Metabolismul glucidelor

Veronica Sardari
Doctor în științe medicale
 Obiectivele:

1. Clasificarea şi structura glucidelor. Răspândirea

în natură şi rolul biologic al glucidelor.
2. Structura şi proprietăţile principalelor
monozaharide (gliceraldehida, dihidroxiacetona,
riboza, dezoxiriboza, glucoza, galactoza,
fructoza).
3. Structura şi proprietăţile principalelor dizaharide,
polizaharide
4. Digestia şi absorbţia glucidelor în tractul
gastrointestinal.
5. Metabolismul glicogenului (sinteza, mobilizarea,
reglarea).
 GLUCIDELE din punct de vedere
chimic sunt compuși
polihidroxicarbonilici – au mai
multe grupe hidroxil (-OH) și o
grupă carbonil (C=O)

 constituie 65-90% din substanțele organice la

plante, unde se formează în procesul de
fotosinteză;

 la animale - 1-5%
 Rolul glucidelor
• sunt compuşi polihidroxicarbonilici şi derivaţii lor.

1. Energetic- furnizează 50-70% din energia totală care

se produce în organism, la oxidarea 1 gram de
glucid se elimină 4,1 kcal/mol energie
2. Structural – sunt elemente constitutive ale
membranelor biologice - glicocalixul
3. Intră în componenţa acizilor nucleici (AN),
nucleotidelor şi a coenzimelor (Co) (NAD, FAD,
HSCoA)
4. De sprijin- formează substanţa fundamentală a
ţesutului conjunctiv (condroitinsulfaţii)
 Rolul glucidelor
5. Anticoagulant – heparina (principalul
anticoagulant al organismului)
6. Funcţie hidroosmotică şi ionoreglatoare (datorită
hidrofilităţii înalte şi sarcinii negative,
heteropolizaharidele acide reţin apa şi cationii)
7. Funcţie protectoare, mecanică
(imunoglobulinele, mucina, heteropolizaharide)
8. Derivatul glucozei – acidul glucuronic este
implicat în detoxifierea substanțelor toxice în ficat
9. Receptorii sunt glicoproteine
 CLASIFICAREA
GLUCIDELOR
 - OZE – Monozaharide – glucide
simple, care nu pot fi hidrolizate; formula
generală CnН2nОn, unde n  3;
- OZIDE : Oligozaharide și Polizaharide–
pot fi hidrolizate, la hidroliză formează
monozaharidele constituente;
Oligozaharidele – alcătuite din 2-10 unități
monozaharidice;
Polizaharidele – mai mult de 10 unități
monozaharidice.
- homopolizaharide - formate din monomeri identici
- heteropolizaharide- din diferiţi monomeri
 Glucide

Oligozaharide Polizaharide
Monozaharide Di,tri,tetrazaharide

Aldoze Cetoze
Homopolizaharide Heteropolizaharide

Trioze
Tetroze
Pentoze
Hexoze
 Monozaharidele
Se clasifică :
• după numărul atomilor de C:
trioze - C3, tetroze - C4, pentoze - C5,
hexoze - C6, heptoze - C7
• după tipul grupării carbonil:
 aldoze - cu grupare aldehidică;
 cetoze - cu grupare cetonică.
 Structura
monozaharidelor
formula generală pentru aldoze și cetoze:

 
 
 
 

Aldoze ( n = 1,2,3..) Cetoze ( n = 0,1,2,3… )

MONOZAHARIDELE
structura triozelor
 MONOZAHARIDELE –
structura chimică
PENTOZE
CH O CH O CH2OH

H C OH H C OH C O

H C OH HO C H H C OH

H C OH H C OH H C OH

CH2OH CH2OH CH2OH

D - riboză D - xiloză D - ribuloză

Structura ribozei (R) şi
dezoxiribozei (dR)
 MONOZAHARIDELE –
structura chimică
HEXOZE
CH O CH2OH CH O CH O
H C OH C O H C OH HO C H

