CURS 2
Cuprins
Bariere în procesul de comunicare
Factori care conduc la blocaje în comunicarea didactică
Eficientizarea comunicării
Bariera, în procesul de comunicare, reprezintă orice lucru care reduce fidelitatea sau
eficienţa transferului de mesaj.
Barierele pot fi clasificate în funcţie de caracteristicile pe care le au în:
bariere de limbaj,
bariere de mediu,
bariere datorate poziţiei emiţătorului şi receptorului,
bariere de concepţie.
Bariere de limbaj:
aceleaşi cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane;
cel ce vorbeşte şi cel ce ascultă se pot deosebi ca pregătire şi experienţă;
starea emoţională a receptorului poate deforma ceea ce acesta aude;
ideile preconcepute şi rutina influenţează receptivitatea;
dificultăţi de exprimare;
utilizarea unor cuvinte sau expresii confuze.
Bariere de mediu:
climatul de muncă necorespunzător (poluare fonică ridicată);
folosirea de suporţi informaţionali necorespunzători;
climatul locului de muncă poate determina angajaţii să-şi ascundă gândurile
adevărate pentru că le este frică să spună ceea ce gândesc.
Zgomotul este acel lucru care intervine în transmiterea mesajului. Există trei
feluri de zgomot:
zgomotul semantic care apare atunci când oameni diferiţi au diferite înţelesuri
pentru aceleaşi cuvinte sau fraze;
zgomotul mecanic apare atunci când există o problemă cu mecanismul folosit
pentru a ajuta comunicarea;
zgomotul de mediu se referă la zgomotele externe care intervin în proces (un
restaurant zgomotos pentru cineva care doreşte să întreţină o conversaţie etc.).
Feed-
back-ul este important în reducerea efectelor zgomotului.
Barierele de concepţie, acestea fiind reprezentate de:
existenţa presupunerilor;
consideră
opinii, de exemplu, într-un grup de lucru la abilităţi practice, un elev
că trebuie să mai folosească hârtie colorată, colegul său, însă e
împotrivă;
atitudini, de exemplu un profesor nu acceptă înârzierile la oră, altul este
mai tolerant faţă de acestea;
valori - de exemplu, la tema „Vizita la Zoo", un elev este împotriva
ţinerii animalelor în cuşti, altul însă consideră că este un fapt normal;
greşeşte,nevoi, de exemplu un elev are nevoie de încurajare atunci cand
pe celălalt însă îl motivează mustrarea şi critica;
gusturi şi preferinţe - vestimentaţie, preferinţe asupra anumitor jocuri sau
modalităţi de joc, preferinţe pentru anumite fructe, iar pentru altele dezgust, etc;
2. Nevoile/ interesele umane
Pentru a supravieţui oamenii au nevoie de apă, aer şi hrană. Când aceşti factori vitali
sunt insuficienţi apar blocajele în comunicare. Pe lângă nevoile de bază, oamenii mai
au şi alte nevoi şi interese care pot genera blocaje. Acestea pot fi:
Trebuinţe de integrare socială - nevoia de colaborare, de comunicare, de
apartenenţă, tendinţa de a-i ajuta pe cei care au nevoie.
Necesitatea de apreciere şi stimă - nevoia de a te realiza, de a
câştiga aprobarea şi recunoaşterea celorlalţi.
Activarea existenţei - stimularea senzorială, nevoia de a combate
plictiseala, dorinţa şi necesitatea distracţiei şi relaxării.
• Trebuinţe de cunoaştere - nevoia de a şti, de a explora şi de a înţelege.
• Trebuinţe estetice - de ordine, de simetrie, de frumos.
• Necesitatea de actualizare - de valorificare a propriului potenţial şi de
autorealizare.
Tematica normativă - tendinţa supunerii la regulile şi normele existente în
societate.
Tendinţa spre ridicare socială - ambiţia, dorinţa de a conduce pe
ceilalţi, de a-i depăşi.
3. Comunciarea precară
De cele mai multe ori o comunicare defectuoasă sau lipsa ei, generază blocaje
însemnate şi importante. Lipsa sau calitatea precară a comunicării e în stare să nască
un nou blocaj, dar şi numai apelând la comunicare, construind una eficientă, putem
rezolva şi eradica problema.
