Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Lanţul respirator
Fosforilarea oxidativă
OBIECTIVELE
Oxidarea biologică. Dehidrogenarea substratelor - sursa energetică pentru sinteza
ATP - ului. Enziniele dehidrogenăni.
Lanţul respirator (schema). Complexele enzimatice. Acceptorii principali de
electroni şi protoni, structura lor chimică.
Potenţialul de oxido-reducere a componentelor lanţului respirator. Fosforilarea
oxidativă. Locurile de fosforilare. Produsele finale ale oxidării.
Reglarea intensităţii funcţionării lanţului respirator. Coeficientul P/O,
controlul respirator.
Decuplarea produselor de oxidare şi fosforilare, principalii agenţi decuplanţi. Rolul
biologic al produsului de decuplare, respiraţia liberă.
Mitocondriile, structura şi permeabilitatea selectivă a membranelor pentru diferiţi
compuşi.
Ipotezele principale, care explică procesele fosforilării oxidative. Ipoteza lui
Mitchell.
Oxidarea microzomală, rolul citocromului P450 în reacţiile de oxido-reducere.
Vitaminele şi rolul lor în procesele de oxidare biologică.
Noţiune de radicali liberi. Oxidarea peroxidică a acizilor graşi nesaturaţi din
membrane. Sistemele de protecţie a celulei de acumilarea radicalilor liberi.
Oxidarea biologică
Oxidarea biologică (OB) reprezintă totalitatea reacţiilor de
NAD+ şi FAD
Dehidrogenarea substratelor:
enzimele dehidrogenării
NAD dependente.
1. Izocitrat +NAD+→ alfa-cetoglutarat +
NADH+H+
E- izocitratDH
2. Alfa-cetoglutarat +NAD+ → succinil CoA
+NADH+H+
E-alfacetoglutaratDH
3.Malat +NAD+ →OA+NADH+H+
E-malatDH
4. DOP
Dehidrogenarea substratelor
Enzimele NAD dependente
Lactat +NAD+ →Piruvat +NADH+H+
E-lactatDH
Gliceraldehidfosfat +NAD+ +H3PO4→1,3
difosfoglicerat + NADH+H+
E- GAP DH
Hidroxiacil CoA +NAD+ →cetoacil Co-A +NADH+H+
E-hidroxiacil -CoA DH
Dezaminarea Glu
Oxidarea 3 hidroxibutiratului
Catabolismul alcoolului
SUBSTRATELE FAD dependente
Succinat +FAD →Fumarat +FADH2
E- succinat DH
Acil CoA + FAD →enoil-CoA+FADH2
E- acil CoA DH
Glicerol 3 P + FAD → GAP+ FADH2
NADH+H+ şi FADH2 rezultaţi în reacţiile de
oxidare a acestor substrate transferă p şi ē
în lanţul respirator.
Lanţul respirator (LR)
LR - un ansamblu (complex) de enzime
şi sisteme de oxido-reducere, ce
participă la transferul H+ şi ē de la Co
reduse (NADH, FADH2) la O2 cu
formarea H2O.
Este ultima etapă a degradării aerobe.
Este localizat în membrana internă a
MC
Funcţia LR:
Citocromii b,c1,c,a,a3
Fierul nu se găsește în
componența hemului ci sub
formă de asocieri
cu atomul de sulf din
cisteină sau sulf anorganic.
TIPURILE DE PROTEINE Fe-S
Fe - S
(un Fe – la 4 grupări 2Fe-2S sau Fe2S2- [4Fe-4S]sau
SH ale Cys)
Fe4S4-
2 atomi de Fe la 4 grupări SH ale 4 atomi de Fe la 4
Cys
grupări SH ale Cys
Și 2S anorganic)
Și 4S anorganic)
Componentele LR
4. Coenzima Q
Citocomii au ca grupare
prostetică hemul.
Diferă între ei prin:
• structură,
•proprietăți și
•potențialul redox.
• Citocromoxidaza (аа3) conține
cupru
Cu2+ + 1e ↔ Cu+ – 1e
STRUCTURA CITOCROMILOR
(DEOSEBIRI)
N
H3 C CH3
N Fe N
protein
OOC CH2 CH2 CH S CH2
N
CH3
CH2 CH3
CH2
COO Heme c
Schema LR
Potenţialul oxidoreducător
(redox)
1. Fiecare verigă a LR poate exista în 2 forme – redusă
şi oxidată, deci,
Formează o pereche oxidoreducătoare
1. Fiecare sistem redox (O/R) este alcătuit dintr-un
donor şi acceptor
2. Caracteristica lor principală este potenţialul
oxidoreducător (redox), care se măsoară în
volţi.
4 H+ + 4 ē + O2 → 2 H2O + ΔG0
ΔG0 = ― 52,6 kcal
Cantitatea energiei eliberate depinde de
potenţialul redox
Energia liberă standard
Ştiind potenţialul redox al fiecărei perechi se pot
calcula modificarea energiei libere standard.
ΔG = -nFΔE0
n-numărul de ē
F-constanta lui Faraday (23062 cal/V∙mol)
ΔE0 - diferenţa de potenţial
ΔG = -2∙23062 [+0,82-(-0,32)] = -52,6 kcal
7,3 x 3 = 21,9
Randamentul utilizării energiei libere – 42%
Energia liberă standard
Torentul de ē e orientat în direcţia
FAD II
Fe-S
succinat
Complexul V – ATP-sintetază
F0 → canal de protoni - străbate membrana
internă a MC, constă din 4 tipuri de proteină ce
formează un sistem de pori transmembranari prin care
trec protonii
F1- partea catalitică - se află în intregime în
matrixul MC (formă de sferă).
a. e alcătuită din cinci tipuri de proteine ααα (α3), βββ
(β3), γ, δ, ε.
b. la acest nivel are loc reacţia de condensare a
ADP + Pi →ATP+H2O
Inhibată: oligomicină (F0), atractilatul (glicozidă)
ATP sintetaza (complexul V,
F1F0-ATP-aza)
ATP
ADP
+ ATP
Pi
H+
Interior
Membrana internã
mitocondrialã
Exterior
Puncte de fosforilare
Locusurile unde are loc sinteza ATP
se numesc puncte de fosforilare.
