A I !

M E S
M
E U RI C I !
S T C T
L
A
I
A I II S O
E
R T S

NO P N O I GI
V N ”,
U C O I I A U U
C
I PE OP I I
L R
N
E
L O
N

A- P
A P I
A TI
S NE I C L
I M CR ES
I RA ,, I

B TI F S
C
.
F
R
G L LO
O A P

P O . P
E
R U O I
C N IP
P RM UL
V
N IA M C I
F . IT RA N
O IN G MU
R D O
P A R
R P
G
peciale
ă.
s peciale
Conceptul de cerinte educative speciale

Cerintele educative speciale ( CES) desemnează acele cerinţe ori

nevoi speciale faţă de educaţie, care sunt suplimentare dar şi
complementare obiectivelor generale ale educaţiei pentru copil.
Fără abordarea adecvată a acestor cerinţe speciale nu se poate vorbi
de egalizarea şanselor de acces, participarea şi integrarea şcolară,
socială şi profesională.
Conceptul a fost lansat în anul 1978 , în Marea Britanie , apoi
noţiunea a fost preluată de alte ţări, unele chiar din familia ţărilor cu
limba de origine latină ( Spania, Portugalia). Sfera lui de cuprindere
este mai amplă decât grupul copiilor cu dizabilităţi. Din anul 1995.
conceptul de ,,cerinţe educative speciale’’ este utilizat şi în
România , prin Legea Învăţământului.
CES desemnează un continuum al problemelor speciale în
educaţie , de la dizabilităţi grave şi profunde la difcultăţile/ tulburările
uşoare de învăţare.
 Definirea sintagmei CES poate fi analizată ṣi din perspectiva sintagmei "copii
cu nevoi speciale" (special needs). În ultima vreme, în Romania s-a vorbit despre
persoane sau "copii cu nevoi speciale", evitându-se sintagma "persoană sau copii cu
handicap". Persona cu nevoi speciale poate să fie o persoană cu anumite
dizabilităṭi, mai mult sau mai puṭin grave.
Copilul cu CES este:
• cu difcultăţi uşoare de învăţare, cu difcultăţi perceptiv-motrice (orientare în timp şi
spaţiu, schemă corporală), cu deficienţe mintale uşoare/asociate / severe (spre
exemplu copiii cu sindrom Down)
• cu defcienţe senzoriale (vizuale, auditive)
• cu defcienţe locomotorii
• cu defcienţe de pronunţie, scriere, citire (spre exemplu copiii cu dislexie, disgrafie,
discalculie)
• cu tulburări de comportament sau emoţionale (spre exemplu copiii cu ADHD sau cu
autism)
 Copiii cu C.E.S. pot prin joc să-şi exprime propriile capacităţi.
Astfel copilul capătă prin joc informaţii despre lumea în care
trăieşte, intră în contact cu oamenii şi cu obiectele din mediul
înconjurător şi învaţă să se orienteze în spaţiu şi timp.
Datorită faptului că se desfăşoară mai ales în grup, jocul
asigură socializarea. Jocurile sociale sunt necesare pentru
persoanele cu handicap, întrucât le oferă şansa de a juca cu
alţi copii, orice joc având nevoie de minim două persoane pentru
a se desfăşura.
Jocurile trebuie însă să fie adaptate în funcţie de deficienţa
copilului.
 In activităţile didactice destinate elevilor cu CES, pot fi utilizate şi metode
expozitive de tipul povestirii, expunererii sau descrierii dacă sunt respectate
anumite cerinţe:
• folosirea unui limbaj adecvat, corespunzător posibilităţilor lor de înţelegere
şi verbalizare;
• antrenarea elevilor prin întrebări de control pentru a verifica nivelul
înţelegerii conţinuturilor de către aceştia;
• acordarea de explicaţii suplimentare atunci când se impun;
• realizarea unei comunicări orale clare, precise, concise, sistematizate;
• dublarea prezentării orale cu materiale didactice intuitive adecvate;
 Integrarea şcolară a copiilor cu cerinţe speciale în învatamântul de masă presupune:
- a educa copiii cu cerinţe speciale în şcoli/gradinite obişnuite, alături de copiii normali;
- - a asigura servicii de specialitate (recuperare, terapie educaţională, consiliere şcolară,
asistenţă medicală şi socială etc.) în unitatea respectivă;
- - a acorda sprijinul necesar personalului didactic şi managerilor unitatii scolare în
procesul de proiectare şi aplicare a programelor de integrare;
- - a permite accesul efectiv al copiilor cu cerinţe speciale la programul şi resursele
obişnuite ale unitatii scolare (sala de gimnastica, biblioteca, terenuri de sport etc);
- - a încuraja relaţiile de prietenie şi comunicarea între toţi copiii din clasă/şcoală; - a educa
şi ajuta toţi copiii pentru înţelegerea şi acceptarea diferenţelor dintre ei;
- - a ţine cont de problemele şi opiniile părinţilor, încurajându-i să se implice în viaţa
şcolii/ gradinitei;
- - a asigura programe de sprijin individualizate pentru copiii cu cerinţe speciale; -
- a accepta schimbări în organizarea şi dezvoltarea activităţilor instructiv-educative din
şcoală/ gradinita.
 PARTICULARITĂŢILE DE ÎNVĂŢARE ALE COPIILOR CU CES