4. Lezarea stimei de sine
Stima de sine este o componentă afectivă a imaginii de sine (M. Bocoş, R.
Gavra, S.D Marcu, 2008) şi de foarte multe ori aceasta stă la baza blocajelor în
comunicare. Contestarea sau minimalizarea de către alte persoane a succeselor,
realizărilor; propunerea unor sarcini cu standarde inaccesibile, care depaşesc cu
siguranţă capacităţile persoanei, ducând în mod sigur la eşec, dar şi aşteptările prea
înalte de la persoană (ceea ce se întâmplă de foarte multe ori în relaţia profesor-elev);
forţarea unei persoane să acţioneze contrar conştiinţei sau voinţei sale - toate acestea
sunt motive ale lezării stimei de sine care în final va declanşa un blocaj. Persoana se
dispreţuieşte pentru slăbiciunea sa, se disconsideră şi astfel devine ostil celui care l-a
influenţat în această direcţie.
5. Conflictul de valori
Valorile sunt proprietăţi a ceea ce este bun, dezirabil şi important pentru fiecare
persoană, principiile fiecăruia. Prin urmare, un blocaj care implică valorile, este mai
profund şi mai greu de tratat. Oamenii fac compromisuri foarte rar atunci când în joc
sunt valorile proprii, prin această acţiune ei cred că îşi compromit propria integritate şi
credinţă. Însă dacă parţile implicate în blocaj îşi găsesc la un moment dat valori
comune, acesta poate fi întrerupt.
6. Conflictul de norme
Presupune încălcarea normelor existente în societate, într-o organizaţie î, în
familie etc. Este una dintre cele mai răspândite surse ale blocajelor în comunicare.
7. Comportamentele neadecvate
De multe ori, un comportament neadecvat contextului social sau cultural în care
se află persoana poate cauza o situaţie conflictuală. Fie că persoana manifestă un act
de egoism sau minciună, fie ca aceasta face fapte necorespunzătoare la o anumită
reuniune, cum ar fi hohote de râs, sau gălăgia unui elev la lecţie sau manifestarea
unui zâmbet larg al profesorului atunci când copilul plânge din varii motive.
8. Agresivitatea
Agresivitatea este fie cauza, fie forma de manifestare, fie consecinţa blocajelor
în comunicare. Între agresivitate şi conflict există o interdependenţă strânsă.
9. Competenţele sociale
Absenţa sau nivelul precar al unor competenţe sociale, cum ar fi: capacitatea de a
ajuta pe cel care are nevoie; abilităţi de comunicare verbală şi nonverbală, obligatorii mai
cu seamă cadrelor didactice; empatia; cooperarea; prezentarea sinelui; abilităţi de muncă
în echipă şi de interrelaţionare cu ceilalţi - pot declanşa blocajele în comunicare.
10. Cadrul extern
Resursele limitate disputate de două sau mai multe părţi sunt cauze aproape
zilnice ale blocajelor în comunicare. Resursele pot fi bunuri şi bani, dar şi spaţiul
sau timpul. De exemplu şcoala nu dispune de suficiente săli de clasă.
11. Statutul, puterea, prestigiul, "principiile" celor implicaţi,
utilizarea şi comunicarea culturii şi informaţiilor acestora.
Eficientizarea comunicării
Eficientizarea comunicării este cel mai important factor care previne
declanşarea conflictelor. A. Stoica-Constantin (2004) identifică cele mai semnificative
principii şi atitudini pentru prevenţia şi rezolvarea blocajelor în comunicare, prin
dialog. Acestea sunt:
Toleranţa bilaterală.
Este esenţială toleranţa faţă de dificultatea oamenilor de a comunica. A avea
aşteptări realiste faţă de comunicare; a acorda şi a primi dreptul la probleme şi la
exprimarea lor; a avea dreptul la reacţia emoţională spontană; a avea dreptul la
inconsecvenţă - constituie elemente importante de care trebuie să se ţină cont într-
o situaţie de comunicare.