OBIECTIVELE

 Oxidarea biologică. Dehidrogenarea substratelor - sursa energetică pentru sinteza

ATP - ului. Enziniele dehidrogenăni.
 Lanţul respirator (schema). Complexele enzimatice. Acceptorii principali de
electroni şi protoni, structura lor chimică.
 Potenţialul de oxido-reducere a componentelor lanţului respirator. Fosforilarea
oxidativă. Locurile de fosforilare. Produsele finale ale oxidării.
 Reglarea intensităţii funcţionării lanţului respirator. Coeficientul P/O,
controlul respirator.
 Decuplarea produselor de oxidare şi fosforilare, principalii agenţi decuplanţi. Rolul
biologic al produsului de decuplare, respiraţia liberă.
 Mitocondriile, structura şi permeabilitatea selectivă a membranelor pentru diferiţi
compuşi.
 Ipotezele principale, care explică procesele fosforilării oxidative. Ipoteza lui
Mitchell.
 Oxidarea microzomală, rolul citocromului P450 în reacţiile de oxido-reducere.
 Vitaminele şi rolul lor în procesele de oxidare biologică.
 Noţiune de radicali liberi. Oxidarea peroxidică a acizilor graşi nesaturaţi din
membrane. Sistemele de protecţie a celulei de acumilarea radicalilor liberi.
 Oxidarea biologică
Oxidarea biologică (OB) reprezintă totalitatea
reacţiilor de oxido-reducere ce decurg în celule şi
ţesuturi.
Rolul: asigură organismul cu energie accesibilă
în formă de ATP.
 OB are loc prin reacţii de dehidrogenare →
donarea atomilor de hidrogen (H) sub formă de
protoni şi electroni: H2→2H+ +2 ē.
Are loc sub acţiunea enzimelor (E) →
dehidrogenaze, ale căror coenzime (Co) sunt
NAD+ şi FAD.
Dehidrogenarea substratelor: enzimele
dehidrogenării
NAD-dependente.
1. Izocitrat +NAD→ alfa-cetoglutarat
+NADH+H
E- izocitratdehidrogenaza (IDH)
2. Alfa-cetoglutarat +NAD → succinil CoA
+NADH+H
E-alfa-cetoglutaratdehidrogenaza
3.Malat +NAD →oxaloacetat (OA)+NADH+H
E-malatdehidrogenaza (MDH)
4. Piruvat +NAD →acetil CoA+NADH+H
E – piruvatdehidrogenaza (PDH)
Dehidrogenarea substratelor
Enzimele NAD-dependente
 Lactat + NAD →Piruvat +NADH+H
E – lactatdehidrogenaza (LDH)

 Gliceraldehid-3-fosfat +NAD +H3PO4→1,3- difosfoglicerat + NADH+H

E- Gliceraldehid-3-fosfat dehidrogenaza (GAP-3-P DH)

 β-Hidroxiacil CoA +NAD → β-cetoacil Co-A +NADH+H

E - β-hidroxiacil-CoA dehidrogenaza

 Dezaminarea Glu
Glutamat +NAD → alfa-cetoglutarat + NADH+H
E- glutamatdehidrogenaza (GDH)

