Descifrarca conflictelor internationale 2

ASCENSIUNEA CHINEI
De când cu explîcatiilc lui Tucidide privind Razboiul Peloponesiac, istoricii au aflat cà ridicarea unei
puteri a fost înso~tâ de incertitudine $i îngrijorare. Deseori, de$i nu mereu, a urrnat un conflict violent.
Ascensiunea ca putere cconomÏcii ~i militara a Chinei, cea mai populata tara a lumii, va eonstitui 0
problemà esen~ialà pentru Asia ~i politiea extema americanà la începutul noului seGal. Explieând de
ce Alena democratà a decis sa încalce un tratat care a dus la razboi, Tucidide a aratat cu degetul dtre
presim~irile unui confliet inevitabil. "Opinia generalà era aceea ca, oriee se va întâmpla, razboiul cu
Peloponesul trebuia sa vina", a seris el. Credinta în inevitabilitatea unui conflict cu China ar putea
avea efecte de presimtire simîlare 8.
- "Clinton in China", The Economist, 27 iunie 1998.

Actorii nestatali, precum terori~tii, vor forta guvernele sa coopereze? Sodetatea globala
fàcut ràzboiul de neconceput ·din punct de vedere sodal ~i moral? Trebuie sa speriun c
a$a va fi, deoarece urmatorul ràzboi hegemonic ar putea fi ultimuJ. fusa, mai întâi, est
important sa întelegem necesitatea continuititii.

RAzBOIUL PELOPONESIAC
Tucidide este tatii1 realismului, teoria pe care 0 folo~esc majoritatea celor care gâJ
desc politica internationala, chiar ~i atunci când nu ~tiu ca folosesc 0 teorie. Teornle SUl
instrumentele indispensabile pe care le utilizam ca sa ordonam fapteJe. Multi dintre 0:
menii de stat ~i editoria1i~tii de azi folosesc teorii realiste, chiar dacà ei nu au auzit de Tl
cidide (cca.46O-cca.400 Le.n., istoric elen - n.t.). Tucidide, membru al elitei ateniene car
a trait în epoca de glorie a Atenei, a participat la câteva dintre evenimentele descrise î
lucrarea sa "Istoria Ràzboiului Peloponesiac". Robert Gilpin, un realist, a afirmat urm
toarele: "În mod onest, trebuie sa te intrebi daca studentii ln relatii internationale din s'
colul XX au Sau nu idee ca Tucidide ~i compatriotii sai din sec?lul al V-Iea î.e.n. nu ~tia
de comportamentul statelor". Apoi ~i-a dat singur raspunsul: "In ultima instan(à, politi(
internationala poate fi caracterizata a~a cum a fâcut-o Tucidide"9. Afirmatia lui Gilpin esl
discutabila, dar ca sa 0 dezbatem, trebuie sil cunoa~tem argumentele lui Tucidide. $i (
int.roducere luai buna la 0 teorie realista poate fi decât una dintre marile rclatâri ale i
toriei? Totu~i, ~i aceasta are Iimitele sale, ca multe alte mari istorisiri. Unul din lucruri:
pc care le învatàm din Ràzboiul Peloponesiac este aceia cum sa evitiim 0 citire a istori,
prea simplista.

Scurtà versiune a unei lungi istorisiri

La începutul secolului al V-Iea, Atena ~i Sparta crau aliatH care cooperasera ca sa 1:
frânga Imperiul Persan (480 Le.n.) *. Sparta era un stat cu gândul la conservarea tel
toriului, iar, dupa victoria asupra per~iJor, s-a îndreptat spre interior; Atena era un stat c
mercial ~i cu gândulla mare, care apoi s-a îndreptat catre exterior. Pe la mijlocul sec
i'J1ui, Atcna avea SÛ de ani de expansiune. ceea ce a conàus la àezvollarea unui imper.'
* 0 puternidi. armatà terestrà ~i f10tà militara, conduse de regele persanXerxes, pornesc de-a lungul coast
spre Grecia. În batàlia navalà de la Salamis, flota greceascà distruge flota persanà, de~i in lupta anterioara cl
strâmtoarea Tennopile regele spartan Leonida sufense 0 înfrângere zdrobitoare, gasindu-~i aici 0 moarte eroi,
împreunà cu cei 10.000 de o$teni ai sai. Pacea dintre Persia ~i Atena s-a încheiat in anu1448 i.e.n. (n.t.)
22 JOSEPH S. NYE, JR

atenian. Atena a format Liga de la Delos', 0 alianfà de state din jurul Miirii Egee, in sc op
de intrajutorare impotriva per~ilor. Sparta, la rândul SilU, i-a organizat pe vecinii sru din pe-
ninsula Pelopones intr-û aliai1ta defensiva. Statele care se alàturascra voluntar Atenei pen+
tru proteclie impotriva per~ilor trebuiau sa plateascii taxe atenienilor. Din cauza puterii
crescânde a Atenei ~i a rezistentei unora la imperiul sau in expansiune, in am}1 461 i.e.n.
a izbucnit riizboiul, la aproape 20 de ani dupa ce grecii li batusera pe per~i. In anul 445
i.e.n., a luat sfâr~it primul riizboi peloponesiac ~i a urmat un tratat care a promis pacea pe
timp de 30 de ani. A~a s-a bucurat Grecia de 0 perioada stapila de pace inainte sa înceapa
cel de-al doilea, ~i cel mai important, riizboi peloponesiac (In fruntea Atenei se afla atund
marele om de stat Pende, sub conducerea ciiruia a cunoscut 0 mare epoca de inflorire
pe toate planurile; pe timpul sau s-au construit Partheonul si Zidul Lung- n.t.).
În anul 434 i.e.n., a izbucnit un razboi civil Ln micul stat-ora~ Epidamnus de la periferia
Ugii. Precum 0 piatra care dec1an~eazii 0 avalan~a, acest eveniment a dedansat 0 serie de
reactii care au dus in cele clin urma la Riizboiul Peloponesiac (431-404 i.e.n., n.t). Marile
conflicte sunt deseori precipitate de crize relativ neînsemnate apiirute j'n iocuri iiiturai-
nic~, asa dupa cum yom vedea atunci când abordàm Primul Riizboi Mondial.
ln Epidamnus, democratii s-au luptat cu oligarhia asupra modului cum sa fie condusà
tara. Democralii au apelat la statul-ora~ Corcyra, care sprijinise crearea statului Epidam-
nus, Lnsa au fost refuzati. Apoi s-au adresat altui stat·œtate, Corinthul, iar corinthienii au
decis sa-i ajute. Asta i-a supiirat pe corcyrieni, care au trimis 0 flota ca sa reocupe Epidam-
nus, fosta lor colonie. Pe pareurs, corcyrienii au înfrânt flota corinthiana. Corinthul, în-
furiat la cuIme, a dedarat riizboi Corcyriei. Corcyria, temându-se de atacul corinthienilor,
S-[l î..~dreptat spre Atena pentru a priIni ajutor, iar corinthienii au trimis soli la Atena.

