În contra direcţiei de astăzi în cultura română 1868

Textul reprezintă un răspuns la critica adresată revistei lui Titu

Maiorescu din partea revistei din Trasnilvania.
Convorbirile literare au publicat un șir de cercetări critice asupra:
- Lucrărilor ce au caracterizat cultura română
- Poeziei de salon și celei populare
- Etimologismului d-lui Cipariu
- Lepturarului d-lui Pumnul
- Dreptului public
- Limbii Române în jurnalele din Austria
S-a reprodus o tăcere a răspunsurilor criticilor. Excepția fiind a
Transilvaniei ce a caracterizat întreaga cultura română, reprezentând
floarea dezvoltării intelectuale.
Transilvania critica acordarea importanței ortografiei și gramaticii
corecte, considerând că există alte probleme mult mai arzătoare ce
necesită o astfel de atenție.
Titu Maiorescu nu este de acord cu critica revistei Transilvaniei
considerând-o nepotrivită.
Foaia Transilvaniei este slab redactată printr-o formă și un cuprins
stricăcios, conținutul reprezentând direcția de astăzi a culturii.
Reprezintă neadevărul din politică, poezie, gramatică și manifestările
spiritului public.
În anul 1820 societatea română se trezește dintr-o letargie cauzată de o
mișcare contagioasă.
Românii considerau că procesul punerii bazelor civilizației este aproape
terminat, în comparație cu Titu Maiorescu care era de părere că foarte
multe aspecte nu sunt puse la punct.
Mobilul propriu reprezenta vanitatea de a arăta popoarelor străine
egalitatea la nivelul civilizației cu orice preț.
Din cauza lipsei de fundament se realizează “o rătăcire totală a
judecăței”.
În anul 1812 apare falsificarea istoriei.
Petru Maior scrie istoria sa despre începutul romanilor, interpretând
pasajele îndoielnice din Eutrop și Julian.
În anul 1825 începe falsificarea etimologiei.
Apare Lexicul de la Buda, stabilindu-se originea romană și prezenta
slavonei.
În anul 1840 începe falsificarea filologiei.
Se publică cartea “Tentamen criticum in linguam romanciam” care are
scopul de a arăta puritatea limbii vorbite de poporul român.
Meritul pentru dovedirea latinității a limbii române îl au filologii Dietz,
Raynour, Fuchs, Miclosich, Max Muller.
Se realizează o incapacitate de a crea un fond înaintea unor forme, fiind
un viciu al societății.
Exemple:
- S-au fondat jurnale politice și reviste literare fără să aibă un public
dornic sa le citească.
- S-au construit scoli fără să existe profesori care să predea.
- S-a înființat Societatea Academica română fără sa existe preocupări
științifice.
- S-au deschis conservatorul și școala de belearte și s-au construit teatrul
și Ateneul fără să existe artiști de valoare.
Astfel toate acestea reprezintă “producțiuni moarte”, “stafii fără trup”,
“iluzii fără adevăr”, iar cultura României fiind una nulă și fără valoare.
Singura clasa reala este țăranul român, cel care prin muncă face posibilă
realizarea tuturor acestor fantezii și iluzii, fără sa aibă in schimb nicio
satisfacție.
Primul adevăr susținut de Titu Maiorescu se referă la descurajarea și
evitarea mediocritățile, motivând că adevăratelor valori nu le este
necesară indulgența.
Al doilea adevăr susținut de Titu Maiorescu se referă la forma fără fond
care nu aduce niciun folos, nimicind un mijloc puternic de cultură.
Titu Maiorescu considera foaia Transilvaniei cuprinsă de amețeala
formelor deșertice prin care se caracterizează cultura romană.
Transilvania credea că va aduce o evoluție literaturii prin cantitatea
enormă de scrieri lipsite de calitate, lipsite total de activitatea inteligentă.
Concluzionând, Titu Maiorescu precizează că un popor nu poate trăi cu
o cultura lipsită de adevăr.