după formarea republicii
fantome transnistrene.
Aşa cum ne vorbeşte în Prefaţă la Antologia românităţii
Transnistriei176, Florin Rotaru, recunoaşte pe bune că, în Româ-
nia, civilizaţia de până la Bug este cvasi-necunoscută. Chiar şi
numele de „transnistreni”, inventat dintr-o comoditate intelec-
tuală în perioada interbelică, reprezintă un termen fără nicio
conotaţie etnică, iar denumirea de Transnistria acordată acelei
regiuni nu defineşte cu destulă claritate teritoriul dintre Nistru
şi Bug177.
Prin această antologie, autorul îşi propune să reconstituie,
pentru prima dată în ultimii 50 de ani, o imagine cuprinzătoare
despre trecutul românilor aşezaţi între Nistru şi Bug, ca şi despre
ramificaţiile lor întâlnite până la Nistru, în baza unor studii publi-
cate în perioada interbelică.
175
Al. Zub, Discurs istoric şi tranziţie, Iaşi, Institutul European, 1998, 216 p.
176
Românitatea Transnistriei (antologie), Ediţie îngrijită de Florin Rotaru, Bucureşti,
Editura Semne, 1996, 420 p.
177
Ibidem, p. I.
70 Lidia PRISAC
Prin urmare, prezenţa subiectului Transnistriei în scrierile ma-

rilor istorici români, de la N. Iorga178, la Al. V. Boldur179 şi Ion I. Nis-
tor180, e un fapt evident, a cărui semnificaţie nu se poate ignora nici
sub unghi istoriografic, nici sub latura unui civism identificabil în
asemenea demersuri.
Contribuţii notabile privind subiectul Transnistriei au adus
sincron istorici ca Vasile Harea181, Nicolae M. Popp182, Onisifor
Ghibu183, C.Gh. Constantinescu184 ş.a. Se poate aminti, desigur,
destule alte iniţiative istoriografice asupra Transnistriei din spa-
ţiul cultural românesc din acea perioadă, dar am considerat de o
importanţă majoră trecerea în revistă anume a acestor autori pen-
tru explicarea demersului istoriografic românesc actual privind
separatismul transnistrean.
Schimbările survenite în anii 1990 au înlesnit apariţia în Ro-
mânia a unor noi publicaţii privind subiectul Transnistriei şi româ-
nităţii acesteia. În acest sens, menţionăm lucrarea lui Ioan Silviu
Nistor185, în care autorul consideră Transnistria drept „una dintre
178
N. Iorga, Românii de peste Nistru, Bucureşti, 1918, 32 p.
179
Alexandru V. Boldur, Cu privire la istoria Transnistriei. Studiu critic, Bucureşti,
Tipografia Universul, 1943; Idem, Românii şi strămoşii lor în istoria Transnistriei,
Iaşi, Tipografia Liga Culturală, 1943, 20 p.
180
Ion I. Nistor, Românii transnistreni, Cernăuţi, Institutul de Arte Grafice şi Editura
Glasul Basarabiei, 1925; Idem, „Vechimea aşezărilor româneşti dincolo de Nistru”,
Analele Academiei Române. Memoriile secţiunii istorice, Seria III, Tom XXI, Bucu-
reşti, 1939, pp. 203-227; Idem, „Aspecte geopolitice şi culturale din Transnistria”,
Analele Academiei Române. Memoriile secţiunii istorice, Seria III, Tom XXV, Bu-
cureşti, 1942, pp. 31-72.
181
Vasile Harea, Românii de peste Nistru, Bucureşti, Editura Cartea Românească,
1938, 32 p.
182
Nicolae M. Popp, Românii din Basarabia şi Transnistria, Bucureşti, Imprimeria
Naţională, 1942, 46 p.; Idem, Românii transnistreni şi Republica Moldovenească,
Giurgiu, Tipografia Scrisul Românesc, 1935.
183
O. Ghibu, Deşteptarea moldovenilor de peste Nistru, Chişinău, Tipografia Socie-
tăţii Culturale a Românilor din Basarabia, 1917.
184
C.Gh. Constantinescu, Românii transnistreni, Bucureşti, Tipografia Viaţa Litera-
ră, 1942, 71 p.
185
Ioan Silviu Nistor, Istoria românilor din Transnistria, Galaţi, 1995, 164 p.
comunităţile româneşti care a rămas mai puţin remarcată datorită

în principal a două cauze. Pe de o parte, integrarea ei în Imperiul
rusesc, colos aflat în ofensivă, mereu ameninţător spre teritoriile
naţionale româneşti, tendinţă concretizată prin rapturi succesive
(1774, 1783, 1792, 1812)... Pe de altă parte, răpirea şi anexarea Basara-
biei în 1812 a dus la concentrarea întregii atenţii asupra acestei pro-
vincii româneşti, în perspectiva eliberării şi unirii ei cu România;
teritoriul dintre Prut şi Nistru focalizând întreaga atenţie şi consti-
tuind, astfel, un paravan care făcea greu disociabilă şi identificabilă
problema Transnistriei”186.
Prin Transnistria, drept noţiune geografico-istorică, autorul
defineşte ţara sau teritoriul de dincolo de Nistru, or, teritoriul
cuprins între Nistru şi Bug, limitat la nord de o linie imagina-
ră ce trece de la Movilău la Jmerinka, coborând în cursul apei
Bugului până la malul Mării Negre. Această regiune ajunge în
1941 (19.08.1941 – 01.04.1944) sub administraţia românească ca
o entitate autonomă, organizată în 13 judeţe (Ananiev, Balta,
Berezovca, Dubăsari, Golta, Jigastru, Movilău, Oceakov, Odesa,
Ovidiopol, Râbniţa, Tiraspol, Tulcin)187.
De multe ori însă, autorii români au exagerat privind româ-
nitatea până la Bug, protocronismul şi fals-autohtonismul aflân-
du-se astăzi, în mare vogă şi, la fel, în mare trecere. În acest con-
text, se înscrie lucrarea lui Louis Roman188, care este o reluare a
ideilor unor politicieni şi istorici români hiperbolizaţi de poziţia
românilor până la Bug în sec. XIII, pe care e cazul să o includem
decât în perimetrul vulgarizărilor ştiinţifice189.
186
Ibidem, p. 5.
187
Ibidem, pp. 87, 159.
188
Louis Roman, „Românii la est de Nistru în secolele XIII–XX”, Revista istorică,
1992, tom III, nr. 7-8, pp. 685-886.
189
Toader Nicoară, Clio în orizontul mileniului trei. Explorări în istoriografia con-
temporană, Cluj-Napoca, Accent, 2002, p. 235.
72 Lidia PRISAC
Astfel, dorinţa respectabilă a marelui public de a cunoaşte

istoria, de a recupera dimensiunile autentice ale unui trecut,
multă vreme distorsionate, de a avea restituiri rezonabile este
alimentată cu false iluzii şi fantasme imaginare, cu false certi-
tudini cu privire la istoria unor teritorii aflate astăzi în dispută,
care continuă să provoace, mai degrabă, confuzii şi neînţelegeri
flagrante.
Insistent şi cu deplină competenţă s-a ocupat, mai ales, de
chestiunea Basarabiei, George Ciorănescu, printre altele, tan-
genţial, făcând referiri şi la problema Transnistriei. Astfel, în
lucrarea Basarabia, pământ românesc190, însemnând texte citi-
te la Radio Europa Liberă şi o serie de articole redactate pentru
Buletinul Institutului de Cercetare al acestei instituţii, prin anii
1990, ca şi Mihail Bruhis, estima că „în urma eşuării convorbi-
rilor româno-sovietice de la Viena asupra Basarabiei, Uniunea
Sovietică a luat hotărârea de a crea pe malul stâng al Nistrului
o mică republică moldovenească care ar fi putut oricând să pre-
tindă unirea cu Basarabia pe bază etnică, cea ce ar fi transformat
disputa teritorială ruso-română asupra provinciei dintre Prut
şi Nistru într-o problemă internă ce putea fi rezolvată doar de
fraţii moldoveni. Prin urmare, așa își făcea apariţia Republica
Autonomă Moldovenească, erijată de sovietici ca o constantă
ameninţare a integrităţii teritoriale a României dintre cele două
războaie mondiale”191.
Un alt autor român, Dan Ionescu, cercetător superior la Europa
Liberă, în lucrarea sa în care include articole de la conferinţe şi ra-
poarte de activitate, menţionează că microcosmosul Transnistriei
şi diferendul transnistrean se datorează distincţiei identităţi naţio-
190
George Ciorănescu, Basarabia, pământ românesc, Bucureşti, Editura Fundaţiei
Culturale Române, 2002, 340 p.
191
Ibidem, pp. 177-178, vezi și pp. 296-297.
nale a populaţiei majoritare din Republica Moldova şi a supremaţi-

ei Rusiei în regiune192.
Reacţii semnificative privind separatismul transnistrean s-au
produs şi mai târziu; menţionez aici contribuţiile istoricilor Iftene
Pop193, M.R. Iacoban 194, Nicolas Dima195, Ioan Scurtu ş.a.196.
Includ, totodată, și contribuţiile privind chestiunea Basarabiei, cu
referiri şi la cazul separatismului transnistrean, ale lui Iulian Chifu197,
scrise într-o manieră tradiţională.
Aporturi notorii în tratarea subiectului separatismului trans-
nistrean şi a Republicii Moldova aparţin specialiştilor de la Bucu-
reşti, I. Bădescu şi D. Dungaciu198.
Este foarte posibil ca în noul climat istoriografic, cel puţin o
parte dintre specialiştii români să fie dispuşi să recupereze parte
din timpul pierdut, renunţând să abordeze în exces aceleaşi subiec-
te, ceea ce ar cataliza rezultate spectaculoase, înscriind istoriografia
separatismului transnistrean pe coordonate postmoderniste.
În acest context, nu sunt deloc lipsite de interes încercările
individuale de sinteză asupra Republicii Moldova actuale, care vo-
lens nolens, subînţelege şi problema diferendului transnistrean.
192
Dan Ionescu, From SSMR to the Republic of Moldova ± pmr, Chisinau, Museum,
2002, p. 29.
193
Iftene Pop, Basarabia din nou la răscruce, Bucureşti, Editura Demiurg, 1995, 272 p.
194
M.R. Iacoban, O cronică a Basarabiei (1990–1995), vol. I, Iaşi, Editura Junimea,
1995, 288 p.
195
N. Dima, Basarabia şi Bucovina în jocul geopolitic al Rusiei, Cluj-Napoca, Sin-
cron, 1998, 286 p.
196
I. Scurtu, D. Almaş, A. Goşu, I. Pavelescu, G.I. Ioniţă, Basarabia de la începuturi
până în 1998, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1998, 320 p.
197
Iulian Chifu, Război diplomatic în Basarabia..; Idem, Basarabia sub ocupaţie so-
vietică şi tentative contemporane de revenire sub tutela Moscovei, Bucureşti, Poli-
teia-SNSPA, 2004, 415 p.
198
I. Bădescu, D. Dungaciu, Sociologia şi geopolitica frontierei, 2 vol., Bucureşti, Edi-
tura Floare Albastră, 1995, 357 p.; Dan Dungaciu, Moldova ante portas, Bucureşti,
Editura Tritonic, 2005, 300 p.
74 Lidia PRISAC
Un suflu înnoitor ar veni din partea unor teze de masterat/doc-

torat, teritoriu care se dovedeşte inovativ şi sensibil la problema-
ticile nonconvenţionale. O lucrare importantă, în acest sens, este
cea a lui Codrin Valentin Chirica, elaborată în cadrul unui program
de specializare la Facultatea de Ştiinţe Politice şi Drept a Univer-
sităţii din Quebec–Monreal. Autorul consideră că, prin interme-
diul Transnistriei, şi nu doar, Federația Rusă promovează o politică
hegemonică şi de ingerinţă asupra Republicii Moldova, generând
instabilitatea ei politică şi barând independenţa acestui stat199.
Aşadar, în ciuda unor eforturi de a revendica spaţiul transnis-
trean de autorii români, cu argumente notorii în favoarea româ-
nităţii dintre Nistru şi Bug, totuşi rămân anumite interminări şi
chiar anumite incertitudini. Din moment ce obiectul investigaţiei
îl reprezintă o realitate specifică, întregul cortegiu de dezbateri
poate părea şi poate fi, cel puţin în parte, o controversă nomina-
listă, mai degrabă decât un pas în avantajul cunoaşterii.
Cu o atenţie sporită, scrierile cercetătorilor români, asupra
fenomenului separatismului transnistrean, sunt adresate mai
mult spaţiului dintre Prut şi Nistru şi corespund sindromului me-
moriei literare200 a perioadei interbelice. Or istoricii români, prin
imaginarul istoriografic201, participă, cu imaginaţia lor, la proce-
sul de reconstrucţie, reconfigurare, restituire a unui fenomen sau
fapt istoric. Orice scriere istorică, având, astfel, o doză mai mică
sau mai mare de imaginar, poate duce la imprecizie, adăugire sau
omisiune până la fabulaţie, spre a da scrierilor istorice superfici-
alitate.
199
Codrin Valentin Chirica, Republica Moldova între Rusia şi Europa, Iaşi, Helios,
2004, p. 10.
200
Memoria literară se străduie înainte de toate să restituie cu fidelitate evenimen-
tele istorice care nu s-au derulat decât o dată. Tzvetan Todorov, Les abus de la
mémoire, Paris, Arlea, 1995, 61 p.
201
Toader Nicoară, Clio în orizontul.., p. 247.
Prin urmare, istoriografia românească care are în vizor cerce-

tarea spaţiului de la est de Prut în cele mai dese cazuri corespunde
„nostalgiei” unităţii româneşti interbelice, fapt demonstrat prin
utilizarea excesivă a apelativului de Basarabia, basarabeni, iden-
titate basarabeană etc. Sau, aceşti termeni sunt de esență istorică
(1812–1940; 1941–1944) și nu mai redau realitățile politico-juridice
și administrative actuale.
II.2. Interesele istorice ale Rusiei în Transnistria

şi în Republica Moldova
Rusia postsovietică concepe teritoriile care au făcut anterior

parte din Imperiul Rus, apoi din URSS, drept sferă de interese pri-
oritare şi „naturale”. De la începutul sec. XIX, Imperiul Rus s-a
manifestat ca o putere care a dirijat „viaţa” teritoriilor de la perife-
rie şi continuă şi astăzi să-şi menţină influenţa. După cum stipu-
lează atât istoriografia occidentală, cât şi cea românească, favora-
bil păstrării hegemoniei ruse în cazul Republicii Moldova rămâne
a fi antagonismul de la estul republicii: Transnistria.
În cele ce urmează, voi încerca să identific prin prisma opini-
ilor autorilor occidentali şi români interesele Federației Ruse în
regiunea transnistreană a Republicii Moldova.
II.2.1. Discursul occidental

Acceptând faptul că abordările autorilor occidentali privind
separatismul transnistrean sunt sumare pentru acest paragraf,
în continuare voi dezvălui prin prisma istoriografiei occidentale,
care a avut în vizor studierea Federaţiei Ruse actuale, cum după
destrămarea URSS aceasta şi-a extins influenţa şi continuă să o
facă în raport cu fostele republici unionale. Prin optica autorilor
76 Lidia PRISAC
occidentali, este lesne de constatat mai ales atitudinea Federației

Ruse faţă de Republica Moldova şi interesele ei în partea orientală
a fluviului Nistrului.
Prin urmare, în opinia lui Jean-Christophe Romer202, Rusia
postsovietică se confruntă cu „sindromul fortăreţei asediate”, care
justifică toate mijloacele aplicate de ea pentru a-şi asigura contro-
lul cel puţin asupra fostelor republici sovietice şi să prevină orice
ofensivă din partea puterilor potenţial adverse.
J.H. Brustar203 şi C. Stachetti204, în lucrările lor, descriu năzu-
inţa politică a recuceririi teritoriilor fostului Imperiului de către
actuala Moscovă, fondată pe o abordare geopolitică, care implică
noţiunea de „cercuri concentrice”. Primul strat este prezentat de
statul rus, al doilea de „exteriorul apropiat”205, iar cel de-al treilea
de „exteriorul îndepărtat”.
Conform opiniilor lui Jean-François Thibault şi Jacques Lé-
vesque, „în ciuda aparentei lipse de interes a lui B. Elţin şi a lui
A. Kozîrev faţă de republicile ex-sovietice, din primele luni de
existenţă a noii Rusii, rolul de promotor de ordin geopolitic a
devenit, în scurt timp, central în discursurile liderilor ruşi”206.
În viziunea cercetătorilor occidentali Bruce Porter şi Carol Sa-
ivety, în direcţia republicilor ex-sovietice, Federația Rusă promo-
vează o politică de tip divide et impera – a învrăjbi pentru a poten-
ţa influenţa Federației Ruse faţă de „exteriorul apropiat”207, fiind
202
Jean-Christophe Romer, Op. cit., pp. 16-20.
203
J.H. Brusstar, „Russian Vital Interests and Western Security”, Orbis, vol. 38, nr. 4,
1994, pp. 609-610.
204
C. Stachetti, Op.cit., p. 123.
205
Conceptul de „exterior apropiat”, a fost folosit pentru prima dată la începutul
anului 1992 pentru a desemna fostele republici sovietice şi chiar anumite ţări ale
Europei de Est.
206
J.F. Thibault şi Jacques Lévesque, Op. cit., p. 26.
207
Bruce Porter şi Carol Saivety, „The Once and Future Empire: Russia and the «Near
Abroad»”, Washington Quarterly, vol. 17, 1994, nr. 3, p. 88.
vorba în accepţiunea lui J.B. Parenteau de o contiguitate directă a

politicii Imperiului Rus şi a celei a URSS în Europa de Est208.
După opinia lui J.C. Romer209, orice spaţiu geopolitic al fostei
URSS, în concepţia Moscovei, face parte din sfera de interes a
Federaţiei Ruse, subliniind adoptarea de către prima a unei doc-
trine Monroe în stil rusesc. Însă, conform opiniei lui K. Eggert,
„o doctrină Monroe rusească este inconsistentă pentru că nu ar
şti să se impună fostelor republici ale URSS decât cu preţul răz-
boaielor”210.
Ex-consilierul american pentru securitate (1977–1981) Zbigniew
Brzezinski demonstra că „într-un puseu protoimperialist”, Federa-
ția Rusă şi-a propus să creeze „o reţea de state satelit strâns integra-
te”, prin intermediul constrângerilor economice, politice şi milita-
re211, iar Republica Moldova, în opinia lui, este o „enclavă imperială”,
un laborator politic şi social, în care Moscova îşi experimentează
atitudinile „neoimperialiste”212.
În viziunea specialiştilor de la Institutul „Humanitarian Initi-
atives”, cauzele conflictului transnistrean ar trebui privite sub mai
multe aspecte (internaţional, naţional şi local), din punct de ve-
dere politic, de securitate, economic şi social213.
Astfel, în optica cercetătorilor occidentali, interesele Federației
Ruse în partea occidentală a fostului imperiu, moștenirea căruia și-a
apropriat-o, sunt extrapolate în sfera economică, geostrategică şi ge-
opolitică.
208
Jean-Bernard Parenteau, Op. cit., p. 31.
209
J.C. Romer, Op. cit., p. 56.
210
K. Eggert, „La Russie dans le rôle de gendarme de l’Eurasie”, M. Mendras (ed.),
Russie: le débat sur l’intérêt national, Paris, 1992, pp. 23-26.
211
Z. Brzezinski, „The Premature Partnership”, Foreign Affairs, vol. 73, 1994, nr. 2, pp.
73-76.
212
Ibidem.
213
T. Vaux, J. Barrett, Op. cit., p. 19.
78 Lidia PRISAC
II.2.2. Istoriografia din România

Ca şi autorii occidentali, cei români nu întârzie să menţioneze
interesele geopolitice şi strategice ale Federației Ruse în Republica
Moldova.
După cum mărturiseşte Iftene Pop214, pentru a frâna procese-
le centrifuge declanşate în 1991, strategii ruşi au declarat ansam-
blul teritoriilor ex-sovietice drept „sfera de interes vital” pentru
Federația Rusă.
Autorul român Iulian Chifu, în lucrarea sa, menţionează că
regiunea transnistreană a fost întotdeauna un centru de interes al
Moscovei, aici fiind creată o oază de bunăstare, cu cheltuieli enor-
me. Toată economia Republicii Moldova a fost implantată pe ma-
lul stâng al Nistrului, ca şi întreprinderile aşa-numitului complex
militaro-industrial, cuprinse în industria de armament sovietică.
Moscova a avut în atenţie trei centre – Tiraspol, Tighina (Bender)
şi Râbniţa – unde s-a concentrat întregul volum de producţie de
maşini electrice mari, toate ţesăturile de bumbac, cantitatea de
energie electrică a întregii Republici Moldova, inclusiv toate im-
porturile Republicii Moldova care tranzitează raioanele din est215.
Anca Florea consideră că Federața Rusă „a creat” conflictul în
partea stângă a Nistrului pentru a bara Republica Moldova să „se
arunce în braţele României”216.
În acelaşi context, Florin Rotaru afirmă că după destrămarea
URSS apariţia republicii fantome transnistrene s-a făcut cu ajuto-
rul vădit al Moscovei, ruşii dorind păstrarea unei zone de suprave-
ghere atât pentru Ucraina, cât şi pentru România217.
214
Iftene Pop, Op. cit., p. 63.
215
Iulian Chifu, Basarabia sub ocupaţie.., p. 204.
216
Anca Florea, Înapoi, în Basarabia, Bucureşti, Cartea Românească, 1994, 214 p.
217
Românitatea Transnistriei.., p. IV.
Potrivit opiniei lui Codrin Valentin Chirica218, planul Federați-

ei Ruse în ceea ce priveşte Republica Moldova, ca de altfel şi toate
celelalte republici ex-sovietice, constă în a-şi menţine autoritatea
într-o sferă de influenţă pe care o consideră ca fiind a sa. Republica
Moldova, în mod special, constituie o miză strategică pentru că
ea închide frontiera occidentală a fostei URSS şi pentru că repre-
zintă, în acelaşi timp, un element cheie de încercuire a Ucrainei.
Transnistria, adaugă autorul, alipită la Ucraina, s-a dovedit, cu mi-
norităţile rusofone şi complexul său militaro-industrial, un cadou
otrăvit, dăruit Republicii Moldova de către Federația Rusă219.
Nicolas Dima, referindu-se la importanţa regiunii transnis-
trene pentru părţile aflate în disensiune (inclusiv pentru Federația
Rusă), afirma că imposibilitatea guvernului de la Chişinău de a
pretinde deţinerea controlului asupra unei republicii indepen-
dente, atâta timp cât el este incapabil să-şi exercite autoritatea to-
tală asupra teritoriului acesteia; furnizarea de către Transnistria,
încă anterior destrămării URSS-ului, a ⅓ din producţia industrială
a Moldovei şi peste jumătate din bunurile sale de consum; cea mai
mare parte a materiei prime şi energiei se furnizează în Moldova
de la Tiraspol sau peste teritoriul autoproclamatei republici220. Po-
trivit opiniei aceluiaşi autor, separatismul transnistrean este parte
din eforturile Moscovei de a menţine controlul asupra Republicii
Moldovei şi de a ţine România în şah221.
Autorii români vorbesc nu doar despre interesul Federației Ruse
în partea stângă a Nistrului, ci şi despre cel al Republicii Moldova.
Astfel, referindu-se la interesele Chişinăului în conflictul transnis-
trean, H. Hofbauer şi V. Roman relatează că Republica Moldova ur-
218
Codrin Valentin Chirica, Op. cit., p. 86.
219
Ibidem, p. 161.
220
N. Dima, Op. cit., pp. 231-232.
221
Ibidem, p. 227.
80 Lidia PRISAC
măreşte, în primul rând, să asigure unitatea ţării, pentru a menţine

partea transnistreană drept monedă de schimb pentru Basarabia
de Sud şi Bucovina de Nord trecute după cel de-al Doilea Război
Mondial în componenţa Ucrainei, ca mai apoi, „după înfrângerea
separatiştilor ruşi”, să se ajungă la „schimbul teritorial”, Basarabia
alipindu-se României, „pentru a crea din nou România Mare de
dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial”222. Consideraţiile de
mai sus demonstrează că autorii români percep atât spaţiul dintre
Nistru şi Prut, cât şi spaţiul imaginar de dincolo de Nistru prin
prisma nostalgiilor interbelice.
II.3. Conflictul interetnic în cadrul

În cazul separatismului transnistrean se speculează cu succes

„teoria” conflictelor interetnice şi asigurarea drepturilor minori-
tăţilor naționale/etnice rusolingve din teritoriile ex-sovietice. În
acest subcapitol mi-am propus să examinez opiniile autorilor oc-
cidentali şi români cu referire la aceste „teorii”.
II.3.1. Panopticul demersului istoriografic occidental

