Junimea si junimismul Revista Convorbiri literare

Pregatita prin activitatea cultural intensa a pasoptistilor, epoca marilor clasici are meritul de a incerca sa intoarca literatura catre ea insasi. Subordonata unui nobil comandament istoric, literatura pasoptista avusese desigur si o functie sociala accentuata care dublase in multe randuri pusese chiar in umbra- functia estetica. Din enumerarea notelor caracteristice pe care junimismul le are in viziunea lui Tudor Vianu - spiritul oratoric, cel filosofic, cultul clasicismului, ironia si spiritul critic- se poate observa orientarea acestei epoci catre esenta culturii, a artei, implicit a literaturii. Polul spiritual fundamental al epocii este societatea culturala si literara Junimea, care prin chiar titulatura ei isi anunta intentia de a insufla un spirit tanar culturii. Societatea este infratita la Iasi, la sfarsitul anului 1863 de catre Petre Carp, Vasile Pogor, Teodor Rosseti, Iacob Negruzzi si Titu Maiorescu, spirite cizelate la universitati europene gandind in consonanta cu spiritul veacului. Tineretea si formatia lor intelectuala determina intransigenta judecatilor critice care gasesc in stilul lui Maiorescu cea mai pregnanta expresie. Intentia modelatoare a junimismului transpare din toate activitatile membrilor ei: prelectiunile populare devin nu doar surse de informatie ci si modele de comportament cultural, promovarea tinerilor talentati, sprijinirea lor cu burse de studii, interesul pentru cultivarea unei limbi romanesti moderne, combaterea demagogiei, a aberatiilor culturale care sunt elemente care demonstreaza ca Junimea inseamna intentie de reasezare a temeliilor culturale romanesti din perspectiva unui unic critic, cel valoric1. In planul literaturii Junimea ofera modelele care vor anticipa directiile majore ale secolului XX, pe Eminescu, Creanga, Caragiale si Slavici ale caror opere vor fi publicate in Convorbiri literare, revista finantata in martie 1867 si condusa pana in 1895 de Iacob Negruzzi. Alaturi de acestia, Titu Maiorescu este formatorul criticii literare romanesti, fiind considerat mentorul cultural al epocii.
1

Cap-Bun Marina, Junimea. Note de curs I, Editura: Cartea Universitara, Bucuresti 2007 pg: 9

Etapele Junimii: 1863-1874- activitatea s-a desfasurat la Iasi si a fost importanta mai ales prin caracterul ei polemic in domeniul limbii, al literaturii si al culturii. Se promoveaza in aceasta perioada princiipii estetice si sociale. Intre anii 1874-1885 se consolideaza o noua directie in literatura romana prin aparitia operelor de maturitate ale lui Mihai Eminescu, Ion Creanga, Ion-Luca Caragiale, Ioan Slavici. Dupa 1885 Junimea impreuna cu revista Convorbiri literare se muta la Bucuresti. Activitatea junimistilor se canalizeaza in aceasta perioada catre preocupari universitare, capatand un caracter academic. Se ocupa de alte domenii ale vietii culturale, neabordate pana atunci si anume filosofa, historia, geografa. Ca urmare se publica prmele studii de istorie A. D. Xenopol- Istoria romanilor in 14 volume de filosofie Vasile Conta. Obiectivele Junimii au fost: raspindirea spiritului critic, incurajarea literaturii nationale, scoaterea in fata a intelectualilor romani, originalitatea culturii si a literaturii romane, crearea si impunerea valorilor nationale, educarea oamenilor prin cultura-culturalizarea maseloreforturile lor indreptandu-se spre receptarea si intelegerea culturii de catre popor, unificarea limbii romane literare. Manifestarile Junimii au fost organizate cu scopul concretizarii acestor obiective. Educarea poporului prin Prelectiuni populare, reusind sa impuna o mentalitate junimista in epoca, fara dogme si sa dezvolte spiritul oratoric pe care il considerau o arta. Unificarea limbii romane literare incepe prin propunerea junimistilor privind inlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin, propunere exprimata inca din 1860. In acest sens Titu Maiorescu publica articolul Despre scrierea limbei romane(1866), in care sustine tate ideile junimiste privitoare la limba: ortografa sa fie fontica, inlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin, respinge etimologismul sustinut de pasoptisti, propune formarea limbii (introducerea de reguli gramaticale)2. Ca urmare a eforturilor lor, Academia Romana aproba si oficializeaza aceasta scriere pentru intreaga tara. Interesul pentru literatura se manifesta inca de la infiintarea societatii si a revistei. Inca din 1865, junimistii emit idea publicarii primei antologii de poezie romaneasca pentru scolari, iar in primul numar al revistei Convorbiri Literare Titu Maiorescu publica studiul O cercetare critica asupra poeziei de la 1867, care il va consacra definitiv ca indrumator si critic literar. In domeniul literaturii, privind poezia, se vorbeste deja despre eminescianism, este apreciat
2

George Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini pana in present, editura Minerva, 1983, cap XII, Junimea

Vasile Alecsandri si se pune accent pe poezia populara, in proza, se remarca in mod deosebit Ioan Slavici si Ion Creanga, in dramaturgie, cel mai valoros este Ion Luca Caragiale. Titu Maiorescu impune gustul si rafinamentul maiorescian in aprecierea valorii operelor literare ale vremii, are fermitate in opiniile si aprecierile sale, urmarind prin critica sa inlaturarea mediocritatilor din literatura. In analiza critica a operelor literare pune accentul pe forma artstica, pe continutul de idei, pe originalitate si autenticitate, apreciind in mod deosebit specificul national, ilustrat de opera literara. Programul ideologic al gruparii conduse de Titu Maiorescu incepe sa se contureze prin Cercetarea critica din 1867 si prin critica formelor fara fond din In contra directiei de astazi in cultura romana. Obiectivele acestei ideologii culturale erau: critica pasoptismului din perspectiva conservatoare, evolutionismul, conservatorismul politic si critica institutiilor liberale.rezultatul direct al acestei ideologii junimiste va fi intrarea grupului junimist in poltica, la inceputul anilor 70, care ameninta sa politizeze cenaclul si revista. Tensiunile optiunilor politice tulbura spiritul de coeziune al grupului dar un reuseste sa transforme revista intr.-una poltica. Prima intrunire a unora dintre membrii viitoarei societati se tinuse la inceputul lui 1864, acasa la Maiorescu, unde Carp a citit introducerea sa din Machbeth. Chiar daca ideea societatii literare nu se nascuse inca, aceasta este, de obicei, considerata prima sedinta a Junimii. Trebuie amintit si faptul ca in aceeasi perioada, duminicile prilejuiau un doar prelectiunile poporale, prmele actiuni publice ale gruparii in curs de constituir, ci si intrunirile prvate, la Maiorescu sau Pogor, in care se analiza calitatea conferintelor tinute si modalitatea de a le face din ce in ce mai solide si mai atractive. Astfel incat ideea institutionalizarii societatii literare, care deja functiona, era iminenta. Ii lipsea doar un nume si acesta fu ales, dupa lungi controverse, reltate de Negruzzi in celbrele sale Amintiri din Junimea. Theodor Rosetti propune numele de Junimea, care este adoptat, pentru evidenta sa neutralitate. Reuniunile numite de societati junimi- s-au tinut saptamanal, acasa la Maiorescu sau la Pogor mai intai vinerea si apoi au fost mutate sambata. Desi Maiorescu era recunoscut in mod tacit ca lder al grupului, adunarile un erau prezidate formal de nimeni si nu aveau o ordine de zi precizata de la inceput caci toata lumea cunostea si respecta tipicul. Prelectiunile populare- expuneri teoretice deschise marelui public- devin una din cele mai esentiale componente ale profilului intelectual al Junimismului. Prmele zece conferinte publice sunt tinute in localul Bancii Moldovei, cu tema generala Reflectiuni filosofice populare relative la familia si educatiune. Ele au un succes imediat si sunt percepute de

