Yamadori

Identificarea si alegerea arborilor în mediul lor natural

Locul căutarii
Tehnicii transportării materialului dendrologic
Yamadori este numele japonez pentru acţiunea de a
colecta arbori din natură, care apoi vor fi utilizaţi pentru
bonsai . Locul căutarii
Momentul optim de recoltare este primăvara devreme.

Etapele spre yamadori:

-găsirea unui arbore sănătos şi care datorită condiţiilor
naturale nu s-a dezvoltat normal.
-săparea cu grijă în jurul arborelui pentru a nu afecta
rădăcinile.
-colectarea pământului din apropierea rădacinilor pentru a
fi utilizat ulterior.
-împachetarea rădăcinilor cu materiale textile umede.
-transportarea arborelui pentru a fi plantat în ghiveci.
-plantarea într-un ghiveci mare utilizând ca amestec
pământul colectat de din locul de recoltare a arborelui,
pământ de frunze.
-ghiveciul se aşează afara, arborele se ingrijeşte şi abia
după 1 an se poate utiliza pentru bonsai.
Pinus mugo (yamadori)

Pinus sylvestris(yamadori)
Tehnicii recoltării transportării materialului dendrologic
 Înmulţirea speciilor
utilizate pentru
confecţionarea bonsailor
 1. Înmulţirea prin seminţe
Metode de înmulţire
Bonsaii pot proveni din mai multe surse, fiecare cu avantajele şi dezavantajele ei. Cele mai practice
metode de înmulţire sunt prin seminţe, butaşi şi marcotaj.

Prin seminte:
Avantaje:
- creşterea bonsailor poate fi cel mai bine dirijată, deoarece se începe de la
o vârstă tânără (răsad).
Dezavantaje
- perioadă foarte lungă de obtinere a unui bonsai, deoarece numai pentru
dezvoltarea trunchiului sunt necesari aproximativ 10 ani.
Surse de provenienţă a seminţelor:
-parcuri,
- păduri
-grădini individuale
--distribuitori specializati.

Momentul recoltării seminţelor

- în principal toamna, în funcţie de speciile utilizate
Epoca de semănat
La unele specii seminţe se pot semăna imediat după recolatare (toamna) (în special la speciile
tropicale şi subtropicale), însă unele au nevoie de o perioadă de stratificare şi se vor semăna primăvara.
Stratificarea este un procedeu de inducere a germinării prin menţinerea seminţelor la o
temperatură scazută pe o durată de timp specific fiecărei specii. Se aplică pentru speciile din zonele
temperate, în special pentru conifere. În general, timpul de stratificare poate fi cuprins între 2 şi 4 luni pentru
majoritatea speciilor.
Etapele semănatului:
•Seminţele colectate sunt spălate timp de 10 minute pentru a fi curate.
•Daca seminţele au tegument dur, acesta se slăbeşte prin tratamente speciale.
•Seminţelor li e aplica tratamente fitosanitare obligatorii.
•Seminţele care necesită starificarea se stratifică timp de 2-4 luni.
•Semănatul se va face într-un amestec format din pamânt de frunze, turbă şi perlit.
•Semintele se seamănă la o adâncime de 2-3 ori Ø lor si se acopera sau nu cu amestec. Deasupra se
poate aşeza un strat fin de nisip care are capacitatea de a usca mai repede si de a reduce riscul de
putrezire al tulpinitelor.
•Se aplică lucrări de întreţire a semănăturilor şi apoi a răsadurilor.

Dupa 1-2 ani se poate începe modelarea plăntuţelor printr-o legare uşoară.
  Butaşul - porţiune de plantă (tulpină, lăstar, frunză, rădăcină), fasonată într-
un anumit mod şi care, în condiţii optime de lumină, temperatură, umiditate,
are capacitatea de a regenera unui nou individ complet (emite rădăcini
adventive şi posedă primordiile necesare refacerii părţilor aeriene ale noului
individ).

Înmulţirea prin butaşi determină o perioadă mai scurtă

pentru formarea bonsailor, decât înmulţirea prin seminţe.

Tipuri de butaşi:
După gradul de lemnifigare :
- nelemnificati - sunt cei din anul curent şi au, în
general, o şansă mai mare de înrădăcinare;
- lemnificati - sunt cei din anii trecuţi şi au
avantajul de a fi mai grosi decât cei nelemnificaţi.

După modul de confecţionare

-cu călcâi
-fără călcâi
Momentul optim de butăşire:
-primavara sau vara devreme

Confecţionarea butaşilor:
-se taie ramuri de maxim 10 cm şi se
păstrează 4-6 frunze pe acestea;
-se fac tratamente cu stimulatori de
înrădăcinare.
 Spaţii utilizate pentru înrădăcinarea butaşilor
◦ sere înmulţitor
◦ răsadniţe

 Tipuri de substraturi pentru înrădăcinare:

◦ nisip
◦ perlit
◦ turbă
◦ styromul
◦ apa.
Îngrijirea butaşilor
3. Înmulţirea prin marcotaj

Această metoda este cea preferată, fiind o metodă sigură şi foarte

rapidă de obţinere de noi plante.
Tipuri de marcotaj utilizat
- aerian - este metoda standard
- terestru - in cazul speciilor cu ramuri flexibile

Marcotarea funcţionează prin întreruperea fluxului de seva descendentă.

Astfel, partea marcotată va fi forţată să emită rădăcini.
Acest procedeu se realizează primavara, după ce a primul set de frunze.
 - Marcotaj aerian
- marcotaj aerian la Ficus elastica

- marcotaj aerian la Ficus benjamina

- marcotaj aerian la Hibiscus rosa-sinensis

 - Marcotaj terestru

Pentru a realiza marcotajul terestru :

-se utilizează o ramură flexibila la care se face o
incizie în scoarta acesteia,
-apoi zona respectivă se îngroapă, iar vârful
rămâne neacoperit.
-pentru fixare se aşează peste zona incizată
greutate sau se aplică fixatori din metal sub
formă de cârlig

-se uda normal.

În funcţie de specia utilizată, durata de

înrădăcinare este de 1-2 ani, după care
marcotele înrădăcinate pot fi dataşate de
planta mamă
3. Înmulţirea prin altoire

-în despicătură