 Oxidarea β-hidroxibutiratului
 Catabolismul alcoolului
SUBSTRATELE FAD dependente
 Succinat + FAD →Fumarat +FADH2
E- succinat dehidrogenaza (SDH)
 Acil CoA + FAD →enoil-CoA+FADH2
E- acil CoA dehidrogenaza
 Glicerol-3-P + FAD → dihidroxiacetonfosfat
(DHAP) + FADH2
E- glicerol-3-P dehidrogenaza (mitocondrială)
 NADH+H+ şi FADH2 rezultaţi în reacţiile de
oxidare a acestor substrate transferă protonii
(p) şi electronii (ē) în lanţul respirator.
 Lanţul respirator (LR)
 LR - un ansamblu (complex) de enzime
şi sisteme de oxido-reducere, ce
participă la transferul protonilor (H+) şi
electronilor (ē) de la coenzimele (Co)
reduse (NADH, FADH2) la O2 cu
formarea H2O.
 Este ultima etapă a oxidării aerobe.
 Este localizat în membrana internă a
mitocondriilor (MC)
 Funcţia lanțului respirator
(LR):
1. Energetică – transferul electronilor în LR este
însoțit de eliberarea energiei, ce e folosită la
sinteza ATP
2. Prin transferul protonilor şi electronilor →
coenzimele (Co) se reoxidează, asigurând
dehidrogenări în continuare.
 Componentele lanțului
respirator (LR)
 Nicotinamid adenin dinucleotidul (NAD+);
 Flavin proteinele ce au drept grupări prostetice
 flavinmononucleotidul (FMN) sau
flavin adenin dinucleotidul (FAD);
 Fier-sulf (Fe-S) proteinele;
 Coenzima Q (CoQ) sau ubichinona;
 Citocromii b, c1, c, aa3;
 Citocromoxidaza (aa3) - reacţionează direct cu
oxigenul molecular
Componentele lanțului
respirator (LR)
1. NAD
 Componentele LR
2. Flavoproteinele FP: preiau p şi e- de la
NADH+H sau FADH2

FPN (NADH DH) - ca Co FMN - preia H2 de la NADH+H

FPs (succinatDH)- ca Co FAD- preia H2 de la FADH2
 Componentele LR
3. Proteinele Fe-S (nehemice)
a. între FP şi CoQ
b. între cit b şi citc1

Fierul nu se găsește în
componența hemului, ci sub
formă de asocieri
cu atomul de sulf din
cisteină sau sulf anorganic.
 TIPURILE DE PROTEINE Fe-S

Fe - S
(un Fe – la 4 grupări 2Fe-2S sau Fe2S2- [4Fe-4S]sau
SH ale Cys)
Fe4S4-
2 atomi de Fe la 4 grupări SH ale 4 atomi de Fe la 4
Cys
grupări SH ale Cys
Și 2S anorganic)
Și 4S anorganic)
 Componentele LR
4. Coenzima Q

O benzoguinonă liposolubilă cu o catenă laterală izoprenoidă lungă

 Componentele LR
5. Citocromii
b560, b562, b 566, c1, c, a şi a3

Citocomii au ca grupare
prostetică hemul.
Diferă între ei prin:
•structură,
•proprietăți și
•potențialul redox.
• Citocromoxidaza (аа3) conține
cupru
Cu2+ + 1e ↔ Cu+ – 1e
STRUCTURA CITOCROMILOR
(DEOSEBIRI)

Grupa prostetică pentru cit b –

protoporfirina IX
Cit b – hemul nu e legat
covalent de proteină
Cit c1 și c - - legat covalent de
proteină cu legături tioesterice
Cit a și a3 – au grupa formil în
loc de metil și un lanț
hidrocarbonat în loc de vinil
STRUCTURA CHIMICĂ a
citocromului c
CH3

CH3 HC S CH2 protein

N
H3 C CH3
N Fe N
 protein
OOC CH2 CH2 CH S CH2
N
CH3

CH2 CH3

CH2

COO Heme c
Schema LR
 Potenţialul oxidoreducător
(redox)
1. Fiecare verigă a lanțului respirator (LR) poate exista
în 2 forme – redusă şi oxidată, deci,
Formează o pereche oxidoreducătoare
1. Fiecare sistem redox (O/R) este alcătuit dintr-un
donor şi acceptor
2. Caracteristica lor principală este potenţialul
oxidoreducător (redox), care se măsoară în volţi.