Ca şi autorii din Republica Moldova şi România, autorii occi-
dentali consideră că în spaţiul ex-sovietic minorităţile rusolingve
reprezintă veriga principală în „aranjarea” sau „consolidarea” in-
tereselor Federaţiei Ruse.
Potrivit opiniei lui G. Gleason, după colapsul Uniunii Sovie-
tice, principiul naţional s-a întemeiat pe termeni spaţiali, şi nu
legali. În URSS au fost create republici eterogene cu scopul de a
evita consolidarea „naţiunilor titulare” ale republicilor unionale.
222
Hofbauer, H. Roman, V., Op. cit., p. 147.
Politica naţională sovietică era centrată pe fuzionarea naţionali-

tăţilor în una singură – sovietică, ceea ce a încurajat o divizare a
populaţiei pe bază etnică223.
Un alt cercetător, Walter C. Clemens224, în lucrarea sa, vor-
beşte despre adoptarea de către Kremlin a „doctrinei Karaganov”,
care ar semnifica protecţia minorităţilor ruseşti din afara Federa-
ției Ruse. În acelaşi context, autoarea Anca-Elena Mot subliniază
că „autorităţile ruse sunt pregătite să apere, chiar cu riscul de a
recurge la forţă, diaspora rusească, care numără mai mult de 20
milioane de persoane”225. În acest perimetru, trebuie de conchis
faptul că apărarea drepturilor minorităţilor ruse constituie doar
un pretext de imixtiune în treburile altui stat. Astfel, după des-
trămarea imperiului sovietic, Federația Rusă a dat dovadă de o
abilitate redutabilă în explorarea şi manipularea conflictelor inte-
retnice în statele ex-sovietice pentru a se face recunoscută ca pu-
tere inconturnabilă, drept singur garant al păcii pentru stabilirea
supremației sale militare.
În opinia cercetătorilor J. Chin şi R. Kaiser, reiese că politica
națională din noile republici independente a bulversat minorită-
ţile rusofone, fiind vorba mai ales de ruşii rezidenţi dincolo de
graniţele fostei republici socialiste-federative-sovietice a Rusiei,
care ocupau o poziţie distinctă, de superioritate şi care alcătuiesc,
de la căderea URSS, cea mai mare diasporă din Europa. Ei consti-
tuie, după J. Chin şi R. Kaiser, un obstacol serios în calea procesu-
lui de întemeiere a statelor naţionale şi de afirmare a intereselor
lor în regiune: „ruşii şi statutul lor în schimbare în fosta Uniune
223
G. Gleason, Op. cit., pp. 75-95.
224
Walter C. Clemens, The Baltic Transformed. Complexity Theory and European
Security, Lanham, Boulder, New York, Oxford, Rowman & Littlefield Publishers,
2001, p. 183.
225
A.E. Mot, Op. cit., p. 12.
82 Lidia PRISAC
Sovietică au devenit cea mai nouă şi potenţial explozivă problemă

naţională”226.
Potrivit opiniei lui Algis Prazauskas, majoritatea conflictelor
interetnice au luat forma conflictelor armate între minorităţi, în
general rusofone, pe de o parte, şi noile majorităţi naţionale din
republicile ex-sovietice, pe de altă parte227. Spre deosebire de imi-
granţii ruşi din ţările vestice, continuă autorul, diaspora rusă din
statele postsovietice are tendinţa de a conserva un naţionalism
cvasi-imperial şi nu e dispusă să accepte integrarea sociocultura-
lă”228.
Unii politologi susţin chiar că Federația Rusă a folosit diaspo-
ra ca pe o „coloană a V-a” pentru a-şi satisface interesele imediate
faţă de „exteriorul apropiat” şi pentru a supune noile state inde-
pendente, fără ca organismele internaţionale să protesteze împo-
triva acestei reactualizări a doctrinei suveranităţii limitate229.
Coordonatorii lucrării La Russie et son ex-empire. Reconfi-
guration géopolitique de l’ancien espace soviétique, Jan Breault,
Pierre Jolicoeur, Jacques Lévesque, califică conflictele interetnice
ex-sovietice ca pârgii ale influenţei rusești230. În acelaşi timp, au-
torii stipulează că aceste conflicte au pierdut toate dimensiunile
etnice şi chiar pe cele ideologice231.
226
J. Chin, R. Kaiser, Russians as the New Minority: Ethnicity and Nationalism in the
Soviet Successor States, Oxford, Westview Press, 1996, p. 3.
227
Algis Prazauskas, Ethnic Identity. Historical Memory and Nationalism in Post-So-
viet States, Center for Studies of Social Change, March 1995, www.ciaonet.org/
wps/pra01/ (accesat: 29.05.2007).
228
Ibidem.
229
Walter C. Clemens, Op. cit., pp. 183-185.
230
La Russie et son ex-empire. Réconfiguration géopolitique de l ̕ancien espace so-
vietique /coord. Jan Breault, Pierre Jolicoeur, Jacques Lévesque, Paris, Presses de
Sciences Politiques, 2003, p. 38.
231
Ibidem, p. 157.
Un alt expert, Walter C. Clemens232, consideră că ruşii joacă în

prezent în vechile republici sovietice rolul „coloanei a V-a”, în timp
ce Occidentul poartă aceeaşi politică de „conciliere” deja observa-
tă în ceea ce priveşte Moscova, refuzând, după cum menţionează
A. Lynch, să se opună ingerinţelor ruseşti în Abhazia, Azerbaidjan,
Republica Moldova şi chiar în ţările baltice233.
Cercetătorul german Claus Neukirch consideră că Republica
Moldova nu reprezintă o excepţie în acest context. Fiind unul din-
tre statele fostei URSS, cu cea mai mare densitate de populaţie,
autorul îl numeşte un veritabil arlechin etnografic (s.a.)234.
Chiar înainte de proclamarea independenţei, autorul Gerald
B. Solomon remarca faptul că Republica Moldova s-a confrun-
tat cu spectrul dezintegrării teritoriale. Majoritatea specialiştilor
consultaţi sunt de aceeaşi părere, afirmând că separatismul în re-
giunea de pe malul stâng al Nistrului, care reuneşte șase raioane
(Tiraspol, Dubăsari, Râbniţa, Grigoriopol, Camenca şi Slobozia),
nu constituie o problemă care ţine de relaţiile dintre etnii, ci mai
degrabă o problemă de factură politică235.
Mai mult ca atât, pentru cercetătorul Gerald B. Solomon, este
paradoxal că în Transnistria, o regiune de 4 163 km² situată în es-
tul Republicii Moldova, etnia românească, care alcătuieşte majo-
ritatea relativă – 40%, locuiește mai ales în regiunile rurale şi nu
are nicio reprezentare politică, în timp ce minoritatea rusă de 25%
controlează structurile politice, economice şi militare. Minorita-
232
Walter C. Clemens, Op. cit., pp. 183-185.
233
A. Lynch, „After Empire: Russia and dits Western Neighbors”, RFE/RL Research
report, 1994, vol. 13, nr. 12, p. 17.
234
Claus Neukirch, Die Republik Nations – und Staatsbildung in Ost-Europa, Mün-
ster, 1996, 160 p.
235
Gerald B. Solomon, Peacekeping in the Transnidniestern Region: a Test Case for
the CSCE, Draft Special Report, 17 decembrie 1994, www.intnet.net/pub/COUN-
RIES/Moldova/Moldova.conflict (accesat: 29.05.2007).
84 Lidia PRISAC
tea ucraineană de 28%, mai puternic rusificată, se situează undeva

între cele două extreme236.
Conform lui Ch. King, separatismul transnistrean, având în
prima fază o componenţă etnică, s-a transformat într-un conflict
geopolitic care a fost provocat, în forma lui violentă, de autorită-
ţile Federaţiei Ruse237.
Referindu-se la cazul separatismului transnistrean, cercetă-
toarea canadiană Anca-Elena Mot, consideră că este pentru prima
dată când o comunitate rusofonă a înfruntat militar autorităţile
unui stat independent provenit din URSS238. Funcţionând de facto
ca o entitate independentă, Transnistria a vrut să impună legiti-
mitatea sa în apărarea minorităţilor ucraineană şi rusă care for-
mează împreună 53,8% din populaţie239.
Alţi doi autori occidentali, Tony Vaux şi Jan Barrett, fiind re-
prezentanţi ai OSCE în Republica Moldova, remarcă – în ţări ca
Georgia, Azerbaidjan şi Republica Moldova minorităţile rusifica-
te şi-au creat propriile entităţi politice – Abhazia, Osetia de Sud,
Nagorno-Karabakh şi Transnistria240. Conducătorii politici de la
Tiraspol (unde limba vorbită în majoritate este rusa), continuă
autorii, au înţeles că au şansa de a separa această regiune mai bo-
gată decât restul Moldovei şi de a o folosi în propriul lor interes,
reuşind să-şi asigure sprijinul din cauza problemei lingvistice din
RSS Moldovenească de atunci. Raioanele din stânga Nistrului şi-
au autodeclarat independenţa la 2 septembrie 1990 şi au reuşit
cu uşurinţă să reziste încercărilor de a anula prin forţă separarea
regiunii, deşi nu aveau decât 600 000 de oameni în acel moment
împotriva aproximativ a 3,7 milioane din restul Moldovei. Con-
236
Ibidem.
237
Ch. King, Moldovenii, Rusia şi Politica.., p. 183.
238
A.E. Mot, Op. cit., p. 38.
239
La Russie et son ex-empire.., p. 138.
240
Tony Vaux, Jan Barrett, Op. cit., p. 5.
flictul armat a fost de scurtă durată şi regiunea a rămas în afara

controlului Republicii Moldova, datorită prezenţei militarilor ruşi
şi în rezervă care au ajutat separatiștii să învingă forţele moldove-
neşti241.
În republica secesionistă transnistreană, menţionează auto-
rii, limba majorităţii populaţiei este rusa şi cei care vorbesc ro-
mâneşte sunt definiţi ca „moldoveni” pentru a-i deosebi de restul
„transnistrenilor”. Se estimează că nu mai puţin de 100 000 din
populaţia totală de 700 000 a raioanelor din stânga Nistrului sunt
efectiv cetăţeni ruşi242. Reieşind din considerentul că Republica
Moldova refuză sa recunoască secesiunea teritorială, populaţia
transnistreană poate să profite de avantajul de a fi moldoveni
atunci când le convine243.
E necesar de remarcat că autorii de la Humanitarian Initiati-
ves se contrazic, pe alocuri, declarând că minorităţile naționale
din spaţiul ex-sovietic şi-au creat propriile entităţi, fapt cunoscut
că acestea au fost susţinute în iniţiativa lor de fosta metropolă.
II.3.2. Aspectul interetnic în percepţia autorilor români

Subiectul conflictului interetnic în generarea separatismu-
lui transnistrean este relevat şi în istoriografia românească. Spre
exemplu, în conformitate cu opinia lui M.R. Iacoban244, conflictele
interetnice, mai ales „războiul civil” din partea stângă a Nistrului,
constituie un exemplu relevant pentru legitimarea mişcărilor se-
paratiste în fostele republici sovietice. Pentru Federația Rusă drep-
tul de a-şi apăra minorităţile în exteriorul apropiat este doar un
pretext în justificarea intervenţiei militare directe la apelul de aju-
torare a forţelor politice loiale, proruseşti.
241
Ibidem, pp. 12-13.
242
Ibidem.
243
Ibidem.
244
M.R. Iacoban, Op. cit.
86 Lidia PRISAC
Mai mult ca atât, subliniază autorul, persoana care a co-

ordonat toate aceste acţiuni a fost „preşedintele” formaţiunii
statale, Igor Smirnov, un rus stabilit în Moldova în 1988, ori-
ginar din Pavlovsk, regiunea Habarovsk245. De altfel, mai men-
ţionează autorul, majoritatea posturilor (95%) din structurile
separatiste erau ocupate de cetăţeni ruşi care nu erau originari
din Republica Moldova246.
Potrivit relatărilor lui N. Dima, diferendul transnistrean
n-a fost unul etnic, ci a avut o latură de esenţă politică, în ca-
drul acestuia localnicii de origine rusă au încercat să înăbuşe
aspiraţiile naţionale ale majorităţii românilor moldoveni. Mai
mult chiar, menţionează autorul, ţinând cont de importanţa
geografică pe care Federaţia Rusă o ataşează acestei zone de
frontieră, se poate concluziona că acest flagel a fost unul et-
no-geo-politic, implicând Federaţia Rusă, România, Ucraina şi
Republica Moldova247.
De altfel, în opinia lui N. Dima, conflictul transnistrean „nu a
fost unul propriu-zis etnic, dar a avut implicaţii etnice”, deoarece
doar 25% din populaţia de origine rusă a Republicii Moldova lo-
cuieşte în stânga Nistrului, iar 75% este concentrată în restul re-
publicii. Un alt argument elocvent în această privinţă, după cum
relatează autorul, este faptul că, deşi majoritatea poliţiştilor din
Tighina (Bender) erau de origine rusă şi ucraineană, totuşi aceştia
luptau de partea Chişinăului248.
Potrivit opiniei lui M. Cazacu şi N. Trifon, demersurile sece-
sioniste ale minorităţilor naţionale din Republica Moldova co-
respund obsesiei de a nu deveni minoritari, astfel, cea mai bună
245
Ibidem, p. 85.
246
Ibidem.
247
N. Dima, Op. cit., p. 250.
248
Ibidem, p. 248.
metodă de a se impune în raport cu ţara ar fi „de a încercui şi de a

păstra cu orice preţ regiunea în care sunt majoritari. Este de la sine
înţeles că, pe acest teritoriu, membrii comunităţii majoritare la
scara întregii ţări devin, la rândul lor, minoritari şi riscă să sufere
rigorile acestei condiţii puţin de invidiat”249.
Referindu-se la aspectul etnic al diferendului transnistrean,
autorii români Iulian Chifu250 şi Silviu Costache251 subliniază fap-
tul că prin politica de rusificare şi sovietizare autorităţile sovie-
tice au încurajat etnicii ruşi şi ucrainenii să ocupe poziţii cheie
în administraţia RSS Moldovenești şi mai ales în partea stângă
a Nistrului, ceea ce a facilitat, ulterior, secesiunea acestui terito-
riu.
Aşadar, autorii români argumentează faptul că la baza declan-
şării separatismului transnistrean au stat cu totul alte mecanisme,
nici pe departe fiind vorba de cel interetnic.
II.4. Rolul Federaţiei Ruse şi al Ucrainei în susţinerea

şi alimentarea separatismului
În dinamica evenimentelor secesioniste a fost înregistrată o

concurenţă crescândă de interese a Federației Ruse şi a Ucrainei în
zona transnistreană. Atât una, cât şi alta şi-au arătat preocupările
faţă de această regiune.
249
M. Cazacu, N. Trifon, „Moldavie ex-sovietique: histoire et enjeux actuels”, Collec-
tion Cahiers d’Iztok, 1993, nr. 2-3, p. 38.
250
Iulian Chifu, Basarabia sub ocupaţie sovietică şi tentative.., p. 204.
251
Silviu Costache, „Transnistria: radiografia unui conflict”, Geopolitica, Revistă de
geografie politică, geopolitică şi geostrategie, Bucureşti, Editura Top Form, 2004,
anul II, nr. 7-8, pp. 227-232.
88 Lidia PRISAC
II.4.1. Ipoteza reflectată de autorii occidentali

În conformitate cu menţionările autorului M. Foucher252,
pentru a-şi atinge scopul de a menţine alianţa militară a repu-
blicilor confederate, Federația Rusă nu a ezitat să se servească
de diferite mijloace de presiune – politice, economice şi milita-
re – care merg până la dezmembrarea de facto a statului vizat.
Exemplele sunt numeroase, practic, toate republicile care s-au
arătat reticente la imigrarea militară în CSI au exprimat acest
lucru: Republica Moldova, Georgia, Azerbaidjanul.
În acelaşi timp, subliniază cercetătorul J.C. Romer, Rusia nu a
recunoscut niciodată oficial, de jure, entităţile separatiste, prefe-
rând „să îngheţe” situaţia conflictuală locală şi să trimită „căştile
albastre” ruseşti, ceea ce demonstrează oportunismul său253. În
acest sens, subliniez că, având aceleași forme și fonduri „juridice”,
(ne)recunoașterea unor entități separatiste a devenit pentru Fe-
derația Rusă, în unele cazuri, una preferențială.
Autorii lucrării La Russie et son ex-empire. Reconfigurati-
on géopolitique de l ̕ancien espace soviétique remarcă faptul că
Rusia ocupă locul central nu doar ca actor, dar şi ca prim pol
de referinţă internaţional pentru alte state provenite din URSS.
Reieşind din considerentul limitelor extraordinare, atât geogra-
fic cât şi demografic, militar şi economic (în raport cu statele
ex-sovietice), Federația Rusă continuă să exercite asupra lor, în
pofida declinului considerabil, o influenţă încă vădită, care este
variabilă şi schimbătoare de la un stat la altul254.
Cât priveşte Transnistria, autorii subliniază, incluzând unul
din cele mai largi depozite de armament în Europa (la Cobasna)
252
M. Foucher, „La Russie et ses frontières introuvables”, M. Ferro (coord.) ş.a.,
L’ État de toutes les Russies, Paris, La découverte, 1993, p. 346.
253
J.C. Romer, Op. cit., p. 57.
254
La Russie et son ex-empire.., p. 18.
şi restul din cea de-a 14-a armată sovietică, că regiunea a devenit o

placă turnantă a traficului de armament şi furniturilor militare255.
Prezenţa celei de a 14-a armate sovietice în Transnistria a fost fac-
torul care a avut cea mai mare influenţă în derularea conflictului.
De aceea, contrar la ceea ce deseori s-a aşteptat, rolul pe care l-a
jucat cea de-a 14-a armată în scurtul „război civil” nu a putut să fie
asimilat de politica rusă străină a acestei epoci. Investigaţiile au
făcut trimitere la faptul că rolul său corespundea cu destabilizarea
tinerei republici pentru a o menţine în sfera sa de influenţă, su-
praevaluând importanţa geostrategică a ţării, şi pretutindeni nu
au fost luate măsuri necesare ca actele de stat de dezorganizare să
nu prevaleze în cadrul structurilor decizionale ruse256.
În acest context, menţionez şi constatările experţilor occiden-
tali asupra faptului că Rusia (inclusiv sovietică) a deţinut un nu-
măr substanţial de soldaţi, ruşii „aşteptându-se mereu să fie ata-
caţi”257, arsenalul militar constituind un mijloc de a se impune şi a
intimida adversarul, iar obiectivul major era acela de a se prezenta
superiori din punct de vedere militar.
După cum remarcă cercetătorii A. Giroux şi H. Gicquiau, este
firesc să presupunem că, din momentul în care Federația Rusă se
străduieşte să menţină relaţiile economice în interiorul CSI şi să
garanteze responsabilitatea restituirii datoriei sovietice, ea aş-
teaptă în schimb câteva dividende geopolitice258.
În opinia cercetătorilor britanici Tony Vaux şi Jan Barrett,
Federația Rusă reprezintă factorul cheie în problema transnis-
treană, în primul rând, din cauza rolului său formal de mediator,
255
Ibidem, p. 138.
256
257
Francis Fukuyama, Sfârşitul istoriei şi ultimul om, Bucureşti, Paideia, 1994, p. 86.
258
A. Giroux, H. Gicquiau, „La CSI: integration et desintegration”, Le courier des
pays de l’ Est, nr. 397-398, 1995, martie–aprilie, p. 125.
90 Lidia PRISAC
în al doilea rând, din cauza prezenţei trupelor ruseşti şi, în al

treilea rând, din cauza controlului pe care îl deţine asupra auto-
rităţilor de la Tiraspol prin intermediul furnizării de energie şi
al comerţului259.
La nivel geopolitic, concretizează autorii, Rusia, deşi contro-
lează situaţia, nu manifestă niciun interes în vederea soluţionării
conflictului, cel puţin atâta timp cât diferendul transnistrean nu-i
va ameninţa stabilitatea260.
Soluţionarea separatismului transnistrean, continuă auto-
rii, în cadrul normelor dreptului internaţional este percepută
de Federația Rusă ca o încălcare a intereselor sale. Partea de
est reunită cu Moldova ar tinde spre UE, nu spre Rusia. Pentru
Statele Unite, nu este suficient de importantă pentru a merita
o acţiune fermă, ce ar putea supăra Federația Rusă, iar Statele
Unite au nevoie disperată de sprijin din partea Federației Ruse
în alte zone. Nu este momentul să se discute despre Moldova.
Elementele puternice din rândurile ruseşti sunt împotriva ideii
de a se restrânge şi mai mult sfera de influenţă rusească. Un
conflict nesoluţionat este un mod de a menţine deschise toate
opţiunile şi de a păstra un as în mânecă pentru altă ocazie261.
Aceiaşi autori (de pe poziţii proruse) declară că Transnistria
nu este o entitate anarhică, dimpotrivă, ea este foarte bine orga-
nizată şi, în contextul relaţiilor pe termen lung între Europa şi
Federația Rusă, poate că nu este rău (s.n.) ca Moldova să-şi întă-
rească relaţiile comerciale mai degrabă cu Rusia (sic!), decât cu
Europa262.
259
Tony Vaux, Jan Barrett, Op. cit., p. 6.
260
Ibidem, p. 7.
261
Ibidem, p. 8.
262
Ibidem, p. 25.
Este clar de la sine, din afirmaţiile autorilor străini, că sepa-

ratismul transnistrean este susţinut de Kremlin. Mai mult decât
atât, referitor la alimentarea separatismului nistrean autorul
J.B. Naudet, în articolul Cum a pierdut Moldova războiul263, pre-
cizează că un ajutor financiar de 100 milioane de dolari ameri-
cani a fost acordat de către autorităţile ruseşti cu scopul de a
consolida poziţiile separatiştilor.
Un alt autor, M.B. Olcott, la rândul său remarcă faptul că en-
clava separatistă din stânga Nistrului ajunge chiar să semneze tra-
tate de prietenie cu celelalte entităţi separatiste din CSI: Osetia de
Sud, Abhazia, Crimeea, Nagorno-Karabakh, Găgăuzia264.
R. Cutler menţionează că liderii de la Tiraspol au recurs ime-
diat la acţiuni extrem de provocatoare: concomitent cu începerea
folosirii la punctele vamale a propriilor ştampile şi sigilii, autorită-
ţile transnistrene şi-au format, în august 2000, propriul „minister
de externe”, reprezentantul căruia, alături de „miniştrii de exter-
ne” din alte regiuni separatiste (Abhazia, Karabakhul de Munte,
Osetia de Sud), au participat, ulterior, la un summit sponsorizat
de către Moscova265.
Autorul american Ch. King consideră că separatismul trans-
nistrean este doar o verigă în menţinerea influenţei lui în spaţiul
pruto-nistrean, de aceea, el continuă să susţină, prin orice mijloa-
ce, acest focar îngheţat266.
Prin urmare, autorii occidentali, practic în unanimitate,
consideră că Federaţia Rusă jonglează cu problema diferendu-
263
J.B. Naudet, „Comment la Moldvie a perdu la guerre”, La Nouvelle Alternative,
Paris, septembrie 1992, nr. 27, pp. 38-41.
264
M.B. Olcott, „Moscou et la nostalgie de la puissance”, Problemes politiques et so-
ciaux, ianuarie 1996, nr. 760, p. 9.
265
R. Cutler, Conflictul Moldova Transnistria, www.fpif.org/selfdetermination/con-
flicts/moldova.body.html (accesat: 30.05.2007).
266
Ch. King, Op. cit.
92 Lidia PRISAC
lui transnistrean şi soluţionarea acestuia, subliniind că Rusia, în

esenţă, este interesată să menţină influenţa sa în spaţiul ex-so-
vietic intact şi chiar să reîntoarcă „fostele teritorii” în limitele
fostului imperiu.
Unii autori, cum ar fi Tony Vaux şi Jan Barrett, în studiul/ra-
portul susţinut de OSCE, recomandă ca Republica Moldova să-şi
întărească relaţiile comerciale mai mult cu Federația Rusă decât
cu Europa, ceea ce ne determină să conchidem că OSCE constituie
organizaţia internaţională care susține interesele Federației Rus
în acest spaţiu, în funcție de conjunctura politică a liderilor ruşi.
II.4.2. Factorul principal estimat în literatura

din România
Subiectul rolului Federaţiei Ruse şi al Ucrainei în menţinerea
separatismului transnistrean nu este intrus nici pentru autorii din
România.
Cunoscutul istoric din exil Nicolas Dima menţionează, în una
din lucrările sale, că ideologia „restructurării” („perestroikăi”),
dezlănţuind „puternice aspiraţii pentru independenţa naţională
în republicile neruseşti”, a generat perioada turbulentă a anilor
1990, totodată, intensificând dorinţa ruşilor care locuiau în afara
hotarelor Federației Ruse de a-şi păstra poziţiile şi de a menţine
vechiul teritoriu al URSS sub tutela Moscovei. De fapt, şi războiul
izbucnit pe malul stâng al Nistrului, în primăvara anului 1992, n-a
fost altceva decât o încercare a Kremlinului de a păstra controlul
asupra Moldovei şi de a ţine România în şah permanent, ideea ge-
ostrategică a autoproclamării enclavei nistrene reprezentând un
punct de sprijin rusesc menit să menţină Republica Moldova sub
tutela Moscovei, Ucraina sub ameninţare şi Balcanii sub suprave-
gherea atentă a Federației Ruse267.
267
N. Dima, Op. cit., pp. 227, 233.
Aşa cum subliniază Iulian Chifu în lucrarea sa Război diplo-

matic în Basarabia, proiectul de inginerie etnopolitică transnis-
trean a fost pus în practică în laboratorul moldovenesc, începând
cu anul 1989, cu finanţare din fondurile Partidului Comunist al
Uniunii Sovietice268. Vorbind despre separatismul transnistrean,
Iulian Chifu adaugă faptul că este vorba de o dialectică conce-
pută pentru a menţine presiunea Federației Ruse în Republica
Moldova, deoarece, de fiecare dată când Chişinăul ajunge la un
compromis, Tiraspolul pretinde noi concesii269.
Într-o altă lucrare a sa, Iulian Chifu subliniază că războiul
din stânga Nistrului, orchestrat şi condus de la Moscova şi prin
intermediul trupelor ruse, a frânat procesul de stabilizare a no-
ilor structuri democratice la Chişinău270, or divergenţa eternă de
opinii privind dezintegrarea /rămânerea din /în cadrul URSS a
subliniat ataşamentul Tiraspolului separatist, dar şi a trupelor
ruse cantonate în partea de est a Republicii Moldova faţă de zona
militaristă conservatoare a puterii de la Moscova, faţă de cei care
doreau renaşterea imperiului şi regimului sovietic271.
Hannes Hofbauer şi Viorel Roman consideră flagelul nistrean
unul „civil”, în a cărui componenţă „forţele guvernamentale” îşi
definiseră atunci operaţiunile militare ca „luptă legitimă împotri-
va separatiştilor nistreni bolşevici”272.
Istoricul Ioan Scurtu subliniază că acordul privind încetarea
conflictului armat transnistrean şi retragerea Armatei a 14-a prin
reglementarea statutului Transnistriei între Chişinău şi Moscova
268
Iulian Chifu, Război diplomatic.., p. 98; M.R. Iacoban, Op. cit., pp. 108-109.
269
Ibidem.
270
Iulian Chifu, Basarabia sub ocupaţie.., p. 20.
271
Ibidem, pp. 146-147, 203-217.
272
Hannes Hofbauer, Viorel Roman, Bucovina. Basarabia. Moldova, Bucureşti, Edi-
tura Tehnică, 1995, p. 140.
94 Lidia PRISAC
întărea „ingerinţa Federației Ruse în Moldova şi legitima prezenţa

ei în regiune”273.
Florin Rotaru subliniază că, plasat geografic pe un teritoriu
revendicat de Ucraina, regimul de la Tiraspol a primit sprijin voa-
lat din partea Kievului274.
Analizând minuţios situaţia, este de pus la îndoială veridi-
citatea tezelor cu referire la considerarea separatismului trans-
nistrean drept „mijloc de încercuire a Ucrainei” şi „poartă a
Balcanilor”. Importanţa diferendului transnistrean, atât pentru
Ucraina, cât şi pentru Federația Rusă, în opinia autorilor români,
constă în dorinţa Moscovei de a frâna unirea Republicii Moldova
cu România, menţinând-o în continuare în orbita sa geopolitică,
precum şi în posibilitatea de a avea un stat moldovenesc mane-
vrabil.
I. Scurtu, Op. cit., p. 330.