HO C H HO C H HO C H HO C H

H C OH H C OH HO C H H C OH

H C OH H C OH H C OH H C OH

CH2OH CH2OH CH2OH CH2OH

D - glucoză D - fructoză D - galactoză D - manoză

 H O
C CH2OH

H C OH C O

HO C H HO C H

H C OH H C OH

H C OH H C OH

CH2OH CH2OH

D-glucose D-fructose
 1
CHO

H C OH
2
HO C H D-glucose
3
H C OH (linear form)
4
H C OH
5
CH2OH
6

6 CH2OH 6 CH2OH
5 O 5 O
H H H OH
H H
4 H 1 4 H 1
OH OH
OH OH OH H
3 2 3 2
H OH H OH
-D-glucose -D-glucose
 1
CH2OH

2C O

HO C H
1 CH2OH
3 HOH2C 6 O
H C OH
4 5 H HO 2

H C OH H 4 3 OH
5
OH H
6
CH2OH

D-fructose (linear) -D-fructofuranose

Structurile ciclice ale
monozaharidelor:
 Oligozaharidele
• Constau de la 2 până la 10 unități
monozaharidice unite prin legături
glicozidice;
• Se clasifică în: di-, tri-, tetrazaharide;
• Se împart în reducătoare și nereducătoare;
• Mai importante sunt dizaharidele: maltoza,
lactoza, zaharoza
 6 CH2OH 6 CH2OH

5 O 5 O
H H H H
H H
1 4 1
4 OH H OH H
OH O OH
3 2 3 2

H OH maltosa H OH

6 CH2OH 6 CH2OH

5 O
H H
5 O OH
H H
4
OH H 1 O 4
OH H 1

OH H H
3 2 3 2

H OH H OH
cellobiosa
 Zaharoza
CH2OH

H O H

OH H

OH

H OH
O
CH2OH
O
H OH

H CH2OH
-D-glucosyl-(1->2)--D-fructofuranose)
OH H
 POLIZAHARIDELE
• Homopolizaharidele (homoglicani):
conţin unităţi monozaharidice
repetetive
• amidonul,
• glicogenul,
• Celuloza
 POLIZAHARIDELE
• Amidonul- de origine vegetală.
E constituit din 2 componente:
- amiloza (20%) – resturi de glucoză
(Gl), legate prin leg. 1,4 glicozidice
- amilopectina (80%) – resturile de
glucoză (Gl) se leagă prin leg. 1,4 și
1,6 glicozidice
 POLIZAHARIDELE
• Glicogenul de origine animală
• reprezintă forma de depozitare a glucozei (Gl) în
organismul uman
• localizat în ţesutul muscular şi ficat
• după structură se aseamănă cu amilopectina, dar are un
grad de ramificare mai mare – ramificaţiile exterioare –
apar după 6-7 resturi de glucoză (Gl); iar cele interioare
– după 3-5 unităţi de Gl
• În apă formează sol. coloidale, care cu iodul dau o
coloraţie brun-roşcată
• Masa moleculară – este de ordinul milioanelor
 Glicogen
CH 2 OH CH 2 OH
H O O
glycogen
H H H
H H
OH H OH H 1
O
OH
O
H OH H OH

CH 2 OH CH 2 OH 6 CH 2 CH 2 OH CH 2 OH
H O H H O H H 5 O H H O H H O H
H H H H H
OH H OH H OH H 1 4 OH H OH H
4 O O
O O OH
OH
3 2
H OH H OH H OH H OH H OH
 Celuloza
• polizaharid structural în lumea vegetală.
• este alcătuit din resturi de -glucoză, unite
prin legături -1,4-glicozidice

CH2OH 6CH OH CH2OH CH2OH CH2OH

2
O 5 O O H O H O OH
H H H
H H H H H
OH H 1 O 4 OH H 1 O OH H O OH H O OH H
OH H H H
H 2 H
3
H OH H OH H OH H OH H OH
celulosa
 Heteropolizaharide
(heteroglicani)
• Produşi de policondensare a mai multor
tipuri de unităţi structurale
• Glucozaminglicanii: acidul hialuronic,
condroitin sulfaţii
• Keratan sulfaţi
• Dermatan sulfatul
• heparina
 Acidul hialuronic