Atenienii, dupa ce au ascultat ambele Piirti, eTau in dilema. Nu vroiau sa rupa armisti-
tiul ce dura de un deceniu, dar daca corinthienii (care erau apropiati de cei din Pelopo-
nes) cucereau Corcyra ~i preluau controlul asupra numeroasei sale flote, balanta puterii
intre statele grece~ti ar fi înclinatii în defavoareaAtenei. Atenienii au simtit cà nu pot risca
sa lase flota corcyriana sa cada in mâinile corinthienilor, a~a ca au hotarât sa ,;se implic.e
un pic". Au facut 0 micii încercare ca sa-i sperie pe corinthieni, prin trimiterea a zece nave
cu ordinul de a nu lupta, dacà nu sunt atacate. Insii descurajarea nu a reu~it; Corinthul a
ataca!' iar c.ând corcyrienii au inceput sa piarda lupta, vasele ateniene au fost bagate in
luptii mai mult decât se intertiona. Implicarea Atenei a infuriat Corinthul, care, la rândul
sau, i-a supiirat pe atenieni. In particular, Atena era ingrijoratii de faptul ca statul Corinth
va creea probleme in Potidaea, care, de~i era aliata atenienilor, întretinea legaturi vechi
cu Corinthul. Sparta a promis sa ajute Corinthul, dacii Atena atad, Potidaea. Când a iz-
buc.nit revolta in Potidaea, Atena a trimis acolo forte ca sa 0 reprime.
In acel moment, in Sparta avea loc 0 mare dezbatere. Atenienii au facut apella spar-
tani ca sa ramâna neutri. Corinthienii i-au îndemnat pe spartani sa intre în razboi si i-a
avertizat ca nu au reu~it sa opreasca puterea crescànda a Atenei. Megara, un alt ora~ im-
portant, a fost de acord cu corinthienii, deoarece contrar tratatului, atenienii interzisesera
comerlul cu Megara. Sparta era dezbinatà, însa spartanii au votat in favoarea riizboiului,
pentru ca se temeau ca, daca puterea Atenei nu este stopatii, Atena ar putea controla toatii
Grecia (Elada). Sparta a intrat in riizboi pentru a mentine balanta puterii între statele-ora~
din Elada.
Atena a respins ultimatumul Spartei, iar in 431 i.e.n. a izbucnit riizboiul. Spiritul ateni-
enilor era acela de maretie imperiala, de mândrie ~i patriotism pentru ora~ul lor ~i
* Uga de la Delos era prima federa(ie maritima aticâ a ora~elor de pe coastà ~i din insule, creatà în anul477
Le.n., sub hegemonia Atenei, impotriva peq,ilor. (n.t.)
Descifrarea conflictelor internationale 23
sistemul lor social, ~i de optimism privind modul in care vor triumfa in razboi. Prima faza
a razboilui a ajuns într-un punct mort. Dupa 10 ani s-a decJarat un armistitiu (421 Le.n.)*,
insa acesta era iragil, ~i razboiul a reizbucnit. În anui 414 * *, Atena a întreprins 0 aventura
faarte riscanta. A trimis doua flote $i infanteria ca sa ocupe Sicîlia, marea insulii din sudul
ltaliei, unde se afJau mai multe colonii aliate cu Sparta. Rezultatul a fast a mare infrângere
pentru atenieni. În acela~i timp, Sparta a primit noi ajutoare financîare de la per~i, care
erau insa foarte bucurosi ca sa-i vada pe atenieni zdrobiti. Dupa inirângerea din Sidlia,
Atena s-a divizat pe plan' intern. În anul411 ***, oligarhii 'i-au rasturnat pe democraj:i, iar
400 dintre ei au incercat sa conduca Atena. Aceste evenimente nu au insemnat sfâr$itul,
însa Atena nu si-a mai revenit niciodata. 0 victorie a flotei ateniene in 410 a fast urmata
dupa cincî ani de a victorie navala a Spartei, iar in anul404 Atena a fast silita sa ceara pa-
Œ. Sparta a cecut imperativ ca Atena sa dârâme zidurile lungi care 0 apârau de puterile
situate pe uscat. Atena i$i pierde astiel pazij:ia hegemonica.

Cauze ~ teorii
Aceasta este a istorisire dramatica ~i impresionanta. Ce anume a pravocat razboiul?
Tucidide este foarte dar in aceasta privintà. Dupa ce relateaza diferitele evenimente din
Epidamnus, Corcyra s.a.m.d., el spune ca nu acestea au fast cauzele reale. Ceea ce a fkut
ràzbaiul inevitabil, a fast ascensiunea Atenei ca putere $i frica pe care aceasta a pradus-o
in Sparta.
AveaAtena vrea optiune? Cu a mai mare putere de anticîpare, puteau atenienü sa evite
acest dezastru? Peride, conducatorul Atenei (460-429 Le.n. - n.t) la inceputui razboiului,
a avut un raspuns interesant pentru cancetiitenii sai: "Este carect ~i indicat ca voi sà spri-
jiniti demnitatea imperiala a Alenei. Imperiul vastru este acum ca a tiranie: paate ca ar fi
fost gre~it sa 0 preluàm, însa in mad cert este periculos sa-i dàm drumul"IO. Cu alte cu-
vinte, PericJe le-a spus atenienilar cà nu au de ales. Poate ca nu trebuiau sà fie acalo unde
erau, însa 0 data ce dispuneau de un imperiu, nu prea aveau ce face chiar fara riscuri mai
mari. Astiel, Peride a favoriza! razbaiul. Însa mai erau ~i alte vod in Atena, precum cele
ale delegatilar atenieni la dezbaterile din Sparta din anu1432, care le-au spus spartanilor:
"Gânditi-va. de asemenea, la iûlul deosebit pe caie n joaca nepiev"élzutül Într-Utï. ïàzboi:
gânditi-va la el acum, mai Inainte ca sa va
anagati cu adevarat pe calea razbaiului. Cu càt
un razboi dureaza mai mult, cu atât mai multe lucruri tind sa depînda de întâmplàri"ll. S.a
dovedit a fi un sfat bun; de ce atenienii nu au acorda! atentie sfaturilor venite chiar din
rânduri!e lor? Prababi! cà atenienii,erau purtati de valul patriotismului ori cuprin~i de
supararea ce le-a întunecat mintea. Insà exista a pasibilita!e ~i mai interesanta: paate cà
atenienii au actionat ratianal, Insa au intrat într-a dilema cu securitatea.
Dilemele cu securitatea sunt legate de caracteristica esentiala a politicii internatio-
nale: organizarea anarhicii, absenta unui guvern deasupra. În a~arhie, actiunea indepen-
denta intreprinsa de un stat pentru a-~i spori securitatea e posibil sà facà taate statele mai
nesigure. Daca un stat isi c1ade~te puterea ca sa se asigure ca un altul nu il amenint;i. ce-
liilalt, vazând cà prilpul devine mai puternic, îsi paate construi puterea ca sa se apere im-
potriva acestuia. Rezultatul il reprezinta efarturile independente ale fiecaruia de a-si cJàdi