3. El este măsura valorică a capacităţii de oxidare

sau reducere a compusului
 Potenţialul redox

Cu cât potenţialul redox este mai electronegativ

cu atât este mai înaltă capacitatea de a ceda ē,
şi invers,
cu cât potenţialul este mai electropozitiv, cu atât
este mai înaltă capacitatea sistemului de a
adiţiona electroni.
Sistemele redox sunt aranjate în ordinea
creşterii potenţialului de oxido-reducere.
 Potenţialul oxidoreducător
al verigilor LR
1. NAD+/NADH.H+ ― -0,32V
2. FAD/FADH2 – -0,05 V
3. CoQ/CoQH2 ― +0,04 V
4. cit.b (Fe3+)/cit.b (Fe2+) ― +0,12V
5. cit.c1 (Fe3+)/cit.c1 (Fe2+) ― +0,22V
6. cit.c (Fe3+)/cit.c (Fe2+) ― +0,25V
7. cit.a (Fe3+)/cit.a (Fe2+) ― +0,29V
8. cit.a3 (Fe3+)/cit.a3 (Fe2+) ― +0,55V
9. ½O2/H2O ― +0,82V
 Potenţialul oxidoreducător

transferul în trepte permite eliberarea energiei în

“pachete” a cărei valoare este în jurul lui –7,3 kcal/mol (cât
necesită sinteza unui mol de ATP din ADP şi H3PO4).

4 H+ + 4 ē + O2 → 2 H2O + ΔG0
ΔG0 = ― 52,6 kcal
Cantitatea energiei eliberate depinde de
potenţialul redox
 Energia liberă standard
Ştiind potenţialul redox al fiecărei perechi se poate
calcula modificarea energiei libere standard.
ΔG = -nFΔE0
n-numărul de electroni (ē)
F-constanta lui Faraday (23062 cal/V∙mol)
ΔE0-diferenţa de potenţial
ΔG = -2∙23062 [+0,82-(-0,32)] = -52,6 kcal
7,3 x 3 = 21,9
Randamentul utilizării energiei libere – 42%
 Energia liberă standard
Torentul de ē e orientat în direcţia
micşorării energiei libere a sistemului
Cu cât e mai mare diferenţa potenţialului
dintre 2 redox perechi → cu atât mai mare
e diminuarea energiei libere la transferul ē.
FOSFORILAREA OXIDATIVĂ
reprezintă sinteza ATP din ADP şi
Pi (cuplată cu lanțul respirator
(LR)), pe seama energiei eliberate
la transferul echivalenţilor
reducători în LR de la coenzimele
reduse la O2.
FOSFORILAREA OXIDATIVĂ
Deoarece transferul de ē are loc treptat,
energia se eliberează „în pachete” – în
trepte .
Pentru a se forma ATP, diferenţa de
potenţial trebuie să fie nu mai mică de
0,22V.
Funcţionarea cuplată a lanțului respirator
(LR) şi a fosforilării oxidative (FO) este
asigurată de 5 complexe
 Complexele LR
Nr.de Grupările
Complex denumirea Proteine prostetice

Complexul I NADH – 46 FMN,

Co Q reductaza Fe-S

Complexul Succinat – 5 FAD, cit b560,

II CoQ reductaza Fe-S

Complexul CoQ- 11 cit b562, cit b566,

III cit c reductaza Fe-S, cit c1,

Complexul Citocromoxidaza 13 cit a, cit a3, Cu

IV
Complexul I- NADH → CoQ – reductază
o`
G  19,4 kcal/mol
Variația de potenţial 0,42 V,
 1mol ATP
Inhibitorii: rotenona (otravă pentru peşti), Na
amitalul (barbiturice) - blochează transferul de
hidrogen de la centrii Fe-S la ubichinonă
piericidină (antibiotic) – cu structură asemănătoare
CoQ, cu care intră în competiţie
 Complexul II- succinat - CoQ-
reductaza
Variaţia de potenţial este de 0,07V;
ΔG0 = -3,2 kcal/mol – nu se sintetizează ATP
 Include Fe-S proteine ( 4Fe-4S, 3Fe-4S, 2Fe-2S ) și cit b
Inhibat de malonat, care inhibă SDH (inhibiţie
competitivă)
COMPLEXUL II
Acil Co A dehidrogenaza
Glicerol 3 fosfat dehidrogenaza
Complexul III- CoQ- citocrom c
reductaza
 G 0`  7,75 kcal / mol – se sintetizează 1mol de ATP
Inhibat de antimicina A – inhibă transferul
electronilor de la citocromul b la citocromul c1