În LR deosebim 3 puncte de
fosforilare:
1. NADH+H----CoQ
2. Cit b----citc
3. cita--cita3
Bilanţul general în procesele LR-FO.
Premiul Nobel
în chimie, 1978
Δp = Δψ – 2,303(RT/F)· ΔpH,
2е Matrixul MC
+ -
+ -
2Н+ 2Н+
+ -
2Н+ 2Н+
+ -
2Н+ 2Н+ АDP
+ -
+ - Н3РО4
АТP
АТP-sintaza
Lanţul respirator
MalOAA Suc Fum 3H +
ATP
2H+ MDH
2H+ H+
2H+
matrix NAD NADH
+
2H+ O2 H2O
FAD
FADH2
CI C II C III C IV
SDH
membran NADHDH Cyt bc1 Cyt c ox ATPase
a
internă 2e- QH2
spaţiul 2H + 3H+
intermembran 2H+ 2H+
ar
10H+ims/4H+m = 2.5H+ per ATP
Datele experimentale ce
confirmă:
S-a confirmat generarea gradientului de protoni în cele
3 puncte ale LR. Anume – gradientul de protoni se
utilizează la sinteza ATP.
S-a demonstrat ca pH matrixului mitocondrial creşte,
iar cel al mediului extern al membranei MC – scade
(acid).
S-a argumentat că transferul H+ din MC în timpul
transportului de ē şi revenirii lor prin ATP-sintetaza
sunt comparabile cu viteza lor din cadrul FO în MC
intacte.
CÂT de fosforilare
Raportul între numărul de moli de ATP produşi şi
O2 consumat este numit „cât de fosforilare”
P/O.
De la NADH+H pînă la O2 - P/O = 3/1 – ramura lungă,
Atractyloside
X
Transportul mitocondrial al ATP
şi ADP
ATP/ADP-
translocazei- asigură
ADP + Pi ATP
transferul ADP din matrix
lower [H+]
citozol în MC în ATP4
__
schimbul ATP din
MC- citozol. ++
3 H+ ATP4 ADP3 H2PO4 H+
Fosfattranslocaza – energy
transferă Pi în MC, requiring
reactions
higher [H+]
ADP + Pi cytosol
însoţit de deplasarea
ionilor de H2.
Controlul respirator
1. a.g. liberi
2. 2,4 dinitrofenol
3. salicilaţii (antiinflamatoare)
4. dicumarol (anticoagulant)
5. T3 şi T4 (h.gl.tiroide)
sunt acizi slabi, lipofili, care acţionează ca transportori de
protoni prin membrana internă.
Decuplanţii
H+
2,4-
Dinitrophenol
OH
NO2 NO2 H+
X
O
-
H+
+ H+
NO2 NO2
Agenții decuplanți
măresc termogeneza
AD naturali:
Termogenina (UCP-1)
- o proteină decuplantă prezentă în mitocondriile
din ţesutul adipos brun.
are rolul de a împiedica revenirea protonilor în
matrix prin canalul protonic (FO), ei fiind utilizaţi
pentru a produce căldură în loc de ATP.
Acest proces are loc în mod fiziologic pentru
menţinerea temperaturii corporale la animalele
care hibernează; la noi născuți
ţesutul adipos brun este specializat în producerea
căldurii: conține în cantități mari MC; enzime ale LR și
termogenina
OXIDAREA MICROSOMIALĂ
localizată în reticolul endoplasmatic al celulelor
hepatice şi suprarenale.
Include hidroxilarea anumitor substanțe
O2
S-H S-OH
NADPH+H+ NADP+
H2O
OXIDAREA MICROSOMIALĂ
Rolul OM
Rolul: plastic (sinteza steroizilor și CA) şi dezintoxicare
(detoxifierea substanțelor toxice exogene și inactivarea
celor endogene).
În ficat – hidroxilarea medicamentelor, neutralizarea
toxinelor, hormonilor (sunt eliminaţi).
În medulosuprarenale – sinteza noradrenalinei şi
adrenalinei.
În corticosuprarenale – sinteza colesterolului, hormonilor
gluco- şi mineralocorticoizi.
Noţiune de radicali liberi
1. Cancerogeneză
2. Infarct miocardic
3. Ateroscleroză
4. Hipertensiune arterială
5. Diabet zaharat
6. Artrită reumatismală
Sistemul de protecţie
antioxidantă
Enzimatic Neenzimatic
1. Catalază 1. α-tocoferolul (vit.E)
2. SOD – superoxid dis-
2. GSH (glutationul)
mutaza
3. Glutation peroxidaza 3. Ac. Ascorbic (vit.
4. Glutation-S-transfe- C)
raza 4. Polifenolii
5. Glutation reductaza 5. Carnozina
6. Etc. 6. Etc.
AO enzimatici
SOD transformarea О2- în Н2О2
О2- + О2- + 2Н+ → Н2О2 + О2
Catalaza
2Н2О2 → 2Н2О + О2
Glutation reductaza
Glutation peroxidaza
AO enzimatici
Glutation peroxidaza
H2O2 2H2O
2G-SH G-S-S-G
NADP+ NADPH+H+
Glutation reductaza