* Pace între Atèna ~i Sparta, stabilità de Niklas pe 50 de ani, dar care a durat pânii În 414. (n.t)
** Începe râzboiul dintre Atena ~i Sparta (nizboiuJ pe1oponesiac) , timp in care mai multe ora~ paràsesc
iederatia maritimà. (n.t.)
**~ În acela~i an, intervine ~i alianta dintre federatia spartanii (federatia peJoponesiaca') si Persia, contra
Atenei. Ora:',>elc ioniene cad sub stapânirea Persiei, (n.t)
24 IOSKPH S NIT. IR.

propria securitate, iar securitatea le face pe amândoua mai nesigure. Este un rezultal
ironie. de~i nid unul nu a acj:ionat iraj:ional. Nid unul nu a aclionat la supitrare od din
mândrie, ci de teama creatà de amenintarea perceputà din întarirea celuilalt. La UrIna
urmelor, construirea aparàrii este un raspuns raj:ionalla 0 amenintare perceputit. Statele
ar putea coopera pentru a evita aceasta dilema cu securitatea; adicà, ele ar putea conveni
ca nid unul sa nu-~i ia masuri de aparare, ~i atund ar fi mai bine pentru toti. Dacà este
a~a de clar ca statele trebuie sa coopereze, de ce nu 0 fac?
Un raspuns ar putea fi gasit în jocul denumit .. Dilema De(inutului". (Dilcmele cu seCLI-
ritatea constituie un tip specific DiJemei Depnutului.) Scenariul DiJemei Detinutului spu·
ne cam a~a: imaginati-va ca, undeva, politia aresteaza clai oameni care au asupra lor mici
cantitàj:i de droguri, ce le-ar putea aduce cam câte un an de închisoare. Polilia are motive
întemeiate Sa creada cà respectivii sunt chiar traficanj:i de droguri, însa nu au suficiente
probe pentru a-i condamna. Ca traficanti, cei doi ar putea primi ll~or câte 25 ani de pu~·
carie. Poli(ia ~tie cà marturia unuia Împotriva celuilalt ar fi suficienta pen!ru a-I condamna
pe celàlalt la 0 pedeapsa maxima. Polij:ia promite fiecaruia ca-i va da drumul, dacà ci vor
depune martuïÎ(:; din care sa rczultc cà tr..mcant de droguri este celalalt. ..A.....rnbilor le spune
ca, dacà var depune marturie, vor primi doar câte 10 ani de Închisoare. Poli\ia Îsi închi-
puie cà, in acest mod, cei doi traficanti vor fi sco~i din circuit timp de 10 ani; altiel, ei se
a!la în închisoare doar pentru un an, ~i curând vor vinde din nou droguri.
Suspec(ii sunt pu~i în celule s~parate ~i nu au voie sa comunice unul cu altu!. Fieeare
detinut se afla în aceea~i dilema: n poate lurna pe celâla1t, trimitându-Ila pu~catie pentru
25 de ani ~i sa devina liber, ori Î~i poate line gura ~i sa stea un an la închisoare. Dar dacà
amândoi toarna, ambii vor pdmi câte 10 ani de pu~carie. Fiecare dintre ei gânde~te: "Ar
Il mai bine pentru mine, dacà tom. Dacà el tace din gura, iar eu nu vorbesc, voi sta un an
la mititica. Dar dacà celala1t individ vorbe~te? Daca ~i eu tom, primesc 10 ani, dar dacà
imi j:in gura, voi petrece 25 de ani în pU$càrie, iar el va fi liber; oi fi fraier. Dacit il ajut li-
nându-mi gura, cum pot fi eu sigur cil nu ma va turna el pe mine'"
Aceasta este dilema structurala de baza a unei actiuni ralionale independente. Cea mai
buna solu(ie pentru individ este sa-! în~ele pe celalalt ~i sa devina liber. 0 a doua so'utic
la fel de buna este ca amândoi sa-~i j:ina gura ~i sa facà doar un an de pu~ci\rie. 0 soiulie
mai proastà este ca amândoi sa toarne 9i sa primeascà 10 ani in spatele gratiil"r. Iar cea
mai rea dintre toate este cea adoptata de fraier, linându-~i gura, în timp ce celalall vor·
be~;teJ iar drept urmare petrf~ce 25 ani în pu~ciirie. Dacà necare ùiuu-e ei face ceea ce estE:
mai bine pentru sine, amândoi 0 vor sfârsi rau. Alegerea celei mai bune soluj:ii, libertatea,
reprezinta cxprcsia und prcfcrinte raponale, îns3. daca amândoi cauta, independent, ce?
mai buna soluj:ie pentru sine, ambii vor obj:ine un rezultat prost. Cooperarea este dificilit
În absenta comunicàrii. Daca cei doi ar putea discuta unul cu altul, ar fi posibil sa se punit
de ~cord ca sa taca un târg, in sensul de a-~i tine gura, stând astfe! doar un an in puscàrie.
Insa chiar dacà ar fi posibilà comunicarea, mai este a problerr.a: încrederea si credibi-
litatea. Continuând cu metafora din Dilema Depnuplor, fiecare suspect si-ar putea spune
ID sine: "Amândoi suntem traficanti de droguri. Am vàzut cum se comportà celàlalt. De
unde stiu eu cil, dupa ce am facut târgul, el nu va zice: "Grozav! L-am convins s~-si tina
gura. Acum pot sa oblin ce-i mai bine pentru mine, tara riscul de a ma înfun da ". In mod
similar, absenta comunicarii ~i a încrederii in politica internaj:ionalii încurajeaza slatcle sil-si
asigure pro pria securitate, chiar daca procedând astle! e posibil sa le aduca pe toate ce-
lela!te Într-o stare de insecuritate reciproca. Cu alte cuvinte, un stat i-ar putea spune ce-
luilalt: "NU-Ii fabrica arme, eu nu-mi voi produce armament, si amândoi vom vieçui ferice
dupa aceea", Însa cel de-al doilea stat s-ar putea întreba daca î~i poate permite sa aibit
incredere în primul stat.
Descifrarca cont1ictelor interna,tionale 25

