1

CURS 1
COMUNICARE EDUCAŢIONALĂ

CUPRINS
1. Set de competenţe specifice
2. Set de valori şi atitudini cognitive
3. Comunicarea – definiţii
4. Procesul de comunicare
5. Elementele procesului de comunicare
a) Sursa
b) Mesajul
c) Codurile de semnificaţii
d) Mediul comunicării
e) Canalele de comunicare
f) Decodificarea
g) Receptor
h) Feed-back-ul
i) Perturbaţii

Note curs 1 Page 1

 2

COMUNICARE EDUCAŢIONALĂ
Cuvântul conţine un ce sfânt care ne interzice să facem din el un joc al
hazardului.
Baudelaire

1. Set de competenţe specifice

 Capacitatea de a identifica fenomene şi procese cu un caracter
comunicaţional în cadrul conceptual specific ştiinţelor sociale şi umane;
 Utilizarea unor instrumente de analiză şi interpretare specifice
ştiinţelor comunicării pentru caracterizarea teoretică generală şi aplicată a
unei probleme;

 Explicarea unor fenomene, procese, evenimente cu caracter

comunicaţional prin intermediul modelelor de analiză şi interpretare
propuse;

 Interpretarea unor diferite puncte de vedere, precum şi a

rezultatelor unei analize sau cercetări în domeniu din perspectiva teoretică
a ştiinţelor comunicării;
 Realizarea unor conexiuni între cunoştinţele, deprinderile şi
abilităţile dobândite prin studiul comunicării şi aplicarea acestora în
soluţionarea şi evaluarea unor situaţii problemă.
2. Set de valori şi atitudini cognitive
 Gândire critică şi divergentă;
 Gândire autocritică şi convergentă;
 Disponibilitatea pentru dialog şi dezbatere;
 Interesul pentru interogaţia reflexivă;
 Curiozitatea şi interesul pentru problematica etică a comunicării;
 Coerenţă şi rigurozitate de gândire şi acţiune în domeniul specific al
comunicării.

3. Comunicarea – definiţii
Dicţionarul enciclopedic oferă termenului „comunicare" o definiţie deosebit
de complexă, acoperind aproape toate domeniile în care acest termen este
folosit: înştiinţare, ştire, veste.
(DR) Aducere la cunoştiinţa părtilor dintr-un proces a unor acte de
procedură (acţiune, întâmpinare, hotărâre) în vederea exercitării drepturilor şi
executării obligaţiilor ce decurg pentru ele din aceste acte, în limita unor termene
care curg obişnuit de la data comunicării.

Prezentare într-un cerc de specialişti a unei lucrări ştiinţifice.

„Mod fundamental de interacţiune psiho-socială a persoanelor, realizată în
limbaj articulat sau prin alte coduri, în vederea transmiterii unei informaţii,

Note curs 1 Page 2

 3

a obţinerii stabilităţii sau a unor modificări de comportament individual sau

de grup."

Comunicarea reprezintă: înștiințare, știre, veste, raport, relaţie, legatură.

Comunicarea are o mulţime de înţelesuri, o mulţime de scopuri şi cam tot
atâtea metode de exprimare si manifestare.

Comunicarea este procesul prin care se schimbă între indivizi date,
informaţii utilizându-se un sistem comun de simboluri, semne sau
comportamente.

Ce este comunicarea?

„în sensul cel mai general, se vorbeşte de comunicare de fiecare dată
când un sistem, respectiv o sursă influenţează un alt sistem, în speţă un
destinatar, prin mijlocirea unor semnale alternative care pot fi transmise
prin canalul care le leagă.“
(Charles E. Osgood,Avocabularyfor Talking about Communicatiori)
„Cuvântul comunicare are un sens foarte larg, el cuprinde toate procedeele prin
care un spirit poate afecta un alt spirit. Evident, aceasta include nu numai limbajul
scris sau vorbit, ci şi muzica, artele vizuale, teatrul, baletul şi, în fapt, toate
comportamentele umane, în anumite cazuri, este poate de dorit a lărgi şi mai mult
definiţia comunicării pentru a include toate procedeele prin care un mecanism
(spre exemplu, echipamentul automat de reperaj al unui avion şi de calcul al
traiectoriei acestuia) afectează un alt mecanism (spre exemplu, o rachetă
teleghidată în urmărirea acestui avion)."
(Shannon şi Weaver)

