COLEGIUL NAŢIONAL DE

MEDICINĂ ŞI FARMACIE
“RAISA PACALO” Happiness is...
CATEDRA DISCIPLINE studying medicine
TERAPEUTICE

Comunicarea în
practica asistentului
medical în AMP.

Profesor la disciplina Asistenţa

medicală primară cu Nursing
comunitar şi îngrijiri la domiciliu
Rusica Liliana
 Obiectivele lecţiei:

 Rolulcomunicării în îngrijiri comunitare.

 Metodele de transmitere a mesajelor
educaţionale în promovarea sănătăţii.
A comunica înseamnă “a face cunoscut, a
da de ştire, a informa, a înştiinţa, a
spune” sau despre oameni, comunităţi
sociale etc. – “a fi în legătură, în contact
cu”; “a vorbi cu”, “a fi în legătură cu...
a duce la..”
(DEX, p.179)
Deci, putem afirma că fiecare aduce
în comunicare valorile moştenite,
valorile dobîndite, experienţele lui,
corpul (limbajul non-verbal),
credinţa lui şi scopul pe care-l are
în viaţă.
• Adevărata
comunicare
presupune nu numai
schimb de cuvinte,
idei şi informaţii,
dar şi schimb de
sentimente, emoţii,
trăiri.
 Comunicarea mai poate fi definită ca
o transmitere de informaţie sau ca
un schimb de informaţie

Tipuri de comunicare:

Dialogul social
= •Comunicarea intrapersonală
proces prin care •Comunicarea interpersonală
partenerii •Comunicarea de grup
sociali schimbă
informaţii şi •Comunicarea de masa
opinii, se
consultă şi
negociază.
Emiţătorul Mesajul emis Mesaj ajuns Receptorul
la receptor

75% din timpul de lucru se

consumă pentru comunicare:

10% scriem
15% citim
35% vorbim
40% ascultăm
 Canale de comunicare
Canalul reprezintă mijlocul fizic de transmitere a mesajului, numit şi
“drumul” ipotetic sau “calea” urmată de mesaj.

În comunicare se folosesc următoarele canale:

 - Canale tehnologice: telefoane, casetofoane, computere, video, radio.
 - Canale scrise: scrisori, rapoarte, afişe, memo-uri, formulare, cărţi,
reviste, ziare;
 - Canale faţă-n faţă: conversaţii, interviuri, întâlniri, prezentări,
cursuri, lecturi.
 OBSTACOL

Emiţătorul Mesajul emis Mesaj ajuns Receptorul

la receptor
 Informaţia care este
Randamentul valorificată de receptor
(eficacitatea)
comunicării Informaţia care a fost
acceptată de receptor
Informaţia care a fost decodificată
de receptor
Informaţia care a „trecut” prin
obstacole şi a „ajuns” la receptor

Informaţia pe care emiţătorul o expune

(transmite)
Informaţia pe care emiţătorul o codifică pentru a o
expune (transmite)
Informaţia pe care emiţătorul o vrea valorificată de receptor
corespunzător viziunii emiţătorului
 Factorii care creează anumite dificultăţi
în realizarea comunicării
 Emiţătorii sunt influenţaţi de falsa credinţă că a vorbi mult este un
semn al puterii şi inteligenţă şi uită de receptor.
 Ascultarea ineficientă.
 Supraîncărcarea cu mesaje.
 Codificarea excesivă a mesajelor.
 Marea diversitate a problemelor la care suntem nevoiţi să ne gândim
simultan.
 Zgomotele şi perturbaţiile.
 Posibilele deficiențe de sănătate.
 Lipsa de încredere reciprocă.
 Perceperea mesajului din punct de vedere personal.
 Emoţii necontrolate.
 Diferenţele culturale.
 Componentele comunicării

 Limbajul verbal
 Limbajul non-verbal
 Vocea
 Ascultarea
 Feedback
 Bariere în comunicare
 Impactul mesajului
Într-o comunicare faţă în faţă, raportul percepţiei
informaţiei de către un receptor este:

 7% impactul verbal - limbajul verbal

 38% impactul vocal - tonul vocii
 55% impactul vizual - limbajul trupului
 Comunicarea verbala