273
Românitatea Transnistriei.., p. IV.

274
Capitolul III
SEPARATISMUL TRANSNISTREAN
ÎN PUBLICAŢIILE PROSEPARATISTE
III.1. Dimensiunile problemei
Toate sistemele ideologice au fost fondate pe o viziune anu-

me asupra istoriei, bazându-se pe o memorie a timpului obiectiv
sau mitic, pe proiectul unei deveniri. Ideologii s-au inspirat tot
timpul, şi continuă să o facă, din structurile politice reale, pentru
a le ajuta pe acestea să reziste mai bine sau să învingă, să se afir-
me ori să se disimileze, să se mascheze ori să se dezvăluie. Cele
ce s-au găsit în situaţii de forţă, au tins să integreze imagini sau
modele pe care l-au folosit pentru a-şi consolida poziţiile. Dar,
aceste reprezentări ideologice nu subzistă în mediile sociale decât
în trăsături fugitive, alterate, subţiate; mai ales dacă aceste medii
sociale nu au acces la instrumente culturale capabile să traducă în
forme inteligibile, durabile aceste viziuni despre societate. Ima-
ginile, ideile diseminate de către ideologie sunt totdeauna fluide,
parţiale sau deformate la nivelul conştiinţei colective275.
În acest context, istoria, şi mai ales a unui spaţiu în dispută,
este în ultimă analiză câmpul de întâlnire, conflictuală sau încre-
zătoare a Sinelui (autorului) cu Celălalat. Delimitarea istoriei în-
G. Duby, „Histoire sociale et idéologie des sociétés”, Faire de l’histoire. I. Nouveau

275
problèmes, sous la direction de J. Le Goff şi P. Nora, Paris, Gallimard, 1974, p. 207.

96 Lidia PRISAC
tre oameni/istorici este, fără îndoială, miza majoră la începutul

mileniului trei.
Sciziunea Uniunii Sovietice în cele 15 state independente a
constituit evenimentul cel mai important de la sfârşitul sec. XX.
Atinsă în propriu orgoliu şi lipsită de arealul central-european şi
de influenţa sa în fostele republici sovietice, Federaţia Rusă s-a
simţit obligată, încă de la început, să-şi redefinească pe scena po-
litică relaţiile cu zonele învecinate şi cu lumea occidentală.
După o fază ultraliberală, Moscova şi-a propus să recucerească
fostul imperiu. Drept un procedeu în acest sens au servit mijloa-
cele de propagandă. Istoriografia, pe lângă mijloacele mass-me-
dia276, reprezintă o altă verigă importantă în legitimarea expan-
siunii teritoriale şi justificării apartenenţei la Federaţia Rusă a
enclavelor din fostul spaţiu sovietic.
În cele ce urmează, voi încerca să schiţez câteva dintre proble-
mele susceptibile a fi abordate pentru a contura deschiderile unei
investigaţii de anvergură privind istoriografia proseparatistă.
Enclava separatistă cu centrul la Tiraspol nu este un caz ieşit din
comun în acest sens. Astfel, în Federația Rusia, după destrămarea
URSS, s-au editat o serie de lucrări, autorii cărora, reieşind din anu-
mite interese ale statului, nu tot timpul au relevat obiectiv această
problemă, deoarece ştiinţa istorică se confruntă mereu cu tentative
de instrumentalizare din partea puterii. În acest sens, remarcăm câ-
teva lucrări, semnate de V. Preahin277, V. Lîsenko278 şi alţii.
276
Dona Tudor, Manipularea opiniei publice în conflictele armate, Cluj-Napoca, Da-
cia, 2001, 200 p.
277
В. Пряхин, Региональные конфликты на пост-советском пространстве (Аб-
хазия, Южная Осетия, Нагорный Карабах, Приднестровье, Таджикистан)
(V. Preahin, Conflictele regionale în spațiul postsovietic (Abhazia, Osetia de Sud,
Karabakhul de Munte, Transnistria, Tadjikistan)), Moscova, Gnom ș.a., 2002, 312 p.
278
В. Лысенко, „Региональные конфликты в странах СНГ: опыт урегулирова-
ния” (V. Lîsenko, „Conflictele regionale în statele CSI: modalități de aplanare”),
Polis, 1998, nr. 2, pp. 147-158.
Este necesar de menţionat faptul că față de „enclavele” din

spaţiul ex-sovietic, în general, şi separatismul transnistrean, în
particular, atât din Federaţia Rusă cât şi din partea stângă a Nis-
trului, s-au exprimat specialişti din diverse discipline: conflictolo-
gie, sociologie, politologie, istorie etc.
Atunci când fac istoria şi participă la o „bătălie narativă”, au-
torii au în arsenal anumite idei, reprezentări, imagini despre ceea
ce fac şi conferă anumite semnificaţii gestului la care participă.
Imaginarul istoric se structurează, se metamorfozează şi se re-
structurează la nivelul sensibilităţilor comune, ca o realitate de
al doilea nivel (subiectivă în esenţă ca un produs al reflectării şi al
activităţilor mintale şi intelectuale), dar nu mai puţin obiectivă,
prin faptul că determină şi influenţează atitudinile şi comporta-
mentele oamenilor şi punerea în act, acţiunile şi faptele lor atunci
când participă la facerea istoriei279.
Deşi istoricul poate pretinde că-şi organizează ştiinţific infor-
maţia pentru a dezvălui realitatea faptelor, imaginea care rezultă
poate fi fragmentată sau deformată; cercetătorul poate vedea în-
tr-un eveniment sau fenomen istoric ceea ce el vrea să vadă.
Astfel, teoriile politologilor ruşi referitoare la separatismul
transnistrean sunt adesea impregnate cu determinisme panslave
şi panortodoxe, ca şi cu nostalgia Rusiei imperiale, aşa cum ar-
gumentează articolul lui Evgheni Klimov, Moldova în contextul
intereselor geopolitice ale Rusiei în Europa de Sud-Est: istorie, ac-
tualitate şi perspective280.
O idee interesantă asupra determinării Federaţiei Ruse în
politica expansionistă faţă de republicile ex-sovietice este cea
279
Toader Nicoară, Clio în orizontul.., pp. 241-242.
280
Evgheni Klimov, „Moldova în contextul intereselor geopolitice ale Rusiei în Eu-
ropa de Sud-Est: istorie, actualitate şi perspective”, Politica externă a Republicii
Moldova. Materialele simpozionului.., pp. 183-200.
98 Lidia PRISAC
semnată de I. Toporovski, care, în articolul său La Communauté

des États independents281, identifică trei factori care au determi-
nat Rusia să modifice macazul în politica reală faţă de republicile
ex-unionale în anii 1992–1993, şi anume procesele de dezintegra-
re, care nu au fost încă barate şi au atins republicile autonome ale
Federaţiei Ruse; transparenţa frontierelor devenise o ameninţare
pentru siguranţa rusească, din cauza infiltrării elementelor isla-
mice şi turceşti; agravarea situaţiei minorităţilor ruseşti în mai
multe republici a devenit cea mai acută problemă a politicii inter-
ne ruseşti, repunând în discuţie legitimitatea puterii, considerată
responsabilă de explodarea URSS.
O altă lucrare a autorului rus I.N. Galinsky282, reprezintă o
pledoarie în favoarea recunoaşterii internaţionale a Transnistriei
ca stat independent, confirmând dreptul la secesiune, din consi-
derentul agresiunii Republicii Moldova faţă de raioanele din Est,
începută în 1992283.
În partea stângă a Nistrului, ca şi în spaţiul dintre Prut şi Nistru,
au fost publicate o serie de lucrări în care este analizat diferendul
transnistrean. Însă cu totul specifică se prezintă calificarea evenimen-
telor anterioare separatismului şi justificarea acestui proces.
În cele mai dese cazuri, atât autorii din partea de est a Republicii
Moldova, cât şi o parte dintre cercetătorii de la Chişinău, prezintă
în general interesele separatiştilor şi regimului ilegal de la Tiraspol,
instituit în estul republicii. Lucrările acestea se încadrează conve-
nabil într-o categorie delimitată cu anumită precizie, aceasta fiind,
în cazul de faţă, literatura ce se pune necondiţionat în serviciile po-
liticii unui imperiu şi a intereselor naţiunii dominante a acestuia.
281
I. Toporovski, „La Communauté des États independents”, Relations internatio-
nals et stratégique, printemps 1994, nr. 3, p. 133.
282
I.N. Galinsky, Pridnestrovie: Right to form a sovereing state, Tiraspol, 2005, 16 p.
283
Ibidem, pp. 7-8.
În cele mai dese cazuri, unii caracterizează evenimentele

declanşării separatismului ca fiind „acte de agresiune din par-
tea Republicii Moldova împotriva republicii moldoveneşti nistre-
ne”284, război „absurd.., criminal, inuman, barbar...”285, iar culpa-
bilitatea în nesoluţionarea conflictului, în cele mai dese cazuri, i
se atribuie oficialităţilor de la Chişinău.
Alţii, care prin intermediul diverselor publicaţii editate în
stânga Nistrului încearcă să muşamalizeze adevărul istoric, vin
cu subestimarea rolului Federației Ruse în declanşarea secesi-
onismului transnistrean, pentru a-şi îndreptăţi, sub diverse
aspecte, acţiunile întreprinse întru destabilizarea situaţiei din
zona de est a Republicii Moldova286. Însuşi Igor Smirnov, în me-
moriile sale, declara că separatismul transnistrean a apărut ca
un „război dintre Moldova şi Transnistria”, „război nedrept, de
cotropire – pentru Moldova, şi unul naţional, de eliberare – pen-
tru RMN”287.
284
Самая большая сила. Брошюра (Cea mai mare putere. Broșură), Tiraspol, GIPP
Tipar, 2002, p. 49.
285
Н.В. Бабаилунга, Б.Г. Бомешко, Дубоcсары – кровоточащая рана Приднестро-
вья (N.V. Babilunga, B.G. Bomeșko, Dubăsari – rana sângerândă a Transnistriei),
Tiraspol, PGKU, 1993, p. 2; A se vedea Н.В. Бабаилунга, Б.Г. Бомешко, Бендеры
– расcтрелянные, непокоренные (N.V. Babilunga, B.G. Bomeșko, Benderul – îm-
pușcați, neînvinși), Tiraspol, Tipar, 1993, 80 p.
286
Н.В. Бабаилунга, Б.Г. Бомешко, Приднестровский конфликт: исторические,
демогрофические, политические аспекты (N.V. Babilunga, B.G. Bomeșko, Con-
flictul transnistrean: aspecte istorice, demografice, politice), Tiraspol, RIO RGU,
1998, pp. 41-42; A se vedea События в Приднестровье: Вестник Правительства
Республики Молдова (Evenimentele din Transnistria: Buletinul informativ al Gu-
vernului Republicii Moldova), Chişinău, Universitas, 1994, 58 p.; Г.П. Валовой,
Крававое лето в Бендерах. Хроника приднестровской трагедии (G.P. Valovoi,
Vară sângeroasă la Bender. Cronica tragediei transnistrene), Bender, Poligrafist,
1993, 154 p.
287
Игорь Смирнов, Жить на нашей земле (Igor Smirnov, А trăi pe pământul nostru),
Tiraspol, Litera, 2005, p. 74.
100 Lidia PRISAC
III.2. „Cultura transnistreană” – vectorul politicii

proseparatiste
De regulă, preocupările de definire a identităţii, de autodefi-

nire, i-au condus pe istorici la focalizarea unei atenţii sporite asu-
pra alterităţii, ca reper în definirea identităţii. Celălalt a devenit
astfel elementul unei ecuaţii care permitea definirea mai clară a
identităţii proprii graţie efectului de oglindă, prin marcarea di-
ferenţierii. Sunt semnificative în acest sens miturile fondatoare,
structurile imaginare, care au dominat saga istorică şi istoriogra-
fică288.
Prin urmare, în istoriografia transnistreană şi rusă, pentru a
justifica secesionismul transnistrean, se face trimitere la prezenţa
slavă în spaţiul interfluviului pruto-nistrean în perioada secole-
lor IX–XII. Posibilitatea acestei prezenţe nu poate fi nicidecum
respinsă; or, sunt cunoscute campaniile migraţioniste slave din
secolele anterioare, precum şi limitele extinderii maxime a Rusiei
Kievene. În pofida acestor afirmaţii, totuşi, nu există nicio dovadă
că spațiul cuprins între Nistru și Bug să fi fost temeinic vizat de
slavi şi, cu atât mai mult, nu există vestigii importante ale culturii
materiale slave din perioada dată. Chiar dacă au fost prezenţi în
ţinut, după cum se vede, slavii au constituit o apariţie efemeră,
precum și temporară a fost hegemonia lor de aici.
Istoricii ruşi, pe afirmaţiile cărora se sprijină întregul separa-
tism transnistrean actual, au mers atât de departe în a-l justifica,
încât au susținut, fără vreo argumentare ştiinţifică, că pământul
Republicii Moldova (inclusiv partea stângă a Nistrului) ar fi fost
„leagănul” unor triburi slave, inclusiv al celor numiţi tiverţi şi
ulici. Unii din ei anunţă că zonele din stânga Nistrului „niciodată
Toader Nicoară, Clio în orizontul.., Cluj-Napoca, Accent, 2002, p. 246.

288
n-ar fi avut o populaţie băştinaşă (sendentară), ori că aici până la

invazia slavilor prin secolele V–VII, şi mai târziu, s-ar fi „aflat nişte
teritorii lipsite de populaţie”289.
O altă teză, care se vehiculează în istoriografia rusă, o reprezin-
tă afirmaţia conform căreia pământul dintre Prut şi Nistru şi cele
din imediata apropiere a malului stâng al Nistrului s-ar fi aflat, în
secolele X–XII în componenţa Rusiei Kievene ori a Cnezatului de
Halici (Halici-Volînean)290, părere, de altfel, ce nu s-a bucurat de
nicio mărturie scrisă şi niciun argument ştiinţific.
Ca şi în cazul istoriografiei moldoveneşti, istoriografia rusă, în
persoana cercetătorului rus V. Gonciarov, vehiculează ideea că voca-
bula bolohov, care ar desemna Ţara Bolohovenilor, situată în partea
stângă a Nistrului, ar fi de origine slavă veche, semnificând mlaş-
tină/bolotă, iar investigaţiile arheologice din Ţara Bolohovenilor ar
reflecta esenţa aşezărilor slave vechi291.
Un alt cercetător, I.V. Sapojnikov, afirmă că spre 1792 autori-
tățile ţariste strămutau în majoritate populaţie căzăcească292, dar
care ulterior era asimilată, în mare parte, de moldoveni.
Unii autori, văzând că afirmaţiile de gen „pământ transnis-
trean – apartenenţă slavă” nu comportă tot timpul rezultatele
dorite, au decis să justifice separatismul transnistrean prin pris-
ma argumentării existenţei unei culturi distincte transnistrene,
în raport cu spaţiul dintre Prut şi Nistru. Spre exemplu, membrul
289
Ежегодный исторический альманах Приднестровья (Almanahul istoric anual
al Transnistriei), Tiraspol, 1997.
290
С. Багрянородный, Oб управлении империей (S. Bagrianorodnîi, Despre ges-
tionarea imperiului), Moscova, 1991, p. 157.
291
В. Гончaров, Райковецкое городище (V. Gonciarov, Orășelul Raikoveț), Kiev,
1950, p. 160.
292
И.В. Сапожников, Каменые брестi сеуповой Украiнi (XVIII – перша половiна
XIX столетия) (I.V. Sapojnikov, Ulmii de piatră din sudul Ucrainei (sec. XVIII –
prima jumătate a sec. XIX)), Odesa, 1997, pp. 126-127.
102 Lidia PRISAC
corespondent C.V. Stratievschi menţiona că, deşi în componenţa

RASSM a fost inclusă cea mai mare parte a satelor moldoveneşti
din stânga Nistrului, totuşi s-a urmărit ca populaţia românească să
nu constituie majoritatea în această republică, iar centru la Balta
nu a fost ales întâmplător, deoarece, în 1926, în raionul Balta, locu-
iau doar 2,5% moldoveni faţă de 94,4% ucraineni. Prin aceasta, co-
muniştii ucraineni doreau să se asigure că în RASSM se va promova
în principal procesul de ucrainizare293, ca după aceea să fie generat
conceptul moldovenismului.
Prin urmare, necesitatea de distincţie, de deosebire netă, că-
utarea unui model şi-a pus amprenta asupra abordării autorilor
proseparatişti, iar percepţia alterităţii este în strânsă legătură cu
palierele mentale şi de cultura sau accesul la informaţie, la cu-
noaşterea şi descifrarea celuilalt.
Cultura distinctă a fost nu altceva decât teoria „moldovenis-
mului”. De altfel, pentru instigatorii tiraspoleni ai separatismului,
ideologia moldovenismului nu reprezintă nicio valoare, constitu-
ind un simplu paravan pentru doctrina naţionalismului panslavist,
adepţi înflăcăraţi ai căreia sunt294. În această privinţă, ţinem să
menţionăm discursurile ideologilor şi ale istoricilor de la Tiraspol
care afirmă despre crearea pe un „teritoriu nemoldovenesc sub as-
pect istoric” a RMN ce tinde „să devină garantul politic al păstrării
identităţii moldoveneşti”295. Astfel, orientarea spre Kremlin a ră-
293
К.В. Стратиевский, „Изменения в админимтративно-территориальном де-
лении и составе населения Молдавской АССР (1924–1940)” (C.V. Stratievschi,
„Schimbările din diviziunile teritorial-administrative și componenței populației
RASS Moldovenești (1924–1940)”), Revista de Istorie a Moldovei, 1995, nr. 2, p. 32.
294
Феномен Приднестровья /Под ред. Н.В. Бабилунги, Б.Г. Бомешко, И.Н. Га-
линского, Е.М. Губогло, П.М. Шорникова (Fenomenul Transnistriei /În red.
N.V. Babilunga, B.G. Bomeșko, I.N. Galinski, E.M. Guboglo, P.M. Șornikov), Тi-
raspol, RIO PGU, 2000, pp. 52-53.
295
Ibidem.
mas parte componentă a doctrinei moldovenismului, inclusiv în

perioada de criză a Uniunii Sovietice296. Aceste afirmaţii nu sunt
altceva decât nişte teze propagandistice ale Tiraspolului, potrivit
cărora apariţia separatismului în stânga Nistrului a fost dictată de
necesitatea apărării moldovenismului şi a „salvării naţiunii mol-
doveneşti”. De facto însă, ideologii diferendului transnistrean se
confruntă cu ideea „mişcării de eliberare naţională” şi cu „naţio-
nalismul panslavist”, care, având drept paravan ideologia moldo-
venismului, urmărea, cu începere din 1989, menţinerea Uniunii
Sovietice, şi după 1991, refacerea vechiului imperiu.
Un alt argument în plus care relevă crearea unei identităţi
moldoveneşti panslaviste este afirmaţia lui I. D. Ciobanu297, care
consideră că mişcarea separatistă transnistreană se datorează ac-
ţiunilor proromâne, care au iniţiat trecerea limbii literare „moldo-
veneşti” la standardele limbii române, ceea ce, în opinia cercetăto-
rului, contravine „ideologiei tiraspolene”.
Este necesar de menţionat că imaginea celuilalt, acel „altul
inventat”, cu alte cuvinte imaginarul alterităţii şi al identităţii dez-
văluie acele mecanisme intime care pun în mişcare atitudini şi
comportamente sociale. Contactul cu celălalt, interferenţele din
interior sau dintre mediile sociale şi culturale generează nu doar
tensiuni şi compromisuri – pe care le dezvăluie studiile de impact
–, ci şi un alt aspect, acela al unor fenomene de difracţie, deviere,
deformare a imaginii celuilalt; iar cu cât mai accentuate sunt aces-
te deformări cu atât distanţa geografică este mai mare şi relaţiile
mai sumare298.
296
Ibidem, p. 198.
297
И.Д. Чобану, Слово о судьбе родного языка (I.D. Ciobanu, Un cuvânt despre
soarta limbii materne), Тiraspol, 1992, 87 p.; И.Д. Чобану, Родной язык в моей
судьбе (I.D. Ciobanu, Limba maternă în soarta mea), Тiraspol, 1993, 36 p.
298
Simona Nicoară, Istorie şi imaginar. Eseuri de antropologie istorică, Cluj-Napoca,
Presa Universitară Clujeană, 2000, p. 158.
104 Lidia PRISAC
În relaţie cu alteritatea, identitatea, conştiinţa de sine indivi-

duală sau colectivă se precizează şi rezistă mai bine la provocările
mediului social, sprijină sau nu depăşirea unor bariere şi blocaje
mentale, alteritatea nefiind altceva decât expresia identităţii ce-
luilalt, ca o altă identitate independentă şi autonomă299.
Astfel, în baza teoriilor declarate de autorii proseparatişti,
cercetătorii din Federaţia Rusă, Pal Kolsto, Andrei Edemsky şi
Natalya Kalashnikova300, pretind în studiile lor că enclava separa-
tistă transnistreană ar avea dreptul moral şi politic de a-şi hotărî
singură statutul său de a alege ţara căreia vrea să i se alipească301.
Nu este nimic întâmplător, deci, istoriografia actuală, atât cea
din regiunea transnistreană, cât şi cea din Federaţia Rusă, atunci
când este vorba să-şi legitimeze interesele, recurge la aceleaşi
mijloace ca şi în perioada sovietică. Aceasta semnifică nu altceva
decât „traducerea” trecutului în prezent sau protecţia mecanică
şi pasională a prezentului în trecut, valorificarea pozitivă sau ne-
gativă a faptelor istorice, având tot atâtea pericole care ameninţă
teritoriul istoriei şi fac loc imaginarului în istoriografie.
III.3. Problema minorităţilor naţionale şi diminuarea

drepturilor lor – element esenţial al separatismului trans-
nistrean
Majoritatea autorilor proseparatişti, cum ar fi I.F. Grec, T.I. Jo-

san, Tatiana P. Mleciko, C.V. Stratievschi, B.I. Antoseak etc., consi-
299
Toader Nicoară, Introducere în istoria mentalităţilor colective, Cluj-Napoca, Pre-
sa Universitară Clujeană, 1998, p. 207.
300
P. Kolsto, A. Edemsky, N. Kalashnikova, „The Dniester conflict: Between irreden-
tism and separatism”, Europe-Asia Studies, 1993, vol. 45, nr. 6, pp. 973-1000.
301
deră că periclitarea radicală a relaţiilor interetnice la sfârşitul anilor

