LP3 An III Sem 1 Farmacognozie Fitoterapie

Glucide [II].
Poliholozide mixte
(heteroglicani, poliuronide)
» Modele structurale
» Proprietăţi fizico-chimice
» Extracţie
» Identificare
» Determinare cantitativă
» Materii prime cu poliholozide mixte:
₰ Gume
₰ Mucilagii
Poliholozide mixte (heteroglicani, poliuronide)
Modele structurale
~ COOR
O O
OH 1
COOH
COOR
HO O O
Pectine HO
O
OH
4 OH
OH
O R
HO acid pectic –H
HO n pectina –CH3
acid α -D-galacturonic ~
CH2OH COOH COOH

HO O HO O O
OH OH OH
Gume OH OH HO OH
OH OH OH
α -D-galactoza acid α -D-galacturonic acid α -D-glucuronic
COOH COOH COOH COOH
O O OH HO O HO O OH
OH OH OH OH
HO OH HO OH
OH OH OH OH
acid α -D-glucuronic acid β -D-glucuronic acid α -D-galacturonic acid β -D-galacturonic
COOH COOH CH2OH CH2OH
O O OH HO O HO O OH
OH HO OH HO OH OH
Mucilagii HO OH HO OH
OH OH
acid α -D-manuronic acid β -D-manuronic α -D-galactoza β -D-galactoza
OH O
HO HO O HO O OH HO
HO O
CH2OH O HO
O OH OH O OH
OH OH
α -L-galactoza 3,6-anhidro- 3,6-anhidro- 3,6-anhidro-
α -D-galactoza β -D-galactoza α -L-galactoza
Proprietăţi fizico-chimice
▪ poliholozidele mixte:
– în contact cu apa: soluţii coloidale sau geluri;
– pectinele: soluţii vâscoase şi spumante;
– gumele: soluţii vâscoase şi lipicioase;
– mucilagiile: soluţii vâscoase, dar care nu sunt nici

spumante şi nici lipicioase;
– prin hidroliză acidă: eliberează oze şi acizi uronici;
– grupele –COOH libere şi resturile sulfat: caracter acid.

Extracţie
▪ separarea poliuronidelor:
– 5 g produs vegetal pulverizat (V): extracţie cu câte 50 ml

apă, la rece (macerare) sau la cald (decocţie), apoi filtrare;
– operaţia se execută până la epuizarea produsului vegetal:

nu mai precipită în metanol 98% sau acetonă;
– filtratele reunite: turnare în fir subţire, peste metanol 98%

sau acetonă (de 5–10 ori mai mult decât soluţia de purificat);
– separarea poliuronidelor purificate: filtrare şi reprecipitare

din alcool (de 2–3 ori).
Identificarea şi diferenţierea amidonului de agar
▪ fierberea cu apă:
– câte 0.25 g de amidon şi de agar se fierb separat cu câte

25 ml de apă: 3 minute, în două pahare Berzelius;
– amidonul: lichid albicios, care în timp se separă în două

straturi (stratul inferior, similar unui precipitat alb, floconos
şi stratul superior, incolor şi limpede);
– agarul: soluţie care la răcire se transformă într-un gel

vâscos, incolor şi transparent, cu stabilitate bună.
▪ reacţia cu reactivul Lugol diluat:
– soluţiile coloidale de amidon şi de agar se tratează,

la rece, cu câte 2–3 pic. de reactiv Lugol diluat;
– soluţia coloidală de amidon: se colorează în albastru;
– gelul de agar:
-- nu reacţionează cu reactivul Lugol;
-- soluţia obţinută: culoare galben-brună.

Identificarea mucilagiilor din Lini semen prin

reacţii de culoare
▪ colorare cu hematoxilină, albastru de toluidină, albastru de

metilen, roşu de ruteniu etc.;
▪ hematoxilina, substanţă cristalină, incoloră, sensibilă la

aer şi lumină: se oxidează cu uşurinţă la hemateină (roşie),
care colorează mucilagiile în violet;
▪ cu albastrul de toluidină: mucilagiile se colorează în

nuanţe de la albastru-violet până la albastru-negricios;
▪ 1 ml de concentrat mucilaginos preparat din Lini semen:
– se toarnă în fir subţire, cu grijă, într-o eprubetă:
-- peste 3 ml de metanol acidulat 1% cu acid acetic.
– se observă precipitarea mucilagiilor:
-- se colorează în violet la adăugarea a 2–3 pic. soluţie

de hematoxilină 0.1% (fără agitare).
Determinarea factorului de îmbibare pentru produse

vegetale cu mucilagii
▪ factorul de îmbibare: volumul total (în ml) ocupat de 1 g

produs vegetal cu mucilagii, după îmbibare cu apă,
la temperatura camerei;
▪ într-un cilindru gradat de 25 ml, peste 1 g produs vegetal

fie ca atare, fie pulverizat la sita IV (după cum prevede
monografia respectivă) şi umectat în prealabil cu 1 ml de
etanol sau acetonă: se aduce apă distilată până la semn;
▪ se agită energic timp de o oră: primele patru agitări la

intervale de 5 minute, iar următoarele din 10 în 10 minute,
până la o oră, agitând de fiecare dată timp de 1 minut;
▪ se lasă în repaus 5 ore, la temperatura camerei: se citeşte

volumul ocupat de produsul vegetal cu mucilagul aderent;
▪ media a trei determinări / 1 g produs vegetal (F.R. X):