Pozipa atenienilor în anul 432 i.e.n. seamâna foarte mult cu Di/ema Definufi/or. La
mijlocul secolului, atenienii ~i spartanii au convenit cà ar fi mai bine pentru ei sa încheie
un armistipu. Chair dupa cele întamplate in Epidarnnus ~i disputa dintre Corcyra ~i Co-
rinth, atenienii aveau rezerve in ,a rupe arlIÙstipul. Corcyrienii i-au convins in final pe ate-
nieni cu urmatorul argument "In Elada exista trei mari puteri navale: Atena, Corcyra ~i
Corinth. Dacà cei din Corinth preiau controlul asupra noastra, iar voi vep pernùte ca flota
voastra sa se uneascà cu jl. lor, va trebui sa luptap împotriva flotelor combinate ale Cor-
cyriei si peloponesiacilor. Insa, daca ne primip pe noi în alianta voastra, yeti intra în ràzboi
cu navele noastre alaturi de ale voastre"12.
Atenienii trebuiau sa cooperezc cu peloponesiacii, respectând tratatul si respingând
propunerea Corcyrei? Daca procedau a~a, ce s·ar fi intiimplat dad peloponesiacii ar fi tri-
~at ~i ar fi capturat flota corcyriana? Atunci, balanta navala ar fi fost de doi contra unu, in
defavoarea Atenei. Atcnienii trebuiau sà aibii încredere cà pe1oponesiacii î~i respecta
promisiunile? Atenienii au decis sa încalce tratatul, asta echivalând cu turnarea celuilalt
depnut. Tucidide explicii. de ce anume: "Credinta generala era ca, îndiferent ce se în-
tâmpla, ràzboiul cu peloponesiacii urmeaza sa vîna"13. Daca-i asa, Atena nu putea risca sa
iase puternica fiom de care dispunea Corcyra sa treaca înmâiniie Corinthuiui.

Inevitabilitate ~ proiecjia viitorului

În mod ironie, credinta cà razboiul era inevitabil a jucat un roI important în provoca-
rea acestuia. Atena ~i-a dat seama cil, daca râzboiul urmeaza sa vina, este mai bine sa aibi!
o superioritate navala de doi la unu, decât 0 inferioritate de unu la doi. Credinta cà raz-
boiul devenise iminent ~i inevitabil era esentiala pentru procesul de decizie. De ce sa fie
af?a? Uitap-va din nou la Dilenîa Definutului. La prirna vedere, e n1ai bine pentrü fiecare
depnut sa tri~eze ~i sa·llase pe celalalt de fraier, dar cum fiecare cunoa~te situalia, ei mai
~tiu ca, dacà pot avea încredere unul în altul, amândoi trebuie sa aleaga cea de-a doua so-
lupe buna ~i sa coopereze linându·~i gura. Cooperarea e dificil de realizat atunci când joci
respectivul joc doar 0 singura data. Repetiind jocul dîn când in când, oamenii pot invata
sa coopereze, dar daca este doar un singur jac, cel care tri~eazà poate primi recompensa,
iar cel care are încrederf"lsa riunâna de fraier. Politologul Robert Axelrod a introdus
Di/ema Definutu/ui pe ca1culator, aplicând diferite strategii. A constata! cà, dupa multe jo-
cUli, cele mai bune rczultate crau in medie cele pc care elle·a denumit dintc pentru dinte
(sa plate~ti cu aceea~i monedà). "i\m sà-ti fac ~i eu tie. ce nü-ai fàeut ~i tu mie", Vacà la
prima mutare, tu trisezi, trisez si eu. Daca trisezi din nou, si eu trisez din nou. Daca tu co-
ûperezi, COûpeïez ;;i eu. În ~ele' clin UrIna, jucàtorii constaià ca bêlleficiul total ûbtinut de
pe urmajocului este mai mare daca inva\il sa coopereze. InsàAxelrod avertizeaza ca dinte
pentru dinte este 0 strategie buna doar atunci când ai 0 ~ansa in a continua jocul pentru
mai mult timp, atunci când exista 0 "lungà proieqie a viitorului". Atunci când ~tii cà ur-
mcaza sa joci cu aceia~i oameni pentru 0 lunga perioada, trebuie sa inveli Sa cooperezi.
lalii de ce credinta ca razboiul devine inevitabil este atat de dàunatoare în politica in-
ternalionalà. Atunci când crezi cà riizboiul este inevitabil, e~ti foarte aproape de ultima
mutare. Când ajungi la ultima mutare (care poate implica supraviefliirea ta - cu alte
cuvinte, dacà vei mai juca vreodam aces! joc), atunci poate îti faci probleme dacà te mai
pop încrede sau nu in adversarul mu. Dadi bânuie~ti ca adversarul mu va tri~a, este mai
bine sa te bazezi pe tine insuti ~i sa-ti asumi mai degraba riscui de a dezerta, decât de a
coopera. Asta este ceea ce au fileut atenienii. Confruntap cu credinta ca ràzboiul va avea
loc, ei au decis ca nu·~i pot permite sa aibà încredere in corinthieni sau ln spartani. Era
mai bine sa aiba flota corcyriana de partea lor decât impotriva lor, atunci când acest lucru
aducea a ultima mutare din joc ~i razboi inevitabil.
26 jGSEPII 5 NYE, jR

Riizboiul Peloponesiac a fost intr-adevar inevitabil? Tucidide avea un punet de vedere