1980 – începutul anilor 1990 a favorizat dinamica conflictului dintre
Chişinău şi Tiraspol302. În majoritatea lucrărilor se evidenţiază că
minorităţile naţionale au fost private de drepturile lor, aceasta per-
miţându-le să îşi revendice drepturile până la escaladarea diferen-
dului transnistrean.
Cercetătoarea de la Chişinău, Ala Skvorţova, specialist în
problema etnicilor ruşi în perioada interbelică303, reprezentantă
302
И.Ф. Грек, „Национальные отношения в Республике Молдова на современ-
ном этапе и пути их оптимизации”, Национальные отношения в Республике
Молдова на современном этапе и пути их оптимизации (I.F. Grec, „Relațiile
naționale în Republica Moldova la etapa actuală și căile de optimizare a acestora”,
Relațiile naționale din Republica Moldova la etapa actuală și căile de optimizare
ale acestora), Chișinău, 1999, pp. 7-19; Т.И. Жосан, „«Мы» – «Они» или ...мы
вместе?”, Национальные отношения в Республике Молдова… (Т.I. Josan,
„«Noi» – «Ei» sau …noi împreună?”, Relațiile naționale din Republica Moldova…),
pp. 19-27; Т.П. Млечко, „Русские в контексте межнациональных отношений в
Молдове”, Национальные отношения в Республике Молдова... (Т.P. Мleciko,
„Rușii în contextul relațiilor interetnice din Moldova”, Relațiile naționale din
Republica Moldova…), pp. 28-35; К.В. Стратиевский, „Уважать волю народа”,
Национальные отношения в Республике Молдова... (C.V. Stratievschi, „Să res-
pecți dorința poporului”, Relațiile naționale din Republica Moldova…), pp. 44-45;
Б.Я. Антосяк, „Национализм – оружие массового поражения”, Национальные
отношения в Республике Молдова... (B.Iа. Antoseak, „Naționalismul – arma de
distrugere în masă”, Relațiile naționale din Republica Moldova…), pp. 60-65.
303
A.Ю. Сквоцова, „Этническая политика Румынии в межвоенный период
(1918–1940 гг.)”, Ежегодник Института межэтнических исследований (A.Iu.
Skvorțova, „Politica etnică a României în perioada interbelică (1918–1940)”,
Anuarul Institutului de Cercetări Interetnice), vol. I, Chişinău, 2000, pp. 19-25;
A.Ю. Сквоцова, „Общественно-политические настроения русского насе-
ления Бессарабии в межвоенный период (1918–1940 гг.)” (A.Iu. Skvorțova,
„Dispoziția social-politică a populației ruse din Basarabia în perioada
interbelică (1918–1940)”), Anuarul Institutului de Cercetări Interetnice, vol.
II, Chişinău, 2001, pp. 60-65; A.Ю. Сквоцова, „Русские Молдовы: аспекты
истории и современная этнополитическая ситуация”, Педагогический
журнал (A.Iu. Skvorțova, „Rușii din Moldova: aspecte istorice și situația etno-
politică actuală”, Jurnal Pedagogic), 1994, nr. 5-6, pp. 13-15 etc.
106 Lidia PRISAC
la OSCE pe relaţiile interetnice, în mai multe studii ale sale304,

consideră că tensiunile militare din stânga Nistrului se dato-
rează ciocnirii identităţilor regionale – basarabeană şi transnis-
treană305. Deşi lucrările sale sunt convingătoare şi argumentate,
autoarea nu iese din făgaşul tratării istorice preconcepute, adu-
când afirmaţii în favoarea unui „război interetnic” conceput de
autorităţile moldovene şi condiţionat de atitudinea xenofobă a
populaţiei băştinaşe faţă de etnicii ruşi.
Un alt autor, prof. univ. A.M. Bolotov, consideră că relaţii-
le interetnice din Republica Moldova comportă la bază un po-
tenţial conflictual. Mai mult ca atât, subliniază autorul, unele
conflicte (fără a fi nominalizate exact) din Republica Moldova,
de la proclamarea independenţei de stat, au avut simptome in-
teretnice306.
304
A.Ю. Сквоцова, „О путях к гражданскому миру в Молдове”, Национальные
отношения в Республике Молдова... (A.Iu. Skvorțova, „Despre căile spre
pacea civilă din Moldova”, Relațiile naționale din Republica Moldova...), pp.
35-43; A.Ю. Скворцова, „Русские Молдовы: национальное меньшинство,
диаспора или составная часть народа Молдовы?” (A.Iu. Skvorțova, „Rușii
din Moldova: minoritate națională, diasporă sau parte componentă a poporului
Moldovei?”), Anuarul Institutului de Cercetări Interetnice, vol. III, Chişinău,
2002, pp. 53-59.
305
A.Ю. Сквоцова, „Народ Приднестровья – собственная идентичность?”
(A.Iu. Skvorțova, „Poporul Transnistriei – identitate proprie?”), Моldova Aca-
demic Review, nr. 1, 2002, www.iatp.md/academicreview (accesat: 22.05.2007).
306
А.М. Болотов, „О некоторых особенностях межнациональных отношений в
Республике Молдова” (А.М. Bolotov, „Despre unele caracteristici ale relațiilor
interetnice din Republica Moldova”), Anuarul Institutului de Cercetări Interetni-
ce, vol. II, Chişinău, 2001, pp. 42-45.
Cercetătorul moldovean P.M. Şornikov, născut la Orhei,

care tratează problema separatismului din Republica Moldova,
în studiile sale307, de pe aceleaşi poziţii ca şi autorii menţionaţi
deja, consideră, în una din lucrările care a fost publicată prin
aportul financiar al Comunităţii Ruse de la Chişinău, că separa-
tismul transnistrean a fost generat de unul dintre cei mai hotărâ-
tori factori, şi anume limitarea drepturilor minorităţilor etnice şi
atitudinea Frontului Popular din Moldova308 faţă de etnicii ruşi.
Autorul acuză politica lingvistică a RSS Moldovenești din anul
1989 şi diminuarea statutului limbii ruse după proclamarea in-
dependenţei de stat a Republicii Moldova, fapt care a determinat
Mişcarea „Unitate-Edinstvo” să iniţieze acţiuni de protest şi să
instige populaţia rusolingvă la iniţiative proseparatiste309.
Argumentarea diferenţei mentale a populaţiei de dincolo de
Nistru faţă de restul Republicii Moldova este un alt aspect impor-
tant, în abordarea istoriografică, demonstrarea căruia ar facilita,
indubitabil, acordarea independenţei rmn.
307
П.М. Шорников, „Сопротивление политике запрета русского языка в годы
фашистской оккупации Молдавии (1941–1944 гг.)”, История СССР (P.М. Șor-
nikov, „Rezistența față de politica de interzicere a limbii ruse în timpul ocupați-
ei fasciste a Moldovei (1941–1944)”, Istoria URSS), Мoscova, 1991, nr. 5, pp. 166–
170; П.М. Шорников, Покушение на статус. Этнополитические процессы
в Молдавии в годы кризиса (1988–1996) (P.М. Șornikov, Atentat asupra sta-
tutului. Procesele etnopolitice în Moldova în anii crizei (1988–1996)), Chișinău,
Inessa, 1997, 235 p.; П.М. Шорников, „Судьбы молдавской интеллигенции
в XX веке и современный духовный кризис”, Национальные отношения в
Республике Молдова... (P.М. Șornikov, „Soarta inteligenției moldovenești în
sec. XX și criza spirituală”, Relațiile naționale din Republica Moldova…), pp. 46-
53; П.М. Шорников, „Эволюция межэтнических и этногосударственных
отношений в Республике Молдова в 90-е годы XX века” (P.М. Șornikov,
„Evoluția relațiilor interetnice și etnostatale în Republica Moldova în anii ̕90
ai sec. XX”), Minorităţile naţionale şi relaţiile interetnice. Tradiţia europeană şi
experienţa noilor democraţii pentru Moldova, vol. I, Iaşi, 2002, pp. 157-170.
308
Ibidem, p. 3.
309
Ibidem, pp. 76, 132, 158.
108 Lidia PRISAC
Astfel, autorul mai multor studii privind problema Transnistriei,

Oleg Galuşcenco310 consideră faptul că, datorită proceselor de mol-
dovenizare, ucrainizare şi rusificare efectuate în cadrul RASSM, s-a
produs creşterea diferenţierii dintre moldovenii din partea stângă şi
dreaptă a Nistrului311. Mai mult decât atât, subliniază autorul, aceas-
tă particularitate de mentalitate s-a conservat pe parcursul perioadei
sovietice, accentuându-se în urma industrializării ţinutului de către
autorităţile sovietice312. Deși cercetător de o viață în cadrul Institutului
Patrimoniului Cultural de la Chișinău, prin studiile sale autorul tra-
tează separatismul transnistrean de pe poziţii proruse. Astfel, asociin-
du-se cu învingătorii, O. Galuşcenco justifică existenţa rmn ca având
apartenenţă statală diferită de spaţiul dintre Prut şi Nistru313.
Un alt studiu al aceluiaşi autor, Unele aspecte ale problemei
autoconştientizării regionale în Moldova314, abordează „formarea
naţiunilor politice actuale prin prisma autoconştientizării regio-
310
O. Galuşcenco, „Crearea Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (RASSM)”, Re-
vista de istorie a Moldovei, Chişinău, 1997, nr. 3-4 (31-32), pp. 65-82; О. Галущенко,
„Из опыта межнациональных отношений в Молдавской АССР”, Национальные
отношения в Республике Молдова... (O. Galuşcenco, „Din experiența relațiilor in-
teretnice a RASS Moldovenești”, Relațiile naționale din Republica Moldova…), pp. 53-
59; O. Galuşcenco, Populaţia RASSM (1924–1940), Chişinău, Tipografia Academiei
de Ştiinţe a Moldovei, 2001, 48 p.; О. Галущенко, „Борьба между румынизаторами
и самобытниками в Молдавской АССР (30-е годы)”, Ежегодный исторический
альманах Преднестровья (O. Galuşcenco, „Lupta dintre românizatori și inde-
pendențiști în RASS Moldovenească (anii 1930)”, Almanahul istoric anual al Trans-
nistriei), 2003, nr. 7, www.iatp.md/articles (accesat: 22.05.2007); О. Галущенко,
„Приднестровский конфликт: предистория противостояния” (O. Galuşcenco,
„Conflictul transnistrean: preistoria rezistenței”), Anuarul Institutului de Cercetări
Interetnice, vol. IV, Chişinău, 2003, pp. 29-34.
311
О. Галущенко, „Приднестровский конфликт.., p. 30.
312
Ibidem, p. 31.
313
Ibidem, p. 32.
314
О. Галущенко, „Некоторые аспекты проблемы регионального самосознания
в Молдове” (O. Galuşcenco, „Unele aspecte ale problemei autoconștientizării re-
gionale în Moldova”), Anuarul Institutului de Cercetări Interetnice, vol. VI, Chişi-
nău, 2006, pp. 14-20.
nale”, referindu-se în text la chestiunea transnistreană. Vorbind

despre termenul de regiune, O. Galuşcenco consideră că regiunile
apar atunci când se formează autoconştientizarea regională a po-
pulaţiei acestora. Întrebându-se dacă identitatea regională poa-
te să se transforme în una etnică, autorul consideră, fără vreun
suport teoretic, bazându-se doar pe factologia creării RASSM, că
aceasta este posibil. Autorul demonstrează „apariţia identităţii
naţionale a moldovenilor” atât în partea de est cât şi-n partea de
vest a Nistrului, fapt care-i permite justificarea viabilității regiu-
nii transnistrene ca stat. Prin urmare, cercetătorul O. Galuşcenco
vrea să aducă la cunoștința cititorului următoarele: graţie faptului
că în regiunea transnistreană a avut lor creşterea autoconştien-
tizării regionale, acest fapt justifică și oferă rmn dreptul de a se
declara drept stat independent.
Subiectul constituirii naţiunii politice în regiunea transnis-
treană nici pe departe nu este consumat, fiind în plină elaborare
în lucrările politologilor de la Tiraspol315. Sigur, referitor la acest su-
biect sunt şi alte abordări, spre exemplu, cercetătorii V.A. Kolosov
şi D.V. Zaiaţ, în baza investigaţiilor efectuate în cadrul proiectului
Perspective de reglare a conflictului între Moldova şi Transnistria:
rolul construirii societăţii civile, ajung la concluzia că divizarea
mentalităţii populaţiei Republicii Moldova de pe ambele maluri
ale Nistrului nu este esenţială în separatismul transnistrean „lu-
ând în considerare componenţa populaţiei şi specificul istoriei,
mai ales recente.., ci diferenţa elitelor politice de pe ambele maluri
ale Nistrului”316.
315
Vezi cap. XV, § 4 în История Преднестровской Молдавской Республики, В 2
т., Ч. 2 /Отв. ред. В.Я. Гросул (Istoria Republicii Moldovenești Nistrene, în 2 vol.,
partea a II-a /Resp. de ed. V.Ia. Grosul), Tiraspol, RIO PGU, 2001, 510 p.
316
В.А. Колосов, Д.В. Заяц, „Самосознание и перспективы решения придне-
стровского конфликта”, Ежегодный исторический альманах Приднестровья
(V.A. Kolosov, D.V. Zaiaţ, „Autodeterminarea și perspectivele soluționării conflic-
tului transnistrean”, Almanahul istoric anual al Transnistriei), 2001, nr. 5, pp. 42, 44.
110 Lidia PRISAC
În final, ca şi concluzii la semnatarii studiilor proseparatiste

atât din partea stângă a Nistrului, cât şi din dreapta lui, putem
spune că aceștia tratează chintesenţa interetnică a diferendului
transnistrean de pe poziţia „învingătorilor”, acordându-i acestui
spaţiu separatist toate şansele de a se „proclama stat indepen-
dent” de Republica Moldova.
Cât priveşte lucrările din Federaţia Rusă, aș menţiona câteva
dintre acestea care reflectă diverse viziuni asupra aspectului inte-
retnic al separatismului transnistrean, cred, din considerente de
apartenenţă a semnatarilor la curente proimperiale şi democratice.
Prin urmare, A. Bjukennen317 în lucrarea sa, mai mult de po-
pularizare şi de atenţionare a structurilor internaţionale asupra
regiunilor separatiste din spaţiul ex-sovietic, consideră că popu-
laţia care suferă de discriminarea drepturilor politice şi civile are
dreptul legitim la separare. În baza teoriilor şi dreptului internaţi-
onal, în monografie se argumentează necesitatea acordării Trans-
nistriei a dreptului la independenţă, având ca prototip de autono-
mie independenţa Quebecului şi al Kosovo.
Un alt autor rus, K. Litvak, susţine că republicile ex-sovieti-
ce trebuie să acorde autonomie tuturor minorităţilor etnice care
locuiesc pe teritoriul lor, iar „statutul special al regiunilor locuite
de minorităţile etnice trebuie să fie garantat de către Moscova”318.
Fără a face vreo diferenţă între minorităţile etnice ruse/rusofone/
rusolingve şi toate celelalte minorităţi naționale/etnice, Federația
Rusă, prin afirmaţiile unor cercetători, îşi arogă dreptul de inter-
venţie în orice conflict „de natură non/etnică” în republicile ex-so-
vietice.
317
A. Bjukennen, Secession: the right on separation, human rights and territorial
integrity of the state, Moscow, 2001, p. 238.
318
K. Litvak, „The Role of Political Competition and Bargaining in Russian Foreign
Policy: The Case of Russian Policy Toward Moldova”, Communist and Post-Com-
munist Studies, vol. 29, 1996, nr. 2, p. 217.
Ca şi contrapondere a acestor afirmaţii amintite ale „analişti-

lor” de la Moscova, vreau să subliniez şi idei de altă factură, dia-
metral opuse celor amintite mai sus. Un studiu dus fără prejude-
căţi, care ar fi un exemplu de restituire a sensibilităţilor colective,
este cel scris de A.A. Pronin319, dedicat conaţionalilor săi de peste
hotarele vechi şi noi. Abordând problematica drepturilor ruşilor
şi statutul acestora în statele ex-sovietice, autorul menţionează
că Federaţia Rusă nu are o politică bine definită în ceea ce pri-
veşte chestiunea limbii şi acordării cetăţeniei ruse persoanelor
de naţionalitate rusă, ori rusolingvilor care o solicită în cazul în
care sunt cetăţenii altui stat320. Acest fapt determină persoanele
de naţionalitate rusă din spaţiul ex-sovietic, în opinia autorului,
să ia singuri decizii şi să-şi hotărască destinul. Iar politica incertă
a Federaţiei Ruse faţă de conaţionalii săi din exteriorul apropiat,
continuă A.A. Pronin, în cele mai dese cazuri, are efectul trauma-
tizării populaţiei rusolingve.
Vorbind despre situaţiile conflictuale din CSI, în studiul său,
autorul menţionează tangenţial şi recunoaşte că în spaţiul ex-so-
vietic există două enclave – Transnistria în Republica Moldova şi
Abhazia în Georgia, populaţia cărora nu recunoaşte, prin urmare,
suveranitatea Republicii Moldova şi, respectiv, a Gruziei321.
Din concluzii, este clar că autorul consideră separatismul
transnistrean drept unul de ordin geopolitic, dirijat de Moscova,
319
А.А. Пронин, Российские соотечественники в странах старого и нового за-
рубежья (A.A. Pronin, Compatrioții ruși din țările vecinătății vechi și noi), Еkate-
rinburg, Editura Universității Ural, 2002, 280 p.
320
E necesar de menţionat că Federaţia Rusă nu a reglementat până acum chestiu-
nea acordării dublei cetăţenii conaţionalilor săi din statele ex-sovietice, meca-
nismul hotărârii acestei probleme fiind în vizorul politicienilor ruşi, iar politica
Federaţiei Ruse faţă de conaţionalii săi, după cum stipulează autorul, contravine
normelor dreptului internaţional, din considerentul că denominaţia „conaţionali
peste hotare” lipseşte în dreptul internaţional. Ibidem, pp. 54-55.
321
Ibidem, p. 54.
112 Lidia PRISAC
având ca instrument de manevră etnicii ruşi atât din Republica

Moldova, cât şi din regiunea transnistreană – „Diaspora rusă în
statele străinătăţii apropiate este un element istoric inalienabil al
peisajul naţional, iar Federaţia Rusă trebuie să-l folosească nu ca
pe un as în joc şi instrument al presiunilor politice, ci ca pe un
mijloc care ar facilita înţelegerea popoarelor şi statelor, drept su-
biect al diplomaţiei populare”322.
Astfel, din autorii Federației Ruse care s-au referit la subs-
tratul interetnic al separatismului transnistrean, A.A. Pronin,
este cel mai obiectiv, nefăcând parte din curentul istoriografiei
proimperiale. Semnatarul, din câte se poate observa, are drept
obiectiv al lucrării sale relatarea nepărtinitoare şi acordarea unor
recomandări înalţilor demnitari de la Kremlin în vederea oferirii
soluţiilor corecte etnicilor ruşi şi reprezentanţilor rusolingvi în
spaţiul ex-sovietic pentru depăşirea unor sau altor impedimente
în acţiunea democratică a statului din care fac parte.
III.4. Recunoaşterea factorului geopolitic al

Atât cercetătorii de la Tiraspol, cât şi autorii din Federaţia

Rusă nu ascund faptul că enclava separatistă transnistreană a fost
susţinută de Moscova şi că acest diferend are un pronunţat carac-
ter geopolitic.
Cercetătorul de la Tiraspol B.G. Bomeşko, consideră că în
„1924 a avut loc evenimentul care a pus bazele problemei actuale
(adică a Transnistriei, n.n.). Atunci a început procesul de schimb
– până ce formal – de apartenenţă statală a pământului transnis-
trean, anume atunci, ...şi începe problema transnistreană, apăru-
322
Ibidem, p. 58.
tă doar din considerente politice, cauzată de efectul, în acel timp,

„al chestiunii Basarabiei”323.
În memoriile sale, publicate la Moscova, liderul separatist
Igor Smirnov324, recunoaşte că nu doar acţiunile separatiştilor de
la Tiraspol au fost susţinute de elita militară şi politică a ex-URSS,
dar că şi acţiunile acestora au fost coordonate cu Moscova.
Cercetătorii de la Tiraspol ne aduc la cunoştinţă că, în mo-
mentul declanşării separatismului transnistrean, baza politică
principală a aripii conservatoare se afla la Tiraspol şi se subordona
direct Moscovei325.
Cu alţi termeni, separatismul politic în partea de est a Republicii
Moldova a fost iniţiat şi promovat de anumite organizaţii cu caracter
divers. Istoricii326 regimului separatist de la Tiraspol au recunoscut
că faimosul OSTK (Consiliul Unit al Colectivelor de Muncă) consta
din majoritatea marionetelor – deputaţii pretinselor soviete locale
şi supreme nerecunoscute în Republica Moldova. Astfel, conchid
autorii transnistreni – „unicul organ real şi general – recunoscut de
puterea din Pridnestrovie a devenit OSTK, compus din reprezentan-
ţii comitetelor de grevă şi comitetelor muncitoreşti...”327.
Semnatarii tiraspoleni recunosc că anume la iniţiativa organi-
zaţiilor separatiste transnistrene au fost iniţiate multiple „congre-
se” şi „referendumuri” cu caracter secesionist328.
323
Н.В. Бабилунга, Б.Г. Бомешко, Приднестровский конфликт.., p. 8.
324
I. Smirnov, Op. cit., pp. 70-71.
325
Феномен Приднестровья.., p. 192.
326
Н.В. Бабилунга, Б.Г. Бомешко, Приднестровский конфликт…
327
Ibidem, p. 25.
328
В.Н. Якoвлев, Бессарабский вопрос и образование Приднестровской Мол-
давской Республики. Сборник официальных документов (V.N. Iakovlev,
Chestiunea Basarabiei și formarea Republicii Moldovenețti Nistrene. Colecție de
documente oficiale), Тiraspol, RIO PHKU, 1993, pp. 82, 85, 98, 106-107; В.Я. Гро-
сул, Карагаш – минувший и нынешний (История одного приднестровского
села) (V.Ia. Grosul, Karagaș – trecut și prezent (Istoria unui sat transnistrean)),
Moscova, IRI RAN, 2001, pp. 271, 272.
114 Lidia PRISAC
Unii autori de la Moscova, de asemenea, confirmă că „anume

