MIJLOACE DE

COMUNICARE ORALĂ

CREȚU SEBASTIAN
 COMUNICAREA ORALĂ
• Haideți în primul rând să aflăm ce este
comunicarea orală:
Comunicarea orală este acel tip de interacțiune
în care un mesaj este transmis între două sau mai
multe persoane folosind limbajul natural ca cod
și vocea ca operator. Oralitatea implică
producerea și transmiterea mesajelor prin
organele vorbirii: buze, dinți, regiunea alveolară,
palatul, vălul, uvula, glota și limba. În general,
mediul fizic prin care este transmis mesajul este
în mod tradițional aerul. Cu toate acestea, odată
cu avansarea tehnologiei, comunicarea orală
poate avea loc prin alte mijloace fizice. Printre
altele, acest tip de comunicare poate fi realizat
prin telefon și videoconferințe.
 TRĂSĂTURI ALE COMUNICĂRII ORALE

• Comunicarea orală oferă legitimitate mesajelor prin folosirea experiențelor celorlalti, oamenii
tind sa acorde multă importanță recomandărilor prietenilor sau cunoscutilor, deoarece astfel
economisesc timp.
• Este adaptată publicului, recomandările orale sunt mult mai relevante decât cele scrise.
• Se generează de la sine, mesajele sunt raspandite prin viu grai de la o persoană la alta
• Este spontană, deoarece poate apărea fără a exista ceva preconceput.
• Presupune un mesaj, iar acesta trebuie să cuprindă elemente de structură, de actualitate, interes
pentru ascultător, elemente de feedback, claritate și coerență.
 NIVELURILE COMUNICĂRII ORALE
• Nivel negativ ridicat al comunicării orale , valabil in să-și exprime ideile.
situațiile în care oamenii descurajează comunicarea •  Comunicarea pozitivă solicitată apare când oamenii
în mod conștient. pot oferi recomandări si confirmări, în cazul in care li
• Comunicarea orală puternic negativă, nesolicitată. se cere acest lucru.
Oamenii fac tot posibilul să-și exprime sentimentele •  Comunicarea orală pozitivă nesolicitată, când
negative față de cineva. oamenii iși exprimă părerile din proprie inițiativă.
• Comunicarea orală negativă stimulata, se manifestă •  Comunicarea orala pozitivă
sub forma unei reacții puternice în legatură cu o
problemă sau cu un serviciu.
• Comunicarea orală neutră apare atunci cand oamenii
sunt nepăsători față de o problemă.
•  Comunicarea orală relativ pozitiva stimulată se
manifestă atunci când oamenii au ceva de spus în
legatură cu anumite subiecte, însa trebuie stimulați ca
CLASIFICARE:

• După numărul de emițători, se cunosc două forme ale comunicării orale, monologul și
dialogul.
• Monologul este o formă a comunicării orale în care emițătorul nu implică receptorul
• Dialogul este o formă a comunicării orale în care mesajele se schimbă între participanți,
fiecare fiind pe rând emițător și receptor.
emiterea,FORME DE MONOLOG
• 1. Conferința: presupune o adresare directă, publică
în care cel care susține conferinta evită să susțină
propriile idei rezumându-se să le prezinte pe cele ale •
dite.6. Toastul: rostire
autorilor despre care conferențiazș.
• 2. Expunerea: este forma de discurs care angajează în
mod explicit personalitatea, opiniile și sistemul de
valori ale celui care vorbește.
te deosebitecare nu
• 3. Prelegerea: este situația în care publicul a avut
posibilitatea să sistematizeze informația anterioară.
• 4. Relatarea: forma de comunicare în care se face o •
decodificare a unei realități obiective, făra implicare
personală.
• 5. Discursul: forma cea mai evoluată a monologului,
presupune emiterea, argumentarea și susținerea unei •
idei inedite.
• 6. Toastul: rostire cu prilejul unor evenimente
deosebite care nu depășește 3-4 minute, comunicare
care face apel la emoționalitatea celor prezenți.
7. Alocațiunea: intervenție din partea unui vorbitor
având ca scop ilustrarea unui punct de vedere. Nu
depășește 10 minute
• 8. Povestirea - este forma cea mai amplă, în care se
folesesc cele mai variate modalități, care face apel la
imaginatie și sentimente, la emoții, la cunoștințe
anterioare
9. Pledoaria - este asemănatoare ca formă și funcție
discursiva cu alocuțiunea, diferențiindu-se de aceasta
prin aceea că prezintă și susține un punct de vedere
propriu.
10. Predica - tip de adresare în care posibilitatea de
contraargumentare și manifestare critică sunt reduse
sau chiar anulate; spceficica instituțiilor puternic
ierarhizate.
 FORME DE DIALOG

• 1. Dezbaterea - o forma a comunicării în care nu sunt implicate structuri evaluative; este destinată
clarificării și aprofundării unor idei; nu are un centru de autoritate vizibil, dar are un moderator.

• 2. Seminarul - forma de comunicare dialogală care implica structuri evaluative; are un centru autorizat
de comunicare, care este și centrul de conducere al discuțiilor din cadrul seminarului.

• 3. Interviul - forma rigida a dialogului, în care rolurile de emitent și receptor nu se schimbă; este folosit
ca metodă de obțienre de informații în presă; de aceea cunoaște o întreagă teorie;
MULȚUMESC PENTRU ATENȚIA ACORDATĂ