Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În cadrul spațiilor verzi, speciile floricole pot fi dispuse: izolat (individual), în grupuri și
asociate în ronduri, rabate, platbande, borduri, mozaicuri și arabescuri, pete de culoare și
vase decorative.
Florile folosite cu deosebire sunt cele bienale (panseluțe, silene, miosotis, belis etc.)
pentru decorul de primavară la care se adaugă o serie specii perene (laleaua, narcisa,
brândușele, muscari etc.) și speciile anuale pentru decorul de vară – toamnă (pufuleți,
alisum, gura leului, begonia, ochiu boului, godeția, gazania, impatiens, lobelia, mixandra,
petunia, flox, salvia etc.). Distribuirea plantelor dupa talie se face în ordine
descrescatoare, de la centru către marginea rondului.
- alei false sub formă de desen pe care se aşterne: zgură roşie, nisip, criblură etc.;
Se pot proiecta rabate dintr-o singură specie sau mai multe specii, din plante de mozaic,
din plante anuale sau perene, rabate de primăvară, vară sau toamnă.
Bordurile se proiectează în scopul creării unui cadru pentru peluze, ronduri, rabate,
pentru despărţirea potecilor de gazon, cărora le dă un aspect ordonat şi îngrijit. Acestea
se pot amenaja din vegetatie pitica sau tunsă arbuşti scunzi sau plante floricole.
Ex. Aster, Lobelia, Tagetes, Phlox, Pyrethrum parthenifolium aurem, Centaurea
candidissima, Salvia argentea, Coleus sp., Vinca minor, Stachis lanata etc.
Bordura multicolora (bordura mixta) este o fâșie de teren, lată de 1 – 4 m, ocupată de
plante de la specii diferite. Poate fi plasată de-a lungul aleilor; în fața unui zid, gard; pe
marginea unui masiv de arbori și arbuști; în fața pereților unei clădiri.
La realizarea unei borduri mixte se ține seama de înalțimea plantelor, diametrul tufei,
culoarea florilor și frunzelor, epoca și durata înfloririi, cerințele față de factorii de mediu
etc.
Acest mod de aranjare oferă urmatoarele avantaje:
- asigura un decor cu flori variate ca formă și culoare din primavară până toamna;
- permite eliminarea unei părți din speciile floricole fără a se distruge decorul de
ansamblu;
Înființarea unei borduri mixte se face pe baza unui plan judicios alcătuit și este susținută
în flexibilitatea procesului de design. Prin formă, amplasament, selectionarea atenta a
plantelor, o bordura contemporană urmarește puține reguli stricte și permite exprimarea
în totalitate a gusturilor specialistilui.
Cele mai atractive borduri florale sunt cele poziționate în fața unui fundal adecvat, cum ar
fi un gard sau imobil. În unele cazuri, florile înalte pot sevi unui scop dublu, ca flori în
bordură și ca platnte de fundal. Florile anuale sau perene de înalțime medie pot servi ca
plante de fundal pentru o bordură scurtă.
O regulă generală, cu excepția cazurilor în care gradina este mică sau formală, este de a
evita liniile drepte în stabilirea marginii unui strat cu flori. Cu cat linia este mai șerpuită,
privirea este încetinită și bucuria vizuala va crește.
Este avantajos ca planul unei borduri florale să fie efectuat pe hartie grafică, cea mai grea
sarcină, organizarea selecției plantelor, stabilirea unor grupuri suficient de mari pentru a
forma mase de culoare și textură. De regula, 5 pâna la 7 plante vor crea efectul dorit.
Bordurile florale pot avea orice lătime, în funcție de spațiul disponibil. Într-un spațiu îngust
straturile cu flori pot avea numai 2-3 metri lățime. Într-o locație spațioasă, bordura de
plantare poate avea o lățime de până la 6-8 metri. În cazul în care bordura este profundă,
este indicată amplasarea unor lespezi pentru a ușura munca printre flori, fară
compactarea solului.
Fiecare grup de flori ar trebui să aiba o forma neregulată. Aceste mase de culoare și
textură trebuiesc îmbinate într-un model plăcut de armonie și culoare.
Distanța între plante depinde de forma plantelor idividual și de efectul pe care îl dorim în
peisaj. Este recomandată plantarea la distante adecvate între plante. Paleta largă de
culori a plantelor perene și posibilitatea acestora de a fi transplantate cu ușurintă, în
cazul în care apare o lipsă de armonie, oferă gradinii combinații coloristice diverse.
Primul pas în alegerea materialului săditor pentru toate anotimpurile, la bordurile mixte
alcatuite din plante perene, este de a selecta plante cheie pentru bordura, masă, culoare
și fiabilitate. Fiabilitatea se refera la capacitatea unei amenajari de a ramane atractivă cu
efort minim.
Cea mai logica modalitate de selecție a plantelor este în funcție de locație, al doilea
aspect este dupa perioada de inflorire, dupa înalțime și lățime și în final dupa culoare.
Benzile sunt mai înguste decât bordurile şi se fac din unul sau câteva rânduri apropiate
de plante. De exemplu, frumoase benzi roşii se pot face folosind Achyranthes iar de
culoare argintie folosind Cineraria.
Platbanda desemneaza o fâșie dreptunghiulară, cu lățimea de circa 1m, cultivată cu
flori, plasată de-a lungul unei alei, în fața unei cladiri, pe marginea unei peluze de iarbă.
Se plantează de obicei cu vegetație pitică sau tunsă.