Comunicarea verbala :
- orala
- scrisa
 Comunicarea verbala
 Alcătuiţi fraze scurte
 Fiţi flexibili
 Folosiţi cuvinte şi expresii pozitive :„Sigur că da”, „Cu multă
plăcere”, „Vă stăm la dispoziţie”, „Suntem aici pentru Dvs.”,
„Încercăm să găsim cea mai potrivita soluţie pentru Dvs.”.
 Folosiţi cuvinte pe care le înţeleg oamenii
 Explicaţi termenii de specialitate şi operaţiunile
 Comunicarea verbala
Apelaţi la verbe active: ” a propune”, “a
iniţia”, “ a provoca”, “a face”, “a demara”
Economisiţi adjectivele
Exprimaţi ideile logic şi direct

Repetaţi dacă este necesar

 Nu vorbiţi tot timpul
 Comunicarea verbala

Cei patru factori de succes ai comunicării

verbale:
 concis
 atrăgător
 clar
 corect
 Limbajul verbal
 Alcătuiţi fraze scurte
 Foloseşte cuvinte şi expresii pozitive
 Eliminati, pe cat posibil, adjectivele
 Fii flexibil
 Foloseşte cuvinte pe care le înţeleg grupul
 Explică termenii de specialitate şi operaţiunile
 Repetă dacă este necesar
 Nu vorbi tu tot timpul- raportul 1/3 si 2/3
 Limbajul non-verbal
 Contactul vizual
 Mimica
 Gestica
 Poziţia corpului
 Tinuta

 Distanţa dintre parteneri

(intima,personala, sociala, publica)
Mimica
 Limbajul paraverbal - VOCEA

Contează cu mult mai mult FELUL ÎN

CARE SE SPUNE si nu CEEA CE
SPUNE
 EXERCITIU

“Pacienta din salonul 9, astăzi va

pleca la ultrasonografie”.
Normal
Cu surprindere in glas
Cu nesiguranta
Cu disperare in glas
Ca pe un secret
Ca pe o intrebare
Calităţile vocale
Tonul - Exprima sentimente şi emoţii
Inflexiunile – Accentuează cuvinte şi
silabe
Intensitate – Cât de grav sau ascuţit
Viteza – Câte cuvinte pe minut
Volum – Cât de tare sau încet
Ascultarea

A asculta este primul dar pe care il poti

cere, primi si oferi!
Nu conteaza ce spui ci ceea ce aude
colaborarul tau!
Cele trei nivele de ascultare
Ascultarea pasivă - sa nu
evalueze sa nu dea raspuns
Ascultarea evaluativă – sa
evalueze, dar sa nu da raspuns
Ascultarea activă - sa inteleaga
pdv si sa dea un raspus
 Punerea întrebărilor
 Întrebări deschise: cum, de ce, când, cine, ce,
unde

 Întrebări închise: a putea, a vrea, a fi, a face

 Întrebări recapitulative: „Să înţeleg că ....?”

 Ascultarea
Cele cinci reguli pentru o ascultare eficientă:

 nu întrerupeţi
 nu vă grăbiţi să trageţi concluzii
 nu judecaţi persoana care vorbeşte
 nu fiţi egoist
 nu vă piredeţi concentrarea
  
Limbajul tacerii
Zece lucruri pe care trebuie sa le cunoasteti despre pauzele
in conversatie:
1. Tacerea intr-o conversatie induce o stare de
tensiune interlocutorului. 
2.Tacerea poate induce ostilitate.
3. Tacerea poate indica dezaprobare
4. Tacerea poate indica emotii profunde  
5. Tacerea poate indica respect  
 Limbajul tacerii
6. Tacerea contemplativa
7.  Tacerea ca fronda
8.  Tacerea poate fi pur si simplu un spatiu cedat
ascultarii
9. Tacerea empatica
10. Modul in care ne folosim de tacere in
conversatii este un aspect important al
inteleigentei emotionale.
 Feedback
 Imediat, cât mai apropiat de
momentul realizării performanţei
 Concret şi precis
 Concentrat pe performaţă (se
concentrează pe sarcină şi nu pe
persoană)
 Pozitiv (produce efecte superioare
celui negativ)
 Importanţa feedback-ului în
comunicare

Te ajută să devii eficient

 Îi ajută pe cei cu care comunici să îţi
înţeleagă intenţiile
 Poţi să deţii controlul
 Poţi să iei decizii corecte şi la timp
 Cum să comunici eficient