în cadrul OSTK tot mai intens se vehicula ideea creării republicii
nistrene...”329.
V. Prohniţchi consideră diferendul transnistrean ca fiind
unul dintre cele mai grave conflicte conservate în spaţiul post-
sovietic330, fiind determinat atât de factori geopolitici, cât şi na-
ţionali. Diferendul transnistrean, adaugă autorul, de multe ori a
trecut din dimensiunea politică în cea economică, autorităţilor
de la Tiraspol reuşindu-le în mod convingător să demonstreze
Chişinăului că dispun de suficiente mijloace pentru a influenţa
securitatea economică a Moldovei transnistrene şi pentru a ori-
enta tratativele în direcţia necesară lor331.
Chiar de la declanşarea separatismului transnistrean, Federa-
ţia Rusă, prin intermediul cercetătorilor săi nu a întârziat să de-
clare adevăratele sale interese în zona de est a Republicii Moldova.
Încă la 17 decembrie 1993, la Moscova, în cadrul seminaru-
lui, cu un caracter mai restrâns, Perspectivele reglementării ale
conflictului transnistrean, organizat de Asociaţia Rusă de Teorie
şi Modelare a Relaţiilor Internaţionale, la lucrările căreia au par-
ticipat şi reprezentanţi ai Academiei de Ştiinţe a Federației Ruse,
s-a constatat că interesele Moscovei în Transnistria sunt determi-
nate de următoarele necesităţi: menţinerea poziţiilor strategice
ale Federației Ruse în sud-estul Europei; apărarea în Republica
Moldova a intereselor populaţiei ruse şi ale reprezentanţilor altor
329
В.Ф. Грызлов, Непризнанная республика: очерки, документы, хроника: до-
кументы государственных органов Приднестровья (V.F. Grîzlov, Republica
nerecunoscută: eseuri, documente, cronică: documente ale organelor de stat din
Transnistria), vol. 4, Моscova, 1999, p. 65.
330
V. Prohniţchi, „Securitatea economică a unui stat mic. Note de reper pentru Re-
publica Moldova”, Securitatea şi apărarea naţională a Republicii Moldova, Chişi-
nău, Arc, 2002, p. 176.
331
naţionalităţi ce consideră Federația Rusă drept patria lor istori-

că; consolidarea legăturilor de cooperare cu întreprinderile din
Transnistria, unele dintre ele fiind unice în cadrul complexului
militar-industrial; reglementarea conflictului în interesul stabili-
tăţii interne proprii şi al consolidării relaţiilor Federației Ruse cu
ţările din vecinătatea imediată în care există o minoritate rusă;
stabilirea relaţiilor mai previzibile şi mai stabile cu România şi
neadmierea creşterii influenţei ei naţionaliste asupra Moldovei332.
Într-o altă lucrare cu un tiraj redus de 100 de exemplare și ti-
tlu de material didactic – OSCE şi Transnistria, autorii abordează
sub auspiciile Academiei Diplomatice a MAE a Rusiei, problema
perspectivei participării Federației Ruse la soluţionarea definitivă
a conflictului transnistrean, formulând următoarele interese ale
acesteia în Moldova: „Existenţa de facto a Transnistriei indepen-
dente permite Federației Ruse, fără mari eforturi şi costuri, să-şi
păstreze anumite poziţii geopolitice într-o regiune extrem de im-
portantă a Europei de Sud-Est care reprezintă pentru Moscova o
„fereastră” însemnată în Europa. Kremlinul, deocamdată, la etapa
actuală, nu este capabil, într-o măsură suficientă, să-şi apere inte-
resele în această regiune de importanţă strategică. În consecinţă,
după toate probabilităţile, nesoluţionarea problemei transnistre-
ne va rămâne pentru Federaţia Rusă un factor pozitiv atâta timp
cât are nevoie de a acumula noi forţe şi a-şi relua capacitatea de
apărare în plin glas a intereselor sale în această zonă”333.
Vladimir Kolossov, directorul Centrului de Studii Geopolitice al
Institutului de Geografie al Academiei de Ştiinţe din Federația Rusă,
332
Перспективы урегулирования приднестровского конфликта (Perspectivele
de reglementare a conflictului transnistrean), Moscova, 1994; Безопасность. Ин-
формационный сборник Фонда Национальной Безопасности (Securitatea.
Colecția de informații a Fondului securității naționale), 1994, nr. 1-2 (ianuarie–fe-
bruarie), pp. 52-54.
333
ОБСЕ и Приднестровье (OSCE și Transnistria), Moscova, 2000, p. 4.
116 Lidia PRISAC
şi Andrei Tchepalyga, colaborator la acelaşi centru de cercetare, în

articolul Le conflit de transnistrie ou les limites du droit des peuples à
disposer d’eux-mêmes334, relatând importanţa Transnistriei, remarcă
faptul că „pentru vaste teritorii, Transnistria este elementul de jonc-
ţiune între Europa de Est şi Balcani, Europa de Est şi Europa Centrală
şi Meridională”335, inclusiv faptul că „ceea ce a provocat schimbarea
constantă a frontierelor politice ale Repubicii Moldova, a fost în func-
ţie de raporturile forţelor geopolitice”336.
Concomitent, autorii subliniază că fragmentele de teritorii
ale noilor state (cum ar fi republica moldovenească nistreană,
Abhazia în Georgia, Karabakhul de Munte în Azerbaidjan) s-au
autodeclarat deschis republici independente, fără îndoială, cu
susţinerea forţelor din exterior.
În opinia cercetătorului din Federaţia Rusă, V. Lîsenko, dezin-
tegrarea imperiului sovietic a provocat numeroase seisme de or-
din politic şi socioeconomic, generând cca 170 de zone de conflict,
dintre care în 30 de cazuri disensiunile s-au manifestat în formă
activă, iar în 10 cazuri s-a ajuns la confruntări armate337. Cel din
raioanele de est ale Republicii Moldova, în opinia autorului, de-
numit „transnistrean”, sub aspect tipologic, face parte anume din
categoria celor zece.
K. Litvak recunoaşte că sprijinul rusesc faţă de republica
de la Nistru a constituit factorul esenţial care a perturbat pro-
cesul de unificare a Republicii Moldova cu România338.
334
Vladimir Kolossov, Andrei Tchepalyga, „Le conflit de Transnistrie ou les limites
du droit des peuples à disposer d ̕eux-même”, La Russie et son ex-empire. Precon-
figuration geopolitique de l’ancien espace sovietique /coord. Jan Breault, Pierre
Jolicoeur, Jacques Lévesque, Paris, Presses de Sciences Po, 2003, pp. 227-256.
335
Ibidem, p. 230.
336
Ibidem, p. 233.
337
В. Лысенко, Op. cit., p. 147.
338
K. Litvak, Op. cit., p. 217.
Pal Kolsto, Andrei Edemsky şi Natalya Kalashnikova ne aduc la

cunoştinţă că personalităţi politice ruse, cum ar fi Albert Makashev,
Vladimir Jirinovski, Aleksandr Nevzorov, care au venit în ,,peleri-
naj” la Tiraspol, au luat o poziţie în favoarea separatiştilor şi au
încurajat imixtiunea militară339.
Potrivit relatărilor lui Raimond Piotrovschi, dr. hab., profesor
universitar la Sankt Petersburg, decretarea limbii „moldoveneşti”,
drept limbă de stat, a fost doar unul dintre pseudomotivele de-
clanşării războiului de pe Nistru, care ar fi adâncit lezarea intere-
selor minorităţilor naţionale, iar adevăratele cauze au fost cu totul
altele, mult mai profunde340.
Din toate relatările autorilor atât din regiunea transnistreană,
cât şi din Federaţia Rusă, este clar că separatismul transnistrean
comportă un caracter geopolitic, fiind vorba despre interesele vi-
tale şi seculare ale Rusiei în această zonă. Deşi unii autori, cum ar
fi Vladimir Kolossov şi Andrei Tchepalyga, sunt franci în relatările
lor, este de constatat că unele poziţii şi idei nu diferă de autorii din
perioada Rusiei ţariste, adică fiind vorba în continuare de intere-
sele Rusiei în Balcani şi Europa Centrală, sau aceasta însumează
nu altceva decât o „reactualizare” a opiniei autorilor sec. XIX.
Se poate pune, evident, întrebarea, la capătul acestui excurs
în problematica secesionismului transnistrean, în ce măsură is-
toriografia proseparatistă are resursele şi instrumentarul adecvat
pentru racordarea cercetărilor proprii la o problematică atât de
sensibilă. Mai ales că iniţiativele recente cer imperios o asemenea
istorie, ca una dintre condiţiile obligatorii ale racordării, sincro-
nizării şi reconectării istoriografiei la dezbaterile şi investigaţiile
conform rigorilor istoriografiei mondiale.
339
P. Kolsto, A. Edemsky, N. Kalashnikova, Op. cit.
340
R. Piotrovschi, „Moldova în perioada postsovietică. Probleme lingvistice”, Con-
flictul din Transnistria aşa cum a fost el.., p. 112.
118 Lidia PRISAC
Prin urmare, conservarea unui fond mitologic în discursul

istoriografic proseparatist a compromis în bună parte o res-
tituire veritabilă a trecutului, a diluat sau falsificat conţinutu-
rile istoriografice, a dus la confundarea realităţii cu ficţiunea.
Dar, indiferent de scopurile servite (imaginarul istoriografic),
demonstrează evoluţia unei conştiinţe istorice sinuoase, dar şi
registrele mentalului colectiv, evidențiază chiar o anumită pa-
tologie socială şi, în acelaşi timp, riscul la care istoriografia este
expusă datorită impactului societăţii asupra modului de restitu-
ire a trecutului.
Căderea în cursa deformărilor și a fabulaţiilor în istoriografia
proseparatistă s-a produs din cauza unei abordări ideologizate a
problemei transnistrene.
CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
Concluzia la care ne poate duce acest studiu, după un aseme-

nea lung excurs, în noianul de experienţe şi experimente istorio-
grafice, unele mai interesante şi mai surprinzătoare decât altele,
este că, în fapt, istoria separatismului transnistrean este centrată
mai mult în zona (geo)politicului.
Direcţii semnificative s-au dovedit a fi analiza şi investigarea
aspectelor esenţiale ale separatismului transnistreanm cum ar fi
cel cultural, interetnic, economic, militar, geopolitic şi geostrate-
gic. Evident, toate aceste problematici conturează deja un evantai
deosebit de larg de preocupări istoriografice care se regăsesc mai
mult sau mai puţin în preocupările literaturii de specialitate cu
referire la separatismul transnistrean în contextul istoriei recente.
Incipient, trebuie să subliniez caracterul parţial şi provizoriu
al demersului propus. Parţial, pentru că studierea fenomenului se
caracterizează prin analiza ideilor privind istoria şi esenţa sepa-
ratismului transnistrean. Or, consideraţiile oferite au în aceeaşi
măsură caracter sumar, deoarece am analizat, în special, câteva
aspecte privind detaşarea transnistreană.
Ritmul de abordare istoriografică este mult mai rapid şi mult
prea aproape de noi pentru ca să putem formula concluzii exhaus-
tive. În momentul în care redactez acest studiu, nu pot pune în
evidenţă decât tendinţe şi aspecte în esenţa separatismului trans-
nistrean. Astfel, unghiul analizei riscând să divagheze mereu,
elementele investigate comportând selecţii subiective, dacă nu şi
voluntariste, discursurile separatismului transnistrean fiind prin
însăşi natura lor marcate de intenţii reconstructive.
Desigur, fenomenul separatismului transnistrean nu este atât
de simplu şi nu poate fi circumscris nici definitiv, nici printr-o
120 Lidia PRISAC
formulă unică, dar, în funcţie de interesele politice, strategice,

naţionale etc., am sesizat stratificarea diverselor orientări istori-
ografice.
Literatura este în general o „oglindă” mai mult sau mai puţin
deformantă a societăţii reale, potrivit dorinţelor conştiente sau
inconştiente ale autorilor şi, mai ales, potrivit intereselor, preju-
decăţilor, sensibilităţilor sau nevrozelor cercetătorilor care fabri-
că această oglindă341. Astfel, caracteristica generală a literaturii de
specialitate rezidă în tratarea unui fenomen de contenţiune dese-
ori plasat în aria tabuităţii, care generează o serie de viziuni, consi-
deraţii, opinii asupra fenomenului separatismului transnistrean.
Pe parcursul lucrării, am încercat să verific ipoteza de cerceta-
re de la care am plecat şi care s-ar rezuma la următoarele: istoria
poate fi exploatată foarte bine în scopuri (geo)politice – iar istoria
scrisă a Transnistriei şi a separatismului transnistrean este cât se
poate de relevantă în acest sens. De altfel, se poate susţine cu uşu-
rinţă constatarea că, aproape în toate problemele controversate,
se poate afirma cu aceleaşi argumente şi serii de fapte o presupu-
nere şi contrariul acesteia.
Aşa cum o ştim cu toţii, istoria se scrie şi se rescrie mereu,
de către fiecare generaţie, după exigenţele ştiinţifice şi metodolo-
gice proprii timpului respectiv. Studierea şi analiza minuţioasă a
literaturii de specialitate referitoare la separatismul transnistrean
permite tragerea următoarelor concluzii.
Majoritatea surselor admit că separatismul transnistrean
a fost declanşat, orientat şi întreţinut, în special, cu sprijinul
Moscovei, printr-o multitudine de mijloace de presiune – mi-
litare, politico-diplomatice, imagologice, informaţionale, psi-
hologice şi economice. Cei mai mulţi autori sunt de acord cu
341
Simona Nicoară, Op. cit., p. 222.
ideea că separatismul pe malul stâng al fluviului Nistru nu

constituie o problemă de raporturi interetnice, ci mai curând
o chestiune de ordin politic – Federația Rusă servindu-se de
sentimentele naţionaliste ca „alibi” pentru a-şi satisface intere-
sele politice şi strategice. Adevărata miză a prezenţei militare
ruse în Moldova o constituie menţinerea influenţei acestea în
estul Europei, într-adevăr, Rusia neavând decât două capete de
pod în Europa Centrală şi de Est, la Kaliningrad şi la Tiraspol.
Importanţa strategică a acestora este indiscutabilă, pentru a
împiedica extinderea NATO până la graniţele sale şi pentru a
încercui strategic Ucraina (prin intermediul arcului Belarus –
Transnistria – Crimeea). Această stare de lucruri răspunde, de
asemenea, întrebării secundare în ceea ce priveşte factorii de-
clanşatori ai „conflictelor interetnice” din Republica Moldova.
Astfel, în cele trei capitole ale studiului propus, am prezentat
istoriografia care vizează fenomenul separatismului transnistrean,
încercând prin a schiţa factorii esenţiali în generarea declanşării
problemei transnistrene. Mai mult, majoritatea literaturii la care
fac referinţă este scrisă în limbile română, rusă, franceză, engleză
ş.a.
După câte se constată, în linii mari, cercetătorii tratează pro-
blema separatismului transnistrean de pe poziţia mediului în care
au fost înrădăcinaţi, proiectând rezultatele cercetării asupra tim-
pului prezent şi asupra viitorului, ori din considerentul necesităţii
de a-şi alimenta şi decodifica identitatea, de a-şi alimenta imagi-
narul – istoria constituind, din acest punct de vedere, o veritabilă
terapeutică a neliniştilor şi anxietăţilor timpului nostru.
Istoriografia separatismului transnistrean din Republica
Moldova are o serie de trăsături specifice. Simplificând, aș pu-
tea spune că există cel puţin două discursuri istoriografice
122 Lidia PRISAC
dominante, plasate pe poziţii diametral opuse. De o parte,

nostalgicii unei istorii concepută în maniera tradiţionalistă,
circumscrisă încă materialismului şi determinismului, încreză-
toare în certitudinile sale, iar de cealaltă parte, adepţii, tot mai
fermi, ai unei istorii mai adaptată exigenţelor epistemologice
contemporane, mai pregătiţi teoretic şi metodologic, să înfrunte
complexitatea realităţii istorice. Confruntările de opinii nu pot fi
decât fertile, iar efectele opţiunilor pot fi judecate doar prin rea-
lizări concrete, prin analiza pertinentă a creaţiilor istoriografice.
Fiind o expresie a experienţelor şi a conştiinţei trecutului,
istoria a fost vreme îndelungată considerată un model, mai mult
sau mai puţin viabil, pentru prezent. Istoricii din Republica Mol-
dova (inclusiv din spaţiul transnistrean) care tratează subiectul
separatismului sunt scindaţi în două curente fundamentale: fi-
loromân şi filorus – unii legându-şi speranţele de România, alţii
neputându-şi dezagrega „privirea şi sufletul” de Kremlin; unii
pedalând pe sentimente naţionale de sorginte româneşti, alţii
susţinând teze clasice sovietice şi nuanţând în baza teoriei mol-
dovenismului şi a „dreptului istoric al fiecărui popor la autode-
terminare”.
Moştenirea cea mai gravă pe care o are istoriografia din Republica
Moldova şi spaţiul transnistrean este influenţa ideilor preconcepute
din perioada sovietică, a clişeelor şi stereotipurilor politice mai ales
asupra scrisului istoric. Iar promovarea unui discurs în detrimentul
celuilalt la nivelul autorităţilor generează potenţiale contradicţii în
interiorul societăţii.
În ceea ce priveşte istoriografia occidentală privind diferen-
dul transnistrean – mai puţină literatură occidentală se datorează
lipsei de interes pentru „cazul Republicii Moldova” în Europa de
Vest şi America de Nord, majoritatea având ca obiect de cerceta-
re studierea integrală a enclavelor din spaţiului ex-sovietic şi po-

liticii Federaţiei Ruse faţă de exteriorul apropiat. Câteva sinteze
asupra Republicii Moldova fac referire tangenţială în chestiunea
fenomenului separatismului, privit din perspectiva intereselor oc-
cidentale. Este de remarcat faptul că baza izvoristică în literatura
occidentală este vulnerabilă mai ales din considerentul lipsei cer-
cetărilor în teren şi inaccesul la sursele de arhivă.
Proliferarea studiilor dedicate separatismului transnistrean
va duce, fără îndoială, şi spre abordarea acestei tematici, ce poate
părea unora cel puţin insolită, dar care pune, de fapt, probleme
fundamentale istoricului şi, prin el, istoriei societăţii umane.
Analizând raportul dintre istoriografia românească şi feno-
menul separatismului transnistrean, am remarcat faptul că majo-
ritatea autorilor din România consideră chestiunea „transnistrea-
nă” ca fiind extrem de puţin cunoscută, devenind foarte actuală
abia după dezintegrarea URSS şi după formarea republicii fanto-
me transnistrene.
Scrierile cercetătorilor români privind fenomenul separatis-
mului transnistrean sunt adresate în esenţă spaţiului pruto-nis-
trean şi corespund sindromului memoriei literare a perioadei
interbelice. Or istoricii români, prin imaginarul istoriografic, par-
ticipă, cu propria imaginaţie, la procesul de reconstrucţie, recon-
figurare, restituire a unui fenomen sau fapt istoric. Orice scriere
istorică, având o doză mai mică sau mai mare de imaginar, poate
duce la imprecizie, adăugire sau omisiune până la fabulaţie, spre a
da scrierilor istorice superficialitate.
Concomitent, scrierile au un pronunţat caracter patetic, sen-
timental şi plin de frustrări. Mai mult chiar, este frapantă persis-
tenţa şi chiar vehemenţa istoriei militante, a unei istorii de inspi-
raţie naţionalistă.
124 Lidia PRISAC
În consecinţă, istoriografia românească care are în vizor cerce-

tarea spaţiului de la est de Prut în cele mai dese cazuri corespun-
de „nostalgiei” unităţii româneşti interbelice, fapt demonstrat de
utilizarea excesivă a apelativului de Basarabia, basarabeni, identi-
tate basarabiană etc., sau, aceşti termeni sunt de esență istorică
(1812–1940; 1941–1944) și nu mai redau realitățile politico-juridice
și administrative actuale.
Referitor la o parte a specialiştilor din spaţiul transnistrean şi
Federația Rusă, aşa-zisa istoriografie proseparatistă – apariţie în
contratimp – conţine aceleaşi idei privind istoria RASSM. Aceasta
semnifică nu altceva decât „traducerea” trecutului în prezent sau
protecţia mecanică şi pasională a prezentului în trecut, valorifica-
rea pozitivă sau negativă a faptelor istorice, ori căderea în cursa
deformărilor, a fabulaţiilor în istoriografia proseparatistă
s-a produs din cauza unei abordări ideologizate a problemei
transnistrene. În linii generale, din relatările autorilor atât din
regiunea transnistreană, cât şi din Federaţia Rusă, se recunoaşte
impactul ultimei în generarea şi perpetuarea separatismul trans-
nistrean.
Evident, lucrurile nu sunt deloc simple precum ar putea fi,
ele impun obligatoriu analize şi dezbateri serioase spre o înţele-
gere de o atât de mare complexitate şi importanţă. Prin urmare,
cu o atenţie sporită faţă de aceste atenţionări prevenitoare, is-
toria separatismului transnistrean continuă să fie un domeniu
care se cuvine explorat de către istoricii acestui început de mi-
leniu.
Reieşind din dimensiunea problemei studiate şi concluziilor
lucrării, voi fixa următoarele recomandări.
Soluţionarea diferendului transnistrean va fi însoţită de suc-
ces în contextul în care vor fi luate în vizor şi calcul, de către au-
torităţile de la Chişinău, opiniile, concepţiile, orientările, abor-

dările tuturor părţilor implicate în problema secesionismului. În
anumite contexte create de factorul extern, Chişinăul urmează să
fie sensibil oportunităţilor favorale internaţionalizării problemei
transnistrene, de exemplu, prin extinderea Uniunii Europene,
NATO etc.
În soluţionarea diferendului transnistrean este necesară stu-
dierea tuturor aspectelor (în mod special a celor sensibile) „ad-
versarului”, paradigmă strategică ce ar oferi diverse perspective şi
soluţii pentru a-i vulnerabiliza şi, în final, a-i marginaliza pe arena
regională şi internaţională.
La fel, este necesară diseminarea cât mai intensă a problemei
transnistrene în context internaţional, inclusiv prin filiera in-
strumentelor ştiinţifice.
126 Lidia PRISAC
BIBLIOGRAFIE
Lucrări generale
••Del Bayle J.L. Loubet, Introduction aux méthodes des scien-
ces sociales, Paris, l’Harmattan, 2000, 272 p.
••Duby G., „Histoire sociale et idéologie des sociétés”, Faire de
l’histoire. I. Nouveau problèmes, sous la direction de J. Le Goff şi P.
Nora, Paris, Gallimard, 1974, pp. 205-214.
••Lowenthal D., Trecutul e o ţară străină, Bucureşti, 2002, 591 p.
••Mace G., Guide d’élaboration d’un projet de recherche, Qué-
bec, Presses de l’Université Laval, 1988, 170 p.
••Nicoară S., Istorie şi imaginar. Eseuri de antropologie istori-
că, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2000, 250 p.
••Nicoară T., Clio în orizontul mileniului trei. Explorări în isto-
riografia contemporană, Cluj-Napoca, Accent, 2002, 277 p.
••Nicoară T., Introducere în istoria mentalităţilor colective,
Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 1998, 224 p.
••Todorov T., Les abus de la mémoire, Paris, Arlea, 1995, 61 p.
••Tudor Dona, Manipularea opiniei publice în conflictele arma-
te, Cluj-Napoca, Dacia, 2001, 200 p.
••Zub Al., „Argument”, Xenopoliana, Iaşi, 1993, nr. 1-4.
••Zub Al., „Istoricul în faţa duratei imediate: aportul ego-isto-
riei”, Istoria recentă în Europa. Obiecte de studiu, surse, metode.
Lucrările simpozionului internaţional organizat de Colegiul Noua
Europă, Bucureşti, 7–8 aprilie 2000, Bucureşti, 2002, pp. 33-51.
••Zub Al., Discurs istoric şi tranziţie, Iaşi, Institutul European,
1998, 216 p.
Istoriografia din Republica Moldova

••Aspecte ale conflictului transnistrean (1992–2000) /Oazu
Nantoi, Natalia Chirtoacă, Marcel Garaz, Iurie Pântea, Chişinău,
IPP, 2001, 140 p.
••Bârsan V., Masacrul inocenţilor. Războiul din Moldova.
1 martie–29 iulie 1992, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale
Române, 1993, 262 p.
••Boboc E., „Aspecte bizare ale războiului de pe Nistru (I)”,
AIO, VI, Cluj-Napoca, Editura Presa Universitară Clujeană, 2005,
pp. 311-338.
••Boboc E., „Aspecte bizare ale războiului de pe Nistru (II)”,
AIO, VII, 2006, pp. 367-398.
••Boboc E., „Implicarea Armatei a 14-a a Federaţiei Ruse în
războiul din Transnistria (1991–1992). Aspecte social-politice, mi-
litare, memorialistice”, AIO, V, 2004, pp. 285-305.
••Boţan I., Armonizarea relaţiilor interetnice – sfidări şi opor-
tunităţi, IPP, 2002, www.ipp.md/public/biblioteca/36/ro/Minori-
tati%20Botan.doc (accesat: 22.03.2007).
••Bruchis M., Republica Moldova. De la destrămarea imperiu-
lui sovietic la restaurarea imperiului rus, Bucureşti, Editura Sem-
ne, 1997, 296 p.
••Bruhis M., One Step Back, two Steps Forward: on the Lan-
guage Policy of the Communist Patry of the Soviet Union in the
National Republics (Moldovian: a Look Back, a Survey, and Per-
spectives, (1924–1980), New York, Bouder, 1982.
••Bruhis M., Republica Moldova Qvo Vadis. Oportunism–naţi-
onalism–şovinism, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Româ-
ne, 1999, 324 p.
••Bruhis M., Rusia, România şi Basarabia. 1812, 1918, 1924, 1940,
Chişinău, Universitas, 1992, 362 p.
128 Lidia PRISAC
••Budeanu Gh., Transnistria în flăcări, Chişinău, 1993, 176 p.