Orice copil poate întâmpina dificultăţi de învăţare sau de adaptare ṣcolară

datorate unor cauze multiple, dependente sau nu de voinţa sa.
Studii recente arată că cerinţele educative speciale se pot împărţi în
funcţie de
• tulburările de psihomotricitate, de percepţie vizuală, de percepţie auditivă,
• de dezvoltare intelectuală (deficienţe intelectuale moderate, uṣoare),
• de limbaj ṣi de atenţie.
Procesul de învăţare se va face în funcţie de nevoile copiiilor ṣi de ritmul
în care ei învaţă. Adaptarea procesului de învăţare înseamnă a obţine ce este
mai bun de la fiecare copil, astfel încât acesta să poată demonstra:
--ce ṣtie?
-ce înţelege?
-ce poate face?
 ADAPTAREA CURRICULUM-ULUI
PENTRU PREDAREA DIFERENŢIATĂ
-Curriculum-ul trebuie să respecte caracteristicile de vârstă ale prescolarului, corelate cu
principiile psihologice ale învăţării
-Curriculum-ul trebuie să-i ajute pe copii să-şi descopere disponibilităţile şi să le valorice la
maxim în folosul lor şi al societăţii
-Principii privind învăţarea:
-Prescolarii învaţă în stiluri diferite şi în ritmuri diferite
-Principii privind predarea:
-Cadrele didactice trebuie să creeze oportunităţi de învăţare diverse, care să faciliteze atingerea
obiectivelor propuse
-Cadrele didactice trebuie să descopere şi să stimuleze aptitudinile şi interesele prescolarillor
-Principii privind evaluarea
-Evaluarea trebuie să-i conducă pe copii la o autoapreciere corectă şi la o îmbunătăţire continuă a
performanţelor
 PERSONALITĂŢI…,,DIFERITE”
Wolfgang Amadeus Mozart(1756-1791)

Poate cel mai mare compozitor al tuturor timpurilor, Mozart era un

muzician desăvârşit încă din copilărie, de la 4-5 ani. În adolescenţă era
deja considerat un geniu, câştigandu-şi notorietatea, fapt care i-a scos la
iveală însă şi problemele de concentrare (simptom întâlnit adesea la pacienţii
autisti, dar nu numai), deşi era foarte activ din punct de vedere social şi părea că
îi displace să petreacă timp singur (aspecte care nu au tangenţe cu autismul).

Mulţi autişti, însă, care sunt adesea sensibili la sunete, devin foarte
receptivi la muzica lui Mozart, atât de receptivi încât aceasta este folosită în
terapie.
 Albert Einstein (1879-1955)
Einstein este unul dintre cei mai inteligenţi oameni din istorie, care a
avut contribuţii foarte importante în fizică, dar se crede ca ar fi avut
sindromul Asperger. După moartea soţiei sale a devenit aproape complet
dezinteresat de aspectul lui fizic (părul lui vâlvoi era celebru) - trăsătură
care a stârnit comentarii pe atunci, cand formalităţile erau
mult mai importante decât acum.
Albert Einstein s-a nascut la Ulm, un mic oras din Germania la 14
martie 1879. Fiu al unui evreu industrias, Einstein, a prezentat inca din
copilarie mari dificultati de adaptare. Se spune ca mama sa Paulina, cand l-a
vazut pentru prima data pe nou-nascutul Albert era sa lesine, el cantarind
mai mult decat un copil normal si avand capul patratos si umflat. Pana la
varsta de trei ani micul Albert nu a scos nici un cuvand, parintii sai
crezand ca este retardat. Toate acestea pana intr-o zi cand copilul a deschis
gura si a inceput sa vorbeasca aproape cu vocabularul unui adult. El a
analizat totul si apoi a exteriorizat ceea ce invatase.
 Ludwig van Beethoven