pesimist asupra naturii umane; el declara: "Opera mea nu este 0 seriere menità sà sa-
tisfaciigustul unui public in cuno~tintâ de cauza, ci a rost scnsa ca sa dureze 0 vesnicie"14
Istoria sa aratii natura umana prinsa in situalia din Dilema DepnutuJui, de atunci ~i dir.tot-
deauna, Tucidide, ca toti istoncii, a trebuit sa accentueze anumite lucruri si nu altele, Tu-
cidide a ajuns la concluzia potrivit careia cauza riizboiului a fost ascensiun~a Atenei ca pu-
tere ~i teama pe care aceasta a produs-o in Sparta. Însa clasicul in viata de la Universitatea
Yale, Donald Kagan, susline cà puterea ateniana nu era in cre~tere in ajunul izbuenirii ràz-
boiului din anu1431; lucunle incepusera sa se stabilizeze un pic. Mai departe, spune Ka-
gan, Sparta nu se temea atât de mult de Atena cât se temea de riizboi. Atât Atena cat si
Sparta erau state sclavagiste, ~i amândoua se temeau cà declan~area razboiului ar putea
oferi sclavilor prilejul de a se rascula, Diferenta era cii sclavii, sau ilotii clin Sparta, formau
90% din populalie, cu mult mai mult decàt procentul de sc1avi clin Atena, iar spartanii
aveau experienta unei recente rascoale a ilotilor in an.u1464. Potrivit lui !(agan, spartanii
î~i faceau griji in legàturà cu ascensiunea atenienilor, iar acest lucru ereea teamà, însa
Sparta se temea si mai mult de 0 rascoala a sc1avilor.
ca,
Astfel potrivit lui Kagan, cauzele imediate sau cele care au precipitat ràzboiul au
fast mai importante decàt admite teoria inevitabilitalii a lui Tucidide. Corinthul, de pildà,
credea cil Atena nu va lupta; a judecat gresit raspunsul atenienilor, in parte pentru cà erau
asa de suparali pe cei din Corcyra. Periele a reactionat peste masura; a faeut gre~eli cà Ic-
a dat un ultimatum celor din Potidaea si ca a pedepsit Megara prin ruperea legaturilor co-
merciale. Aceste gre se1i politice i-au facut pe spartani sa ereada ca, la urma unnelor, poa-
te di razboiul merita riscul. Kagan sustine ca ascensiunea atenienilor a provocat primul
razboi peloponesiac, insa Armistiliul de 30 de ani a stins flacara. Asa cà, pentru a incepe
cel de-al doilea riizboi peloponesiac, "scânteia tulburiirilor din Epidarnnus tre buia sa cadi!
pe una din rarele matenale inflarnabile ce nu fusesera bine imbibate cu apa. Apoi avea ne-
voie sa fie ventilatii continuu si cu fortil de catre corinthieni, curànd sprijinili de catre cei
din Megara, Potidaea, Aegina ~i aripa riizboinicà din Sparta, Chiar ~i atunci scânteia putea
t! stinsa, daca atenienii nu veneau sa puna paie pe foc intr-un moment de rascruee"15 Cu
a:te cuvinte, riizboiul nu a fost provocat de forte impersonale, ci plin decizii proastc luate
in circumstante dificile. .
ca
Poate nu este prudent sa-l punem sub semnul lntrebarii pe Tucidide, t!gura de fIun-
te a istoricllor, dar foarte pulin inevitabilul este vreodatii adevarat in istorie. Comporta-
mentul uman este voluntar, cu toate cà exista mereu constrângeli externe. Karl Marx a
observat cà oamenii fac istoria, dar nu in conditiile pe care le aleg ei. Elenii (grecii anticO
au adoptat solulii cu gre~eli, fiindca au fast prin~i in situatia bine descrisà de Tueididc ;;i
de DiJema DepnutuJui. Dilema cu securitatea a facut riizboiul foarte pro babil, dar 'foarlé
probabi!' nu este acelasi lucru cu 'inevitabil'. Riizboiul nelimitat de 30 de ani care a de-
vastatAtena nu era inevitabil. Deciziile umane au conta\. Întâmplàrile ~i personalitatile au
importantâ, chiar daca ele opereaza in limitele fixate de structura mai mare, situalia de
insecuritate ce seamima cu DiJema Detinutului.
Ce înva\aturà de actualitate putem trage noi din aceastii istorie antiea? Trebuie sa tim
constienti atât de lucururile obisnuite, càt si de schimbiin. Unele trasaturi structurale ale
politicii internationale indreapt!.. evenime~tele mai degraba 1ntr-o direc\ie decât in alta.
latii de ce este necesar sa intelegem dilemele cu securitatea din DiJema DepnutuJui, Pc
de alti parte, asemenea situalii nu dovedesc cà razboiul este inevitabil. Existà grade de li-
bertate, iar deciziile umane pot sa previna uneori rezultatele cele mai sumbre. Coopera-
l'ca survine in afacelile internationale, chiar dacil structura generalà a anarhiei tinde sà 0
descurajeze.
Desciirarea conf1ictelor internationale 27

Este necesar, totodata, sa ne dam seama de analogiile istorice eât se poate de super-
fieiale. Pe perioada 'razboiului reee', era la moda sa se spuna ca Statele Unite sunt 0 demo-
erape si 0 putere maritimà, în timp ce Uniunea Sovietiea este 0 putere de useal si are la-
gare de munca for(ata; America era Atena, iar URSS era Sparta pusa sa rejoace un mare
conflict istorie. Insa, astiel de analogii de suprafal't au ignorat faptul ca antica Atena era
un stat cu sclavi, sfâ~iatii de tulburiiri interne, ~i ca democrapi nu detineau mereu con-
trolul treburilor statului. Mai mult, spre deosebire de 'razboiul rece', Sparta a cà~tigal.
o alta leetie pentru noi este aeeea de a fi con~tienti de selectivitatea istoricilor. Nirneni
nu poate relata lntreaga istorie a oricarui lucru. Imaginati-va încercarea de a povesti tot
ce s-a întiirnplat în ultimul eeas, mult mai pupn întreaga poveste a vietii tale ori întregul
razboi. Prea multe lucruri s-au Intâmplat. 0 relatare la mâna a doua, în care totul a fost
reconstituit. ar lua tot atâta timp ca sa povestesti cât le-a luat evenimentelor ca sa aibii loe
in primul rând. Astiel ca istoriêii abstractizeazà mereu. Ca sa seriem istorie, chiar istoria
ultimei ore sau a ultime; zile, trebuie sa simplificiim. Trebuie sa seleetatn. Aspectele pe
care le selectàm sunt evident influen(:ate de valorile, înclinatiile ~i teorille din mintea noas-
tra, indiferent daca ele sunt explicite sau doar in faza incipienta.
Istoricii sunt influen(:ati de preocuparile lor contemporane. Tucidide era preocupat de
modul cum atenienii înval't lectiile razboiului, învinuindu-i pe Pericle ~i democrati de cal-
cule gre~ite. A~adar, el a pus accent pe acele aspecte ale situatiei pe care le-am prezentat
drept Dilema Detinutului. Totu~i, aceste aspecte ale ri\zboiului erau ele importante, dar
nu erau întreaga poveste. Tucidide nu a seris mult despre relatiile Atenei cu Persia, ori
de cdictul prin care s-a stopat comer(ul cu Megara, ori despre cre~terea tributului pe care
trebuiau sa-I dea Atenei celela!te state membre ale Iigii de la Delos. Istoria lui Tucidide
nu a fost în mad deliberat eronatii sau partizana, ci un exemplu de modul cum fiecare epo-
cà tinde sa rescrie istoria, fiindca problemele puse pe vasta panoplie de fapte tind sa se
schirnbe cu tirnpul.
Nevoia de a selecta nu înseamna ca totul este relativ ori ca istoria este un nonsens. 0
astiel de eoncluzie este nefondata. lstoricii buni ~i speciali~tii în ~tiinte sociale fac tot po-
sibilul ca sa puna întreban în chip onest, venînd cu fapte care in mod obiectiv au legatura
cu subiectullor. Însa ei si studentii lor trebuie sa-si dea seama ca, ceeea ce este selectat,
este de nevoie doar 0 o~rte a istorisirii. Întotdeau~a întrebati ce orobleme a ridicat serii-
torul ~i dacà acesta a loÏ.murit faptele cu atentie ~i obiectivitaté. FiJi atenti la partizanat. Op-
tiunea este 0 parte foarte impartanta a istoriei ~i a scrierii istoriei. Leacul pentru 0 înte-
legere gre~itii a istoriei este sa citim mai mult, nu mai putin.