auditoriul iesean ca un eveniment cultural remarcabil. In 1864, Maiorescu ofera auditorilor sai fideli un nou ciclu de zece conferinte, carora li se adauga cate doua tinute Carp si Pogor. In anul urmator conferintele sunt intrerupte, datorita procesului de moralitate intentat lui Maiorescu, dar din 1866 ele revin si vor avea de aici inainte un subiect unitar in fiecare an fiind lcrate in echipa. Maiorescu inaugureaza tema generala (care in 1866 era Elemente de viata a popoarelor manifestate in istorie) cu o privire teortica si patru prelegeri, apoi conferentiaza Pogor, Negruzzi si N. Manea. 1867 aduce in prim plan cartile omenirii si echipei i se adauga Caragiale, iar urmatorii doi ani; Maiorescu este iar singurul insarcinat cu prelectiuni, de aceasta data concentrate asupra cercetarilor Psihologice. Fiecare an aduce in prim plan o tema noua de discutie: in 1871 tema a fost Schemele de cultura in popoare, in 1872 Elemente de educatiune, in 1873 Omul si natura iar in urmatorul an, cu Maiorescu plecat la Bucuresti Elemente nationale, prilej cu care asistam si la preluarea stafetei prelectiunilor de catre o noua generatie de junimisti. In acest context, intre noii conferentiari se afla in 1875 si Eminescu, care aduce in atentia publicului Germanii. Seria continua pana in 1881, adica saptesprezece ani, cu un rol bine definit in impunerea junimismului ca fenomen cultural si ideologic3. Junimea urma sa aiba mai multi colaboratori si cel putin cate un membru corespondent in fiecare oras insemnat al tarii precum si in provinciile romanesti aflate sub dominatie straina. Societatea isi propunea sa tipareasca gratis lucrari stiintifice si literare, carti de uz scolar si sa inlesneasca cu cheltuiala autorilor, alte genuri de publicatii, scop in care va adopta si o ortografie unitara si coerenta. Cap de lista se afla noile editii preconzate din lucrarile itoriografice ale cronicarilor, a caror ingrijire cade in sarcina celor mai destoinici membri: Pogor, Carp si Maiorescu. Pentru tate aceste publicatii era necesara o tipografie proprie si odata conturata aceasta idee, proiectul fu dus la indeplinire. Tipografia societatii Junimea a fost unul dintre punctele programatice cheie, caci ampla reforma a societatii romanesti pe care o preconizau includea o valorificare fara precedent a intregii traditii literare si culturale dar si o reorientare a educatiei nationale care erau de neconceput fara o activitate editoriala. Revista Convorbiri literare aparuta la 1 Martie 1867 din initiativa lui Iacob Negruzzi, in paginile careia s-au publicat in timp cele mai multe dintre oprele marilor clasici, devine curand dupa aparitie cea mai importante aparitie a epocii.
3

George Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini pana in present, editura Minerva, 1983, cap XII, Junimea

Articolul program mentiona: Inceputul este modest, dar redactiunea spereaza ca va putea da curand acestei foi proportiuni mai insemnate prin binevoitul concurs ce este in drept a se astepta din partea tuturor autorilor romani. Propunerea de a scoate o revista a societatii Junimea exista, se pare, inca din 1865-1866, si modelul propus initial era revista frantuzeasca Des Deux mondes, dar diferente conditiilor de editare a celor doua publicatii va duce la abandonarea acestuia. Desi exista baza materiala necesara- tipografia- si dorinta grupului de a edita o publicatie de calitate, strangerea materialului si a colaboratorilor cerea ceva timp si decizia infiintarii reviste a fost amanata pana in 1867. S-a ales un nume neutru Convorbiri Literare si cum propunerea ii apartinuse lui Iacob Negruzzi, el fu insarcinat de Junimea cu editarea revistei, de care s-a ocupat 28 de ani4. In 1885, cand redactorul a fost nevoit sa se mute la Bucuresti, s-a mutat si revista, caci toti ceilalti se obisnuisera sa o lase in sarcina lui Negruzzi. Revista Convorbiri literare apare la inceput bilunar, in 16 pagini, format in quarto, intr.-un triaj de 300 de exemplare. Primul numar contine un articol programatic, intitulat Introducere, prima parte a studiului maiorescian Conditiunea materiala a poeziei, o dare de seama intitulata Prelectiuni populare tinute la Iasi de membrii Societatii Junimea, o crnica plstica semnata de Negruzzi si un Apel la autorii romani de a colabora cu noua publicatie. Introducerea era in fapt scrisa in mare parte de Maiorescu, desi ca redactor principal, Negruzzi o semneaza. Ea semnala pericolele la care era expusa viata literara romaneasca, saracita de intaietatea politicului. Revista nu este exclusiv literara, in ciuda faptului ca va publica cele mai importante creatii ale momentului. Ea acorda un spatiu important studiilor stiintifice si general culturale, inscriindu-se in curentul epocii. Chiar daca si-ar fi propus o reprezentare exclusiva a productiei literare, acest fapt nu era posibil. Studiul maiorescian despre poezie demonstreaza ca mai nimic dintre productiile poetice anterioare nu reusise sa treaca de grila critica a cenaclului iar oprele insemnate nu erau inca scrise. Singura sclipire e adusa de studiile critice maioresciene care atrag intre cititorii revistei pe numerosii audienti ai conferintelor sale publice. Foaia literara si stiintifica publica nediferentiat literatura originala si traduceri, articole de sociologie sau filosofie, drept, istorie, studii filologice si multe altele. Totusi,
4

Garabet Ibraileanu, Spiritul critic in cultura romaneasca, 1908, cap. Primul Junimist Costache