 Comunică într-un limbaj uşor de înţeles

 Foloseşte recapitularea
 Foloseşte întrebări deschise
 Foloseşte feedback constructiv
 Ascultă de două ori şi vorbeşte o singură dată
 Planifică
 Cei care vorbesc mult nu spun niciodată nimic.
Cu cît gîndim mai puţin, cu atît vorbim mai mult.
Deci, să gîndim ce spunem şi să spunem ce gîndim.
Seneca

„Comunicarea asertivă –
baza procesului educaţional”

Partea II
 Stiluri de comunicare
Stilul de comunicare - un set specializat de comportamente
interpersonale utilizate într-o situaţie dată.
Practic, nu există stiluri de comunicare “bune” sau “greşite”,

ci stiluri de comunicare adecvate sau nu unei anumite situaţii.

În organizaţii se pot întâlni şase stiluri de comunicare:
directiv,

egalitarist,

structurativ,

dinamic,

de abandon şi

de evitare.
 Stiluri de comunicare
  - comunicarea este unidirecţională
  - comunicatorii insistă ca ideile lor să aibă
DIRECTIV prioritate
- comunicatorii îi conving pe ceilalţi să
acţioneze aşa cum doresc ei
- comunicatorii îşi folosesc puterea şi
autoritatea pentru a se face ascultaţi
- comunicatorii utilizează manipularea
interlocutorului (receptorului)
  - comunicarea e bidirecţională
EGALITARIST - comunicatorii stimulează generarea de idei de
către ceilalţi
- comunicarea este deschisă şi fluidă
- comunicarea este prietenoasă şi caldă, bazată
pe înţelegere reciprocă
 Stiluri de comunicare
  - comunicarea este orientată către
  sistematizarea mediului
STRUCTURATIV - comunicatorii îi influenţează pe ceilalţi prin
citarea procedurilor, regulilor, standardelor
aplicabile situaţiei
- comunicarea este orientată spre clarificarea
sau structurarea problemelor

  - comunicatorii se exprimă scurt şi la obiect

DINAMIC - comunicatorii sunt sinceri şi direcţi
- conţinutul comunicării este pragmatic şi
orientat spre acţiune
 Stiluri de comunicare
  - comunicatorii se supun dorinţelor celorlalţi
  - comunicatorii se arată de acord cu punctele de
  vedere exprimate de ceilalţi
DE ABANDON - comunicatorii sunt receptivi la ideile şi
contribuţiile altor persoane
- comunicatorii cedează responsabilitatea altor
persoane, asumându-şi doar un rol suportiv
  - comunicatorii evită procesul de comunicare
  - nu se doreşte exercitarea vreunei influenţe
DE EVITARE - deciziile sunt luate în general independent, nu
interactiv
- comunicatorii evită subiectul aflat în discuţie
vorbind despre altceva sau atacându-şi verbal
interlocutorul
 Ghici despre ce stil se
vorbeşte?
DIRECTIV
STRUCTURATIV

EGALITARIST

DE
EVITARE

DINAMIC
DE
ABANDON
La ce stil de comunicare se atribuie situaţia?
 “Linişteşte-te Şerbane! Să vedem dacă putem găsi
vreo idee în legătură cu ce ar fi mai bine să facem.”
 “Tu sună la pompieri în timp ce eu voi evacua
publicul din clădire!”
 “Nu pierde timpul! Tu sună la pompieri şi eu am să
alerg pe scenă ca să spun publicului să părăsească
sala.”
 “Nu-mi spune mie asta. Ocupă-te tu!”
 “Regulile pentru cazurile de incendiu sunt afişate pe
culoar. Hai să mergem să le citim şi vom vedea ce
trebuie făcut.”
 “Ştii care e situaţia. Ce ar trebui să facem?”
Folosirea stilurilor de comunicare
Stilul directiv este util şi eficace în următoarele situaţii:
Atunci când cel care comunică are cunoştinţe şi competenţe superioare

în domeniul aflat în discuţie şi interlocutorul îi recunoaşte această

superioritate;
Cu noii angajaţi, cărora, lipsindu-le experienţa, sunt gata să accepte

instrucţiunile liderului;
Pentru conducerea persoanelor cărora le lipseşte motivaţia sau care au

un grad redus de autonomie, acestea preferând să accepte un rol pasiv

în comunicare şi să obţină de la un lider dominator şi bine informat
siguranţa şi stimulii pe care nu le au din interior;
Atunci când apare o situaţie de criză în care este preferabilă o acţiune

hotărâtă şi asumarea deciziei de către o persoană cu încredere în sine;