PROBLEME DE ETICÀ ~ POUrICÀ INTERNATIONAlÀ

Data fiind natura dilemei cu securitatea, unii reali~ti cred ca preocuparile morale nu
joaca nici un roi în conflictele internationale. Totu~i, etica joaca un roI în relatiile inter-
nationale, de~i nu acela~i roi ca în politica interna. Argumentele morale sunt folosite de
pe vremea lui Tucidide. Atunci când Corcyra s-a adresat Atenei pentru a solicita ajutor,
aceasta a folosit limbajul e~cii: ..În primul rând, nu-i yeti sprijini pe agresori, ci pe cei care
~unt victimele agresiunii. In al doilea rând, veti c~tiga ve~nica noastra recuno~tintii"16.
Inlocuir 'Bosnia' cu 'Corcyra' ~i 'Serbia' cu 'Corînthul', iar aceste cuvinte ar putea fi rostite
în timpurile moderne.
Argumente morale emotioneaza ~i constrâng oamenii. ln acest sens, moralitatea este
o rcalitate puternica. Totu~i, ~i argumentele morale pot fi folosite retoric, drept propagan-
dà, pentru a disimula motive mai putin e1evate, iar cele mai puternice sunt deseori
Descifrarea conf1ictelor internationale 35

principii, nu înseamna ca nu exista nid un tel de principii. Cât de departe trebuie sa

mergem cu aplicarea moraIitàtii în politica internaJ:ionalà? Ràspunsul trebuie dat cu grija,
pêntrü di, atLlnci când moralitatea detennina totul, moralitatca poatc duce la un senti-
ment de puternicà nemu!\ufiÙre, iar acest lueru poate conduce la risçuri extreme. La ur-
ma urmelor, nu exista chestiuni de ordin moral între cei incineraJ:i. lnsa, pe cinstite, nu
putem ignora moralitatea în politica internationalà. Fiecare persoana trebuie sa studieze
evenimentele ~i sa ia singur 0 decizie privind judecatile ~i eehiIibràrile. Logica durabila a
conflictului international nu înlatura responsabilitatea pentru opJ:iunile morale, cu toate
cà impune 0 percepere a situatiei speciale care tace dificile aceste optiuni.
Pe când morala specifica ~i dilemele de securitate ale Riizboiului Peloponesiac sunt
uniee, multe dintre probleme reapar în decursul istoriei. Urmàrind evoluJ:ia relatiilor
internationale, vom vedea mereu tensiunea dintre realism ~i liberalism. dintre sceptid !?j
cosmopoIiti, dintre un sistem anarhic de state ~i organizaj:iile internationale. Yom revedea
DileI11i1 Delillulului si VOIU continua sa ne luotâtn cu ofoblelne1e dificile si confuze ale raz-
boiului. Vo;n vedea cum diteriJ:i actori de pe scena môndialii au abordat crizele din vremea
lor si cum variaza obiectivele si instrumentele acestora. Asa cum s-a mentionat si la în-
cep~t, anumite variabile care caracterizeazà poIitiea internàtionalà din zileie noastre pur
si simplu nu existau pe vremea lui Tucidide. Nu numai cà nu erau arme nUcleare, dar nu
existau niCÎ ONU, niCÎ lnternetul, nid corporatiile internationale ~i niCÎ cartelurile. Studiul
conflictelor internationale este 0 stiintà inexactà ce combina istoria si teoria. Croindu-ne
drum cu ajutorul t~oriilor ~i exe~pleior, încercam sa tinem minte ce 'anume s-a schimbat
~i ce a ramas constant, a~a încât sa ne întelegem mai bine trecutul ~i prezentul ~i sa ne
strccuram mai bine printre greutàtile necunoscute ale viitorului.

CRoNOLOGIE: RAzBOAlEΠPELOPONESlACE

Nota: Datele notate cu asterisc apm-pn traducatorului, tiind consemnatc cu intenpa de a oferj ci-
titorului interesat un tabJou cât mai complet al epocii ln care au loc evenimen.tele descrise aici; pe
alocuri, s-au adus $i completari. '
*c590 I.e.n. - Primul razboi sfânt din Elada. Anthela, ajutatà de atenieni ~i alte ora~e, cucere~e
~i pustie~tc Cirrha, statul-ora~ care controla Templul de la Delli.
*cSOS te.n. - Sc formeaza liga Peloponesiaca, incluzând Sparta si toate statele din penin sula
Peloponnes, mai putin Achaea ~i Argos. '
*499-494 t.e.n. - Ionienii se revo1ta împotriva per~ilor. Atena trimite fot1e navale ca sa-i ajute pe
rasculati, însà per::;ii înàbu~à revolta.
490 I.e.n. - Primul ràzboi persan (Este vorba de Bàtàlia de la Marathon. Un corp expeditionar
de 30.000 de soldali, condus de regele Darius 1 aI per~ilor, debarcà la Marathon pentru a màr~ii.lui
spre Atena. Sunt respin~i de cci 10.000 de soldati atenieni afIati sub comanda lui Miltiade, c54<k489
Î.e.n. De aici, ~i denumirea probei sportive marathon - 40.100 f i - n.t.).
*483 I.e.n. - Aristide (e530.c468 i.e.n.), lider al factiunii nobiliare a partidului antipersan din
Atena. este ostracizat pentru cà s-a opus construirii unei flûte, politica susÇinuta de Themistocle
(c527-c460 i.e.n.), lider al fac(iunii populare din acela~i partid. Curând dupà aceea, Themistocle a
fost ales general-~ef al Atenei.
480-479l.e.n. - Al doilea ràzboi persan (Xerxes, e519-465 i.e.n., regele per~ilor, invadeazà Elada
cu 0 armalà de 180.000 de soldati - n.t.).
*480 te.n. - Bàtàlia de la Salamis. Dupa ce-i zdrobese pe atenieni, per~ii sosese in Golful
Salamis, unde se afla adapostità flota grecilor. Sunt pacaliti de Themistocle care îi face sa creadà ca
flota elena se va retrage in cursul noptii. În schimb. a~teaptà navele per~ilor pe care apoi le distruge.
36 JOSEPH S. NYE. jR