Althaeae radix şi Althaeae folium – min. 10 (pulberi, sita IV),
Lini semen – min. 4 (sămânţa întreagă), Tiliae flos – min. 15
(pulbere, sita IV);
▪ determinarea cantitativă prin metoda gravimetrică:
– după extracţie cu apă şi precipitare în alcool sau acetonă;
– uscarea precipitatului până la greutate constantă.
▪ conţinutul în poliuronide este exprimat convenţional,

cu ajutorul:
– factorului de îmbibare;
– vâscozităţii unei soluţii extractive apoase cu o anumită

concentraţie.
Materii prime cu poliholozide mixte (gume):
Gummi arabicum
Definiţie
▪ Gummi arabicum (F.R. X), Acaciae gummi (F.R. X,
Ph.Eur. 10), Gummi arabicum (Acaciae gummi)
desenzymatum (F.R. X): exsudatul întărit şi uscat la aer,
obţinut prin incizii naturale sau provocate pe ramurile şi
trunchiul de Acacia senegal (L.) Willd. sin. A. verek Guill. et
Perr. şi ale altor specii de Acacia (Mimosaceae): A. nilotica
(L.) Willd. ex Del. sin. A. arabica (Lam.) Willd., A. seyal Del.

Gummi arabicum
Caractere macroscopice
▪ fragmente globuloase, ovoide sau reniforme, cu spărtură

netedă şi lucioasă:
– deseori netede şi transparente: cu aspect sticlos;
– alteori cu numeroase striuri subţiri: aspect opac, foarte

uşor friabile;
– diametrul 1–6 cm (mai mare la exsudatul natural);
– culoarea alb-gălbuie, galbenă sau slab-roşcată, gustul

mucilaginos, fără miros.
Gummi arabicum
Acacia
nilotica
Acacia sp.
Acacia
senegal
Gummi arabicum
Caractere microscopice
▪ pulbere albă sau alb-gălbuie:
– fragmente geometrice de diferite mărimi;
– feţe plane sau concave, uneori cu mici punctuaţiuni;
– muchii netede şi vârfuri relativ ascuţite, incolore şi

strălucitoare;
– urme de ţesuturi vegetale, rare granule de amidon.

Gummi arabicum
×100
Tragacantha
Definiţie
▪ Tragacantha (F.R. X, Ph.Eur. 10), Tragacanthae gummi:
– exsudatul concretizat prin incizii pe ramurile şi trunchiul

unor specii de Astragalus (Fabaceae): A. gummifer Labill.,
A. microcephalus Willd., A. kurdicus Boiss., A. verus Olivier;
– spre deosebire de guma arabică, care se dizolvă total în

contact cu apa: tragacanta se gonflează şi nu se dizolvă
decât parţial.
Tragacantha
▪ fragmente vermiculare sau plate, în formă de evantai sau

de lamelă:
– dure, cornoase, opace / translucide: numeroase striuri;
– flexibile: se fracturează şi se pulverizează greu;
– lungimea 2–7 cm, lăţimea 2–4 cm, grosimea 1–3 cm;
– culoarea albă sau alb-cenuşie, gustul mucilaginos, slab

amărui, fără miros.
Tragacantha
Astragalus gummifer
Tragacantha
▪ pulbere albă sau alb-gălbuie:
– fragmente de formă neregulată şi diferite mărimi: similare

gumei arabice;
– grăuncioare de amidon, izolate sau asociate, cu diametrul

de 3–20 nm;
– uneori fragmente cu structură celulară, provenite din

ţesuturile vegetale.
Xanthani gummi
Definiţie
▪ Xanthani gummi (Ph.Eur. 10):
– exsudatul gumos al bacteriei Xanthomonas campestris

(Pammel, 1895) Dowson, 1939 (Xanthomonadaceae);
– se obţine pe cale industrială, prin biotehnologie;
– la cald sau la rece: guma xanthan formează soluţii apoase

a căror vâscozitate nu depinde de variaţiile de temperatură
sau de pH.
Xanthani gummi
Xanthomonas campestris
Guar galactomannan
Definiţie
▪ Guar galactomannan (Ph.Eur. 10), Guar, Gummi guar:
– pulverizarea endospermului seminţelor de Cyamopsis

tetragonolobus (L.) Taub, guar (Fabaceae);
– guma guar: pulbere fină, de culoare albă sau alb-crem,

practic insolubilă în alcool;
– emulgator, gelifiant şi agent de îngroşare: pe scară largă

în industria agroalimentară (aditiv E412).
Guar galactomannan
Cyamopsis
tetragonolobus
Sterculiae gummi
Definiţie
▪ Sterculiae gummi, Gummi karaya:
– exsudatul vâscos, concretizat prin incizii naturale sau

provocate în trunchiul şi ramurile unor specii de Sterculia
(Sterculiaceae): S. urens Roxb., S. tomentosa Guill. et Perr.,
S. tragacantha Lindley;
– guma de Sterculia: a fost considerată iniţial ca înlocuitor

al gumei tragacanta.
Sterculiae gummi
Sterculia urens
Ceratoniae gummi
Definiţie
▪ Ceratoniae gummi:
– pulverizarea endospermului seminţelor de Ceratonia

siliqua L., roşcov, pâinea Sf. Ioan (Caesalpiniaceae);
– produsul este impropriu denumit „gumă”: făina din

seminţe de roşcov (caroube, în limba franceză);
– prin răcire: soluţii apoase cu vâscozitate mare, stabile la

pH variabil (3–11).
Ceratoniae gummi
Ceratonia
siliqua
Materii prime cu poliholozide mixte (mucilagii):
Agar
Definiţie
▪ Agar (Ph.Eur. 10), Agar-agar:
– mucilagul gelificat şi uscat provenit din algele marine roşii

(Rhodophyceae) ale genurilor:
-- Gelidium: G. amansii (J.V. Lamouroux) J.V.