4. Procesul de comunicare
J. J. Van Cuilenburg, O. Scholten, G. W. Noomen definesc comunicarea
ca „un proces prin care un emiţător transmite informaţii receptorului prin
intermediul unui canal, cu scopul de a produce asupra receptorului anumite
efecte" (Ştiinţa comunicării).
Comunicarea este procesul prin care se schimbă informaţie între indivizi
utilizându-se un sistem comun de simboluri, semne sau comportamente.

5. Elementele procesului de comunicare

Comunicarea este procesul prin care se schimbă informaţie între indivizi utilizându-
se un sistem comun de simboluri, semne sau comportamente.

Note curs 1 Page 3

 4

Sursa Codificare Canalul Decodificare Receptor

Perturbaţii

Feedback

a. Sursa - emitentul mesajului este văzută ca un factor de decizie. Sursa decide

ce mesaj să trimită sau, mai degrabă, să aleagă unul dintr-o serie de mesaje
posibile.
b. Mesajul reprezintă ceea ce emitentul doreşte să comunice. Mesajul poate fi
transmis prin intermediul limbajului verbal, nonverbal sau paraverbal.

Limbajul verbal reprezintă limbajul realizat cu ajutorul cuvintelor.

Limbajul nonverbal este limbajul care foloseşte altă modalitate de exprimare decât
cuvântul (gesturi, mimică etc.).

Limbajul paraverbal este o formă a limbajului nonverbal, o formă vocală
reprezentată de tonalitatea şi inflexiunile vocii, ritmul de vorbire, pauzele dintre
cuvinte, ticurile verbale.
c. Codificarea - simbolurile orale sau scrise utilizate pentru a transmite mesajul.
Trebuie să distingem între coduri ale comportamentului (numite convenţii sociale) şi
coduri de semnificaţii. Codurile de semnificaţii sunt sisteme de semne (lingvistice,
imagistice, gestuale etc). Făcând această distincţie, trebuie totuşi să admitem că cele
două tipuri de coduri sunt interconectate. Nici un cod de semnificaţii nu poate fi separat
de practicile sociale şi de utilizatorii săi. Fiske consideră că orice tip de cod are
următoarele trăsături:
conţine un număr de elemente din care poate fi făcută o
selecţie; Aceasta este dimensiunea paradigmatică (semantică).
depinde de un acord prealabil între cei ce îl folosesc şi care împărtăşesc acelaşi
fundament cultural.
Aceasta este dimensiunea sintagmatică (sintactică);
Aceste unităţi pot fi combinate prin intermediul regulilor şi convenţiilor;

Fiske consideră că orice tip de cod are următoarele trăsături:

codurile şi cultura interactionează dinamic;
îndeplineşte o funcţie comunicativă sau de identificare socială;
este transmisibil prin mijloacele de comunicare sau canalele care îi sunt
aplicabile.
d. Mediul comunicării este influenţat de mijloacele de comunicare; există mediu oral
sau mediu scris, mediu vizual.