*479 I.en. Biitiiliile de la P1ataea ~i Mycale. Potrivit traditei, ambcJe victorii ale "recilor asupra
per~ilor au avut loc in aceca~i zi.
478 I.e.n. - Spartanii renuntà la rolul conduciitor.
47S477 Le.n. - Crearea ligii de la De10s ~i a imperiului atenian (Atcna sernneaza un tratal
ofensiv ~i defensiv cu ionienü împotriva Persiei. Trezoreria este organizata de A.ristidc, iar adunarea
se tine pe insula Delos - n,t.).
464 I.e.n. - Rascoala Hoplor din Sparta.
*464461 t.e.n. - Al treilea ràzboi rnessenian. Cci clin Messena se ràscoalà împotriva Spartci
zguduiti de cutremur. Sunt înfrânçi în 461 i.e.n., însâ Sparta le acordà un salv-concluct (protectie ofÏ-
cialà) pentru a se stabili in teritorii puse la dispozitie de Atena.
461 I.e.n. - Izbuc"e~te primul Rizboi Peloponesiac (ino'e Atena si statcle din peninsula
Peloponnes - n.t.).
*c459I.e.n. - Peride (499-429 i.e.n.) devine lider al partidului popular din Atena. Sub con du·
ccrea sa, Atena atinge apogeul ca putere maritima ~i un intins imperiu colonial.
*457I.e.n. - Sparta se aloturii celor care luptau impoo'iva Atenei.
*451 te,n. - Cimon (c507-449 Le.n.) om de stat atenian ~i general, principalul adversar al lui
Peri de, se Întoaree din exil ~i negociaza cu Sparta 0 pace pc 5 ani. Moare in timp ce cOllllucei:l
fOi1-ele ateniene in Cipru.
*449-448 I.e.n. - AI doilea riizboi sfânt inlre Atena ëi Sparta pentru Templul de la Delfi.
*448 Le.n. -liga de la Delos devine Imperiul Atenian, ca unnare a deciziei lui Pericle de a folosi
fondurile Ligii doar pentru interesele Atenci.
445l.e.n, - Pacea de 30 de ani dintre Atena, Sparta si peloponesiaci.
445-434 r.e.n. - Zece ani de pace.
434 I.e.n. - Conflictele din Epidamnus ~i Corcyra.
433 I.e.n. - Atena inlervine in Potidaea.
4.32 te.n. - AduDarea S}:artanà dezbate chestiunea razhoiuluL
431 I.e.n. - Izbuenirea celui de-al doilea Ràzboi Pe1oponesiac (Este vorba de Marcle Ràzboi
Pe]oponesi8c, in care Atena ~i imperiul sau se Iupta cu Sparta ~i Liga Pcloponesiacà pentru he-
gemonie in Elada - n.t.).
429 te.n. - Cuvântare la funeraliile lui Peride (care fusese înlâturat cu an mai înainte, iar apoi
reales gene:'al-ëef al Atene; - n.t.).
*421 t.e.n. - Pacea lui Nikias (lider conservator atenian, cel care negoclase si Facea din 423
j,c.n.) intre Atcna, Sparta ~i alti participanti la Râzboiul Peloponesiac.
*418I.e.n. - Alcibiade (450-404 i.e.n.), fast cândva sub tutela lui Pericle ~i unul din discipolii
preferati ai lui Socrate (469-399 Le.n., fllosof cleo, l.:'xponcnt Ideologie moderat al aristocratie!
sdavagistc ateniene, condamnat la moarte de càtre statul democratîc atenian: a tost siiit sa bca
cucutà; de la el ne-a fiimas cugetarea ;,Cunoa~te·te pc tine insu?"), con duce 0 forta ateniana în
sprijinul eelol" din Argos, stat atacat de spartani. Atenicnii sunt infrànp..
4161.e.n. - Dialogul cu cei din Insula Melos.
413 I.en - Înfrângerea Atenei in Sicilia (Este vorba de expeditia sicilianà pornita in anul 415
Le.n. Alcibiade are câ~tig de cauzà in fata lui Nikias în pledoaria sa pentru 0 campanie împotriva
Siracuzei. Expeditia e~ueaza, soldându-se cu un dezastru total pentru atenieni. Nikias se prcc!à :;;i
este executat, la fel si alti generali capturati - o.t.)
411 te.n. - Olig~rhÜ se revoltâ la Aten~ (În acest context, Alcibiade este rechemat la Atena, iar
in 410 Î.C.l1. distruge tlota nava1a a peloponesiacilor - n,t.).
*411 t.e.n. - Sparta semneazà un tratat de pace cu Pcrsia.
*407 te.n. - Alcibiade este reales general-~ef al Atenei. Un an mai târziu este înfrânt de spartani
pc marc, picrde puterea 9Î fuge dîn Atena.
*405 i.e.n. - 0 noua flota spartana distruge flota atcnîanà în atacul surpriza de la Aegosopotami.
404 te.n. - Atena este infrânta ~i fortatà sa darâme zidurile de apàrarc (Atcna sc preda Spartei,
care va conduee Elada pentru urmatorîi 30 de ani. Acest lucru a Însemnat sfârsitul imreriului
atenian - n.t.).
 Descifrarea confljctelor internationale 37

ÎNrREBARr DE SIUDIAT
1. Ce roI trebuie sàjoace considcratiile ctice in gcstionarea relatii10r internationale? Ce roljoaca
de? Putem vorbi clar desprc datorii morale fata de altc natiuni ori poporul acestora?
2. Existà 0 deosebirc între obligatiilc morale din domeniile politicii interne ~i internationale?
Pornind de la dialogul cu eei din Melos, atenienii s-au comportat moral? Dar bàtrânii melieni?
3. Ce este reaJismuR Prin ce difera el de punetul de vedere libcral in politica mondiala?
4. Cc scoatc in reliefTucidide ca fiind principale1e cauze ale R3.zboiului Peloponesiac? Care crau
caUle netnijlocite? Cafe erau cauze nmdcnnentale?
5. Ce fel de teorie referitoare la re1atiile internationale rczulta implicit din rclatarea lui Tucidide
privind razboiul? "
6. Era Riizboiul Peloponesiac inevitabil? ln caz afirmativ, de ce si când? Daca nu, cum si când
putea fi prevenit?

NOIE
"T
1. Peter allcnnstccn :,ü ivlargarcla Sollcnbcrg, ,/\l'merl CorJ1ict, 1989-2000" în Sollenberg
(editor) States in Armed Conflict 2000 (Uppsala University, Department of Peace and Conflict Re-
search, Report No. 60. 2001), p. 10.
2. Thomas Hobbes, Leviathan, ed. C. B. MacPherson (London: Penguin, 1981), p. 186.
3. "From Our Dec. 13 Pages, 75 Years Ago", International Herald Tribune, 13 dec. 1985.
4. Miles Kahler, "Inventing International Relations: International Relations Theory afrer 1945",
in Michael W Doyle ~i G. John Ikenberry, editori, New Thinking in International Relations Theory
(Boulder, CO: Westview Press, 1977), p. 38.
5. Emanuel Adler, "Constructivism in International Relations: Sources, Contributions, Debates
and Future Directions", in Walter Carlsnaes, Thomas Risse si Beth Simmons, editon, Handbook of
International Relations (Thousand Oaks, CA Sage Publications, 2003).
6. John Maynard Keynes, The General Theory of Employmen~ Interest and Moncy (London:
Macmillan, 1936), p. 383.
7. Vânzarilc ~i PIB sunt masuràtori diferite, iar asta cxagereaza oarecum rolul corporatii1or.
'lotu~i,eomparapa este interesanta.
8. Joseph S. Nye, Jr., "As China Rises, Must Others Bow?" The Eeonomist, 27 iulie 1998.
9. Robert Gilpin, War and Change in World Politics (Cambridge: Cambridge University Press,
1981), pp. 227-228.
10. Thucydides, History of the Peloponnesian War, traducere de Rex Warner, editor M. K
Hnley (London: Penguin, 1972), p.161.
li. Ibid., pp. 82-83.
12. Ibid., p. 57.
13. Ibid., p. 62.
14. Ibid., p. 48.
15. Donald Kagan, The Outbreak of the Peloponnnesian War (lthaca, NY: CorneD University
Press, 1969). p. 354. Pentru 0 interpretare aiternativa a realitaplor cu expansiunea Atcnei, vezi G.
E. M. de Ste. Croix, The Origins of the Peloponnesian War (lthaca, NY: Corne)) University Press,
1972), pp. 60, 201-203.
16. Thucydides, Historyofthe Peloponnesian War, p. 55.
17. Ibid., p. 402.
18. Ibid., p. 80.