Arabescurile se vor proiecta pe parterele în stil clasic, pe peluze şi în cadrul
amenajărilor floricole. Acestea se fac din plante de mozaic sau alte plante floricole
plantate sub formă de desene reprezentând: flori şi frunze stilizate, săgeţi, spirale, cununi
etc.
Mozaicurile sunt amenajări floricole mai complicate, bazate pe utilizarea plantelor cu
talie scundă (sau care să suporte tunsul) și cu putere mare de ramificare. Preponderent,
se folosesc plante decorative prin frunze (plante tipice de mozaic), dar pentru diversitate,
sortimentul se completeaza și cu plante decorative prin flori (plante de mozaic prin
adoptie). Sunt amenajari costisitoare, care necesită cheltuieli mari la înființare și
intreținere, de aceea, au folosire limitată.
Parterele se vor proiecta în cadrul amenajărilor executate în stil clasic, ca nişte
suprafeţe regulate de formă geometrică, mărginite de borduri şi cărări false şi care vor fi
decorate cu numeroase elemente ornamentale (vase, statui, bazine de apă etc.). În
amenajările în stil natural sau modern, parterele se vor proiecta ca nişte suprafeţe
gazonate libere spre centru şi decorate cu pete de flori, specii de arbuşti şi eventual
arbori amplasaţi mai spre periferie. La proiectarea parterelor se va ţine seama că:
- amplasarea parterelor este indicată în jurul clădirilor, la intrări şi ieşiri, în
apropierea centrelor compoziţionale etc.;
- coborârea lor sub nivelul general al aleilor, posibilitatea privirii lor pe terase
mărginite de balustrade este indicată pentru a se putea vedea întreaga decoraţie a
covorului vegetal.
Alte amenajări florale pot fi proiectate ca nişte grupe, pete libere sau forme. Astfel, se pot
proiecta vase cu flori, ceasuri florale, amenajări în jurul bazinelor de apă, grădini alpine
etc.
Covorul floral reprezintă o asociere de flori cu aceeași talie și perioadă de ornamentare,
aranjate după un anumit desen, conceput din timp și riguros transpus pe teren înainte de
plantare. Covoarele sunt bine puse în evidență atunci când se încadrează într-o peluză de
iarbă care le sporește efecrul decorativ. În acest caz trebuie realizate contraste cât mai
armonioase.
Plantele folosite pentru acest tip de amenajare sunt, în primul rând, cele decorative prin
frunze și care suportă tunderea numite “plante de mozaic”, cărora le pot fi alaturate
cateva specii anuale, decorative prin flori, fie cu creștere determinată (begonia, lobelia
etc.), fie suportă tunderea (ageratum).
Îngrijirea unui covor floral necesită multă muncă și de calitate. Prin tundere periodică a
plantelor se menține frumusețea covorului. Udarea și plivirea buruienilor sunt lucrări de
îngrijire curentă.
Pata florală este o porțiune de teren cu contur sinuos plantată cu flori de la o singură
specie, plasată pe o peluza de iarbă. Se poate apela la o singură pată florală sau la o
asociere de 3-5 pete florale, folosindu-se fie specii diferite, fie soiuri diferite ale aceleiași
specii, caz în care se va ține seama de asociere culorilor și de faptul că toate speciile și,
respectiv, soiurile să aibă aproximativ aceeași înalțime.
Pentru petele florale se folosesc specii din toate categoriile ca durata de viață (anuale,
bienale sau perene)
Pe langa plante cu specific alpin (Gentiana, Saxifraga, Primula etc.) putem folosi și plante
din celelalte categorii, dar cu mențiunea să se preteze la astfel de grădini
(Alyssum sp., Dianthus sp., Geranium,
Gypsophila sp., Iberis sp., Phlox sp., Sedum sp., Sempervivum sp., Silene sp. etc.).
Amenajarea apelor din spațiile verzi este totdeauna completată de prezența vegetației
specifice, aleasă și amplasată în funcție de particularitățile plantelor și criteriile impuse
de stilul abordat.
Exigențele diferite ale plantelor față de apă necesită gruparea lor în urmatoarele
categorii:
a) plante de mal, care au nevoie de sol umed dar nu suportă să stea în apă
permanent;
b) plante acvatice, care suportă să stea direct în apă și la rândul lor pot fi: de mlaștini,
plutitoare și subacvatice (submerse).
http://ingradinacasei.wordpress.com/2012/03/10/modalitati-de-utilizare-a-florilor-in-
amenajarile-spatiilor-verzi-publice/
Rolul grădinii este de a fi un bun ambient pentru odihnă, meditație, recreere, mișcare în
aer liber, creerea unui decor deosebit.
Grădina se concepe și se calculează exact în locul în care vor fi amplasate elementele ei.
Se alege amplasamentul exact precum și dimensiunea diferitelor elemente, pentru a crea
o armonie între ele (dimensiune, culoare).
Elementele vizuale:
-alei
- piscina
- foișor
- pergole
-gratarul
- locul de joacă pentru copii
- căderea de apă, fântâna, răul sau lacul artificial proiectarea se împarte în două etape:
1. Peisajul dur:
- schița de amplasament
crearea volumelor
alegerea plantelor după:
- textură
- formă
- culoare
- perioada de înflorire
- etc.
- necesități
- direcția vânturilor
- vecinătăți
- acces
- iluminat
- succesiunea plantelor floricole în funcție de anotimp sistemul de irigații