••Caşu I., „Politica naţională” în Moldova sovietică (1944–1989),
Chişinău, Arc, 2000, 213 p.
••Caşu I., Politica, societatea şi cultura în sud-estul şi vestul Eu-
ropei: studiu comparativ (curs universitar), Chişinău, 1999, 79 p.
••Căpăţână O., Cartea memoriei celor căzuţi în luptele pentru
independenţa şi integritatea Republicii Moldova, Chişinău, Editura
Centrală, 2000, 224 p.
••Căpăţână O., În memoria ostaşilor căzuţi în Transnistria,
Chişinău, Editura Centrală, 1997.
••Cimbriciuc Al., Eroi soroceni în războiul de la Nistru, Chişi-
nău, 2004, 128 p.
••Ciobanu V., Transnistria: Evoluţia unui conflict îngheţat şi
perspective de soluţionare, septembrie 2005, www.fisd.ro/PDF/
mater_noi/Raport_Transnistria.pdf (accesat:18.05.2007).
••Cojocaru Gh., „Cauzele separatismului politic şi teritorial al
Republicii Moldova”, DR, 2001, nr. 2, pp. 127-133.
••Cojocaru Gh., „Criza transnistreană: o abordare americană
(1991–2002)”, DR, 2003, nr. 1, pp. 159-169.
••Cojocaru Gh., „Maratonul pentru limbă şi alfabet (29–31 au-
gust 1989)”, DR, 2001, nr. 1, pp. 83-95.
••Cojocaru Gh., 1989 la est de Prut, Chişinău, Prut Internaţio-
nal, 2001, 216 p.
••Cojocaru Gh., Politica externă a Republicii Moldova, Editura
Civitas, Chişinău, 1999, 168 p.
••Cojocaru Gh., Separatismul în slujba imperiului, Chişinău,
Civitas, 2000, 192 p.
••Cojocaru N., Suhan S., „Stratagems in the construction of
the Transnistrean Identities”, Psihologia socială, nr. 15, Iaşi, Poli-
rom, 2005, pp. 119-134.
••Cojocaru N., Suhan S., „Transnistria. The Socio-Ideological

Context of Invented Identities”, Transitions. La Molavie: entre
deux mondes? (Edité par Jean-Michel De Waele & Catalina Zgu-
reana-Guragata), vol. XLV. 2, Bruxelles, 2005, pp. 153-170.
••Conflictul din Transnistria: adevărul aşa cum a fost el.
Materialele conferinţei ştiinţifico-practice, Interesele de stat şi
rolul organelor de interne în asigurarea ordinii constituţionale,
drepturilor şi libertăţilor omului în raioanele de est ale Republicii
Moldova, Chişinău, 12–13 ianuarie, 1993, Chişinău, Logos, 1996,
184 p.
••Costache S., „Transnistria: radiografia unui conflict”, Geo-
politica, Revistă de geografie politică, geopolitică şi geostrategie,
Bucureşti, Editura Top Form, 2004, anul II, nr. 7-8, pp. 227-232.
••Costaș I., Transnistria 1989–1992: cronica unui război „nede-
clarat”. Dedicată celor căzuți în luptele pentru integritatea Repu-
blicii Moldova, București, RAO CLASS, 2012, 667 p.
••Din istoria Transnistriei (în contextul istoriei naţionale) /co-
ord. Demir Dragnev, Ion Jarcuţchi, Ion Chirtoagă, Elena Negru,
Materiale didactice pentru şcoala de cultură generală din Trans-
nistria, Chişinău, Civitas, 2001, 192 p.
••Dron I., „Transnistria ca spaţiu românofon”, DR, 1999, nr. 1,
pp. 82-95.
••Dron I., Studii şi cercetări, Chişinău, 2001, 440 p.
••Enciu N., „Proiectele conducerii Republicii Moldova de so-
luţionare a problemei transnistrene”, DR, 2003, nr. 1, pp. 152-158.
••Enciu N., Istoria românilor. Epoca contemporană, Chişinău,
Civitas, 2001, 184 p.
••Eremia A., „Stratigrafia etimologică a toponomiei româneşti
din spaţiul geografic Pruto-nistrean (I)”, Revista de lingvistică şi
ştiinţă literară, 2006, nr. 1-2, pp. 87-96.
130 Lidia PRISAC
••Eremia A., Răileanu V., „Toponimia Transnistriei: restabili-

rea fondului onimic românesc”, Buletinul Institutului de Lingvisti-
că, 2003, nr. 1, pp. 25-36.
••Essam Abou Salem, Современные конфликты и способы
их урегулирования (на примере приднестровского и пале-
стино-израильского конфликтов), Диссертация на соиска-
ние ученой степени доктора иторических наук (Essam Abou
Salem, Conflictele actuale și posibilitățile de aplanare a acestora
(exemplul ocnflictelor transnistrean și palestino-israilean), Teză
de doctor în științe istorice), Chișinău, 2006.
••Femeia în zonele de conflict: Istoria verbală /coord. Călina
Trifan, Chişinău, 2006, 196 p.
••Fruntaşu Iu., O istorie etnopolitică a Basarabiei. 1812–2002,
Chişinău, Cartier, 2002, 592 p.
••Gaiciuc V., Ciobanu V., Constituirea Armatei Naţionale, Chi-
şinău, Civitas, 1999, 108 p.
••Grecu M., Ţăranu A., Politica de epurare lingvistică în Trans-
nistria, Studiu elaborat în cadrul Institutului de Studii Politice şi
Militare ULIM, Chişinău, 2005, www.studiidesecuritate.ro/pdf/
Grecu,%20Taranu%220Epurare%20lingvistica%20in%20Trans-
nistria,pdf.pdf (accesat: 15.03.2007).
••Grecu M., Ţăranu A., Trupele ruse în Republica Moldova. Cu-
legere de documente și materiale, Chişinău, Litera Internaţional,
2004, 870 p.
••Grecu V., O viziune din focarul conflictului de la Dubăsari,
Chişinău, Prut Internaţional, 2005, 180 p.
••Gribincea A., Gribincea M., Şişcanu I., Politica de moldoveni-
zare în RASS Moldovenească. Culegere de documente şi materiale,
Chişinău, Civitas, 2004, 336 p.
••Gribincea M., Politica rusă a bazelor militare: Georgia şi

Moldova, Chişinău, Civitas, 1999, 208 p.
••Gribincea M., Trupele ruse în Republica Moldova. Factor
destabilizator sau sursă de pericol? Chişinău, Civitas, 1998, 144 p.
••Groza A., „Ce caută Rusia în Moldova?”, Conflictul din Trans-
nistria: adevărul aşa cum a fost el. Materialele Conferinţei ştiinţi-
fico-practice, Interesele de stat şi rolul organelor de interne în asi-
gurarea ordinii constituţionale, drepturilor şi libertăţilor omului
în raioanele de est ale Republicii Moldova, Chişinău, Logos, 1996,
pp. 135-140.
••Gudim A., „Securitatea economică şi politica externă”, Po-
litica externă a Republicii Moldova. Materialele simpozionului
ştiinţific internaţional, Chişinău, 16–17 octombrie 1997, Chişinău,
CCIN Perspectiva, 1999, pp. 99-133.
••Harbo F., „Federalismul şi provocările conflictului transnis-
trean”, Stat slab, cetăţenie incertă. Studii despre Republica Moldo-
va, Bucureşti, Editura Curtea Veche, 2007, pp. 233-251.
••Holban Th., „Contribuţii la problema originii şi localizării bo-
lohovenilor”, Românitatea Transnistriei, Bucureşti, 1996, pp. 258-263.
••Iovu T., Poduri de foc: cronica alb-negru a unui război, Chi-
şinău, 2002, 120 p.
••Jurja Şt., Ciuruit de zeci de schije în dealul lui Traian: ce facem
cu ecologia din sufletele noastre!?!, Chişinău, Eco-Plai, 2004, 100 p.
••Lucinschi P., Ultimele zile ale URSS, Bucureşti, Evenimentul
Românesc, 1998, 151 p.
••Lungu M., Din toponomia istorică a Transnistriei, Chişinău,
1998, 60 p.
••Mihailov V., Moşneaga V., Rusnac Gh., Rusnac V., „Populaţia
rusofonă în Moldova: starea şi dispoziţia”, MOLDOSCOPIE (Studii
de analiză politică), partea I, Chişinău, USM, 1996, pp. 32-43.
132 Lidia PRISAC
••Mihăieş R., Pentru o Moldovă europeană şi unită. Bătălia

pentru Transnistria, Chişinău, Grafema Libris, 2005, 156 p.
••Moldovan P., Moldovenii în istorie, Chişinău, Poligraf-Servi-
ce, 1993, 180 p.
••Moraru A., „Adevărul ca o vie picătură de rouă”, Conflictul
din Transnistria: adevărul aşa cum a fost el. Materialele Confe-
rinţei ştiinţifico-practice, Interesele de stat şi rolul organelor de
interne în asigurarea ordinii constituţionale, drepturilor şi libertă-
ţilor omului în raioanele de est ale Republicii Moldova, Chişinău,
Logos, 1996, pp. 41-48.
••Moraru A., Roman Al., Cernencu M., Moiseev I., Istoria româ-
nilor. Basarabia şi Transnistria (1812–1993), Chişinău, 1995, 560 p.
••Moşneaga V., Ilaşciuc D., Spinei T., Zavtur A, „Conflictul so-
cial-politic în Moldova (Analiză etnopolitică)”, MOLDOSCOPIE
(Studii de analiză politică), partea I, 1996, pp. 49-101.
••Munteanu A., Ciubotaru N., Românii de la est. Războiul de
pe Nistru (1990–1992), Bucureşti, Editura Ager Economistul, 2004,
471 p.
••Munteanu A., Epopeea libertăţii: Războiul de la Nistru (1990–
1992), București, S.C. Lumina Tipo, 2012, 848 p.
••Munteanu I., „Moldova şi CSI: o alianţă fragilă”, Politica ex-
ternă a Republicii Moldova. Materialele simpozionului ştiinţific
internaţional, Chişinău, 16–17 octombrie 1997, Chişinău, CCIN
Perspectiva, 1998, pp. 232-247.
••Munteanu N., „Conflictele din Moldova văzute din exterior
(studiu comparat)”, Securitatea şi apărarea naţională a Republicii
Moldova, Chişinău, Arc, 2002, pp. 258-262.
••Nantoi O., „Conflictul transnistrean – geneză, evoluţie, per-
spective”, DR, 2003, nr. 1, pp. 47-70.
••Nantoi O., „Cu privire la situaţia în raioanele de est ale Re-

publicii Moldova”, Aspecte ale conflictului transnistrean (1992–
2000), Chişinău, IPP, 2001, pp. 9-18.
••Nantoi O., Conflict in the Eastern part of the Republic of Mol-
dova – economic aspect, www.iatp.md/transnistria/en/studies/
default.asp?id=3 (accesat: 07.04.2007).
••Nantoi O., Conflictul din zona de est a Republicii Moldova
– o încercare de abordare nouă, www.conflict.md/upload/File/
oazu_2002.doc (accesat: 07.04.2007).
••Nantoi O., Planul de reglementare a problemei transnistrene,
propus de partea ucraineană – pro şi contra, 8 June 2005, www.
ipp.md/comentarii1.php?l=ro&id=38 (accesat: 07.04.2007).
••Nantoi O., Transnistrean Conflict: What Could the European
Union and the United States of America Do?, 21 November 2005,
www.ipp.md/public/comentarii/39/en/Transnistrean%20Con-
flict-EU%20and%20SUA_Engl29.doc (accesat: 07.04.2007).
••Nedelciuc V., Republica Moldova, Chişinău, Editura Univer-
sitas, 1992, 180 p.
••Negoiţă A., „Politici de securitate: statele baltice versus Re-
publica Moldova”, ISPAIM – monitor strategic, Bucureşti, 2007,
nr. 1-2, pp. 104-111.
••Negru E., Politica etnoculturală în Republica Autonomă So-
cialistă Moldovenească (1924–1940), Chişinău, Editura Prut Inter-
naţional, 2003, 204 p.
••Oteanu E., Politica lingvistică şi construcţia statală în
Republica Moldova, IPP, 2003, www.ipp.md/public/bibliote-
ca/62/ro/varianta21.07.2003%20Elena%20Oteanu.doc (accesat:
21.03.2007).
••Pascaru A., „Aspecte sociojuridice”, Conflictul din Transnistria:
adevărul aşa cum a fost el. Materialele Conferinţei ştiinţifico-practi-
134 Lidia PRISAC
ce, Interesele de stat şi rolul organelor de interne în asigurarea ordinii

constituţionale, drepturilor şi libertăţilor omului în raioanele de est
ale Republicii Moldova, Chişinău, Logos, 1996, pp. 48-50.
••Pascaru A., Societatea între conciliere şi conflict: cazul Repu-
blicii Moldova, Chişinău, 2000, 144 p.
••Pascaru A., Spinei T., „Problema depăşirii stării de conflict în
relaţiile interetnice”, MOLDOSCOPIE (Studii de analiză politică),
partea VI, 1996, pp. 94-138.
••Patrichi V., Mircea Druc sau Lupta cu ultimul imperiu, Bucu-
reşti, Zamolxe, 1998, 532 p.
••Pântea Iu., „Aspectul militar în soluţionarea conflictului din
zona de est a Republicii Moldova”, Aspecte ale conflictului trans-
nistrean (1992–2000), Chişinău, IPP, 2001, pp. 94-138.
••Petrencu A., Rusia, 2019: „Acesta a fost un an greu…” = „Это
был тяжелый год”. Monografie, Chișinău, Tipografia „Balacron”,
2020, 296 p.
••Popescu Ion, Ungureanu Constantin, Românii din Ucraina
între trecut şi viitor, Oradea, Editura Primus, 2010, 572 p.
••Popescu N., „Supravieţuirea Transnistriei”, Stat slab, cetăţe-
nie incertă. Studii despre Republica Moldova, Bucureşti, Editura
Curtea Veche, 2007, pp. 77-102.
••Prisac L., „Activizarea «problemei naționale» în RSS Moldo-
venească în contextul proclamării suveranității de stat și destră-
mării Uniunii Sovietice”, Suveranitatea Republicii Moldova: con-
cept și realitate. Materialele conferinței interuniversitare on-line
30 ani de la proclamarea suveranității RSS Moldova, 23 iunie 2020,
Chișinău, Tipografia „Balacron”, 2020, pp. 230-242.
••Prisac L., „Divergenţa dialogului intercultural în Republi-
ca Moldova”, Anuarul Institutului de Cercetări Interetnice, vol. V,
Chişinău, 2004, pp. 67-70.
••Prisac L., „Relaţiile interetnice în spaţiul ex-sovietic – instru-

ment al manipulărilor politice”, Anuarul Institutului de Cercetări
Interetnice, vol. VI, Chişinău, 2006, pp. 55-57.
••Prisac L., „Reporteri militari în războiul de pe Nistru (2 mar-
tie–21 iulie 1992)”, Revista Militară. Studii de securitate și apărare,
2017, nr. 1 (17), pp. 143-156.
••Prisac L., „Sub ocrotirea «fratelui mai mare» sau despre «na-
ţionalităţile conlocuitoare» din R(A)SS Moldovenească”, L. Coro-
bca (ed.), Panorama comunismului în Moldova sovietică. Context,
surse, interpretări, ed., Iași, Polirom, pp. 414-436.
••Prisac L., „The Republic of Moldova in search of a new for-
mula for cultural diversity”, The challenges of Multiculturalism
in Central and Eastern Europe, Cluj-Napoca, Editura Provopress,
2005, pp. 174-180.
••Prisac L., Arhitectura relațiilor interetnice în spațiul ex-so-
vietic: Republica Moldova (1991–2014), Iaşi, Lumen, 2015, 305 p.
••Răileanu V., „Fondul lexical al toponimiei româneşti din
Transnistria”, Buletinul Institutului de Lingvistică, an. III, Chişi-
nău, 2005, nr. 3, pp. 50-57.
••Roman A., Covalschi S., „Rolul distructiv al organizaţiilor
separatiste transnistrene (anii ̕90 ai sec. XX)”, Symposia Professo-
rum, Seria Istorie, Chişinău, Pontos, 2003, pp. 160-165.
••Rusu Natalia, Consecinţele extinderii NATO asupra Europei
de Sud-Est, Iaşi, Editura Lumen, 2007, 105 p.
••Saca V., „Locul şi rolul conflictului în relaţiile politice ale so-
cietăţii moldoveneşti”, MOLDOSCOPIE (Studii de analiză politi-
că), partea IX, 1997, pp. 52-82.
••Serebrian O., Politosfera, Chișinau, Editura Cartier, 2001, 152 p.
••Serebrian O., Va exploda Estul? Geopolitica spaţiului pontic,
Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1998, 131 p.
136 Lidia PRISAC
••Siupur E., „Basarabia – Republica Moldova – ipostaze ale

mutilării”, DR, 1994, nr. 2, pp. 52-68.
••Snegur M., Labirintul destinului. Memorii, vol. 1, Chişinău,
2007, 850 p.
••Soltan P., Transnistria, lacrima mea, Chişinău, 2006, 218 p.
••Stan A., „«Moldovenismul». Istoria unei contrafaceri”, DR,
2004, nr. 1-4, pp. 75-87.
••Suhan S., Cojocaru N., Memoria colectivă şi construcţii iden-
titare în Transnistria, Chişinău, IPP, 2002, http://www.conflict.
md/pagini.php?pag=17 (accesat: 08.12.2006).
••Şofransky O., Republica Moldova: capital geopolitic, Chişi-
nău, Editura Cartier Istoric, 1999, 100 p.
••Trofim Şt., Candela Speranţei, Chişinău, ESIN & Co, 2005, 352 p.
••Ţăranu A., „Cauzele conflictului armat de la Nistru”, Caiete
de istorie, Chişinău, 2002, nr. 2, pp. 1-10.
••Ţăruş D., „Dimensiunea economică a independenţei”, DR,
2001, nr. 4, pp. 70-77.
••Ţâu N., Diplomaţie în culise: Suveranitate, independenţă,
război & pace. 1990–1998, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2002,
400 p.
••Ţurcanu A., Sabatul sau noaptea vrăjitoarelor politicii mol-
doveneşti, Chişinău, Cartier, 2000, 136 p.
••Ţurcanu I., Basarabia din nou în faţa opţiunii istorice. Impre-
sii şi mărturii privind mişcarea naţională a românilor basarabeni
la sfârşitul anilor ̕80 – începutul anilor ̕90, Chişinău, Universitas,
1994, 160 p.
••Ţurcanu I., Republica Moldova independentă: Studii. Reflec-
ţii. Mărturii, Chişinău, Ştiinţa, 2001, 208 p.
••Ungureanu C., „Populaţia Transnistriei (1926–1989)”, DR,
2003, nr. 3-4, pp. 114-142.
••Ursu V., Râul de sânge, Chişinău, Arc, 1993, 167 p.

••Xenofontov Ion Valer, „Istoria recentă a Republicii Moldo-
va”, Revista Militară. Studii de securitate și apărare, 2018, nr. 2
(20), pp. 69-109.
••Присак Лидия, „Историческое образование и формиро-
вание идентичности в приднестровском регионе Республики
Молдова”, Перекрестки. Журнал исследований восточноев-
ропейского пограничья (Prisac L., „Educația istorică și formarea
identității în regiunea transnistreană a Republicii Moldova”, Pere-
krestki. Revistă de cercetare a spațiului transfrontalier est-euro-
pean), Vilnius, ЕGU, 2012, nr. 1-2, pp. 253-266.
Istoriografia occidentală
••Brusstar J.H., „Russian Vital Interests and Western Security”,
Orbis, vol. 38, nr. 4, 1994, pp. 609-610.
••Brzezinski Z., „The Premature Partnership”, Foreign Affairs,
vol. 73, 1994, pp. 67-82.
••Chanmberlain-Creangă Rebecca, „«Poporul transnistrean»:
cetăţenia şi imagini ale statului într-o ţară necunoscută”, Stat slab,
cetăţenie incertă. Studii despre Republica Moldova, Bucureşti, Edi-
tura Curtea Veche, 2007, pp. 154-172.
••Chin J., Kaiser R., Russians as the New Minority: Ethnicity
and Nationalism in the Soviet Successor States, Oxford, Westview
Press, 1996, 320 p.
••Clemens Walter C., The Baltic Transformed. Complexity The-
ory and European Security, Lanham, Boulder, New York, Oxford,
Rowman &Littlefield Publishers, 2001, 282 p.
••Cutler R., Conflictul Moldova Transnistria, www.fpif.org/self-
determination/conflicts/moldova.body.html (accesat: 30.05.2007).
138 Lidia PRISAC
••Eggert K., „La Russie dans le rôle de gendarme de l’Eurasie”,

M. Mendras (ed.), Russie: le débat sur l’intérêt national, Paris,
1992, pp. 23-26.
••Foucher M., „La Russie et ses frontières introuvables”, M. Ferro
(coord.) et les autres, L’ État de toutes les Russies, Paris, La décou-
verte, 1993.
••Fukuyama Francis, Sfârşitul istoriei şi ultimul om, Bucureşti,
Paideia, 1994, 352 p.
••Giroux A., Gicquiau H., „La CSI: integration et desintegrati-
on”, Le courier des pays de l’ Est, 1995, nr. 397-398.
••Gleason G., Soviet Nationality Policies: Ruling Ethnic Groups
in the URSS, London, H.R. Huttenbach, 1990, 302 p.
••King Ch., Moldovenii: România, Rusia şi politica culturală,
Editura Arc, Chişinău, 2002, 274 p.
••King Ch., Post-Soviet Moldova: A borderland in transition
= Moldova postsovietică: un ținut de hotar în tranziție, Iaşi, The
Center for Romanian Studies, 1997, 118 p.
••King Ch., The Moldovans, Russia and the Politics of Culture,
Stanford, California, Hoover Institution Press, Stanford Univer-
sity, 2000, 304 p.
••La Russie et son ex-empire. Réconfiguration géopolitique de
l ̕ancien espace sovietique /coord. Jan Breault, Pierre Jolicoeur,
Jacques Lévesque, Paris, Presses de Sciences Politiques, 2003, 348 p.
••Lynch A., „After Empire: Russia an dits Western Neighbors”,
RFE/RL Research report, 1994, vol. 3, nr. 12.
••Meyer Marc, Borgen Christopher, Dezgheţarea unui conflict
„îngheţat”: aspecte legale ale crizei separatiste din Moldova, Chişi-
nău, Cartier, 2006, 208 p.
••Mot A.E., Les relations entre la Russie et l’ „étrangere proche”.
Étude de cas: la République de Moldavie, Montréal, Université de
Montréal, 1996, 99 p.
••Naudet J.B., „Comment la Moldvie a perdu la guerre”, La

Nouvelle Alternative, Paris, septembre 1992, nr. 27, pp. 38-41.
••Neukirch C., Die Republik Nations – und Staatsbildung in
Ost-Europa, Münster, 1996, 160 p.
••Olcott M.B., „Moscou et la nostalgie de la puissance”, Proble-
mes politiques et sociaux, janvier 1996, nr. 760.
••Parenteau J.B., La politique proche-étrangère de la Fédéra-
tion de la Russie: ruptures et continuités, Note de recherche du
CEPES no 3, avril 1995, 52 p.
••Porter Bruce şi Saivety Carol, „The Once and Future Empi-
re: Russia and the «Near Abroad»”, Washington Quarterly, vol. 17,
1994, nr. 3, pp. 75-90.
••Prazauskas Algis, Ethnic Identity. Historical Memory and
Nationalism in Post-Soviet States, Center for Studies of Soci-
al Change, March 1995, www.ciaonet.org/wps/pra01/ (accesat:
29.05.2007).
••Romer Jean-Christophe, Géopolitique de la Russie, Paris,
Economica, 1999, 112 p.
••Roper Steven D., „Regionalism in Moldova – The Case of
Transnistria and Gagauzia”, Jumes Hughes and Gwendolyn Sasse
(eds.), Ethnisity and Territory in the Former Soviet Union: Regions
in Conflict, London: Frank Cass, 2002, pp. 101-122.
••Solomon Gerald B., Peacekeping in the Transnidniestern Regi-
on: a Test Case for the CSCE, Draft Special Report, 17 december 1994,
www.intnet.net/pub/COUNRIES/Moldova/Moldova.conflict.data
(accesat: 29.05.2007).
••Stachetti C., „Russie: une politique étranger qui se cherche”,
Ex-URSS: les Etats de divorce /R. Berton-Hogge, M.A. Crosnier et
al, Paris, 1993, 183 p.
140 Lidia PRISAC
••Thibault J.F., Lévesque J., „The Soviet Union/Russia: Witch

Past for Witch Future?”, Le Prestre Philippe G., Foreign Policies in
Transition, Montreal & Kingston, McGill-Queen’s University Pre-
ss, 1997, 336 p.
••Van Meurs Wilhelmus Petrus, Chestiunea Basarabiei în isto-
riografia comunistă, Chişinău, Editura Arc, 1996, 526 p.
••Van Meurs Wilhelmus Petrus, The Bessarabian Question in
Communist Historiography, Utrecht University, 1994, 459 p.
••Vaux Tony, Barrett Jan, Moldova şi impactul Transnistriei,
Studii pe tema conflictului 2, Interese în conflict, London, Huma-
nitarian Initaitives, 2003, 32 p.
Istoriografia din România

••Bădescu, I., Dungaciu, D., Sociologia şi geopolitica frontie-
rei, 2 vol., Bucureşti, Editura Floare Albastră, 1995, 357 p.
••Boldur Alexandru V., Cu privire la istoria Transnistriei. Stu-
diu critic, Bucureşti, Tipografia Universul, 1943.
••Boldur Alexandru V., Românii şi strămoşii lor în istoria
Transnistriei, Iaşi, Tipografia Liga Culturală, 1943, 20 p.
••Cazacu M., Trifon N., „Moldavie ex-sovietique: histoire et
enjeux actuels”, Collection Cahiers d’Iztok, Editions Acratie, 1993,
nr. 2-3.
••Chifu Iulian, Basarabia sub ocupaţie sovietică şi tentative
contemporane de revenire sub tutela Moscovei, Bucureşti, Polite-
ia-SNSPA, 2004, 415 p.
••Chifu Iulian, Război diplomatic în Basarabia, Bucureşti, Edi-
tura Paideia, 1997, 427 p.
••Ciorănescu George, Basarabia pământ românesc, Bucureşti,
Editura Fundaţiei Culturale Române, 2002, 340 p.
••Codrin Valentin Chirica, Republica Moldova între Rusia şi