CH 2 O H
D -glucuronate 6
 H 5 O
6 COO H
4 1 O
O H
H 5
H OH H
4 H 1 3 2
OH
H H NH COCH 3
3 2 O
H OH N -acetyl- D -glucosam ine
hyaluronate
 Acidul hialuronic
• Localizat: ţesuturi embrionare, cordon
ombilical, lichid sinovial, piele, tendoane.
• Rol: contribuie la menţinerea turgescenţei
matricei extracelulare;
• înlesneşte unele migrări (celulare sau
subcelulare) în perioadele de vindecare a
rănilor.
 Heparina
• constă din unităţi dizaharidice care
alternează, în compoziţia cărora intră
resturi de -D-glucozamină şi de
acizi -D-glucuronic şi -L-
iduronic:
Heparina (C2-NHCOCH3)

iduronate-2-sulfate N-sulfo-glucosamine-6-sulfate
H CH2OSO3

H O H O H
COO H
OH H O OH H
H O

H OSO3 H NHSO3
heparin or heparan sulfate - examples of residues
 Heparina
• Localizat: plămîni, ficat, piele, mastocite.
• Rol: anticoagulant (se uneşte cu
antitrombina III din plasmă şi inactivează
trombina)
• Heparan sulfatul – membrana bazală din
rinichi, fibroblastele pielei.
• Rol: filtrarea glomerulară.
 Digestia glucidelor
• Începe în cavitatea bucală sub acţiunea α
amilazei salivare, care scindează leg. α 1,4
glicozidice din amidon și glicogen (până la
dextrine). Se disting amilodextrine (cu I2
formează culoarea albastră), eritrodextrine (cu
I2 formează culoarea roșie), flavodextrine (cu I2
formează culoarea galbenă).
• Continuă în duoden sub acţiunea amilazei
pancreatice – (acționează asupra leg. 1,4
glicozidice), care scindează dextrinele până la
dizaharide și trizaharide.
 Digestia glucidelor
• Leg. α-1,6-glicozidice sunt scindate sub
acţiunea enzimei de deramificare (amilo-1,6-
glicozidazei)
• Dizahaharidele se scindează sub acţiunea
maltazei; lactazei, zaharazei (se sintetizează
în enterocite)
• Celuloza nu se scindează în TGI al omului
deoarece lipsesc enzimele β-1,4-glicozidazele
• în tractul gastro-intestinal (TGI)
polizaharidele sunt scindate până la
monozaharide.
 Absorbţia
• Monozaharidele se absorb la nivelul intestinului
subţire
• Dacă rata de absorbție a glucozei-100, atunci a
galactozei este - 110 și a fructozei – 43.
• Implică 2 mecanisme:
• Transport activ (necesită ATP şi Na)
• Difuzie facilitată
1. transportorul leagă la locuri separate atât glucoza (Gl), cât
şi Na (legarea Na creşte afinitatea pentru Gl)
2. pătruns în epiteliul intestinal, acesta este eliberat şi odată
cu el Gl.
3. Gl- iese din celulă prin difuzie facilitată, iar Na este
expulzat contra gradientului de concentraţie prin intervenţia
ATP-azei Na, K – dependente.
Pătrunde în organizm Amilaza (pH 6,8) salivară scindează pînă la– dextrine
cu polimerii: Amidon
-amilaza (pancretică) scindează pînă la– dizaharide,
şi Glicogen
trizaharide

Maltaza,
zaharaza,
lactaza
eliberează
glucoză,
galactoză,
fructoză

Transportorul
glucozei (GLUT 5)
Glucoza împreună cu
Na+ pătrund în celulă

Ioni de Na+ se schimbă cu

cei de K+
 ANOMALII ENZIMATICE ÎN
DIGESTIA ŞI ABSORBŢIA
GLUCIDELOR:

• - deficitul de lactază duce la intoleranţă la

lactoză
poate fi: - ereditară
- dobândită
• - deficitul de zaharază
• la intolerantă la zaharoză
• în ambele cazuri semnele clinice sunt: dureri
abdominale, diaree cronică.
 SOLUTIE CAZ CLINIC
Ce se intimpla cu lactoza in
intestinul
unei persoane cu deficit de
lactaza?
• Lactoza nu este hidrolizată în intestinul subțire (IS) și
ajunge intactă în colon. Microorganismele din colon
fermentează lactoza la acid lactic - generează CH4, CO2
şi H2 (balonare).
• Monozaharidele acumulate + Acidul lactic = particule
osmotic active – atrag apa in lumenul tubului digestiv şi
produc diaree.
• Acidul lactic - iritant pentru mucoasa- dureri
• Acidul lactic- creste permeabilitatea mucoasei: absorbtie
dizaharide care se elimina prin urină
Transferul intracelular al
glucozei:
• Străbate membrana celulară în ambele
sensuri fără consum de energie cu ajutorul
unor transportatori pasivi.
• Transportatorii glucozei (GLUT) sunt o
familie de glicoproteine transmembranare,
codificate de diferite gene.
 TRANSPORTORUL GLUCOZEI prin
membrana celulelor
(GLUT 1-5)

• GLUT 1: predomină în eritrocite

• GLUT 2: în hepatocite, celulele
beta pancreatice
• GLUT 3: în celulele sistemului
nervos
• GLUT 4: în celulele ţesutului
muscular şi adipos
• GLUT5: în celulele intestinale
(transportă glucoza în sânge)
• Aproximativ 90% de monozaharide sunt
absorbite în sânge și restul în limfă.
• Monozaharidele ajung prin vena portă la
ficat.
• O parte se transformă prin
glicogenogeneză în glicogen, iar alta
(doar glucoza) trece în circulaţie.
• Galactoza şi fructoza sunt transformate în
glucoză.
 Căile de metabolizare a glucozei
(Gl)
• Glucoza (Gl) în rezultatul glicolizei dă piruvat-
Acetil CoA -CO2 şi H2O
• Din Gl se sintetizează glicogenul, alte
monozaharide
• Furnizează compuşi importanţi ca:
1. Pentoze (utilizate în sinteza nucleotidelor şi
acizilor nucleici (AN))
2. Acizi uronici – la sinteza de proteoglicani
3. Glicerol şi Acetil CoA – neolipogeneză
4. NADPH - necesar biosintezei reductive
Căi de metabolizare a
glucozei
 Glucoza

Glucozo-6-fosfat Glicogen
Pentoze
NADH2

Piruvat
Metabolismul
Glicogenului
 Metabolismul glicogenului

• Glicogenul – forma de depozitare a excesului de

glucide, la care se face apel în faza catabolică a
metabolismului.
• Depozitele de glicogen se găsesc în muşchi (1%
din greutate) şi în ficat (6%) din greutate.
• Ficatul utilizează glicogenul în scopul menţinerii
glicemiei; iar muşchiul în scop energetic.
• În perioadele interprandiale glicogenul depozitat
în ficat este utilizat pentru obţinerea glucozei.
Metabolismul glicogenului
• 12-20 ore de inaniţie- reduc considerabil
conţinutul glicogenului în ficat; iar activitatea
musculară intensă – îl reduc în muşchi
• Sinteza de glicogen – glicogenogeneza
• Degradarea (scindarea) glicogenului –
glicogenoliză
• Localizare celulara: citoplasma
• Localizare tisulara: ficat si muschi
(preponderent)
Sinteza glicogenului
 Activarea Gl 1 fosfat
• E- UDP –Gl -pirofosforilaza
3. glucozo-1-fosfat + UTP  UDP-glucoză + PPi
PPi + H2O  2 Pi
E- pirofosfataza
 Transferul glucozei (Gl) pe capătul
nereducător al glicogenului
E- glicogensintaza
4. glicogen(n) + UDP-glucoza  glicogen (n +1 ) + UDP
În lipsa amorsei de glicogen
• Glicogensintaza recurge la un primer de
natură proteică – glicogenina
• Glicogenina – este o proteină catalitică
glicoziltranferazică
 6 CH
2OH
Conţine resturi
5
UDP-glucose de tirozină
H O H
H O O Glycogenin
C O
4 OH H 1
OH O P O P O Uridine HO C CH
3 2 H2
H OH O O NH

6 CH
2OH
O-linked 5 O
glucose H H
H
C O
residue 4 OH H 1
OH 3
O C CH + UDP
2 H2
H OH NH

CH2OH CH2OH

H
Legătura
O glicozidică
H H
seOformează
H între atomul C1
a glucozei
H
OH H
derivată din
H
OH
UDP-glucoză
H
şi hidroxilul
C O

tirozinei din Glicogenină.