Complexul IV- citocromoxidază
Catalizează adiţia a 4ē la O2 molecular (a 2ē la ½O).
O2 + 4ē + 4H+ → 2H2O
 Căderea de potenţial de 0,54V.
 ΔG = -24,8 kcal → se sintetizează 1mol de ATP
 Inhibat de: monoxidul de carbon (CO), cianuri (CN),
hidrogenul sulfurat (H2S) şi azida de sodiu (NaN3)
Toate componentele LR sunt dispuse în
membrana internă a mitocondriilor.
CoQ şi cit c funcţionează individual, iar celelalte
componente se grupează în complexe.
 Complexele LR
NADH+H+ FMN CoQ b, c1 aa3 O2
Fe-S
c
Fe-S Cu
I III IV

FAD II
Fe-S

succinat
 Complexul V – ATP-
sintază
 F0 → canal de protoni - străbate membrana
internă a mitocondriilor (MC), constă din 4 tipuri de
proteine ce formează un sistem de pori
transmembranari prin care trec protonii
 F1- partea catalitică - se află în intregime în
matricea mitocondrială (MC) (formă de sferă).
a. e alcătuită din cinci tipuri de proteine ααα (α3), βββ
(β3), γ, δ, ε.
b. la acest nivel are loc reacţia de condensare a
ADP + Pi →ATP+H2O
 Inhibată de: oligomicină (F0), atractilat (glicozidă)
ATP sintaza (complexul V,
F1F0-ATP-aza)

ATP
 
ADP   
+  ATP
Pi

 H+
Interior
Membrana internã
mitocondrialã

Exterior
Punctele de fosforilare
 Locusurile unde are loc sinteza ATP
se numesc puncte de fosforilare.
 În lanțul respirator (LR) deosebim 3
puncte de fosforilare:
1. NADH+H----CoQ
2. Cit b----citc
3. Citaa3---O2
Bilanţul general în procesele
lanțului respirator, fosforilare
oxidativă (LR-FO).

NADH + H+ + ½O2 + 3ADP +

3Pi → NAD+ + 3ATP + 4H2O

FADH2 + ½O2 + 2ADP + 2Pi →

FAD + 2ATP + 3H2O

Ipoteze principale cu privire la
procesele de fosforilare oxidativă
(FO). Ipoteza lui Mitchell
 Prin ce mecanism energia eliberată în lanțul
respirator (LR) este cuplată cu formarea de ATP?
Există mai multe teorii:
Teoria chimică, numită şi a intermediatorilor comuni
(produşi intermediatori macroergici, precursori de
ATP).
Teoria conformaţională (energia este preluată de o
proteină într-o conformaţie activă, ce stimulează
ATP).
Teoria chemiosmotică (Mitchell, 1961), actualmente
acceptată.
 Piter D. MItchell
(1920-1992)

Premiul Nobel
în chimie, 1978

pentru teoria chemi-

osmotică a cuplării
oxidării cu fosforilarea
în lanţul respirator
Teoria chemiosmotică
postulează:

energia care determină sinteza ATP din

ADP şi Pi îşi are originea în gradientul de
protoni ce se stabileşte între suprafaţa
internă şi externă a membranei interne
mitocondriale în timpul transportului de
electroni.
 Ipoteza lui Mitchell
 la transferul electronilor în LR se pompează
protonii din matricea mitocondrială (MC) în spaţiu
intermembranar.
Pentru fiecare pereche de e transferați la O2 în
spaţiul intermembranar sunt pompați 4 protoni
(4H+) de către complexul I; 4 protoni (4H+) de
complexul III și 2 protoni de complexul IV
 Ipoteza lui Mitchell