Europa, Iaşi, Helios, 2004, 190 p.
••Constantinescu C.Gh., Românii transnistreni, Bucureşti, Ti-
pografia Viaţa Literară, 1942, 71 p.
••Costache Silviu, „Transnistria: radiografia unui conflict”, Ge-
opolitica, Revistă de geografie politică, geopolitică şi geostrategie,
Bucureşti, Editura Top Form, 2004, anul II, nr. 7-8, pp. 227-232.
••Dima N., Basarabia şi Bucovina în jocul geopolitic al Rusiei,
Cluj-Napoca, Sincron, 1998, 286 p.
••Dungaciu Dan, Moldova ante portas, Bucureşti, Editura Tri-
tonic, 2005, 300 p.
••Florea A., Înapoi, în Basarabia, Bucureşti, Cartea Româneas-
că, 1994, 214 p.
••Ghibu O., Deşteptarea moldovenilor de peste Nistru, Chişi-
nău, Tipografia Societăţii Culturale a Românilor din Basarabia,
1917.
••Harea Vasile, Românii de peste Nistru, Bucureşti, Editura
Cartea Românească, 1938, 32 p.
••Hofbauer Hannes, Roman Viorel, Bucovina. Basarabia. Mol-
dova, Bucureşti, Editura Tehnică, 1995, 168 p.
••Iacoban M. R., O cronică a Basarabiei(1990–1995), vol. I, Iaşi,
Editura Junimea, 1995, 288 p.
••Ionescu Dan, From SSMR to the Republic of Moldova ± pmr,
Chișinau, Museum, 2002, 199 p.
••Iorga N., Românii de peste Nistru, Bucureşti, 1918, 32 p.
••Nistor Ioan Silviu, Istoria românilor din Transnistria, Galaţi,
1995, 164 p.
••Nistor Ion I., „Aspecte geopolitice şi culturale din Transnis-
tria”, Analele Academiei Române. Memoriile secţiunii istorice, Se-
ria III, Tom XXV, Bucureşti, 1942, pp. 31-72.
142 Lidia PRISAC
••Nistor Ion I., „Vechimea aşezărilor româneşti dincolo de Nis-

tru”, Analele Academiei Române. Memoriile secţiunii istorice, Seria
III, Tom XXI, Bucureşti, 1939, pp. 203-227.
••Nistor Ion I., Românii transnistreni, Cernăuţi, Institutul de
Arte Grafice şi Editura Glasul Basarabiei, 1925.
••Pop Iftene, Basarabia din nou la răscruce, Bucureşti, Editura
Demiurg, 1995, 272 p.
••Popp Nicolae M., Românii din Basarabia şi Transnistria, Bu-
cureşti, Imprimeria Naţională, 1942, 46 p.
••Popp Nicolae M., Românii transnistreni şi Republica Moldo-
venească, Giurgiu, Tipografia Scrisul Românesc, 1935.
••Roman Louis, „Românii la est de Nistru în secolele XIII–XX”,
Revista istorică, 1992, tom III, nr. 7-8, pp. 685-886.
••Românitatea Transnistriei (antologie), Ediţie îngrijită de
Florin Rotaru, Bucureşti, Editura Semne, 1996, 420 p.
••Scurtu I., Almaş D., Goşu A., Pavelescu I., Ioniţă G.I., Basa-
rabia de la începuturi până în 1998, Bucureşti, Editura Enciclope-
dică, 1998, 320 p.
Istoriografia pro-Transnistria şi din Federaţia Rusă

••Bjukennen A., Secession: the right on separation, human ri-
ghts and territorial integrity of the state, Moscow, 2001.
••Galinsky I.N., Pridnestrovie: Right to form a sovereing state,
Tiraspol, 2005, 16 p.
••Galuşcenco O., „Crearea Republicii Sovietice Socialiste Mol-
doveneşti (RASSM)”, Revista de istorie a Moldovei, Chişinău, 1997,
nr. 3-4 (31-32), pp. 65-82.
••Galuşcenco O., Populaţia RASSM (1924–1940), Chişinău, Ti-
pografia Academiei de Ştiinţe a Moldovei, 2001, 48 p.
••Klimov Evghenii, „Moldova în contextul intereselor geopoli-

tice ale Rusiei în Europa de Sud-Est: istorie, actualitate şi perspec-
tive”, Politica externă a Republicii Moldova. Materialele simpozi-
onului ştiinţific internaţional, Chişinău, 16–17 octombrie 1997,
Chişinău, CCIN Perspectiva, 1998, pp. 183-200.
••Kolossov Vladimir, Tchepalyga Andrei, „Le conflit de Trans-
nistrie ou les limites du droit des peuples à disposer d ̕eux-même”,
La Russie et son ex-empire. Preconfiguration geopolitique de l’an-
cien espace sovietique /coord. Jan Breault, Pierre Jolicoeur, Jacqu-
es Lévesque), Paris, Presses de Sciences Po, 2003, pp. 227-256.
••Kolsto P., Edemsky A., Kalashnikova N., „The Dniester con-
flict: Between irredentism and separatism”, Europe-Asia Studies,
1993, vol. 45, nr. 6, pp. 973-1000.
••Litvak K., „The Role of Political Competition and Bargain-
ing in Russian Foreign Policy: The Case of Russian Policy Toward
Moldova”, Communist and Post-Communist Studies, 1996, vol. 29,
nr. 2, pp. 213-299.
••Prohniţchi V., „Securitatea economică a unui stat mic. Note
de reper pentru Republica Moldova”, Securitatea şi apărarea naţi-
onală a Republicii Moldova, Chişinău, Arc, 2002, pp. 148-195.
••Toporovski I., „La Communauté des États independents”,
Relations internationals et stratégique, printemps 1994, nr. 3,
pp. 126-137.
••Антосяк Б.Я., „Национализм – оружие массового пора-
жения”, Национальные отношения в Республике Молдова на
современном этапе и пути их оптимизации (Antoseak B.Iа.,
„Naționalismul – armă de distrugere în masă”, Relațiile naționale
din Republica Moldova la etapa actuală și căile de optimizare ale
acestora), Chișinău, 1999, pp. 60-65.
144 Lidia PRISAC
••Бабаилунга Н.В., Бомешко Б.Г., Бендеры – растрелянные,

непокоренные (Babilunga N.V., Bomeșko B.G., Benderul – îm-
pușcați, neînvinși), Tiraspol, Tipar, 1993, 80 p.
••Бабаилунга Н.В., Бомешко Б.Г., Дубоссары – кровоточащая
рана Приднестровья (Babilunga N.V., Bomeșko B.G., Dubăsari –
rana sângerândă a Transnistriei), Tiraspol, PGKU, 1993, 40 p.
••Бабаилунга Н.В., Бомешко Б.Г., Приднестровский кон-
фликт: исторические, демогрофические, политические аспек-
ты (Babilunga N.V., Bomeșko B.G., Conflictul transnistrean: aspec-
te istorice, demografice, politice), Tiraspol, RIO RGU, 1998, 86 p.
••Багрянородный С., Oб управлении империей (Bagriano-
rodnîi S., Despre gestionarea imperiului), Мoscova, 1991, 493 p.
••Безопасность. Информационный сборник Фонда Наци-
ональной Безопастности (Securitatea. Colecția de informații a
Fondului securității naționale), 1994, nr. 1-2 (ianuarie–februarie),
pp. 52-54.
••Болотов А.М., „О некоторых особенностях межначио-
нальных отношений в Республике Молдова” (Bolotov А.М.,
„Despre unele caracteristici ale relațiilor interetnice din Republi-
ca Moldova”), Anuarul Institutului de Cercetări Interetnice, vol. II,
Chişinău, 2001, pp. 42-45.
••Валовой Г.П., Кровавое лето в Бендерах. Хроника прид-
нестровской трагедии (Valovoi G.P., Vară sângeroasă la Bender.
Cronica tragediei transnistrene), Bender, Poligrafist, 1993, 154 p.
••Галущенко О., „Борьба между румынизаторами и са-
мобытниками в Молдавской АССР (30-е годы)”, Ежегодный
исторический альманах Приднестровья (Galuşcenco O., „Lup-
ta dintre românizatori și independențiști în RASS Moldovenească
(anii 1930)”, Almanahul istoric anual al Transnistriei), 2003, nr. 7,
www.iatp.md/articles (accesat: 22.05.2007).
••Галущенко О., „Из опыта межнациональных отношений

в Молдавской АССР”, Национальные отношения в Республике
Молдова... (Galuşcenco O., „Din experiența relațiilor interetnice
a RASS Moldovenești”, Relațiile naționale din Republica Moldo-
va...), pp. 53-59.
••Галущенко О., „Некоторые аспекты проблемы региональ-
ного самосознания в Молдове” (Galuşcenco O., „Unele aspecte ale
problemei autoconștientizării regionale în Moldova”), Anuarul In-
stitutului de Cercetări Interetnice, vol. VI, Chişinău, 2006, pp. 14-20.
••Галущенко О., „Приднестровский конфликт: предисто-
рия противостояния” (Galuşcenco O., „Conflictul transnistrean:
preistoria rezistenței”), Anuarul Institutului de Cercetări Interet-
nice, vol. IV, Chişinău, 2003, pp. 29-34.
••Гончаров В., Райковецкое городище (Gonciarov V., Orășe-
lul Raikoveț), Kiev, 1950, 219 p.
••Грек И.Ф., „Национальные отношения в Республике
Молдова на современном этапе и пути их оптимизации”, На-
циональные отношения в Республике Молдова… (Grec I.F.,
„Relațiile naționale în Republica Moldova la etapa actuală și căile
de optimizare a acestora”, Relațiile naționale din Republica Moldo-
va…), Chișinău, 1999, pp. 7-19.
••Гросул В.Я., Карагаш – минувший и нынешний (История
одного приднестровского села) (Grosul V.Ia., Karagaș – trecut și
prezent (Istoria unui sat transnistrean), Moscova, IRI RAN, 2001, 313 p.
••Грызлов В.Ф., Непризнанная республика: очерки, доку-
менты, хроника: документы государственных органов Прид-
нестровья (Grîzlov V.F., Republica nerecunoscută: eseuri, docu-
mente, cronică: documente ale organelor de stat din Transnistria),
vol. 4, Моscova, 1999.
••Ежегодный исторический альманах Приднестровья (Al-
manahul istoric anual al Transnistriei), Tiraspol, 1997.
146 Lidia PRISAC
••Жосан Т.И., „«Мы» – «Они» или ...мы вместе?”, Нацио-

нальные отношения в Республике Молдова… (Josan Т.I., „«Noi»
– «Ei» sau …noi împreună?”, Relațiile naționale din Republica Mol-
dova…), pp. 19-27.
••История Преднестровской Молдавской Республики, В
2 т., Ч. 2 /Отв. ред. В.Я. Гросул (Istoria Republicii Moldovenești
Nistrene, în 2 vol., partea a II-a /Resp. de ed. V.Ia. Grosul), Tiras-
pol, RIO PGU, 2001, 510 p.
••Колосов В.А., Заяц Д.В., „Самосознание и перспективы
решения приднестровского конфликта”, Ежегодный историче-
ский альманах Приднестровья (Kolosov V.A., Zaiaţ D.V., „Autode-
terminarea și perspectivele soluționării conflictului transnistrean”,
Almanahul istoric anual al Transnistriei), 2001, nr. 5, pp. 40-48.
••Лысенко В., „Региональные конфликты в странах СНГ:
опыт урегулирования” (Lîsenko V., „Conflictele regionale în sta-
tele CSI: modalități de aplanare”), Polis, 1998, nr. 2, pp. 147-158.
••Млечко Т.П., „Русские в контексте межнациональных от-
ношений в Молдове”, Национальные отношения в Республике
Молдова... (Мleciko Т.P., „Rușii în contextul relațiilor interetnice din
Moldova”, Relațiile naționale din Republica Moldova…), pp. 28-35.
••Национальные отношения в Республике Молдова на
современном этапе и пути их оптимизации (Relațiile naționale
din Republica Moldova la etapa actuală și căile de optimizare a
acestora), Chișinău, 1999, 340 p.
••ОБСЕ и Приднестровье (OSCE și Transnistria), Moscova, 2000.
••Перспективы урегулирования приднестровского кон-
фликта (Perspectivele de reglementare a conflictului transnis-
trean), Moscova, 1994.
••Приднестровская молдавская республика, История в
иллюстрациях (Republica moldovenească nistreană. Istoria în
ilustrații), Тiraspol, 2010, 65 p.
••Пронин А.А., Российские соотечественники в странах

старого и нового зарубежья (Pronin A.A., Compatrioții ruși din
țările vecinătății vechi și noi), Еkaterinburg, Editura Universității
Ural, 2002, 280 p.
••Пряхин В., Региональные конфликты на постсоветском
пространстве (Абхазия, Южная Осетия, Нагорный Карабах,
Приднестровье, Таджикистан) (Preahin V., Conflictele regionale
în spațiul postsovietic (Abhazia, Osetia de Sud, Karabakhul de Mun-
te, Transnistria, Tadjikistan)), Moscova, Gnom ș.a., 2002, 312 p.
••Самая большая сила. Брошюра (Cea mai mare putere. Bro-
șură), Tiraspol, GIPP Tipar, 2002, 60 p.
••Сапожников И.В., Каменые брестi сеуповой Украiнi (XVIII –
перша половiна XIX столетия) (Sapojnikov I.V., Ulmii de piatră din
sudul Ucrainei (sec. XVIII – prima jumătate a sec. XIX), Odesa, 1997.
••Скворцова A.Ю., „Русские Молдовы: национальное мень-
шинство, диаспора или составная часть народа Молдовы?” (Sk-
vorțova A.Iu., „Rușii din Moldova: minoritate națională, diasporă
sau parte componentă a poporului Moldovei?”), Anuarul Institutu-
lui de Cercetări Interetnice, vol. III, Chişinău, 2002, pp. 53-59;
••Сквоцова A.Ю., „Народ Приднестровья – собственая
идентичность?” (Skvorțova A.Iu., „Poporul Transnistriei – iden-
titate proprie?”), Моldova Academic Review, nr. 1, 2002, www.iatp.
md/academicreview (accesat: 22.05.2007).
••Сквоцова A.Ю., „О путях к гражданскому миру в Молдове”,
Национальные отношения в Республике Молдова... (Skvorțo-
va A.Iu., „Despre căile spre pacea civilă din Moldova”, Relațiile na-
ționale din Republica Moldova…), pp. 35-43.
••Сквоцова A.Ю., „Общественно-политические настроения
русского населения Бессарабии в межвоенный период (1918–
1940 гг.”) (Skvorțova A.Iu., „Dispoziția social-politică a populației
148 Lidia PRISAC
ruse din Basarabia în perioada interbelică (1918–1940)”), Anuarul In-

stitutului de Cercetări Interetnice, vol. II, Chişinău, 2001, pp. 60-65.
••Сквоцова A.Ю., „Русские Молдовы: аспекты истории и со-
временная этнополитическая ситуация”, Педагогический жур-
нал (Skvorțova A.Iu., „Rușii din Moldova: aspecte istorice și situația
etnopolitică actuală”, Jurnal Pedagogic), 1994, nr. 5-6, pp. 13-15.
••Сквоцова A.Ю., „Этническая политика Румынии в меж-
военный период (1918–1940 гг.)”, Ежегодник Института межэт-
нических исследований (Skvorțova A.Iu., „Politica etnică a Ro-
mâniei în perioada interbelică (1918–1940)”, Anuarul Institutului
de Cercetări Interetnice), vol. I, Chişinău, 2000, pp. 19-25.
••Смирнов Игорь, Жить на нашей земле (Smirnov Igor, А
trăi pe pământul nostru), Tiraspol, Litera, 2005, 236 p.
••События в Приднестровье: Вестник Правительства Ре-
спублики Молдова (Evenimentele din Transnistria: Buletinul in-
formativ al Guvernului Republicii Moldova), Chişinău, Universi-
tas, 1994, 58 p.
••Стратиевский K.В., „Уважать волюнарода”, Национальные
отношения в Республике Молдова... (Stratievschi C.V., „Să res-
pecți dorința poporului”, Relațiile naționale din Republica Moldo-
va…), pp. 44-45.
••Стратиевский К.В., „Изменения в админимтративно-тер-
риториальном делении и составе населения Молдавской АССР
(1924–1940)” (Stratievschi C.V., „Schimbările din diviziunile terito-
rial-administrative și componenței populației RASS Moldovenești
(1924–1940)”), Revista de Istorie a Moldovei, 1995, nr. 2, p. 30-36.
••Феномен Приднестровья /Под ред. Н.В. Бабилунги, Б.Г. Бо-
мешко, И.Н. Галинского, Е.М. Губогло, П.М. Шорникова (Fenome-
nul Transnistriei /În red. N.V. Babilunga, B.G. Bomeșko, I.N. Galinski,
E.M. Guboglo, P.M. Șornikov), Тiraspol, RIO PGU, 2000, 288 p.
••Чобану И.Д., Родной язык в моей судьбе (Ciobanu I.D.,

Limba maternă în soarta mea), Тiraspol, 1993, 36 p.
••Чобану И.Д., Слово о судьбе родного языка (Ciobanu I.D.,
Un cuvânt despre soarta limbii materne), Тiraspol, 1992, 87 p.
••Шорников П.М., „Сопротивление политике запрета
русского языка в годы фашисткой оккупации Молдавии (1941–
1944 гг.)”, История СССР (Șornikov P.М., „Rezistența față de poli-
tica de interzicere a limbii ruse în timpul ocupației fasciste a Mol-
dovei (1941–1944)”, Istoria URSS), Мoscova, 1991, nr. 5, pp. 166–170.
••Шорников П.М., „Судьбы молдавской интеллигенции
в XX веке и современный духовный кризис”, Национальные
отношения в Республике Молдова... (Șornikov P.М., „Soarta
inteligenției moldovenești în sec. XX și criza spirituală”, Relațiile
naționale din Republica Moldova…), pp. 46-53.
••Шорников П.М., „Эволюция межэтнических и этногосу-
дарственых отношений в Республике Молдова в 90-е годы XX
века” (Șornikov P.М., „Evoluția relațiilor interetnice și etnostatale
în Republica Moldova în anii ̕90 ai sec. XX”), Minorităţile naţio-
nale şi relaţiile interetnice. Tradiţia europeană şi experienţa noilor
democraţii pentru Moldova, vol. I, Iaşi, 2002, pp. 157-170.
••Шорников П.М., Покушениенастатус. Этнополитические
процессы в Молдавии в годы кризиса (1988–1996) (Șornikov
P.М., Atentat asupra statutului. Procesele etnopolitice în Moldova
în anii crizei (1988–1996)), Chișinău, Inessa, 1997, 235 p.
••Якoвлев В.Н., Бессарабский вопрос и образование
Приднестровской Молдавской Республики. Сборник офи-
циальных документов (Iakovlev V.N., Chestiunea Basarabiei și
formarea Republicii Moldovenești Nistrene. Colecție de documente
oficiale), Тiraspol, RIO PHKU, 1993, 193 p.
150 Lidia PRISAC
ABSTRACT
This study concerns the analysis of a historiographical

phenomenon known as the Transnistrean separatism, as the
question of territorial secessionism constitutes a special segment
of the present period.
During this study were presented works that refer to the
beginning of the separatist movement in the Republic of Moldova
from the temporal segment 1989–2005.
The historiographical record of the Transnistrean separatism
phenomenon included the approach of a subject eluded from the
political zone, the historiographical speech being polarized in an
ex-soviet/ex-socialist and occidental one.
Examining the research level of the Transnistrean strife
problem and ascertaining that opinions regarding it aren’t
identical and univocal I considered necessary to analyze detached
the historiography of the Transnistrean separatism in the Republic
of Moldova including the Transnistrean region, Romania,
Western countries and the Russian Federation. The present
study is segmented into three chapters, each orientated towards
approaching Transnistrean separatism in a particular framework.
The first chapter reflects the historiography of Transnistrean
dichotomy in the Republic of Moldova. The main idea memorized
for our study is the fact that the Transnistrean separatism represents
the geopolitical result of Russian interests in the region.
The second chapter draws the dynamics of the approach
of the Transnistrean separatism phenomenon in Western and
Romanian literature.
And the third chapter reveals the historiographical approach
of separatism in the works of pro-separatist authors, Russian and
those publicized in the Eastern part of the Republic of Moldova.
At the end, I mark next conclusions: the general elements of the

specialized literature reside in treating contention phenomenon
often placed in the taboo area.
As it is ascertained, researchers dwell upon the Transnistrean
separatism problem from the position of the environment they
were rooted in, projecting their research results on the present
and the future, or out of the need to aliment and decode their
identity, to feed their imagination.
The historiography of the Transnistrean separatism from the
Republic of Moldova denotes two historiographical orientations,
diametrically opposed. On one side, the nostalgic of a history
conceived in traditional manner, circumscribed to materialism and
determinism, sure in its certitudes, and on the other side, the adepts,
more strong, of a history more adjusted to nowadays epistemological
requirements, more theoretically and methodologically prepared to
face the complexity of historical reality. The opinion confrontations
can only be productive, and the effects of the options can only be
judged by concrete realizations, through pertinent analysis of
historiographical creations. Therefore, the historians from the
Republic of Moldova (including the Transnistrean territory), that
treat the separatism subject were divided into two fundamental
tendencies: pro-Romanian and pro-Russian. The most serious
heritage the historiography from Republic of Moldova and the
Transnistrean space has is the influence of preconceived ideas from
the Soviet period, of the cliché and political stereotypes especially
regarding the historical script.
The Western historiography on Transnistrean strife – less
literature due to the lack of interest for the „case of the Republic
of Moldova” in Western Europe and North America, the majority
having as an object of study the integral research of enclaves from
the ex-Soviet space and Russian Federation’s politics towards
152 Lidia PRISAC
the foreign proximity. A few synthesizes on Republic of Moldova

make tangential reference on the separatism phenomenon, from
the Western interests’ perspective. It is necessary to remark the
fact that the source reliability in occidental literature is vulnerable
because of the lack of research on spot and it’s inaccessibility to
the archives.
Analyzing the rapport between the Romanian historiography
and the Transnistrean separatism phenomenon I remark the
fact that the majority of authors from Romania consider the
“Transnistrean” question as being extremely poorly known, being
actual only after the USSR disintegration and after the creation of
the Transnistrean phantom republic. The writings of Romanian
researchers, regarding the Transnistrean separatism phenomenon
are addressed, in essence, to the Pruto-nistrean space and in
more often cases correspond to the „nostalgia” of Romanian unity
between the two world wars.
Referring to the part of the specialists from the Transnistrean
space and Russia, the so-called pro-separatist historiography –
against time appearance – includes the same ideas regarding the
MSSAR history. This means nothing but “the translation” of the
past into present or the mechanic and passionate protection of
the present into the past, the positive or negative capitalization
of historical events, or decline in the run of deformation and
fabrication in pro-separatist historiography was produced due
to an ideological approach of the Transnistrean problem. Albeit,
generally speaking, all authors both from Transnistria and the
Russian Federation recognize the impact of the Russian Federation
in generating and perpetuating of the Transnistrean separatism.
ANEXE
••Așezări moldovenești la est de Nistru, sec. al XIX-lea

••Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (1924)
••RSS Moldovenească. Organizarea administrativ-teritorială,
1989
••Mișcarea de eliberare națională
••RSS Moldovenească și escaladarea separatismului transnis-
trean
••Problema națională în paginile revistei de satiră și umor
„Chipărușul”
••Consecințele războiului de secesiune
154 Lidia PRISAC
Așezări moldovenești la est de Nistru, sec. al XIX-lea
••Arhiva cartografică a Bibliotecii Științifice (Institut) „Andrei Lupan”

a Ministerului Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova
Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (1924)
••Aula cu hărți a Facultății de Istorie și Filosofie a Universității de Stat

din Moldova. Donație hărți: dr. Mihai Gribincea
156 Lidia PRISAC
RSS Moldovenească.
Organizarea administrativ-teritorială, 1989
••Arhiva cartografică a Bibliotecii Științifice (Institut)„Andrei Lupan”

a Ministerului Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova
Mișcarea de eliberare națională
••Marea Adunare Naţională, 27 august 1991.

Foto: Mihai Potârniche
••Participanții la Marea Adunare Naţională pledează pentru revenirea la

simbolurile naționale, vara anului 1989.
Arhivă privată
158 Lidia PRISAC
RSS Moldovenească și escaladarea

Ukraina
Moldova
România
••Mitingul de la Tiraspol, 1989. Printre lozinci – Cerem limba moldo-

venească şi limba rusă – limbi de stat. Приднестровская молдавская
республика, История в иллюстрациях (Republica moldovenească nis-
treană. Istoria în ilustrații), Тiraspol, 2010, p. 7.
••Mitingul de la Camen-
ca, 1990. Printre lozinci
– Noi suntem moldo-
veni, dar nu români.
Приднестровская
молдавская
республика, История
в иллюстрациях (Re-
publica moldovenească
nistreană. Istoria în
ilustrații), Тiraspol,
2010, p. 7.
••Miting în faţa Sovietului Orășenesc Tiraspol, 23 august 1989 (foto sus).