Negruzzi, pg 156

revista se impunea instantaneu in peisajul cultural al momentului si triajul ei creste la 600, apoi la 800 de exemplare, pentru ca cererea publicului cititor se marea. Aprobata sau criticata, revista se citeste in cele mai diverse cercuri sociale si culturale si patrunde, inca de la aparitie, in constiinta publica pe care o polarizeaza in doua tabere, orintate pro sau contra junimismului. Printre primii autori de literatura publicati de revista se numarau Iacob si Leon Negruzzi, M. Cornea, Scarlat Capsa, Th. Serbanescu, Matilda Cugler, V. Pogor, Nicu Gane. Primul succes remarcabil este cooptarea lui Alecsandri, care publica aici incepand cu numarul 20, Canticelele comice , dupa ce, in momentul aparitiei revistei, felicitase echipa redactionala. Rar, revista gazduieste si nele recenzii semnate de Maiorescu, Pogor, Carp sau N. Quintescu, in care putem identifica intentia de a incuraja critica literara. Incepand cu 1868, Alecsandri incredinteaza colegilor Pastelurile iar in 1872 poemul istoric Dumbrava rosie, ce fusese citit anterior in cenaclu. Din 1870 incepe colaborarea cu Eminescu, cu Venere si Madona, Epigonii, apoi in 1871 Mortua est. Aceste trei poeme ii furnizau lui Maiorescu argumntele inscrierii poetului din Familia trecuse, practic, neobservat, colaborarea lui Eminescu cu Convorbirile si increderea investita de Maiorescu in talentul sau poetic aveau sa-i schimbe radical cariera literara. Cea mai insemnata parte a creatiilor sale de dupa acest moment se publica, de asemenea in revista cercului junimist. Dintre prozatori, Convorbirile recrutau pe ardeleanul Slavici care isi publica aici povestile si basmele populare, apoi nuvelistica exemplara: Popa Tanda, Scormon, Budulea Taichii. In ciuda rezervelor exprimate la lectura in cenaclu de la 1 Septembrie 1872, revista publica nuvela lui Eminescu Sarmanul Dionis, apoi Fat Frumos din lei. Directia noua a prozei romanesti pe care Maiorescu o anticipase este spectaculos ilustrata in pagibile revistei, care publica jurnalul lui Alecsandri Calatorie in Africa si apoi povestile, nuvelele si Amintirile lui Creanga. Dramaturgia este ilustrata de Convorbiri prin publicarea integrala a pieselor caragialiene, incepand cu Noapte furtunoasa in 1879, dar si a creatilor teatrale tarzii ale lui Alecsandri: Sanziana si Perpelea in 1883, Fantana Blanduziei in 1884, Ovidiu in 1885. Nu lipsesc din paginile reviste traducerile din marea literatura a lumii (Homer, Ovidius, Hugo,etc) si nici literatura populara, dublata de studiile teoretice ce-i erau dedicate. Bine prezentate sunt si lucrarile de orientare stiintifica, cele mai spectaculoase interventii fiind disptele filologice prilejuite de reforma ortogrfica. Sectiunea filolgica a Junimii a reusit

un doar sa impuna propia sa conceptie ortogrfica c isa si creeze cadrul cel mai propice aparitiei unei noi generatii de cercetatori, care vor asegura longevitatea acestor preocupari in paginile revistei Convorbiri Literare. Stimularea discutiilor filosofice in cadrul Junimii vor pregati terenul pentru lucrarile lui Victor Conta: Teoria fatalismului, Teoria ondulatiei universale si Incercari de metafizica. Chiar daca aceste studii de filosofie un au avut un mare succes de public in cenaclul Junimii, dat fiind si gradul inalt de abstractizare 5 pe care il presupuneau astfel de contributii, Negruzzi le publica fara sa ezite in multe numere din revista, intelegand importante lor reala si folosind, in acelasi timp, prilejul de a reactualiza principiul relativei independente a Convorbirilor fata de cercul privat junimist. De ideologa social politica se ocupa mai intai Pogor, care recenzeaza lucrarea lui H. Th. Buckle Historia civilizatiunii in Englitera, ce va deveni amplu subiect de dezbateri si pentru Maiorescu si Xenopol. Nu lipsesc nici preocuparile pentru problemele locale. In 1871 Slavici incredinteaza Convorbirilor ale sale Studii despre maghiari, iar Eminescu publica, in 1876 Influenta austriaca asupra romanilor din Principate. Si mai evident tentat de acest domeniu este Theodor Rosseti, care publica in revista Junimista: Despre directiunea progresului nostru, Miscarea sociala la noi si Scepticismul la noi. Tate aceste compartimente de manifestare a spiritului junimist ceeaza o idee destul de clara a rolului major jucat de aceasta grupare culturala in dezvoltarea literaturii romane. Revista Convorbiri literare, mai cu seama in perioada cat a functionat la Iasi a fost o tribuna fara precedent a spiritului novator al epocii6. Desi amenintata in repetate randuri de influentele activitatii politice a membrilor Junimii, ea a reusit sa ramana o publicatie literara si stiintifica. In aprilie 1893, Iacob Negruzzi facea un bilant al generatiilor perindate in paginile reviste Convorbiri literare: fara un momento de intrerupere foaia noastra a aparut timp de 26 de ani: 18 ani la Iasi si acum s-au implinit alti opta ni de cande a se publica la BucurestiAutorii de valoare din orice tara ori provincia locuita de romani au colaborat la aceasta revista, incepand cu barbatii care faceau parte din generatia de lla 1834 si mai ales din aceea de la 1848, barbati carea u contribuit puternic loa regenerarea noastra nationala. Pe toti acestia i-am vazut stingandu-se unul cate unul, si partea cea mai mare a lucrarii noastre a fost facuta de

