Stiluri de comunicare orală

Prof. Duțescu Mirela Lidia

Stilul rece – în cadrul acestuia, comunicarea este de cele mai multe ori
unidirecţională, emiţătorul nu cunoaşte auditoriul şi nu poate primi feedback
de la acesta. Mesajul este pregătit de regulă cu foarte mare atenţie pentru a nu
da naştere la interpretări. 
Stilul formal – potrivit acestuia comunicarea se bazează pe reguli şi proceduri
standard, mesajul fiind şi de această dată bine pregătit în prealabil. Limbajul
este îngrijit, evitându-se argoul,repetiţiile, frazele lăsate în suspensie.
Comunicarea este marcată de importanţa subiectului sau diferenţa de statut
dintre participanţi.
Stilul consultativ-informaţional – comunicarea informală presupune ca
discuţiile să se desfăşoare liber, fără a se supune unor reguli şi proceduri
stricte, altele decât cele fireşti, reclamate de scopul realizării unei bune
comunicări. În cadrul acestui stil, limbajuleste mai relaxat, acceptându-se
ezitări, reluări sau dezacorduri. Stilul consultativ este din ce în ce mai agreat în
organizaţiile moderne.
Stilul cotidian – exemplul cel mai edificator de înţelegere astilului cotidian îl
reprezintă conversaţia liberă între partenerii sau colegii de serviciu. În cadrul
acestui stil limbajul este relaxat, se recurge uneori la argou sau la coduri
cunoscute doar de participanţi.
• Stilul intim – este utilizat în conversaţia dintre persoane foarte apropiate.
Mesajele conţin fapte şi opinii care exprimă şi sentimentele şi trăirile
sufleteşti ale vorbitorilor. Limbajul este emoţional şi abundă în coduri
personale, care au semnificaţie doar pentru participanţi.
• Stilul solemn – sau protocolar, are ca trăsătură specifică căutarea
minuţioasă a acelor formule, cuvinte sau moduri de adresare, menite a
conferi enunţării o notă evidentă de ceremonie, solicitată de împrejurări
deosebite, în vederea exprimării unor gânduri şi sentimente grave, măreţe,
profunde.
• Stilul beletristic – specificitatea acestui stil constă în marea bogăţie de
sensuri la care apelează şi pe care le foloseşte; este stilul care încearcă să
abordeze dicţionarul unei limbi în exhaustivitatea sa.
• Stilul ştiinţific – se caracterizează prin aceea că în procesul comunicării se
apelează la formele de deducţie şi de inducţie ale raţionamentelor,
ingnorîndu-se într-o oarecare măsură sensibilitatea şi imaginaţia.
• Stilul administrativ – un stil funcţional, care are ca element definitoriu
prezenţa unor formule sintactice clişeu, cu ajutorul cărora se efectuează o
comunicare specifică instituţiilor.
• Stilul publicistic – abordează o mare varietate tematică, fapt ce îl apropie
de stilul beletristic, dar îl deosebeşte de acesta faptul căpune accentul pe
informaţie mai mult decît pe forma de prezentare,urmărind informarea
auditoriului.
• Stilul de comunicare managerială – stilul în care mesajul managerului
caută să aibă un impact puternic asupra auditoriului,urmărind să activeze
eficienţa şi eficacitatea acestuia, angajarea la rezolvarea de probleme,
informarea, dirijarea spre anumite scopuri.