Note curs 1 Page 4

 5

e. Canalul - mediul utilizat pentru a transmite mesajul

Canalele de comunicare reprezintă „drumurile", „căile" urmate de mesaje. Există două
tipuri de canale de comunicare:
canale formale, prestabilite, cum ar fi sistemul canalelor ierarhice dintr-o
organizaţie;
canale informale stabilite pe relaţii de prietenie, preferinţe, interes personal.
Canalele de comunicare au un suport tehnic reprezentat de toate mijloacele tehnice
care pot veni în sprijinul procesului de comunicare (mijloace de comunicare):
telefon,
fax,
calculator,
telex,
mijloace audio-video.
f. Decodificarea - interpretarea mesajului de către receptor;
g. Receptor - destinatarul mesajului;
h. Feed-back-ul
Feed-back este un termen preluat din limba engleză şi este întrebuinţat cu
deosebire în cibernetică, semnificând reacţie inversă. Victor Săhleanu consideră că
principiul reacţiei inverse este important pentru controlul eficienţei unei acţiuni, pentru
asigurarea corectării ei în scopul atingerii unui obiectiv fixat. Vorbim despre feedback
referindu-ne la situaţia în care suntem martorii unei acţiuni sau unui comportament şi ne
exprimăm punctul de vedere cu privire la ce am văzut.
De obicei, emiţătorul este cel care trebuie să ceară un feed-back, dar în situaţia
în care el nu face precizarea necesară, atunci celălalt va trebui să efectueze reacţia
inversă. Noţiunea de feed-back desemnează acele răspunsuri ale receptorului care for-
mează şi deformează mesajul ulterior al emiţătorului.
Feed-back-ul informaţia utilizată pentru a determina fidelitatea transmiterii şi
recepţionării mesajului. Feed-back-ul este un mesaj specific prin care emitentul
primeşte de la destinatar un anumit răspuns cu privire la mesajul comunicat. El
reprezintă reversul fluxului de comunicare. Emiţătorul devine receptor, iar receptorul
devine noul emiţător. De obicei, emiţătorul este cel care trebuie să ceară un feed-back,
dar în situaţia în care el nu face precizarea necesară, atunci celălalt va trebui să
efectueze reacţia inversă. Spunem că feedback-ul este constructiv atunci când este
focalizat pe dezvoltare şi progres, pe îmbunătăţirea performanţei, sau pe rezolvarea
problemei care „doare”. Un feedback poate fi ne-constructiv atunci când invită la reacţii,
sau când celălalt se simte atacat. Însuşirea deprinderii de a oferi feedback constructiv
ne sporeşte şansele de a fi mai eficienţi în comunicare şi în tot ceea ce facem.
Feedback-ul constructiv nu este o garanţie a reuşitei, ci o condiţie necesară. Nu putem
fi siguri că interlocutorul nostru nu se va simţi atacat chiar dacă folosim un feedback
constructiv perfect.

Note curs 1 Page 5

 6

Sunt persoane foarte sensibile care se pot simţi atacate chiar dacă nu există nici
cea mai mică intenţie. Dacă folosim un feedback ne-constructiv însă, putem fi aproape
siguri că vom da greş.
Feedback-ul constructiv reprezintă o şansă în plus pentru un dialog de calitate,
mai ales dacă respectăm următoarele reguli:
• să ascultăm, să ascultăm, să ascultăm activ şi suportiv;
• să începem cu ceva pozitiv, cu o apreciere;
Feedback-ul constructiv reprezintă o şansă în plus pentru un dialog de calitate,
mai ales dacă respectăm următoarele reguli:
• să fim descriptivi, nu evaluativi;
• să nu judecăm;
• să fim foarte precişi şi concreţi, să nu vorbim la modul general;
• să „atacăm” problema, nu persoana;
• să ne asumăm răspunderea pentru afirmaţiile pe care le facem.
• să implicăm interlocutorul nostru, cerându-i părerea, să nu ne impunem punctul
de vedere;
Feed-back-ul pozitiv încurajează comportamentul comunicational care se desfă-
şoară (de exemplu, dacă într-un amfiteatru de studenţi sau o clasă de elevi, profesorul a
reuşit să capteze atenţia acestora, ei transmit un feed-back pozitiv: nu vorbesc, au ochii
aţintiţi asupra profesorului, figura lor denotă atenţie şi concentrare, dacă sunt întrebaţi,
răspund la obiect etc. toate aceste semne constituie un feed-back pozitiv ce încurajează
profesorul să continue în acelaşi mod).
Feed-back-ul negativ încearcă să schimbe comunicarea sau chiar să o întrerupă
(pornind de la acelaşi exemplu, dacă profesorul nu a reuşit să capteze atenţia
elevilor/studenţilor, aceştia sunt neatenţi, vorbesc, se foiesc, unii chiar citesc altceva sau
îşi copiază cursuri la altă disciplină etc. aceste semne constituie un feed-back negativ
care ar trebui să determine profesorul să schimbe modul de comunicare).