În comunicarea cu grupuri mai mari de 20 persoane, deoarece în acest

caz scopul întâlnirilor este acela de a prezenta informaţii sau de a

convinge, mai curând decât de a schimba idei;
Stilul egalitarist este eficace în următoarele cazuri:
Atunci când liderul urmăreşte să construiască spiritul de

echipă şi să întărească înţelegerea şi apropierea dintre

membri echipei;
Când se comunică în grupuri mici, mai ales atunci când se

elaborează decizii complexe care necesită schimburi şi

generare de idei, precum şi discuţii prelungite pentru
obţinerea consensului;
În demersul de depăşire a rezistenţei la schimbările

organizaţionale.
Stilul structurativ este foarte util în medii complexe.
Dacă sarcinile sunt foarte flexibile, pot apare dificultăţi în

identificarea şi rezolvarea problemelor. Stilul structurativ

ajută la sistematizarea şi ordonarea acestor situaţii
complexe. Chiar şi după elaborarea strategiilor, politicilor,
planurilor, procedurilor care stabilesc structura necesară
desfăşurării activităţii, utilizarea stilului structurativ este
necesară pentru clarificarea, interpretarea şi transmiterea
acestei structuri.
Utilizarea stilului structurativ în situaţii simple şi medii

stabile constituie o pierdere de timp şi energie şi blochează

creativitatea. O altă utilizare greşită a acestui stil o constituie
ascunderea în spatele regulilor şi regulamentelor în locul
înfruntării deschise a problemelor. Aceasta produce frustrare
şi nemulţumire în rândul interlocutorilor celui care foloseşte
un astfel de comportament.
Stilul dinamic este adecvat atunci când sunt îndeplinite
următoarele condiţii:

Mediul se caracterizează prin schimbări rapide şi apariţia

de crize;
Este posibil doar un contact scurt între interlocutori;

Managerul este înconjurat de persoane foarte competente.

Comunicatorul prezintă pe scurt şi cu entuziasm poziţia sa

şi deleagă subordonaţilor autoritatea de a lua decizii. Dacă

este utilizat corect, stilul dinamic îi stimulează pe
subordonaţi. Dacă însă aceştia nu se simt suficient de
competenţi pentru a realiza sarcina, utilizarea acestui stil
poate genera frustrare.
Stilul de abandon este utilizat:

În construirea încrederii în sine şi a competenţei în rândul

subordonaţilor. Încrederea este arătată şi dezvoltată prin
consultarea în luarea deciziilor şi prin utilizarea delegării;
Atunci când interlocutorul posedă informaţii, experienţă şi

o înţelegere superioară a situaţiei.

Adoptarea acestui stil este posibilă numai dacă

interlocutorul este dornic să-şi asume responsabilitatea.

Utilizarea acestui stil pentru evitarea asumării răspunderii
sau a unei situaţii neplăcute - "scoaterea din foc a
castanelor cu mâna altuia" - va avea ca efect deteriorarea
rapidă a încrederii celorlalţi în persoana care comunică
astfel.
Stilul de evitare
Acest stil este foarte rar eficace în comunicare pentru că

blochează interacţiunile şi întârzie rezolvarea problemelor.