BlBllûGRAFiE SEUXllVA

1. Morgenthau, Hans, Polities Arnong Nations (New York: Knopf, 1989), Chapter 1.
2. Waltz, Kenneth, Man, the Stàte, and War (New York: Columbia University Press, 1959), pp. 1-15 .

.1.
38 . JOSEPH S NYE, JI?
3. Moravscic, Andrew, ''Taking Preferences Scriously: A Liberal Theory of International
Politics", International Organization, 51:4 (Autumn 1997), pp, 513-553.
4. Thucydides, History of the Peloponnesian War, trans" Rex Warner, cd. M. K. Finley (London:
Penguin, 1972), pp. 35-87, 400-408,
5. Kagan, Donald, The Outbrcak of the Peloponessian War (!thaca, NY: Cornell University
Press, 1969), pp, 31-56, 345-356.

BIBUOGRAFIE SUPUMENfARÀ

Axelrod, Robert M., The Evolution of Cooperation (New York: Basic, 1984),
Ba, Alice, and Matthew J, Hoffmann, "Making and Remaking the World for IR 101: A ReSvurce
for Teaching Social Constructivism in Introductorya Classes", International Studies Perspectives,
4:1 (February Z003) , pp, 15-33.
Bagby, Laurie, "The Use and Abuse of Thucydides". InteJ11ational Organization, 4R: 1 (VVintf'r
1994), pp. 131-153.
Baldwin, David, Neorealism and Ncoliberalism: The Contemporary Debate (New York: Colum-
bia University Press, 1993),
Beitz, Charles R., Political Theory and International Polities (princeton, NJ: Princeton Uni-
versity Press, 1979).
BeUs, Richard, "Should Strategie Studies Survive?" World Politics, 50:1 (Oetober 1997).
Brown, Michael, et al., Theories ofWar and Peace (Cambridge, MA: MIT Press, 1998).
Bull, Hedley, The Anarehical Society: A Studyof Order in World Polities (New York: Colu:nbia
University Press, 1977),
Caporaso, James A, ed., Dependence and Dependency in the Golbal System, special issue of
International Organization, 3Z:1 (Winter 1978),
Dessler, David, "Constructivism Within a Positivist Social Science", Review of Inte171ationa!
Studies 25, (1999).
Doyle, Michael W" Wars of War and Peace (New York: Norton, 1997).
Doyle, Michael W" and G, H, John Ikenberry, eds" New Thinking in International Re/ations
Theory (Boulder, CO: Westview, 1997).
Elshtain,]. Bethke, H'omen and 1113[, 2nd ed., (Chicago: University of Chicago Pre:,;:;, 1994).
Finnemore, Martha, and Kathryn Sikkink, "Taking Stock: The Construftivist Research
Program in Inlernational Relatiuns aIld 'Vot1ù Polltics", Annua! Reviê'.~; üf Politica1 Science, Vû1. -4
Gune ZOOI) , pp, 391-416.
Gaddis, John Lewis, The Landseape of HistOly: How Historians Map the Past (New York:
Oxford University Press, ZOOZ).
Gilpin, Robert, War and Change in Wor/d Politics (Cambridge: Cambridge University Press, 1981).
Goldstein, Joshua S" War alld Gellder (Cambridge: Cambridge University Press, ZOOI).
Hinsley, F. H., Power and the Pursuit of Peaee (ùJndon: Cambridge University Press, 1967).
Hoffmann, Stanley, Duties Beyond Borders: On the Limits and Posibilities of Ethieal
International Polities (Syracuse, NY: Syracuse University Press, 1981).
]crvis. Robert, "Rcalism, Game Theory, a:1d Cooperation", VVorld Politics, -10:3 (Apri11988), pp.
317-349.
Katzenstein, Peter .1., cd" The Culture of National Security (New York: Columbia University
Press, 1996).
Katzenstcin, Peter 1.. Robert Kcohane, ,md Stephen Krasncr, .,1ntprnational Organization and
The Study ofWorld Politics", International Organjzation, 52:4 (FallI998).
Keohanc. Robert O., cd., Nca.Rcalism and Its Cridcs (New York: Columbia liniversity Prt'ss, 1996)
Kissinger, Henry, Diplomacy (New York: Simon & Schuster, 1994).
Lapid, Yosef, and Freidrich Kratochwil, eds., The Return of Culture in Internatiunal Relatiuns
Theory (Boulder, CO: Lynne Rienner, 1996),
Levy, Jack S., Warin the Modern Great Power System, 1495-1975 (Lexington: University Press
of Kentucky, 19B:l).
Dcscifrarea conflictelor internationale 39

Mereer, Jonathan, ,,Anarehy and Identity", International Organization, 49:2 (Spring 1995), pp.
229~252.
Oneal, John, and Bruce Russett, "The ClassicaJ liberaIs Were Right Democracy, Interdepen-
dence, and Conflict, 1950-1985", International Studies Quarterly41 (1997), pp. 267-293.
Rosecrancc, Richard N., The Rise ofthe Trading State: Commerce and Conquestin the Modem
World (New York: Basic, 1986).
Rosenau, James N., Turbulence in World PoUties: A Tbeory of Cbange and Continuity
(Princeton, NJ: Princeton University Press, 1990).
Ruggie, John G., "What Makes the World Hang Together: Neo-Utilitarism and the Social
Ccmstruct!vist Challenge", !ntemationEl OrgarJization, 52:4 (1998), pp_ 855-88S.
Spruyt, Hendrik, Tbe Sovereign Slate and !ts Competitors (prieeton, NJ: Princeton University
Press, 1994).
Tieknor, Ann J., Gender in International Relations (New York: Columbia University Press, 1992).
Van Evera, Stephen. TIle Causes ofWar athaca, NY: Cornel! University Press, 1999).
\j\laever. Ole, "The Sociolog'j of a Not Sc International Discipline: Atnerican and European
Dcvclopments in International Relations'\ LrJ.ternational Organization, 52:4 (1998), pp. 687-727.
Waltz, Kenneth N., Theory of International Polities (Reading, MA: Addison-Wesley, 1979).
Walzer, Michael, Just and Unjust Wars (New York: Basic Books, 1977), Part One and Two.
Welch, David A, "Why IR Theorists Should Stop Reading Thucydides", Review ofIniernational
Studies Ouly 2003), pp. 301-319.
Wendt, Alexander, ,,Anarchy Is What States Make of It: 'Ibe Social Construction of Power
Polities", International Organization, 46:2 (Spring 1992), pp. 391-427.
Zacher, Mark, "The Territorial Integrity Norm", International Organization, 55:2 (2001).