Lamouroux, G. corneum (Hudson) J.V. Lamouroux,
G. cartilagineum (L.) Gaillon, G. subcostatum
Okamura, G. japonicum (Harvey) Okamura;
Agar
-- Gracilaria: G. lichenoides (L.) Harv., G. confervoides

(L.) Greville;
-- Eucheuma: E. denticulatum (Burm.) Collins et

Hervey sin. E. spinosum J. Agardh;
-- Pterocladia: P. capillacea (Gmel.) Born. et Thur.,

P. lucida (R. Brown ex Turner) J. Agardh;
-- Phyllophora: P. rubens (Goodenough et Woodward)

Greville.
Agar
▪ fâşii uşoare, izolate sau reunite în pachete:
– translucide şi flexibile, membranoase, striate longitudinal;
– în apă rece se îmbibă: mărirea volumului, fără dizolvare;
– complet solubil în apă (0.5%), la fierbere: soluţii vâscoase,

care se gelifică prin răcire;
– lungimea 30–60 cm, lăţimea 5–6 mm, grosimea 0.1–0.3 mm;
– culoarea alb-gălbuie / galben-cenuşie, gustul mucilaginos,

fără miros.
Agar
Gelidium
japonicum
Eucheuma Pterocladia Phyllophora

denticulatum capillacea rubens
Carrageen
Definiţie
▪ Carrageen:
– talul recoltat şi prelucrat de la două alge roşii: Chondrus

crispus Stackhouse şi Mastocarpus stellatus (Stackhouse)
Guiry sin. Gigartina mamillosa (Goodenough et Woodward)
J. Agardh (Gigartinaceae);
– în apă fierbinte, talul se dizolvă în proporţie de 3.3%:

formează un gel vâscos, care se întăreşte prin răcire.
Carrageen
▪ tal divizat în numeroase lamele:
– cu aspect creţ, translucid şi consistenţă cornoasă;
– în apă rece se gonflează, prin îmbibare: fără să se dizolve;
– lungimea 5–6 cm, lăţimea 1–2 mm;
– culoarea alb-gălbuie, gustul mucilaginos, uşor sărat, fără

miros.
Carrageen
Mastocarpus stellatus
Chondrus crispus
Laminariae stipes
Definiţie
▪ Laminariae stipes:
– stipii prelucraţi după recoltare de la unele alge brune din

genul Laminaria (Phaeophyceae): L. cloustonii Edmondston
sin. L. hyperborea (Gunnerus) Foslie, L. digitata (Hudson)
J.V. Lamouroux sin. L. flexicaulis Le Jolis, L. saccharina (L.)
J.V. Lamouroux, L. japonica J.E. Areschoug;
– în contact cu apa: fragmentele de Laminaria îşi măresc

diametrul de cca. 10 ori, cu păstrarea rigidităţii.
Laminariae stipes
▪ fragmente cilindrice, drepte sau uşor recurbate:
– decorticate sau nedecorticate, cornoase, dure;
– produsul nedecorticat: striaţii longitudinale;
– produsul decorticat: baghete cilindrice, netede, cu un

orificiu la unul din capete, prin care trece un fir de mătase
chirurgicală (retragere din cavităţi, după utilizare);
Laminariae stipes
– lungimea 20–25 cm, diametrul 2–10 mm (pentru produsul

decorticat);
– culoarea cafeniu-cenuşie, la stipii nedecorticaţi, mai

deschisă la produsul prelucrat;
– gustul este mucilaginos, mirosul lipseşte;
– produsul fasonat, pentru asepsie se conservă în alcool,

închis ermetic în fiole.
Laminariae stipes
Laminaria digitata
Laminaria
cloustonii
Laminaria
japonica
Lini semen
Definiţie
▪ Lini semen (F.R. X, Ph.Eur. 10): seminţele speciei ∗ Linum

usitatissimum L., in (Linaceae);
▪ inul se utilizează pentru:
– seminţe (Lini semen);
– făina din seminţe (Lini farina);
– uleiul, prin presarea la rece a seminţelor (Lini oleum).

Lini semen
▪ seminţe oval-alungite, plate, lucioase, cu punctuaţii fine:
– rotunjite la bază şi ascuţite la vârf;
– în contact cu apa: acoperire cu un strat dens de mucilagii;
– lungimea 4–6 mm, lăţimea 2.5–3 mm, grosimea 1–1.5 mm;
– culoarea galben-brună, gustul mucilaginos-uleios, mirosul

caracteristic (de ulei de in).
Lini semen
Linum usitatissimum
Lini semen
▪ în secţiune transversală, de la exterior spre interior:
– epidermă: celule plate, cuticulă fină şi conţinut bogat în

mucilagii pluristratificate;
– parenchim alcătuit din:
-- două rânduri de celule îngroşate colenchimatos;
-- strat mecanic: fibre scurte, alungite radial, galbene,

cu lumen îngust şi pereţi puternic îngroşaţi, cu
numeroase canalicule (sclereide).
Lini semen
– strat nutritiv: celule incolore, alungite transversal,

fusiforme, slab conturate;
– strat pigmentar: celule poliedrice, tetragonale, cu pereţii

îngroşaţi, canaliculaţi şi conţinut galben sau roşu-brun;
– endosperm: celule mari (5–6 straturi), cu pereţii îngroşaţi;
– ţesut cotiledonar, cea mai mare parte din secţiune: celule

mici, cu pereţii subţiri.
Lini semen
×40
(a) epidermă cu celule plate, bogate în mucilagii, cu o cuticulă fină;