Doar în cazul în care un subiect este atât de periculos încât
necesită o reacţie violentă pentru a fi evitată continuarea
discuţiei, acest stil este utilizabil. De exemplu, în cazul în
care se doreşte evitarea furnizării de informaţii secrete sau
exprimarea dezaprobării în legătură cu o anumită
propunere considerată imorală, stilul de evitare poate fi
soluţia potrivită.
 Caracteristicile tipurilor de
comportament:
Tipul agresiv
Jigneşte pe cei din jurul său; Lezează sentimentele oamenilor;
Încălcă drepturile persoanelor; Utilizează un ton ridicat;
Foloseşte expresii ofensatoare; Face acţiuni care deranjează pe
ceilalţi; Umileşte oamenii; Are o atitudine de superioritate faţă de
oameni; Critică destructiv oamenii (pentru greşeli reale sau
imaginare) şi munca acestora; Tratează oamenii cu dispreţ; Este
ostil şi răutăcios;
Nu acceptă alte opinii şi idei; Nu tolerează sfaturile străine; Nu
înţelege ideile altor oameni; Întrerupe interlocutorul pentru a-şi
exprima propria opinie; Ia decizii fără a consulta pe alţii; Îşi
manifestă violent nemulţumirea; Este certăreţ, vorbeşte mult;
Găseşte defecte în tot ce fac alţii.
 Tipul Pasiv
Îşi neagă propriile drepturi; Nu-şi apără interesele; Nu-
şi exprimă sentimentele; Permite altora să-l
influenţeze; Manifestă sentimente de vinovăţie şi
neajutorare, singurătate, frică şi anxietate; Îşi reţine
emoţiile şi sentimentele (pozitive şi negative); Îşi
consideră ideile şi opiniile ca fiind neimportante;
Îşi devalorizează propria persoană;
Evită confruntările directe; Nu se implică în discuţii
aprinse; Este timid, ascultător, supus şi umil;
Crede că comportamentul său pasiv îl va ajuta să fie
acceptat şi aprobat de ceilalţi; Se teme să nu deranjeze
sau să ofenseze pe cineva; Nu poate lua decizii;
Reacţionează bolnăvicios la critică; Evită să-şi exprime
opiniile; Prezintă conflicte intrapersonale.
 Tipul Asertiv
Respectă atît drepturile sale, cît şi ale celorlalţi;
Îşi exprimă necesităţile, dorinţele, sentimentele şi preferinţele
într-un mod deschis şi onest, într-o manieră adecvată; Respectă
oamenii;
Ţine cont de opiniile şi ideile celorlalţi;
Apreciază munca oamenilor şi îşi manifestă deschis aprecierea;
Comunică deschis cu oamenii; Recepţionează mesajele corect,
fără distorsiuni; Dacă chiar şi critică oamenii, atunci o face în
mod constructiv;
Este un bun interlocutor, ascultă oamenii fără a-i întrerupe;
Are încredere în propriile forţe şi în potenţialul altora;
Ţine cont de sugestiile oamenilor şi mulţumeşte sincer;
Cere şi oferă ajutor cu plăcere;
Este receptiv la nevoile celorlalţi.
 Consecinţele
comportamentului asertiv

- Problema este discutată

- Drepturile tale sunt respectate
- Îţi alegi tu activitatea
- Ai încredere în tine
- Recunoşti drepturile tale şi pe ale celorlalţi.
 COMINICAREA ASERTIVĂ:
 Comunicarea asertivă reprezintă "abilitatea de a spune
NU; abilitatea de a cere favoruri sau a face solicitări;
abilitatea de a exprima sentimentele pozitive şi negative;
abilitatea de a iniţia, continua şi finisa o conversaţie
generală" (Lazarus, 1973).
    Comunicarea asertiva este cea prin care spui ceea ce ai de spus, în mod ferm,
spontan, sincer şi direct, păstrându-ţi demnitatea şi drepturile şi, în acelaşi
timp, fără să-l jigneşti pe celălalt - deci fără să-l ataci ca persoană, ci referindu-te

strict la comportamentul său din acel moment.
Comunicarea asertivă vizează capacitatea de a exprima propriile
trăiri şi
opţiuni într-o manieră în care stima de sine şi a celorlalţi să nu fie
lezate.
 Asertivitatea reprezintă o atitudine şi o
modalitate de acţiune în acele situaţii în
care trebuie să ne exprimăm sentimentele,
să ne revendicăm drepturile şi să spunem
“nu” atunci când nu suntem dispuşi să
facem un anumit lucru.
 Componentele asertivităţii:
a)Componenta cognitivă:
refuzul cererilor;

solicitarea favorurilor şi formulare de

cereri;
exprimarea sentimentelor pozitive şi

negative;
iniţiere, continuare şi încheiere a unei

conversaţii generale.
b) Componenta comportamentală, care include
o serie de elemente non-verbale:
Contactul vizual: o persoană asertivă îşi priveşte interlocutorul drept
în ochi. Lipsa contactului vizual poate transmite mesaje nedorite, de
tipul: "eu nu sunt convins de ceea ce spun" sau "îmi este foarte frică".
Tonul vocii: chiar şi cel mai asertiv mesaj îşi va pierde din