OH O O C CH
H2
UDP
H
rezultă
OH
ca produs.
H OH NH
 Formarea leg 1,6
glicozidice
• Glicogen-sintaza realizează sinteza legăturilor
1,4-glicozidice.
• Formarea legăturilor 1,6-glicozidice se face cu
participarea enzimei de ramificare – amilo 1,4-
1,6 transglicozidaza şi implică transferul de
resturi glicozil (cel puţin 6) la C6 al unui rest de
glucoză.
 Reglarea glicogenezei
• E - glicogensintaza.
• prin fosforilare-defosforlare –
Forma fosforilată este inactivă în timp ce cea
defosforilată este activată:
• Insulina activează enzima glicogen-sintaza,
astfel are loc activarea sintezei glicogenului;
• glucagonul, adrenalina au efect invers
asupra acestei enzime – inhibă
glicogensintaza.
 Degradarea glicogenului
(glicogenoliza)
1. glicogen(n ) + Pi  glicogen (n–1 ) + glucozo-1-
fosfat
Enzima- glicogenfosforilaza (acţionează asupra
leg. 1,4-glicozidice).
Glycogen Metabolism
• Asupra leg.1,6 glicozidice acţionează E de
deramificare (amilo-1,6-1,4 glucan transferazică)
– Bifuncțională:
• transferazică (amilo 1,4-1,6 glucantransferaza - transferă
o unitate trizaharidică și o mută pe un alt lanț formând o
nouă legătură 1,6-glicozidică
• hidrolazică (1,6-glucozidază- rupe leg 1,6 formând
glucoză)
 GLICOGENOLIZA

GLICOGEN-
FOSFORILAZA G-1-P

TRANSFERAZA

α (1→6)-
GLUCOZIDAZA G liberă
2.
 glu-1-P
glucomutaza

glu-6-P

ficat muşch
i
glicoliză
glucoză

energie
sânge ţesuturi
glucodependente

glicoliză
menţinerea
glicemiei energie
GLICOGENOLIZA
 GLICOGENOLIZA

Necesită un set de enzime specifice.

 Reglarea glicogenolizei
Adrenalina , glucagonul

adenilatciclaza
Degradarea glicogenului

ATP AMPc+PP

Fosforilaza n Fosforilaza a
Proteinkinaza n - PKa (defosfo) (fosforilată)

Fosforilazkinaza n ---fosforilazkinaza a
Fosforilazkinaza
 REGLAREA SINTEZEI ŞI A DEGRADĂRII
GLICOGENULUI

• Reglarea alosterica în aport alimentar adecvat

• glicogen-sintaza este activată de [G-6-P]
• glicogen-fosforilaza este inhibată de [G-6-P] ; ATP

• În contracție musculară, fosforilaz-kinaza este

activată de Ca2+- calmodulina fără intervenția
protein-kinazei AMPc-dependente
• În relaxare musculară, fosforilaz-kinaza este
inactivată - Ca2+-revine in reticulul sarcoplasmic
 Adrenalina
Glucagon
Reglarea glicogenolize
+
Insulina
Adenilat Adenilat
ciclaza ciclaza +
+
fosfodiesteraza
ATP AMPc 5'-AMP
Glicogen(n)
+ +
Glicogen(n+1) Glc-1-fosfat
Protein Protein
kinaza kinaza
Pi

Inhibitor-1 + ADP
ADP Glicogen fosforilaza
ATP H2O
ATP calmodulina "a"

Fosforilaz-kinaza Ca2+ Fosforilaz-kinaza

Protein fosfataza
ADP "b" "a"

Inhibitor-1-fosfat -Ca2+
H2O Glicogen fosforilaza
Pi ATP Pi
"b"

Protein fosfataza-1

_ _
 Aglicogenozele
• Dereglări în sinteza glicogenului şi micşorarea lui:
Deficitul de glicogen sintază