(b) strat mecanic (testa); (c) endosperm; (d) cotiledoane.
Lini semen
×100
Lini semen
▪ pulberea vegetală (Lini farina), elemente caracteristice:
– neomogenă, onctuoasă, de culoare galben-brună;
– fragmente de ţesut pigmentar şi ţesut mecanic;
– celule epidermice şi de parenchim aproape rotunde;
– celule de ţesut embrionar şi endosperm bogate în ulei

gras şi aleuronă.
Lini semen
×100
Psyllii semen
Definiţie
▪ Psyllii semen (Ph.Eur. 10), Psyllium:
– seminţele mature recoltate de la două specii medicinale

de Plantago (Plantaginaceae): P. scabra Moench sin.
P. arenaria Waldst. et Kit. sin. P. indica L. nom. illegit., ochiul
lupului şi P. afra L. sin. P. psyllium L., pătlagină de nisip;
– se administrează intern: sub formă de macerat apos.

Psyllii semen
Plantago
afra
Plantago
scabra
Althaeae radix, Althaeae folium
Definiţie
▪ Althaeae radix (F.R. X, Ph.Eur. 10), Althaeae folium (F.R. X,

Ph.Eur. 10):
– rădăcinile, respectiv frunzele de Althaea officinalis L.,

nalbă mare (Malvaceae);
– Althaeae radix şi Althaeae folium: în compoziţia Ceaiului

pectoral (antitusiv) de tip Plafar şi în formula Species
pectorales (F.R. IX).
Althaeae radix, Althaeae folium
Althaea
officinalis
Althaeae radix
▪ fragmente neramificate, cilindrice sau cilindro-conice:
– întregi sau despicate longitudinal, decorticate, uşoare şi

flexibile;
– suprafaţa externă:
-- pufoasă: datorită fibrelor albicioase;
-- cuprinde striuri longitudinale şi cicatrici galben-

brune (urmele radicelelor îndepărtate).
Althaeae radix
– fractura: fibroasă la exterior şi granuloasă, pulverulentă la

interior (datorită amidonului);
– parenchimul lemnos: de cca. 4–5 ori mai dezvoltat decât

celelalte parenchimuri;
– lungimea 10–20 cm, diametrul 0.5–2 cm;
– culoarea alb-gălbuie, gustul dulceag-mucilaginos, mirosul

slab, particular.
Althaeae radix
Althaeae radix
▪ secţiunea transversală prezintă structură secundară:
– numeroase raze medulare bi- sau triseriate: separă lemnul

şi liberul în fascicule îngustate spre centru şi mai dezvoltate
spre exterior;
– parenchim cortical (zonă mult redusă prin decorticare):

pachete de fibre liberiene celulozice, dispuse stratificat;
– toate parenchimurile: druze de oxalat de calciu, amidon şi

celule cu mucilag.
Althaeae radix
×40
(a) suber; (b) parenchim cortical bogat în mucilagii, amidon şi druze de CaOx (c);
(d) pachete de fibre liberiene celulozice; (e) ţesut liberian; (f) ţesut lemnos.
Althaeae radix
×40
(a) parenchim cortical bogat în mucilagii, amidon şi druze de CaOx (b);

(c) pachete de fibre liberiene celulozice; (d) ţesut liberian; (e) rază medulară;
(f) ţesut lemnos.
Althaeae radix
×100
(a) suber; (b) parenchim cortical bogat în mucilagii, amidon şi druze de CaOx (c);
(d) pachete de fibre liberiene celulozice.
Althaeae radix
×100
(a) rază medulară; (b) ţesut lemnos.

Althaeae radix
×40
Althaeae radix
×40
Althaeae radix
×200
Althaeae radix
▪ pulberea vegetală, elemente caracteristice:
– culoare albă sau alb-gălbuie, aspect fibros şi consistenţă

făinoasă;
– fragmente de parenchimuri cu amidon şi oxalat de calciu;
– fibre lungi, înguste, ascuţite la extremităţi, uneori bifurcate:
-- cu pereţii uşor îngroşaţi şi cu punctuaţiuni oblice;
-- cu diametrul de 15–25 nm.
– vase de lemn reticulate.

Althaeae radix
×200
Althaeae folium
▪ frunze peţiolate, cu limb triunghiular sau oval, 3–5 lobat

(lobul terminal ascuţit şi mai dezvoltat):
– margine inegal dinţată şi nervaţie penată;
– aspect catifelat (tomentos, argintiu): pe ambele feţe;
– limb foliar destul de gros: fără a fi coriaceu;
– lungimea 5–10 cm, lăţimea 3–7 cm;
– gust mucilaginos, miros specific.

Althaeae folium
Althaeae folium
Althaeae folium
▪ structură heterogen-asimetrică, în secţiune transversală:
– fascicul libero-lemnos colateral, periciclu colenchimatos;
– pe ambele epiderme: peri tectori de forma unui ac spatulat;
– peri glandulari de tip malvaceu: picior monocelular scurt şi

glandă globuloasă pluricelulară, cu celule etajate;
– parenchimul foliar: celule cu mucilagii şi druze de oxalat

de calciu.
Althaeae folium
×40
×100
Imagini de ansamblu.
Althaeae folium
×100
(a) epidermă superioară; (b) parenchim palisadic; (c) parenchim lacunar;
(d) epidermă inferioară; (e) peri tectori unicelulari, reuniţi câte 3–8 în formă
de stea; (f) colenchim angular; (g) fascicul libero-lemnos; (h) parenchim foliar;
(i) druze de CaOx.
Althaeae folium
×100
(a) epidermă inferioară; (b) peri tectori unicelulari, reuniţi câte 3–8 în formă
de stea; (c) colenchim angular; (d) parenchim foliar; (e) fascicul libero-lemnos;
(f) periciclu colenchimatos; (g) druze de CaOx.
Althaeae folium
×100
(d) epidermă inferioară; (e) fascicul libero-lemnos; p.t. – păr tector;
p.g. – păr glandular.
Althaeae folium
▪ pulberea vegetală (verde, pufoasă), elemente specifice:
– peri tectori unicelulari, cu baza mai dezvoltată (similară

vârfului de ac spatulat), pereţii îngroşaţi, puternic sclerificaţi
şi canaliculaţi la bază: reuniţi câte 3–8 în formă de stea;
– peri glandulari de tip malvaceu: picior monocelular scurt