semnificaţie dacă va fi exprimat cu o voce şoptită (aceasta va da

impresia de nesiguranţă) sau prea tare, fapt care ar putea activa
comportamentul depresiv al interlocutorului.
Postura: poziţia corpului unei persoane asertive diferă de la situaţie

la situaţie. Totuşi, se apreciază că, în majoritatea cazurilor, subiectul

trebuie să stea drept: nici prea rigid, pentru că aceasta exprimă o stare
de încordare, nici prea relaxat, pentru că ceilalţi ar putea interpreta o
astfel de poziţie ca fiind lipsită de respect.
 Mimica: pentru ca mesajul să aibă caracter asertiv, mimica trebuie
să fie adecvată şi congruentă cu conţinutul mesajului. Astfel, de
exemplu, dacă cineva zîmbeşte atunci cînd afirmă că ceva îl
supără, oferă interlocutorului o informaţie ambiguă, care alterează
sensul comunicării.
 Momentul administrării mesajului: cel mai eficient mesaj
asertiv îşi pierde semnificaţia dacă este administrat într-un
moment nepotrivit. Astfel, de exemplu, nici un şef nu va răspunde
favorabil la o cerere de mărire a salariului, oricît de bine formulată
este această, dacă angajatul îl abordează atunci cînd se pregăteşte
să se prezinte în faţa unei comisii de control a firmei.
 Conţinutul: chiar dacă toate celelalte condiţii sunt respectate,
mesajul nu-şi atinge scopul dacă este prea agresiv, cu intenţia de a-
l blama pe celălalt sau, dimpotrivă, exprimat prea timid şi într-un
mod pasiv. Conţinutul unui mesaj asertiv trebuie să fie precis,
descriptiv şi direct. 
 Asertivitatea în comunicare
reprezintă abilitatea:
De comunicare directă, deschisă şi onestă, care ne face să

avem încredere în noi  şi să câştigăm respectul celor din jur;

De exprimare a emoţiilor şi gândurilor într-un mod în care ne

satisfacem nevoile şi dorinţelor, fără a le deranja pe cele ale

interlocutorului;
De a iniţia, menţine şi încheia o conversaţie într-un mod plăcut;

De a împărtăşi opiniile şi experienţele cu ceilalţi;

De exprimare a emoţiilor negative, fără a te simţi stânjenit sau

a-l ataca pe celălalt;

De a solicita sau a refuza cereri;

De exprimare a emoţiilor pozitive;

Este recunoaşterea responsabilităţii faţă de ceilalţi;

Este respectarea drepturilor celorlalte persoane.