Printre lozinci (foto jos) – Noi suntem pentru referendum (de păstrare a URSS –
n.a.). Приднестровская молдавская республика, История в иллюстрациях
(Republica moldovenească nistreană. Istoria în ilustrații), Тiraspol, 2010, p. 13.
••Proteste la între-
prinderile industriale
din stânga Nistrului.
Printre lozinci – Paritatea
limbilor moldovenească şi
rusă. Приднестровская
молдавская
республика, История в
иллюстрациях (Republi-
ca moldovenească nistrea-
nă. Istoria în ilustrații),
Тiraspol, 2010, p. 14.
160 Lidia PRISAC
Problema națională
în paginile revistei de satiră și umor „Chipărușul”
Separatismul „consolidat” prin război
••Printre combatanți. Reporterul Gherman Sandu, primăvara anului 1992.

Arhiva privată a familiei Liviu Sandu (fiul)
••Sursa: https://www.moldova.org/wp-content/uploads/2019/03/1.jpg
(accesat: 29.11.2019)
162 Lidia PRISAC
Consecințele războiului de secesiune
• Un bloc al Școlii Profesionale de Croitorie din s. Cocieri, rn. Dubăsari, în

ruine (edificiu avariat în timpul războiului de la Nistru, 1992).
Foto: Ion V. Xenofontov, 29 iulie 2018
• Reportaj la fața locului.

Sursa: Arhiva privată
a familiei Liviu Sandu
(fiul)
• Casă în ruine, Tighina • Beci minat, 10 noiembrie 1992.

Foto: Tudor Iovu Sursa: Muzeul de Istorie și
Etnografie din orașul Orhei
164 Lidia PRISAC
INDICE DE NUME
A
Antoseak, B.Ia. – 104, 105, 143 Cimbriciuc, Alexandru – 24, 128
Ciobanu, I.D. – 103, 149
B
Ciobanu, Vitalie – 31, 60, 128, 130
Bagrianorodnîi, S. – 101, 144
Ciorănescu, George – 72, 140
Barițiu, Gheorghe – 10
Ciubotaru, Nicolae – 25, 42, 132
Barrett, Jan – 68, 77, 84, 89, 90, 92,
Clemens, Walter C. – 81, 82, 83, 137
140
Cojocaru, Gh. – 26, 27, 42, 50, 57, 58,
Bayle, Loubet del – 18, 126
128
Bădescu, I. – 73, 140
Cojocaru, Natalia – 29, 45, 46, 128,
Bârsan, Victor – 24, 47, 127
129, 136
Bjukennen, A. – 110, 142
Constantinescu, C. Gh. – 70, 141
Boboc, Eduard – 25, 127
Corobca, Liliana – 2, 40, 135
Boldur, Alexandru V. – 70, 140
Costache, Silviu – 31, 87, 129, 141
Bolotov, A.M. – 106, 144
Costaș, Ion – 24, 129
Borgen, Christopher – 67, 138
Breault, Jan – 82, 116, 138, 143 Covalschi, Stanislav – 61, 135
Bruhis, Mihail – 30, 38, 39, 72, 127 Cutler, R. – 91, 137
Brustar, J.H. – 76, 137
Brzezinski, Zbigniew – 77, 137 D
Budeanu, Gh. – 24, 128 Dima, Nicolas – 73, 79, 86, 92, 141
Dragnev, Demir – 40, 129
Dron, Ion – 35, 36, 129
C
Druc, Mircea – 25, 134
Caşu, Igor – 50, 62, 128
Duby, G. – 95, 126
Cazacu, M. – 86, 87, 140
Dungaciu, D. – 73, 140, 141
Căpăţână, Olga – 24, 128
Cernencu, Mihai – 27, 132
E
Chifu, Iulian – 57, 73, 78, 87, 93, 140
Edemsky, Andrei – 104, 117, 143
Chin, J. – 81, 82, 137
Eggert, K. – 77, 138
Chirica, Codrin Valentin – 74, 79, 141
Elţin, Boris – 76
Chirtoagă, Ion – 40, 129
Eremia, Anatol – 34, 129, 130 Hofbauer, Hannes – 79, 80, 93, 141
Essam Abou Salem – 31, 32, 130 Holban, Th. – 35, 131
F I
Ferro, M. – 88, 138 Iacoban, M.R. – 73, 85, 93, 141
Florea, Anca – 78, 141 Ilaşciuc, D. – 31, 46, 132
Foucher, M. – 88, 138 Ionescu, Dan – 72, 73, 141
Fruntaşu, Iulian – 30, 130 Ionescu, Eugen – 2
Fukuyama, Francis – 89, 138 Iorga, N. – 70, 141
Iovu, Tudor – 24, 131, 163
G
Gaiciuc, V. – 60, 130
J
Galinsky, I.N. – 98, 142
Jarcuţchi, Ion – 40, 129
Galușcenco, Oleg – 108, 109, 142,
Jirinovski, Vladimir – 117
144, 145
Jolicoeur, Pierre – 82, 116, 138, 143
Ghibu, Onisifor – 70, 141
Josan, T.I. – 104, 105, 146
Gicquiau, H. – 89, 138
Jurja, Ştefan – 24, 131
Giroux, A. – 89, 138
Gleason, G. – 66, 80, 81, 138
Goff, J. Le – 95, 126 K
Gonciarov, V. – 101, 145 Kaiser, R. – 81, 82, 137
Grec, I.F. – 104, 105, 145 Kalashnikova, Natalya – 104, 117, 143
Grecu, Mihai – 26, 29, 63, 130 Karaganov – 81
Grecu, Vlad – 24, 130 King, Charles – 66, 84, 91, 138
Gribincea, Argentina – 29, 40, 130 Klimov, Evgheni – 97, 143
Gribincea, Mihai – 26, 29, 40, 48, Kolosov, V.A. – 109, 146
63, 130, 131, 155 Kolossov, Vladimir – 115, 116, 117, 143
Groza, Andrei – 61, 131 Kolsto, Pal – 104, 117, 143
Gudim, Anatol – 61, 131 Kozîrev, Andrei – 53, 76
H L
Harbo, Florentina – 32, 131 Lévesque, Jacques – 66, 76, 82, 116,
Harea, Vasile – 70, 141 138, 140, 143
166 Lidia PRISAC
Litvak, K. – 110, 116, 143 Nedelciuc, V. – 24, 133

Lîsenko, V. – 96, 116, 146 Negoiţă, Aliona – 64, 133
Lowenthal, David – 29, 126 Negru, Elena – 29, 40, 129, 133
Lucinschi, Petru – 25, 131 Neukirch, Claus – 83, 139
Lukianov A. – 52 Nevzorov, Aleksandr – 117
Lungu, Magdalena – 34, 131 Nicoară, Toader – 71, 74, 97, 100, 104,
Lupan, Andrei – 2, 4, 154, 156 126
Lynch, A. – 83, 138 Nicoară, Simona – 103, 120, 126
Nistor, Ioan Silviu – 70, 141
M Nistor, Ion I. – 70, 141, 142
Mace, G. – 18, 126 Nora, P. – 95, 126
Makashev, Albert – 117
Mândruț, Stelian – 10 O
Mendras, M. – 77, 138 Olcott, M.B. – 91, 139
Meurs, Wilhelmus Petrus Van – 66, Oteanu, Elena – 47, 49, 133
67, 140
Meyer, Marc – 67, 138 P
Mihailov, V. – 46, 131 Parenteau, J.B. – 66, 77, 139
Mihăieş, Roman – 28, 132 Pascaru, Ana – 30, 42, 43, 133, 134
Mleciko, Tatiana P. – 104, 105, 146 Patrichi, Viorel – 25, 62, 134
Moiseev, Ion – 27, 132 Pântea, Iurie – 63, 127, 134
Monroe – 77 Petrencu, Anatol – 9, 54, 134
Moraru, Anton – 27, 36, 60, 132 Piotrovschi, Raimond – 117
Moşneaga, V. – 31, 46, 131, 132 Pop, Iftene – 73, 78, 142
Mot, Anca-Elena – 66, 81, 84, 138 Popescu, Ion – 9, 56, 134
Munteanu, Anatolie – 24, 25, 132 Popescu, Nicu – 32, 33, 134
Munteanu, Igor – 53, 54, 132 Popp, Nicolae M. – 70, 142
Munteanu, N. – 61, 132 Porter, Bruce – 76, 139
Potârniche, Mihai – 157
N Prazauskas, Algis – 82, 139
Nantoi, Oazu – 27, 28, 41, 47, 49, 52, Preahin, V. – 96, 147
53, 62, 127, 132, 133 Prisac, Lidia – 2, 4, 5, 9, 11, 12, 13, 31,
Naudet, J.B. – 91, 139 40, 42, 43, 46, 48, 59, 134, 135, 137
Prohniţchi, V. – 114, 143 Stachetti, C. – 65, 76, 139

Pronin, A.A. – 111, 112, 147 Stan, Apostol – 29, 40, 136
R Stratievschi, C.V. – 102, 104, 105, 148
Răileanu, Viorica – 34, 130, 135 Suhan, Stela – 29, 45, 46, 128, 129,
Roman, Alexandru – 27, 61, 132, 135 136
Roman, Louis – 71, 142 Ş
Roman, Viorel – 79, 93, 141 Şişcanu, Ion – 29, 40, 130
Romer, Jean-Christophe – 65, 76, 77, Şofransky, Octavian – 28, 136
88, 139 Şornikov, P.M. – 102, 107, 148, 149
Roper, Steven D. – 66, 139
Rotaru, Florin – 69, 78, 94, 142 T
Rusnac, Gh. – 46, 131 Tchepalyga, Andrei – 116, 117, 143
Rusnac, V. – 46, 131 Thibault, J.F. – 65, 66, 76, 140
Rusu, Natalia – 64, 135 Todorov, Tzvetan – 74, 126
Toporovski, I. – 98, 143
Traian – 24, 131
S
Trifon, N. – 86, 87, 140
Saca, Victor – 31, 135
Trofim, Ştefan – 24, 136
Saivety, Carol – 76, 139
Tudor, Dona – 96, 126
Sandu, Gherman – 161
Sandu, Liviu – 161, 162
Ţ
Sapojnikov, J.V. – 101, 147
Ţăranu, Anatol – 25, 26, 29, 47, 50,
Scurtu, Ioan – 73, 93, 94, 142
60, 63, 130, 136
Serebrian, Oleg – 28, 34, 37, 43, 44,
Ţăruş, Didina – 31, 62, 136
54, 55, 56, 57, 135 Țâu, Nicolae – 48, 49, 54, 136
Siupur, Elena – 31, 49, 51, 136 Țurcanu, A. – 42, 51, 52, 136
Skvorţova, Ala – 105, 106, 147, 148 Ţurcanu, Ion – 27, 38, 39, 136
Smirnov, Igor – 86, 99, 113, 148
Snegur, Mircea – 25, 136 U
Solomon, Gerald B. – 83, 139 Ungureanu, Constantin – 9, 36, 56,
Soltan, Petru – 24, 136 134, 136
Spinei, T. – 30, 31, 42, 43, 46, 132, 134 Ursu, Valentina – 24, 137
168 Lidia PRISAC
V X
Valovoi, G.P. – 99, 144 Xenofontov, Ion Valer – 4, 10, 59, 137,
Vaux, Tony – 68, 77, 84, 89, 90, 92, 162
140
Vitovici, Oleg – 56 Z
Zaiaţ, D.V. – 109, 146
Zavtur, A. – 31, 46, 132
W
Zgureana-Guragata, Cătălina – 29, 129
Waele, Jean-Michel De – 29, 129
Zlenko, Anatoli – 53
Wilamowski, Iacob – 35
Zub, Alexandru – 25, 38, 69, 126
INDICE GEOGRAFIC
A
Abhazia – 32, 83, 84, 91, 96, 111, 116, Canada – 65
147 Cernăuţi – 56, 57, 70, 142
America de Nord – 122 Chișinău – 2, 4, 9, 10, 11, 12, 13, 24, 25,
Ananiev – 71 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 34, 36, 39,
Azerbaidjan – 83, 84, 88, 116 40, 42, 45, 47, 49, 50, 53, 54, 55, 56,
57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 66, 67, 70,
B 73, 79, 86, 93, 98, 99, 105, 106, 107,
Balcani – 40, 55, 56, 63, 92, 94, 116, 108, 114, 125, 127, 128, 129, 130, 131, 132,
117 133, 134, 135, 136, 137, 138, 141, 142, 143,
Balta – 34, 40, 53, 71, 102 144, 145, 147, 148
Basarabia – 2, 13, 27, 30, 31, 35, 38, Cioburciu – 36
39, 40, 44, 49, 57, 70, 72, 73, 75, 78, Ciprul de Nord – 32
80, 87, 93, 105, 124, 127, 132, 136, 140, Cluj-Napoca – 10, 25, 28, 31, 71, 73,
141, 142, 148 96, 100, 103, 104, 126, 127, 135, 141
Belarus – 54, 121 Cocieri – 59, 162
Bender – 8, 41, 78, 86, 99, 144 Comrat – 52
Berezovca – 71 Coşniţa – 59
Bruxelles – 29, 32, 129 Crimeea – 91, 121
Bucovina – 80, 93, 141 CSI – 7, 53, 54, 55, 57, 58, 61, 88, 89,
București – 2, 4, 24, 25, 26, 29, 30, 31, 91, 96, 111, 132, 138, 146
32, 35, 49, 57, 64, 68, 69, 70, 72, 73,
78, 87, 89, 93, 126, 127, 129, 131, 132, D
133, 134, 136, 137, 138, 140, 141, 142 Doroţcaia – 59
Bug – 8, 33, 34, 35, 46, 69, 71, 74, 100 Dubăsari – 59, 71, 83, 99, 130, 144,
162
C
California – 66, 138 E
Camenca – 8, 83, 158 Europa – 2, 25, 32, 38, 40, 63, 65, 72,
Camenița – 35 74, 77, 81, 83, 88, 90, 92, 97, 115, 116,
117, 121, 122, 126, 139, 141, 143
170 Lidia PRISAC
Europa Centrală și Orientală – 2, 63, J

116, 117, 121 Jigastru – 71
Europa de Vest – 65, 122 Jmerinka – 71
F K
Federația Rusă – 2, 13, 20, 21, 32, 50, Kaliningrad – 63, 121
52, 53, 54, 56, 58, 59, 61, 62, 68, 74, Karabakhul de Munte – 91, 96, 116,
76, 77, 78, 79, 81, 82, 85, 86, 88, 89, 147
90, 91, 92, 94, 96, 97, 104, 110, 111, 112, Karagaș – 113, 145
114, 115, 116, 117, 121, 124, 142 Kiev – 55, 57, 94, 101, 145
Kosovo – 32, 110
G Kremlin – 51, 52, 55, 56, 81, 91, 92,
Găgăuzia – 66, 91, 139 102, 112, 115, 122
Georgia – 26, 54, 55, 84, 88, 111, 116,
131 L
Golta – 71 Laval – 18, 126
Grigoriopol – 8, 36, 83 Londra/London – 66, 68, 138, 139,
Giurgiu – 70, 142 140
Galați – 70, 141
M
H Mălăieşti – 59
Habarovsk – 86 Marea Azov – 53
Halici – 101 Marea Baltică – 53
Halici-Volînia – 101 Marea Neagră – 53
Hlinaia – 36 Moldova – 2, 26, 28, 31, 33, 36, 38, 39,
40, 42, 46, 47, 50, 53, 54, 61, 63, 64,
I 66, 67, 68, 73, 80, 83, 86, 90, 91, 94,
Iași – 2, 9, 29, 38, 40, 43, 64, 66, 69, 97, 99, 105, 106, 108, 109, 110, 115, 117,
70, 73, 74, 107, 126, 128, 135, 138, 140, 121, 128, 129, 131, 132, 135, 138, 140, 141,
141, 149 143, 145, 146, 147, 148, 149, 150, 151,
Imperiul Rus – 37, 38, 52, 71, 75 155, 158, 161
Montreal – 66, 138, 140
Moscova – 42, 46, 51, 55, 56, 57, 58, Pavlovsk – 86

63, 76, 77, 78, 83, 91, 93, 96, 101, 110, Podolia – 33
111, 112, 113, 114, 115, 145, 146, 147 Pohrebea – 59
Movilău – 71 Polonia – 36
Münster – 83, 139 Prut – 40, 53, 57, 68, 69, 71, 72, 74,
Murafa – 35 75, 80, 91, 98, 100, 101, 108, 123, 124,
128, 129, 130, 133
N
Nagorno-Karabakh – 32, 84, 91 Q
New York – 30, 81, 127, 137 Quebec – 18, 74, 110, 126
Nezavertailovca – 36
Nistru – 8, 9, 11, 12, 13, 24, 25, 26, 33, R
34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 42, 43, 44, Râbniţa – 8, 71, 78, 83
45, 46, 47, 48, 53, 57, 58, 59, 60, 61, Raikoveț – 101, 145
62, 63, 67, 69, 70, 71, 72, 74, 76, 78, RASSM – 9, 38, 40, 55, 67, 84, 87,
79, 80, 83, 84, 85, 86, 87, 91, 92, 93, 102, 107, 108, 134, 135, 142, 144, 148,
97, 98, 99, 100, 101, 102, 103, 106, 107, 153
109, 110, 116, 117, 121, 127, 128, 132, 135, Republica Autonomă Sovietică So-
136, 141, 142, 153, 154, 159, 162 cialistă Moldovenească – 29, 38, 40,
Novorossia – 33, 37 63, 109, 155
Republica Moldova – 2, 4, 5, 10, 11,
O 12, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 26, 27,
Oceakov – 71 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 38, 39, 41,
Odesa – 34, 63, 71, 101, 147 42, 43, 44, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52,
Oradea – 9, 56, 134 54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63,
Orhei – 107, 163 64, 66, 68, 73, 74, 75, 76, 77, 78, 79,
Osetia de Sud – 32, 84, 91, 96, 147 80, 83, 84, 85, 86, 88, 92, 93, 98, 100,
Ovidiopol – 71 105, 106, 108, 110, 112, 113, 116, 121, 122,
Oxford – 81, 82, 137 123, 127, 128, 130, 131, 132, 133, 134, 135,
136, 137, 141, 143, 145, 146, 148, 149,
P 152, 154, 156
Paris – 18, 65, 74, 77, 82, 88, 91, 95, Republica Turcă – 32
116, 126, 138, 139, 143
România – 2, 5, 6, 13, 21, 22, 27, 30, Tocmagiu – 59
38, 44, 47, 54, 55, 65, 66, 69, 70, 71, Transnistria – 2, 5, 8, 24, 25, 27, 28,
78, 79, 80, 86, 92, 94, 115, 116, 122, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 37, 40, 46,
123, 127, 138, 140, 150, 152, 158 49, 51, 56, 57, 60, 61, 66, 68, 69, 70,
Rusia – 30, 38, 39, 54, 61, 66, 74, 75, 71, 75, 79, 83, 84, 87, 88, 89, 90, 91,
76, 84, 88, 89, 90, 92, 96, 98, 121, 127, 96, 99, 109, 111, 114, 115, 116, 117, 121,
131, 134, 138, 141 127, 128, 129, 130, 131, 132, 133, 135, 136,
137, 139, 141, 142, 145, 146, 147, 148, 152
S Tulcin – 71
Sankt Petersburg – 117
Slobozia – 8, 83 Ţ
Speia – 59 Ţara Bolohovenilor – 101
Stanford – 66, 138 U
Statele Unite ale Americii (SUA) – 7 Ucraina – 2, 9, 34, 54, 56, 57, 62, 78,
79, 86, 92, 94, 121, 134
Ş Uniunea Europeană – 7
Şipca – 30 Uniunea Sovietică – 72
URSS – 4, 23, 25, 39, 40, 44, 46, 49,
T 50, 52, 53, 65, 66, 69, 75, 77, 78, 79,
Tadjikistan – 96, 147 80, 81, 83, 84, 88, 92, 93, 96, 98, 107,
Târnauca – 36 113, 123, 131, 138, 139, 149, 159
Tel Aviv – 30, 38 Utrecht – 67, 140
Tighina – 8, 78, 86, 163
Tiraspol – 8, 11, 12, 22, 23, 24, 28, 36, V
41, 45, 46, 48, 52, 55, 57, 58, 62, 63, Viena – 39, 72
71, 78, 79, 83, 84, 90, 91, 93, 94, 96, Vilnius – 48, 137
98, 99, 101, 102, 103, 105, 109, 112, 113,
W
114, 117, 121, 142, 144, 145, 146, 147, 148,
Washington – 76, 139
158, 159

Istoriografia Separatismului

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Istoriografia Separatismului

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ISTORIOGRAFIA SEPARATISMULUI TRANSNISTREAN (1989–2005)

Aprobat de Comisia de selecţie pentru editarea cărţii naţionale

Lucrarea a fost recomandată spre editare la şedinţa Consiliului ştiinţific al Bibliotecii

Consultant ştiinţific: dr. hab., col. (r) Constantin Manolache

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Dimpreună cu o suită impresionantă de titluri istoriografice, lucrarea pune la îndemâna

MD-2049, mun. Chişinău, str. București 59

GSM: 0 699 04 555; 0 795 29 555 © Lidia Prisac, 2021

Lista abrevierilor ............................................................................ 7

Capitolul I. SEPARATISMUL TRANSNISTREAN

Capitolul II. PROBLEMA TRANSNISTREANĂ

II.3.1. Panopticul demersului istoriografic occidental .................... 80

Capitolul III. SEPARATISMUL TRANSNISTREAN

Concluzii şi recomandări ..................................................................... 119

AIO Anuarul de Istorie Orală

NOTĂ ASUPRA EDIȚIEI

Lucrarea de față are în vizor abordarea problematicii separa-

Constituția Republicii Moldova (articolul 110) prevede acordarea unor forme și

condiții speciale de autonomie localităților din stânga Nistrului, suprafața cărora

În comparație cu ediția precedentă, ediția a II-a aduce doar

Monografie, Chișinău, Tipografia „Balacron”, 2020, 296 p.; Ion

СONFLICTUL TRANSNISTREAN ÎNTRE

În martie 2022 se vor marca 30 de ani de la declanșarea conflic-

autorităților nerecunoscute de la Tiraspol sunt „mult mai mari

pierd interesele Chișinăului. Pe larg este prezentată așa-zisa școală

ПРИДНЕСТРОВСКИЙ КОНФЛИКТ МЕЖДУ

В марте 2022 г. исполнится 30 лет со времени начала во-

показать, что территориальные претензии непризнанных ти-

пример, показано, что в самой Республике Молдова существу-

Dimensiunile problemei. Dacă a reflecta semnifică a pă-

Ipoteza cercetării. Schiţând problematica de studiu, m-am

Cadrul cronologic. Pentru a prezenta o imagine de ansam-

Obiective. Problematica complexă emergentă din tema se-

- consemnarea scrierilor în ordine cronologică şi tematică cu

Gradul de cercetare ştiinţifică a temei. Palmaresul isto-

de care Federaţia Rusă şi regiunea transnistreană, prin scrierile

Repere teoretice şi metodologice. Tema abordată, consti-

„cărămidă” ce se adaugă la fundamentul teoretic al lucrării este

Structura lucrării. Examinând nivelul de cercetare a proble-

Prezenta expunere este segmentată în trei capitole, fiecare ori-

SEPARATISMUL TRANSNISTREAN REFLECTAT ÎN

I.1. Consideraţii preliminare

Cercetarea separatismului transnistrean din Republica Moldova

problema continuând să fie abordată neîncetat4, totuşi, este de

reflectă conjunctura politico-armată anterioară declanşării con-

dând practic obiectivitatea istorică şi responsabilitatea pentru anu-

rul prezintă o analiză detaliată a exaltării diferendului transnis-

Lucrările în care se analizează minuţios aspectele politice, milita-

Este justă, în acest context, constatarea lui David Lowenthal:

Nu sunt de trecut cu vederea, în acest sens, și contribuţiile

engleză, în urma unei conferinţe internaţionale dedicate multi-

elian40. Teza prezintă în mod special concluziile autorului, care

ei transnistrene, proiectul identitar al Transnistriei nu se poate

I.2. Spaţiul transnistrean ca entitate

După ani de zile de uitare cvasitotală, în lexicul limbii româ-

frontierele celor cinci raioane transnistrene ale Republicii Moldova

În acelaşi context, cercetătorul din cadrul Academiei de Ştiinţe

greci, armeni, evrei, ruşi ş.a. anterior populaţiei ucrainene şi ruse

Potrivit opiniei cercetătorului Oleg Serebrian, „nu putem

Oleg Serebrian, Politosfera.., p. 117.

decurg din confuzia dintre dominaţia etnică şi politică asupra

doar pentru a fi creată RSS Moldovenească şi a restabili unitatea

în perioada sovietică, ca parte componentă era şi teritoriul dintre