şi glandă globuloasă pluricelulară, cu celule etajate;
– fragmente de parenchim clorofilian, stomate anisocitice

(pe ambele epiderme), celule cu mucilagii, druze de oxalat
de calciu, vase lemnoase de calibru mic.
Althaeae folium
×100
Althaeae folium
×100
Peri tectori unicelulari, cu baza mai dezvoltată (similară vârfului de ac spatulat),
pereţii îngroşaţi, puternic sclerificaţi şi canaliculaţi la bază, reuniţi câte 3–8 în
formă de stea.
Althaeae folium
×100
Althaeae folium
×200
Malvae folium, Malvae flos
Definiţie
▪ Malvae folium (Ph.Eur. 10), Malvae flos (Ph.Eur. 10):
– frunzele şi florile de la unele specii de Malva (Malvaceae):
-- M. sylvestris L., nalbă de pădure, nalbă sălbatică;
-- M. sylvestris L. subsp. mauritiana (L.) Ascherson

et Graebner sin. M. glabra Desr., nalbă cultivată;
-- M. neglecta Wallr., nalbă mică.

Malvae folium, Malvae flos
Malva
Malva neglecta
sylvestris
Malva
sylvestris
subsp. mauritiana
Malvae folium
▪ frunze rotunde (M. neglecta) sau reniforme, cu 3–7 lobi

triunghiulari sau semicirculari, proeminenţi (M. sylvestris,
M. glabra) sau mai puţin proeminenţi (M. neglecta):
– cu marginea inegal dinţată, pubescente pe ambele feţe;
– peţiolate şi cu nervaţiune penată;
– gustul mucilaginos, mirosul slab caracteristic.

Malvae folium
Malvae folium
▪ în secţiune transversală, structură heterogen-asimetrică:
– fascicul libero-lemnos colateral;
– periciclu colenchimatos, discontinuu;
– peri glandulari de tip malvaceu;
– peri tectori asemănători cu cei de Althaea officinalis:

grupaţi câte 2–4 sau izolaţi.
Malvae folium
▪ pulberea vegetală (de culoare verde, cu gust mucilaginos),

elemente caracteristice:
– fragmente de parenchim clorofilian, cu stomate de tip

anisocitic (3–4 celule anexe);
– peri tectori reuniţi câte 2–4 (M. sylvestris) sau izolaţi

(M. neglecta);
– peri glandulari specifici familiei Malvaceae;
– druze de oxalat de calciu.

Malvae folium
×100
Malvae folium
×200
Malvae flos
▪ flori complete, izolate, scurt pedunculate, pentamere:
– caliciu dublu, sub formă de cupă, terminat cu cinci lobi

triunghiulari, pubescenţi pe faţa externă;
– corolă dialipetală: petale emarginate la vârf şi pubescente

la bază, unde concresc cu staminele;
– ovar pluricarpelat, discoidal: se continuă cu un stil

ginobazic;
Malvae flos
– androceu monadelf (caracter de familie): formează un tub

staminal pubescent, care înconjoară stilul terminat cu
numeroase stigmate filiforme;
– diametrul corolei 4–5 cm, lungimea androceului 10–12 mm;
– culoarea petalelor albastră-violacee, cu striuri violaceu-

închise la M. sylvestris şi violet-închise la M. glabra;
– gustul este slab mucilaginos, mirosul lipseşte.

Malvae flos
Malvae flos
▪ pulberea vegetală, elemente caracteristice:
– fragmente de parenchim clorofilian: din caliciu şi calicul;
– fragmente de endoteciu: ţesut mecanic din peretele anterei;
– grăuncioare de polen cu exina echinulată şi numeroşi pori

germinativi;
– peri tectori unicelulari izolaţi, îngroşaţi şi canaliculaţi;
– stomate de tip anisocitic, celule cu mucilag şi druze de

oxalat de calciu.
Tiliae flos
Definiţie
▪ Tiliae flos (F.R. X, Ph.Eur. 10):
– inflorescenţele de la specii medicinale de Tilia (Tiliaceae):
-- T. tomentosa Moench sin. T. argentea DC. sin.

T. alba Ait. non K. Koch., tei argintiu, tei alb;
-- T. cordata Miller sin. T. parvifolia Ehrh., tei pucios,

tei roşu, tei pădureţ;
-- T. platyphyllos Scop. sin. T. grandifolia Ehrh., tei cu

frunza mare.
Tiliae flos
▪ inflorescenţele, cime simple sau compuse: 3–16 flori

cu pendunculul sudat cca. 1/2 din lungime cu nervura
mediană a bracteei;
▪ bracteea, eliptică sau lanceolată, membranoasă, cu

marginea întreagă: glabră pe faţa superioară şi des stelat-
tomentoasă (T. tomentosa) sau cu peri rari (T. cordata,
T. platyphyllos) pe faţa inferioară;
Tiliae flos
▪ floarea de tei:
– cinci sepale libere, ovate, pubescente, caduce;
– cinci petale libere, spatulate, înguste, cu nervuri fine,