Cap-Bun Marina, Junimea. Note de curs I, editura: Cartea Universitara, Bucuresti 2007, pg: 26 Idem 5, pg:27

generatia de la 1866, care, mai ales, contribuie in zilele noastre la organizarea si consolidarea statului, precum si la conducerea miscarii intelectuale a poporului7 Numit profesor la Bucuresti in 1885, Negruzzi ia cu el revista Convorbiri literare, ce apare din acel momento la editura Socec si Teclu, intr.-o mai frumoasa tinuta grafica, conferita si de includerea unor materiale iconografice de calitate. Intre timp, in jurul lui Maiorescu in Bucuresti se formase un nou nucleu junimist, mai puternic decat cel ieseam, pe care doar traditia il mai perpetua ca grup. Mutarea revistei avea sa consolideze si mai mult noua filial. Noul cerc intellectual va furniza revistei material stiintific din plin dar si din paginile revistei lipeste marea literatura care o consacrase in peisajul publicistic al momentului. Cel mai multi scriitori ai Junimii incetasera sa mai scrie: Eminescu era bolnav, Creanga este slabit de crizele epileptice, Caragiale se abtine de la scris dupa esecul comediei Dale carnavalului si va reveni abia spre sfarsitul deceniului. Despre noua generatie de scriitori junimistii care sa aspire la un prstigiu comparabil cu cel al marilor clasici nici nu putea fi vorba. Aceasta stare de lucruri il facea mai tarziu pe Eugen Lovinescu sa considere ca ciclul Junimii si al revistei se incheiase definitivo data cu aceasta mutare de sediu. In 1890, scriind un necrolog la moartea lui Leon Negruzzi, pe care il dedica aproape exclusiv relatiilor dintre intaiul nascut al lui Costache Negruzzi si Junimea, Maiorescu vorbea despre miscarea ieseana ca despre un fenomen incheiat: Junimea din Iasi a fost- si acum putem vorbi de ea ca de un lucru trecut- o adunare privata de iubitori ai literaturii si ai stiintei, de iubitori sinceri. Anul 1894 aduce si problema materiale pentru revista si Maiorescu achita datoriile din propriul buzunar. Negruzzi ia decizia ca de la 1 Ianuarie 1895 sa se retraga de la conducerea revistei, lasandu-o pe mana tinerilor, care ii vor schimba radical orientarea. Acesta este practic inceputul sfarsitului, caci fenomenul cultural junimist se incheiase, dupa cum, in plan european, venise momentul esteticii de tip pozitivist, opus ideologiei junimismului. Astfel se face ca, spre sfarsitul veacului al XIX-lea, marii scriitori ramasi in viata sau cei ridicati din noua generatie devin ostili Junimii si revistei si activeaza in alte publicatii.

Cap-Bun Marina, Junimea. Note de curs I, editura: Cartea Universitara, Bucuresti 2007, pg:28

Bibliografie: Cap-Bun Marina, Junimea. Note de curs I, editura: Cartea Universitara, Bucuresti 2007 George Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, editura Minerva, 1983, cap XII, Junimea

Garabet Ibraileanu, Spiritul critic in cultura romaneasca, 1908

Universitatea Ovidius

Junimea si junimismul. Revista Convorbiri literare.

Master: comunicare si discurs intercultural in cadrul european Masterand: Georgescu Livia-Sorina Anul: I, Sem: II CONSTANTA MAI 2010