i. Perturbaţiile
Perturbaţiile reprezintă orice element care distorsionează procesul comunicării
Filtrele, zgomotele, barierele reprezintă perturbaţiile ce pot interveni în procesul de
comunicare. Perturbarea mesajului transmis poate avea o asemenea intensitate, încât
între acesta şi mesajul primit să existe diferenţe vizibile.
Perturbaţiile pot fi:
de natură internă - factori fiziologici, perceptivi, semantici, factori
interpersonali sau intrapersonali
de natură externă - care apar în mediul fizic în care are loc comunicarea
(poluare fonică puternică, întreruperi succesive ale procesului de comunicare).

Bibliografie:

Note curs 1 Page 6

 7

1. Albu. G.. (2008). Comunicarea interpersonală. Editura Institutul European.

2. Bocoş. M., Oavra, R., Marcu. S.D.. (2008). Comunicarea şi managementul
conflictului. Paralela 45. Bocoş. M.. Jucan, D.. (2007), Teoria şi metodologia
instruirii. Teoria şi metodologia evaluării Repere şi instrumente didactice
pentru formarea profesorilor. Paralela 45, Ediţia a-II-a
3. Bocoş, M.. Jucan, D.. (2008), Fundamentele pedagogiei. Teoria şi
metodologia curriculumutui. Repere şi instrumente didactice pentru
formarea profesorilor. Paralela 45.
4. Breben, Silvia: Gongea. Elena; Ruiu, Georgeta: Fulga. Mihaela, (2009), Metode
interactive de grup. Ghid metodic pentru învăţământul preşcolar. Editura
Arves.
5. Cerghit loan, Neacşu loan, Negret- Dobridor Ion, Pânişoară lon-Ovidiu, (2001),
Prelegeri pedagogice, Editura Polirom. ISBN 973-683-798-X.
6. Chelcea Septimiu. (2008), Comunicarea nonverbală: gesturile şi postura.
Editura Comunicare.ro Constantin Cucoş, (2009), Psihopedagogie pentru
examenele de definitivare si grade didactice. Ediţia a-III-a, Ed. Poilirom.
7. Faber. A„. (2010), Comunicarea eficientă cu copiii: acasă şi la şcoală. Editura
Curtea Veche, lîucureşti. Frunză Virgil. Enachc.R. Oprea Crenguţa. Panţuru
Stan, Honcz.C. Trif Letiţia, Petrovan.R, Ezechil Liliana, Programul Naţional de
Dezvoltare a Competenţelor de Evaluare a Cadrelor Didactice (DeCeE) - suport
de curs CNCEIP.
8. Grigore E., Macri C, (2011), Stiluri de predare, stiluri de învăţare. Module
pentru dezvoltarea profesionalăa cadrelor didactice" elaborată în cadrul
Proiectului Dezvoltarea profesională a cadrelor didactice prin activităţi de
mentorat. Bucureşti.
9. Marinescu, Valentina, (2009), Cercetarea In comunicare. Metode şi tehnici.
Editura C H Beck Oprea, Crenguţa (2009). Strategii didactice interactive:
repere teoretice şi practice. Editura Didactica si Pedagogică (ediţia a IV-a).
ISBN978-973-30-2447-7.
10. Pânişoară lon-Ovidiu.. (2015), Comunicarea eficienta (ediţia a IV-a). Editura
Polirom. ISBN 978-973-46-54796.
11. Pânişoară lon-Ovidiu, (2015), Profesorul de succes. 59 de principii de
pedagogie practică. Editura Polirom. ISBN 978-973-46-5277-8.
12. Sarivan L., (2O09), Predarea-învăţarea interactivă centrată pe elev.
Module pentru dezvoltarea profesionalăa cadrelor didactice" elaborata în cadrul
Proiectului Dezvoltarea profesională a cadrelor didactice prin activităţi dc
mentorat. Bucureşti.
13. Stânciugelu Irina. Tudor.R. Tran Adriana, Tran Vasile. (2015). Teoria
comunicării. Editura Tritonic. ISBN 978606-74-9002-2.

Note curs 1 Page 7