anastomozate şi 5–11 staminodii (parapetale) mai scurte
decât petalele (numai la T. tomentosa);
– staminele (30–80): grupate în cinci fascicule epipetale;
– ovar super, pentalojat, ovoidal, tomentos, continuat cu un

stil terminat cu un stigmat pentalobat;
Tiliae flos
– bracteea are lungimea de 6–10 cm şi lăţimea de 1.5–3 cm,

iar florile au diametrul de cca. 1 cm;
– bracteea are culoare verde-deschis (T. tomentosa) sau

galben-verzuie (la celelalte două specii);
– sepalele: verzi-gălbui (T. tomentosa) sau verzi-cenuşii;
– florile au culoare galben-aurie;
– gustul dulceag, uşor astringent, mucilaginos, mirosul

caracteristic, plăcut aromat (mai pronunţat la T. tomentosa).
Tiliae flos
Tilia cordata Tilia tomentosa
Tilia platyphyllos
Tiliae flos
Tilia platyphyllos
Tiliae flos
▪ secţiunea transversală prin bractee:
– mezofil omogen (ţesut lacunar): între cele două epiderme;
– fascicul libero-lemnos colateral: înconjurat de un periciclu

fibros;
– peri tectori unicelulari, cu vârful ascuţit;
– celule mari, bogate în mucilagii (mai ales în apropierea

periciclului) şi druze de oxalat de calciu.
Tiliae bracteis
×40
Tiliae bracteis
×100
Tiliae bracteis
×200
Tiliae flos
▪ pulberea galben-verzuie, cu miros aromat, caracteristic şi

gust mucilaginos, aromat, uşor astringent:
– fragmente de parenchim clorofilian: bractei sau sepale;
– epidermă cu striuri cuticulare, stomate de tip anizocitic;
– numeroşi peri tectori unicelulari, alungiţi, acoperiţi cu o

cuticulă subţire, netedă sau ondulată, izolaţi sau asociaţi în
grupuri de câte 2–5 (cu aspect stelat);
– vase lemnoase spiralate, de calibru mic;

Tiliae flos
– sepalele: pungi uni- sau pluricelulare cu mucilagii, druze

de oxalat de calciu;
– petalele: papile sau celule epidermice alungite, cu cuticula

fin striată, celule cu mucilagii, druze de oxalat de calciu;
– grăuncioare de polen:
-- exina fin ornamentată;
-- cuticula netedă;
-- trei pori germinativi.

Tiliae flos
×100
Numeroşi peri tectori unicelulari, alungiţi, acoperiţi cu o cuticulă subţire, netedă

sau ondulată, izolaţi sau asociaţi în grupuri de câte 2–5 (cu aspect stelat).
Tiliae flos
×200 ×400
Grăuncioarele de polen au exina fin ornamentată, cuticula netedă şi trei pori

germinativi.
Tiliae flos
×200
Verbasci flos
Definiţie
▪ Verbasci flos (Ph.Eur. 10):
– corolele florilor recoltate de la Verbascum phlomoides L.,

V. thapsus L., V. densiflorum Bertol. sin. V. thapsiforme
Schrader, V. speciosum Schrader, lumânărică, coada
mielului, coada vacii (Scrophulariaceae);
– corolele se usucă rapid, la umbră, în strat subţire sau în

curent de aer cald: la 40–500C, pentru evitarea brunificării.
Verbasci flos
▪ corolă gamopetală, rotacee, uşor infundibuliformă:
– tub foarte scurt, divizat în cinci lobi rotunjiţi la vârf şi

pubescenţi pe faţa externă:
-- inegali: doi superiori mai mici, trei inferiori mai mari;
-- sau aproape egali (V. thapsiforme);
– diametrul 1.5–3 cm, culoarea galben-aurie, gustul dulceag-

mucilaginos, mirosul slab aromat, nespecific.
Verbasci flos
▪ cinci stamine, toate fertile, sudate de tubul corolei:
– trei superioare, mai scurte, pubescente: antere reniforme,

inserate transversal, nedecurente;
– două inferioare, mai lungi, de obicei glabre, uneori

pubescente (V. thapsus): antere reniforme, inserate lateral,
scurt decurente (V. thapsus) sau lung decurente
(V. thapsiforme, V. phlomoides);
– la V. speciosum: toate anterele sunt nedecurente.

Verbasci flos
Verbascum
densiflorum
Verbascum
thapsus
Verbascum Verbascum
phlomoides speciosum
Verbasci flos
Verbasci flos
▪ pulberea vegetală, elemente celulare specifice:
– corola: numeroşi peri tectori pluricelulari, verticilaţi, cu

aspect stelat (verticilul terminal), cu pereţii îngroşaţi şi
picior scurt;
– staminele: peri tectori unicelulari, alungiţi, îngustaţi la

bază, mai laţi către vârf, cu pereţii subţiri şi cuticula striată,
deseori torsionaţi;
Verbasci flos
– rari peri glandulari cu picior scurt, monocelular şi glandă

uni- sau bicelulară (mai rar pluricelulară);
– endoteciul: aspect stelat, mai rar piriform;
– grăuncioarele de polen: au exina netedă şi trei pori

germinativi;
– papile din structura corolei.

Verbasci flos
×100
Numeroşi peri tectori pluricelulari, verticilaţi, cu aspect stelat (de candelabru),
cu pereţii îngroşaţi. Rari peri glandulari cu picior scurt, monocelular şi glandă
uni- sau bicelulară (rar pluricelulară).
Verbasci flos
×400
Grăuncioarele de polen au exina netedă şi trei pori germinativi.