Protonii nu pot reveni înapoi deoarece membrana

internă a mitocondriilor (MC) nu este permiabilă
pentru protoni
apare gradientul de protoni
Concentrație mai mare de Н+ pe fața externă a
membranei interne a MC și mai mică pe fața
internă a membranei interne a MC
partea externă a membranei interne a MC se
încarcă pozitiv, dar cea internă – negativ
Gradientul de protoni
are 2 componente:
1. Gradientul electrochimic (apare potenţialul de
membrană - ∆ψ (0,14V) - partea externă a
membranei interne a MC→ pozitivă, dar cea
internă – negativă
2 gradientul de pH (∆ pH) – în partea externă a
membranei interne a MC→ pH –ul mai acid
față de cea internă
Împreună potențialul electric și gradientul
protonic alcătuiesc potențialul electrochimic -
∆µН+
 Gradientul de protoni
determină FORŢA PROTON-MOTRICE (Δp)

Δp = Δψ – 2,303(RT/F)· ΔpH,

unde: ψ – potenţialul membranar;

R – constanta gazelor;
T – temperatura
F – constanta Faraday
 Ipoteza lui Mitchell
Protonii acumulaţi în spaţiul intermembranar vor
reveni înapoi în matrice prin ATP sintază (F0)
Această translocare se realizează cu eliberare de
energie;
Energia eliberată va servi la sinteza de ATP
Acest flux de protoni este forţa morice care
determină la nivelul subunităţii F1 sinteza de ATP din
ADP+Pi
 Membrana Membrana
externă a MC internă a MC

2е Matricea MC
+ -
+ -
2Н+ 2Н+
+ -
2Н+ 2Н+
+ -
2Н+ 2Н+ АDP
+ -
+ - Н3РО4

АТP
АТP-sintaza
 Mal OAA Suc Fum 3H+ ATP
2H+ H
MDH +
2H+
2H+
matrix NAD
+
NADH 2H+ O2 H2O
FAD
FADH2
CI C II C III C IV
SDH
membrana NADHDH Cyt bc1 Cyt c ox ATPase
internă
2e- QH2

cyt cox cyt cred H+ ATP

2H +
2H +
3H+
spaţiul 2H
+

intermembranar 2H+ 2H+

10H+ims/4H+m = 2.5H+ per ATP
 Datele experimentale ce
confirmă:
 S-a confirmat generarea gradientului de protoni în
cele 3 puncte ale lanțului respirator (LR). Anume –
gradientul de protoni se utilizează la sinteza de
ATP.
 S-a demonstrat ca pH matricei mitocondriale creşte
datorită electronilor, iar cel al mediului extern al
membranei MC – scade (acid), datorită protonilor.
 S-a argumentat că transferul H+ din MC în timpul
transportului de ē şi revenirii lor prin ATP-sintaza
sunt comparabile cu viteza lor din cadrul fosforilării
oxidative (FO) în mitocondriile (MC) intacte.
 CÂT de fosforilare
Raportul între numărul de moli de ATP produşi şi
O2 consumat este numit „cât de fosforilare”
P/O.
De la NADH+H până la O2 - P/O = 3/1 – calea
lungă,
De la FADH2 până la O2 - P/O = 2/1 – calea
medie.
P/O reflectă cuplarea transportului protonilor (H+)
şi electronilor (ē) (respiraţia) şi fosforilarea
(sinteza ATP). Coeficientul indică ce cantitate de
P anorganic (H3PO4) se transformă în P organic
(ATP) la transportul unei perechi de H+ şi ē în LR.
Inhibitorii ai fosforilării
acţionează asupra ATP-sintazei.
Oligomicina blochează
pătrunderea protonilor (H+) prin
canalul FO (închide canalul) 
treptat slăbeşte respiraţia →
întrerupere.
 Inhibitorii
Fosorilării de
ADP X
Oligomycin