 Cum îţi poţi dezvolta o
comunicare asertivă:
 Spune NU atunci când este încălcat un drept sau o valoare personală.
 Motivează-ți afirmația fără însă să te justifici – nu te scuza.
 Exprimă-ți opiniile personale specific și clar – evită formulările generale.
 Acceptă și oferă complimente. Nu te zgârci în a-i lăuda pe cei cu care intri în
contact şi oferă-le complimente în condiţii propice. Pe de altă parte, acceptă
complimentele.
 Fiți direct! Nu vă pierdeți în cuvinte şi fraze complicate.
 Cereți feedback pentru prevenirea greșelilor de interpretare. Pentru a te
asigura că ai fost bine înţeles, pune întrebări. Asigură-te că mesajul tău este
înţeles corect de ceilalţi - oferă lămuriri şi argumente.
 Fă referiri la comportamentul neadecvat al unei persoane cu o remarcă pozitivă
 Focalizează-te pe comportament și nu pe persoană atunci când vrei să faci o
remarcă.
 Precizează comportamentul dorit, oferă alternative comportamentului pe care
dorești să-l schimbi.
 Asiguraţi-vă că mesajele non-verbale transmit acelaşi lucru cu mesajele
verbale.
 A. Tipul neasertiv – gradul de agitaţie
este mai mare decât probabilitatea
de a acţiona. Vă comportaţi predominant
neasertiv pentru că nu reuşiţi să faceţi faţă
emoţiilor şi să vă reduceţi gradul de
agitaţie. Acestea vă copleşesc şi vă
împiedică să acţionaţi în contextul
respectiv.
 B. Tipul indiferent – grad redus de agitaţie
emoţională şi probabilitate mică de acţiune în
majoritatea situaţiilor. Sunteţi genul de persoană
care, în general, nu doreşte să-şi schimbe
comportamentul pentru a fi mai asertivă. S-ar putea
să faceţi confuzii între asertivitate şi comportamentul
agresiv, sau să aveţi un sistem de convingeri
neadecvate, de tip iraţional, care să vă împiedice să
vă recunoaşteţi drepturile personale sau pe cele ale
celorlalţi. Încercaţi să vă gândiţi mai mult la motivele
pentru care vă comportaţi într-un anumit fel, în
diverse situaţii concrete.
 C. Tipul agitat – grad mare de agitaţie emoţională şi
probabilitate mare de acţiune. Deşi vă comportaţi
asertiv, sunteţi anxios sau tensionat emoţional. Dacă
această agitaţie emoţională apare, mai ales, sub forma
mâniei sau supărării, devine indicator pentru un
comportament cu note agresive. Pentru a face faţă
emoţiilor perturbatoare trebuie să încercaţi să vă
schimbaţi în primul rând convingerile, să învăţaţi să
recunoaşteţi, în diferite situaţii, senzaţiile vegetative
care sunt semnalele stărilor afective neplăcute şi să le
determinaţi cauzele, apoi să le contracaraţi prin mesaje
interioare raţionale constructive.
 D. Tipul asertiv, echilibrat – măsura
probabilităţii de acţiune depăşeşte gradul
de agitaţie emoţională. Emoţiile nu vă
perturbă modul constant de acţiune.
Reuşiţi fără dificultate să comunicaţi celor
din jur ceea ce vă deranjează fără a
acumula tensiune în plan psihic.
Ce presupune un comportament
asertiv?
 utilizarea unor mesaje adecvate legate de propria
persoană (aici intervine stima de sine, locus of control),
mesaje care încep cu “eu”
 ascultarea activă – presupune trei etape în formulare: tentativa
de a clarifica lucrurile, repetarea ideii de bază cu propriile cuvinte;
parafrazarea sentimentelor celuilalt. Prin intermediul acestei metode
i se comunică interlocutorului faptul că ceea ce spune el este auzit şi
înțeles. Tehnica implică rezumări ale celor auzite şi permite de
asemenea corectarea din timp a neînțelegerilor din cadrul
comunicării.
 elemente non‐verbale: contact visual ferm cu interlocutorul,
poziție dreaptă dar relaxată a corpului, mimică adecvată cu
conținutul comunicării.
 Elemente nonverbale
  Persoana pasivă Persoana agresivă Persoana asertivă
Privirea Evită privirea directă, Privire provocatoare, Privire directă, cu
îşi fereşte ochii uneori de sub sprâncene interes.
sau de sus
Poziţia Umerii aplecaţi, se Umerii îndreptaţi, mâinile Poziţie naturală,
stăruie să ocupe cât puse în şolduri, genunchii corespunzătoare
mai puţin spaţiu, stă la larg desfăcuţi, ocupă situaţiei.
marginea scaunului. mult spaţiu.
Gesturile Gesturi mărunte, Gesturile sunt bruşte, Liniştite, ritmice,
agitate sau încetinite, neglijente, ca şi cum lipsesc mişcările de
ca şi cum nefinisate, supra apreciate. Într-o prisos nejustificate.
poate face darabana cameră mică poate ceva
cu degetele. să strice sau verse.
 Ce poți face pentru a deveni o
persoană asertivă?
 Dezvoltă-ţi stima de sine
 Câştigă respectul celorlalţi
 Îmbunătăţeşte-ţi abilitatea de comunicare
 Exprimă-te ferm şi direct, fără ezitări sau scuze
 Fii rezonabil în cererile pe care le ai
 Învaţă să spui”NU” la cerinţele celorlalţi, nerezonabile pentru tine
 Fii onest atunci când oferi sau primeşti feed-back
 Recunoaşte şi respectă drepturile celor din jurul tău
 Foloseşte un ton adecvat al vocii
 Fii atent cu postura corpului tău
 Menţine contactul vizual cu interlocutorii
 Foloseşte pronumele “EU” atunci când vorbeşti despre tine
 Încurajează-i pe ceilalţi să-ţi vorbească direct şi clar.
 Să devii o persoană cu abilităţi de
comunicare asertivă nu este dificil,
fiindcă totul începe de la respectul față
de sine și respectul altor persoane!!!

MULȚUMESC!!!