Ludwing van Beethoven a fost un compozitor german recunoscut ca unul dintre

cei mai mari compozitori din istoria muzicii, un compozitor de tranzitie intre perioada
clasica si cea romantica.
In ciuda faptului ca mediul familial nu i-a fost favorabil, Beethoven a inceput sa
ia lectii de pian inca de la 10 ani. Dotarea muzicala exceptionala i-a fost
recunoscuta de cum a pus mana pe clapele pianului, ajungand in scurt timp
sa ia lectii cu Wolfgang Amadeus Mozart. In scurt timp incepe sa compuna,
dezvoltandu-si din ce in ce mai mult cariera in muzica. Amintim printre operele sale
Simfonia a III-a “Eroica” pentru pian si “Fur Elize”. In anul 1798 apar insa primele
semne ale scaderii auzului, iar cativa ani mai tarziu devine complet surd. Surditatea
nu i-a interupt creatia artistica, paradoxal fiind faptul ca operele compuse dupa
ce a ramas surd au avut cel mai mare succes. Recunoastem printre ele
“Variatiile-Diabelli” si Simfonia a IX-a – “Oda bucuriei”. Se stinge din viata in martie
1827 in urma unei boli la ficat.
 Hans Christian Andersen(1805-1875)

Acest cunoscut scriitor danez, autor al unor poveşti

ca "Răţuşca cea urâtă", "Crăiasa zăpezilor" sau "Mica sirenă", era
predispus în copilărie la accese de plâns ciudate, fiind şi uşor efeminat.
Potrivit jurnalelor lui, avea tendinta de a tânji după persoane inaccesibile
(atât femei, cât şi bărbaţi). Iar cei care au analizat poveştile lui consideră
că acestea par a indica o revoltă interioară profundă, el descriind
adesea personaje bizare sau greşit înţelese, care nu erau mereu suficient
de norocoase pentru a găsi mântuirea. Experţii sunt de parere că ar fi putut
suferi de autism.
 Stephen Hawking