Atractyloside

X
 Transportul mitocondrial al ATP
şi ADP
ATP/ADP-translocaza - ADP + Pi ATP matrix
asigură transferul ADP lower [H+]
din citozol în mitocondrii ATP4
(MC) în schimbul ATP __
din mitocondrii (MC) în
citozol.
++
Fosfattranslocaza – 3 H+ ATP4 ADP3 H2PO4 H+
transferă fosfatul energy
anorganic (Pi) în MC, requiring higher [H+]
însoţit de deplasarea reactions ADP + P cytosol
i
ionilor de hidrogen (H).
 Controlul respirator
 Organismele vii sintetizează ATP în raport
cu necesitatea lui – de aceea fosforilarea
oxidativă (FO) cuplată cu lanțul respirator
(LR) este riguros controlată.
 Deoarece LR şi FO – etapa finală a
degradării glucidelor (G), lipidelor (L),
proteinelor (P), controlul respirator se poate
efectua atât prin compuşii direct implicaţi în
LR şi FO, cât şi prin intermediarii degradării
celor 3 clase.

 Controlul respirator

Rolul primordial îi revine ADP.

1. în lipsă de ADP rămâne blocat canalul F1
din ATP - sintază
2. nivelul ADP determină şi intensitatea
transferului de protoni prin F0
3. ADP – reglator alosteric (+) (activator)
pentru mai multe enzime (E) ce sunt
implicate în degradarea glucidelor (G),
lipidelor (L) şi proteinelor (P.)
 Controlul respirator
Lipsa de ADP - inhibă respiraţia şi
stopează fosforilarea.
La adăugarea de ADP creşte brusc
consumul de oxigen (02), se activează
lanțul respirator şi ADP se fosforilează
la ATP.
 La fosforilarea oxidativă
(FO) contribuie:

1. Integritatea membranei interne a
mitocondriilor (MC) → orice leziune
duce la pierderea capacităţii de FO (în
timp ce transferul de electroni (ē) poate
continua).
2. Impermeabilitatea membranei interne
pentru ionii H+, OH-, K+, Cl-.
 Decuplarea lanțului respirator (LR)
de fosforilarea oxidativă (FO)
Agenţi decuplanţi.
Are loc sub acțiunea substanțelor, care transferă protonii
(protonofori) sau ioni (ionofori) din spațiul intermembranar în
matricea MC fără utilizarea ATP-sintazei
Acest tip de substanțe reprezintă - agenţi decuplanţi
(AD)
 Decuplanţii fosforilării  oxidative nu influenţează
semnificativ reacţiile LR - fluxul de electroni,  dar opresc
sinteza de ATP (FO) - dispare gradientul protonic

energia este eliberată sub formă de căldură

  AGENȚII DECUPLANȚI

1. Acizii grași liberi

2. 2,4-dinitrofenol
3. salicilaţii (antiinflamatoare)
4. dicumarol (anticoagulant)
5. T3 şi T4 (h.gl.tiroide)
sunt acizi slabi, lipofili, care acţionează
ca transportori de protoni prin
membrana internă.
 Decuplanţii
H+

2,4-Dinitrophenol

OH

NO2 NO2 H+

X
O
-
H+
+ H+
NO2 NO2
Agenții decuplanți
măresc termogeneza
Agenții decuplanți (AD) naturali:
Termogenina (UCP-1)
- o proteină decuplantă prezentă în mitocondriile din
ţesutul adipos brun.
are rolul de a împiedica revenirea protonilor în
matrice prin canalul protonic (FO), decuplanții fiind
utilizaţi pentru a produce căldură în loc de ATP.
Acest proces are loc în mod fiziologic pentru
menţinerea temperaturii corporale la animalele care
hibernează; la noi-născuți
ţesutul adipos brun este specializat în producerea
căldurii: conține în cantități mari mitocondrii (MC);
enzime ale lanțului respirator (LR) și termogenina.