• Hipoglicemie bazală
• Vomă
• SNC
• Moarte prematură
 retard de creştere, deces precoce;
 Glicogenozele
• Defect în mobilizarea glicogenului şi
acumularea lui în ţesuturi:
sunt afecţiuni ereditare
duc la acumularea glicogenului în
ţesuturi şi afectarea metabolismului
glucidic,
prezența simptomelor clinice ca:
hepatomegalie, hipoglicemie, hipotonie
musculară, deficit energetic în caz de
efort fizic.
• TIPURILE DE GLICOGENOZE
TIPUL E-defect Structura Simptome
glicogenu
lui
I. Boala “von glucozo-6- normală hipoglicemie,
Gierke” fosfatază cetoză, retard
de creştere

II. Boala α-1,4-glucozidază normală Inima

“Pompe” lizozomală SNC – miopatie sau
cardiomiopatie
severă
III. Boala amilo-1,6- lanţul extern hipoglicemie,
“Forbes”, “Cori” glucozidazei lipseşte (scurt) afectat ficatul,
(enzima de ramificaţie inima, muşchii
deramifiere); mărită scheletici.
TIPUL E-defect Structura Simptome
glicogenul
ui
IV. Maladia enzimei de lanţ foarte progresează
Andersen ramifiere lung intern, ciroza
(1,4→1,6)- hepatică -
neramificat
transglucozila moarte până
zei; extern; la vârsta de 20
ani
V. Boala glicogen normală nivel scăzut a
“McArdle”: fosforilazei lactatului şi
piruvatului
musculare
după exerciţii,
VI. Boala glicogen normală hepatomegalie
glicogenică;
“Hers”: fosforilazei hipoglicemie şi
• I. Boala “von Gierke”(glicogenoza
hepatorenală):
• deficienţă de glucozo-6-fosfatază în ficat,
intestin şi rinichi;
• structura glicogenului este normală;
• hipoglicemie, cetoză;
• galactoza şi fructoza nu sunt convertite la
glucoză.
II. Boala “Pompe” (glicogeneză generalizată):
 deficit de α-1,4-glucozidază lizozomală
 structura glicogenului este normală;
 concentraţii excesive de glicogen în vacuole
anormale din citozol;
 în unele cazuri inima este principalul organ
implicat cu moarte timpurie, în altele ̶
sistemul nervos este afectat sever;
 valori normale ale glucozei sanguine.
III. Boala “Forbes”, “Cori” (dextrinoza limitată):
 deficienţa enzimei amilo-1,6-glucozidazei (enzima
de deramifiere);
 structura glicogenului este anormală: lanţul extern
lipseşte sau este foarte scurt, numărul punctelor de
ramificaţie este mărit;
 hipoglicemie, răspuns hiperglicemic diminuat la
epinefrină sau glucagon şi normal la fructoză şi
galactoză;
 în proces este afectat ficatul, inima, muşchii
scheletici.
IV. Maladia Andersen (deficienţa de ramificare,
amilopectinoză):
 deficienţa enzimei de ramifiere (1,4→1,6)-
transglucozilazei;
 structura glicogenului este anormală: lanţ foarte
lung intern şi neramificat extern;
 boală rară, dificil de recunoscut;
 depozitarea glicogenului anormal;
 progresează ciroza hepatică şi evoluţia este fatală
până la vârsta de 20 ani.
V. Boala “McArdle”:
 deficienţa glicogen fosforilazei musculare
structura glicogenului este normală;
 conţinut mărit a glicogenului muscular (2,5-
4,1%, în normă 0,2-0,9%);
 nivel scăzut în sânge a lactatului şi
piruvatului după exerciţii, scăderea pH-ului
nu are loc.
VI. Boala “Hers”:
 deficienţa glicogen fosforilazei hepatice
structura glicogenului este normală;
 este o formă atenuată a afecţiunii von
Gierke;
 hepatomegalie glicogenică;
 hipoglicemie şi cetoză blândă.
Maladia Tarui:
 insuficienţa fosfofructokinazei musculare;
 structura glicogenului este normală;
 tablou clinic similar cu maladia McArdle;
 sunt afectate şi eritrocitele ce determină o hemoliză
intensă;
 are loc acumularea lactatului;
 nu este complet clar de ce acest defect rezultă prin
creşterea depozitării glicogenului.
VIII. Glicogenoza de tip VIII:
 reducerea activării fosforilazei în hepatocite
şi leucocite;
 structura glicogenului este normală;
 hepatomegalie, creşterea depozitării
glicogenului hepatic;
 etiologie neclară