Verbasci flos
×40
Verbasci flos
×100
Plantaginis folium
Definiţie
▪ Plantaginis folium:
– frunzele de la Plantago lanceolata L., pătlagină îngustă,

P. media L., pătlagină moale şi P. major L., pătlagină lată
(Plantaginaceae);
– recoltare în mai–octombrie: pe timp uscat şi însorit;
– uscarea se realizează rapid, la umbră, pentru evitarea

brunificării: în locuri bine aerisite, la cel mult 40–500C.
Plantaginis folium
▪ forma frunzei, în funcţie de specia producătoare:
– ovală (P. major), oval-eliptică (P. media), eliptic-lanceolată,

cu vârful ascuţit (P. lanceolata).
▪ marginea limbului:
– întreagă (P. major), uşor sinuată (P. lanceolata), ciliată

(P. media).
Plantaginis folium
▪ limbul foliar se prelungeşte la bază într-un peţiol:
– lung şi în formă de jgheab, lăţit la bază (P. major), lung şi

subţire (P. lanceolata), scurt şi lăţit la bază (P. media).
▪ frunzele de pătlagină sunt curbinervate:
– acoperite cu peri tectori mătăsoşi, mai ales spre peţiol

(P. lanceolata);
– acoperite cu peri tectori mici şi deşi, pe ambele feţe

(P. media);
Plantaginis folium
– prin rupere, în dreptul nervurilor se evidenţiază fire

albicioase;
– lungimea 10–12 cm, lăţimea 3–4 cm (P. media);
– lungimea 10–30 cm, lăţimea 2–2.5 cm (P. lanceolata);
– lungimea 20–25 cm, lăţimea 8–10 cm (P. major);
– culoarea verde sau verde-brună, gustul amărui, uşor

astringent, mirosul lipseşte.
Plantaginis folium
Plantago
lanceolata Plantago
media
Plantago major
Plantaginis folium
Plantaginis folium
▪ secţiunea transversală, structură heterogen-asimetrică:
– fascicul libero-lemnos colateral, protejat de un periciclu

colenchimatos dezvoltat;
– perii glandulari: mai frecvenţi pe epiderma superioară

(la toate speciile);
– perii tectori: doar la P. media şi P. lanceolata.

Plantaginis folium
×40
Imagine de ansamblu.
Plantaginis folium
×100
(d) epidermă inferioară; (e) păr tector; (f) colenchim angular; (g) fascicul libero-
lemnos colateral; (h) periciclu colenchimatos; (i) parenchim foliar.
Plantaginis folium
×200
Păr tector pluricelular, cu celula bazală scurtă, puternic îngroşată şi canaliculată,

noduros la locul de articulare a celulelor.
Plantaginis folium
▪ elemente caracteristice identificate în pulberea vegetală:
– fragmente de parenchim clorofilian: epidermă cu striuri

cuticulare şi stomate cu 2–4 celule anexe;
– peri tectori pluricelulari, cu celula bazală scurtă, puternic

îngroşată şi canaliculată, noduroşi la locul de articulare a
celulelor (P. lanceolata);
– peri glandulari cu picior monocelular, scurt şi glanda

pluricelulară, în formă de torţă (P. lanceolata);
Plantaginis folium
– peri tectori pluricelulari, sclerificaţi, viguroşi, prezenţi pe

ambele epiderme (P. media);
– peri glandulari cu picior monocelular, scurt şi glanda bi-

sau pluricelulară (P. media);
– peri tectori absenţi sau foarte rari (P. major);
– peri glandulari cu picior monocelular, scurt şi glanda

pluricelulară, în formă de torţă (P. major).
Plantaginis folium
×200
Farfarae folium et flos
Definiţie
▪ Farfarae folium et flos:
– frunzele şi florile uscate după recoltare de la Tussilago

farfara L., podbal (Asteraceae);
– frunzele fără peţiol: după înflorire, în perioada aprilie–mai;
– florile: la maturitate, separat de resturile tulpinilor florifere;
– uscare rapidă: pentru a evita brunificarea.

Farfarae folium
▪ frunze groase, rotund-cordate, uşor lobate:
– marginea dinţată, nervaţiunea palmată;
– pâsloase pe faţa inferioară: peri tectori numeroşi;
– peţiolul prezintă un şanţ median;
– culoarea verde-închis (faţa superioară) şi alb-mătăsoasă

(faţa inferioară), gustul mucilaginos, slab amar, uşor
astringent, mirosul lipseşte.
Farfarae folium et flos
Tussilago farfara
Farfarae folium
Farfarae folium
▪ structură heterogen-asimetrică, în secţiune transversală:
– fascicule libero-lemnoase colaterale;
– periciclu colenchimatos: sferocristale de inulină şi celule

tanifere;
– parenchim lacunar cu interstiţii mari: aerenchim;
– peri tectori pluricelulari, pe epiderma inferioară: 1–4 celule

bazale scurte şi o celulă terminală alungită, subţire, răsucită
în formă de bici.
Farfarae folium
×40
(a) epidermă superioară; (b) parenchim palisadic; (c) parenchim lacunar

(aerenchim); (d) epidermă inferioară; (e) peri tectori; (f) colenchim angular;
(g) parenchim foliar cu sferocristale de inulină şi rare celule tanifere;
(h) fascicul libero-lemnos colateral; (i) periciclu colenchimatos.
Farfarae folium
×100
(a) epidermă superioară; (b) parenchim palisadic; (c) parenchim lacunar

(aerenchim); (d) epidermă inferioară; (e) peri tectori pluricelulari, cu 1–4 celule
bazale scurte şi o celulă terminală alungită, subţire, răsucită în formă de bici.
Farfarae folium
▪ pulberea vegetală (culoare verde, aspect pâslos), elemente

specifice:
– fragmente de parenchim clorofilian: celule epidermice cu

cuticulă striată, stomate cu 6–8 celule anexe;
– peri tectori pluricelulari: 1–4 celule bazale scurte, o celulă

terminală alungită, subţire, răsucită în formă de bici;
– fragmente de aerenchim, sferocristale de inulină.