 OXIDAREA MICROSOMIALĂ
localizată în reticulul endoplasmatic al celulelor
hepatice şi suprarenale.
Include hidroxilarea anumitor substanțe
sunt lanţuri scurte de transport al H+ şi ē a căror
sursă sunt NADPH+H
 OXIDAREA MICROSOMIALĂ
 reducerea O2 şi incorporarea lui în anumiţi compuşi
chimici
Sistema monoxigenazică - substratul include un atom
de O, celălalt O este redus la H2O).
 reacția sumară:
O2
S-H S-OH
NADPH+H+ NADP+
H 2O
OXIDAREA MICROSOMIALĂ
 Rolul oxidării
microzomiale (OM)
Rolul: plastic (sinteza hormonilor steroizi, colesterolului,
acizilor grași nesaturați, prostaglandinelor) şi
dezintoxicare (detoxifierea substanțelor toxice exogene și
inactivarea celor endogene).
În ficat – hidroxilarea medicamentelor, neutralizarea
toxinelor, hormonilor (sunt eliminaţi).
În medulosuprarenale – sinteza noradrenalinei şi
adrenalinei.
În corticosuprarenale – sinteza colesterolului, hormonilor
gluco- şi mineralocorticoizi.
Noţiune de radicali liberi

La reducerea incompletă a oxigenului (O2)

se formează forme reactogene şi agresive
ale oxigenului cum ar fi: superoxidanionul
(O2-), peroxidul (HO2); radicalul
hidroxil(OH) sau peroxidul de hidrogen
(H2O2).
Specii incomplet reduse ale
oxigenului
1. O2 + ē → O2― (anionul superoxid)

2. O2― + 2H+ + ē → H2O2 (apa oxigenată)

sau
O2― + O2― + 2H+ → H2O2 + O2

3. H2O2 + O2― → HO• + HO― + O2

sau
H2O2 + H+ + ē → HO• + H2O
(radicalul hidroxil)
 Rolul biologic a radicalilor
liberi
Sinteza eicosanoizilor
Reînnoirea membranelor biologice
Apoptoza
Transmiterea semnalelor intra- şi
intercelulare
EFECTELE NOCIVE
Denaturarea proteinelor
Modificări în structura nucleotidelor din acizii nucleici
(AN)
Peroxidarea lipidelor membranare
Modificarea permeabilității membranare
Creșterea influxului intracelular pentru sodiu, apă și
calciu
Lezarea ADN mitocondrial și afectarea integrității
proteinelor din lanțul respirator (LR) mitocondrial
Speciile reactive ale oxigenului
implicate în patogeneza:

1. Cancerogeneză
2. Infarct miocardic
3. Ateroscleroză
4. Hipertensiune arterială
5. Diabet zaharat
6. Artrită reumatoidă
7. etc.
 Sistemul de protecţie
antioxidantă
Enzimatic Nonenzimatic
1. SOD – superoxid dis- 1. α-tocoferolul (vit.E)
mutaza 2. GSH (glutationul)
2. Catalază
3. Acidul ascorbic (vit. C)
3. Glutation peroxidaza
4. Polifenolii
4. Glutation-S-transfe-raza
5. Carnozina
5. Glutation reductaza
6. Vitamina A
6. Etc.
7. Etc.
 Antioxidanții (AO)
enzimatici
SOD  transformarea О2- în Н2О2
О2- + О2- + 2Н+ → Н2О2 + О2
Catalaza
2Н2О2 → 2Н2О + О2
Glutation reductaza (GSSG (glutation oxidat)
→GSH (glutation redus))
Glutation peroxidaza (GSH (glutation redus
GSH → GSSG (glutation oxidat))
Antioxidanții (AO) enzimatici
Glutation peroxidaza
H2O2 2H2O

2G-SH G-S-S-G

NADP+ NADPH+H+

Glutation reductaza