Stephen Hawking este un fizician englez, teoretician al originii universului si

unul dintre cei mai mari cosmologi contemporani. In 1963, la varsta de 21 de ani,
Hawking observa pentru prima data o slabiciune a muschilor. In urma unui
examen medical, se constata o boala progresiva de neuron motor, afectiune
cunoscuta sub numele de Scleroza laterala amiotrofica. I se dau maximum 3 ani
de trait. Hawking nu cedeaza, continua sa lucreze, in ciuda agravarii continue a
invaliditatii. Paralizia progreseaza si, cu timpul, devine complet imobilizat, isi
pierde vocea si este constrans sa comunice cu ajutorul unui computer sofisticat
(conceput special pentru el de un prieten) care poate fi controlat cu miscari ale
capului si globilor oculari, la o viteza de cincisprezece cuvinte pe minut.
Infirmitatea nu il poate impiedica sa isi continue activitatea didactica si mai ales
pe cea stiintifica pe care o expune la emisiunea “Into the Universe with Stephen
Hawking” de pe Discovery Chanel.
 Cele mai frecvente tipologii CES întâlnite în gradinita unde lucrez, sunt
: cea a prescolarilor cu tulburări emoţionale şi comportamentale, care sunt
obişnuiţi să fie mai degrabă pedepsiţi decât recompensaţi de către adulţi,
să nu aibă relaţii prea bune cu colegii lor şi să aibă relaţii negative stabilite
cu adulţii din jur si ADHD.
Sunt recomandate următoarele strategii de lucru cu aceştia:
• valorificarea permanentă a elementelor pozitive pe care prescolarii le
au;
• observaţiile sau avertismentele verbale să fie clare, exprimate între
patru ochi şi fără o frecvenţă prea mare care poate declanşa conduite
opuse;
• prescolarii să fie incluşi în grupe de lucru, să primească responsabilităţi
clar explicate şi să fie apreciaţi, valorizaţi şi evidenţiaţi în faţa
colegilor la fiecare reuşită;
• la alegerea sarcinilor, copiii să fie consultaţi şi să se ţină seama de
opţiunile lor;
 In concuzie, comunicarea nonverbală, ascultarea activă,
politeţea şi respectul, corectitudinea, promptitudinea, fermitatea
în rezolvarea problemelor, autocontrolul în cazul stărilor
impulsive, apropierea fizică de copii, implicarea lor în luarea
deciziilor, consemnarea şi aprecierea eforturilor şi realizărilor
prescolarilor, evitarea confruntărilor şi a atitudinilor de
autoritate exagerată, sunt elemente ce asigură succesul în
activităţile cu copiii care prezintă tulburări de conduită
 Am lucrat de asemenea cu prescolari cu tulburări/ deficienţe de
limbaj şi comunicare, care au fost cuprinşi în activitate de terapie
logopedică desfăşurată de profesorul logoped, educatoarea (eu)
desfăşurând în paralel o activitate susţinută pentru:
• dezvoltarea/ exersarea auzului fonematic şi a respiraţiei verbale;
• dezvoltarea vocabularului uzual/ funcţional şi exersarea comunicării;
• exersarea/ dezvoltarea psiho- motricităţii, motivaţiei şi afectivităţii.
Metoda principală de lucru cu prescolarii a fost exerciţiul - joc de
prevenire şi corectare a tulburărilor de vorbire la copii. Prin
exerciţiu-joc, copiii sunt atraşi, interesaţi, preluând uneori “jocul”
şi în afara activităţilor organizate
 Dupa parerea mea, forme de integrare a copiilor cu CES, posibile/ existente
sunt:
-parteneriat școală obișnuită-scoală specială, cooperare între cadrele didactice;
-amenajare de clase dedicate ,cu spații și resurse necesare,special pentru acești copii,
în școli obișnuite; greu de realizat
Comunicarea si colaborarea eficientă dintre cadrele didactice si părinţii
prescolarilor cu CES se bazează pe următoarele elemente:
- respect  - atitudine imparţială - empatie
În relaţia şcoală - familie - comunitate trebuie să existe relaţii de respect, de
acceptare reciprocă, de simpatie şi admiraţie, nu de suspiciune, nedumerire sau iritare
şi provocare. Relaţiile dintre şcoală, copii, familiile acestora şi comunitate trebuie să
fie bazate pe contact şi colaborare, pe transmitere de informaţii şi prezentare a unor
stări de lucruri, de influenţe pozitive asupra comportamentelor elevilor, pe trăiri
afective şi emoţionale reciproce în diferite forme de manifestare
La fel de importante sunt si urmatoarele aspecte:
• realizarea unor activităţi care să promoveze
lucrul în echipă, ajutorarea între copii,
susţinerea reciprocă a membrilor echipei de
lucru;
• •activităţi de consiliere în cadrul colectivului
clasei şi de consiliere individuală a prescolarului
cu CES ;
• •activităţi de consiliere cu părinţii pentru a
asigura suportul familiei şi intervenţia eficientă a
acesteia în procesul de învăţare.
„... în livadă ne place să avem copaci care rodesc mai devremesau mai
târziu [...] toate aceste roade sunt bune, nici unul nu este de aruncat. De
ce să nu acceptăm în şcoli, minţi mai agere sau mai încete? De ce nu i-
am ajuta? Pierdem timp dar câştigăm satisfacţie şi respect... ”
Comenius
 BIBLIOGRAFIE

• Suport de curs:”Strategii în abordarea didaccă a copiilor cu CES în sistemul

de învățământ preuniversitar”,formator Dr.Diana Dana Fericel(modul I si
modul II);
• -”Educația Incluziva și pedagogia diversității”,Alois Ghergut,Ed.Polirom 2016;
• -”Provocări ș dileme în educarea copiilor cu dizabilități”-Mihaela Ciobanu
Grasu;
• Ghergu A., Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale. Strategii de
educaţie integrată, Editura Polirom Iaṣi, 2001
• Ecaterina Vrăşmaş, “Introducere în educaţia cerinţelor speciale”, Editura
Credits, Bucureşti, 2004;