Farfarae folium
×200
Farfarae flos
▪ florile sunt grupate în capitule protejate de un involucru

de bractei verzi:
– capitulul are un receptacul plat, pe care sunt dispuse:
-- cca. 300 de flori ligulate, femele, marginale;
-- aprox. 30 de flori tubulare, hermafrodite, centrale.
– diametrul capitulului 2.5–3 cm;
– culoarea galbenă, gustul mucilaginos, mirosul lipseşte.

Farfarae flos
Farfarae flos
▪ elemente caracteristice în pulberea vegetală:
– peri tectori pluricelulari: 1–4 celule bazale scurte, o celulă

terminală alungită, subţire, răsucită în formă de bici;
– grăuncioare de polen cu exina echinulată şi numeroşi pori

germinativi;
– fragmente de endoteciu, papile pe corolă.

Farfarae flos
×200
Heparinum natricum
Definiţie
▪ Heparinum natricum (F.R. X, Ph.Eur. 10):
– produs de origine animală: amestec de săruri de sodiu ale

unor mucopolizaharide sulfatate, acide;
– heparina:
-- poliholozidă alcătuită din acid α-D-glucuronic şi

α-D-glucozamină sulfatate şi legate 1,4-glicozidic;
-- antitrombina II: inhibitor fiziologic al coagulării.

Heparinum natricum

LP3 An III Sem 1 Farmacognozie Fitoterapie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LP3 An III Sem 1 Farmacognozie Fitoterapie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Glucide [II].

» Materii prime cu poliholozide mixte:

CH2OH COOH COOH

COOH COOH COOH COOH

COOH COOH CH2OH CH2OH

– în contact cu apa: soluţii coloidale sau geluri;

– pectinele: soluţii vâscoase şi spumante;

– gumele: soluţii vâscoase şi lipicioase;

– mucilagiile: soluţii vâscoase, dar care nu sunt nici

– prin hidroliză acidă: eliberează oze şi acizi uronici;

– grupele –COOH libere şi resturile sulfat: caracter acid.

– 5 g produs vegetal pulverizat (V): extracţie cu câte 50 ml

– operaţia se execută până la epuizarea produsului vegetal:

– filtratele reunite: turnare în fir subţire, peste metanol 98%

– separarea poliuronidelor purificate: filtrare şi reprecipitare

Identificarea şi diferenţierea amidonului de agar

– câte 0.25 g de amidon şi de agar se fierb separat cu câte

– amidonul: lichid albicios, care în timp se separă în două

– agarul: soluţie care la răcire se transformă într-un gel

▪ reacţia cu reactivul Lugol diluat:

– soluţiile coloidale de amidon şi de agar se tratează,

– soluţia coloidală de amidon: se colorează în albastru;

-- nu reacţionează cu reactivul Lugol;

-- soluţia obţinută: culoare galben-brună.

Identificarea mucilagiilor din Lini semen prin

▪ colorare cu hematoxilină, albastru de toluidină, albastru de

▪ hematoxilina, substanţă cristalină, incoloră, sensibilă la

▪ cu albastrul de toluidină: mucilagiile se colorează în

▪ 1 ml de concentrat mucilaginos preparat din Lini semen:

– se toarnă în fir subţire, cu grijă, într-o eprubetă:

-- peste 3 ml de metanol acidulat 1% cu acid acetic.

– se observă precipitarea mucilagiilor:

-- se colorează în violet la adăugarea a 2–3 pic. soluţie

Determinarea factorului de îmbibare pentru produse

▪ factorul de îmbibare: volumul total (în ml) ocupat de 1 g

▪ într-un cilindru gradat de 25 ml, peste 1 g produs vegetal

▪ se agită energic timp de o oră: primele patru agitări la

▪ se lasă în repaus 5 ore, la temperatura camerei: se citeşte

▪ media a trei determinări / 1 g produs vegetal (F.R. X):

▪ determinarea cantitativă prin metoda gravimetrică:

– după extracţie cu apă şi precipitare în alcool sau acetonă;

– uscarea precipitatului până la greutate constantă.

▪ conţinutul în poliuronide este exprimat convenţional,

– vâscozităţii unei soluţii extractive apoase cu o anumită

▪ Gummi arabicum (F.R. X), Acaciae gummi (F.R. X,

Ph.Eur. 10), Gummi arabicum (Acaciae gummi)

desenzymatum (F.R. X): exsudatul întărit şi uscat la aer,

obţinut prin incizii naturale sau provocate pe ramurile şi

trunchiul de Acacia senegal (L.) Willd. sin. A. verek Guill. et

Perr. şi ale altor specii de Acacia (Mimosaceae): A. nilotica

(L.) Willd. ex Del. sin. A. arabica (Lam.) Willd., A. seyal Del.

▪ fragmente globuloase, ovoide sau reniforme, cu spărtură

– deseori netede şi transparente: cu aspect sticlos;

– alteori cu numeroase striuri subţiri: aspect opac, foarte

– diametrul 1–6 cm (mai mare la exsudatul natural);

– culoarea alb-gălbuie, galbenă sau slab-roşcată, gustul

▪ pulbere albă sau alb-gălbuie:

– fragmente geometrice de diferite mărimi;

– feţe plane sau concave, uneori cu mici punctuaţiuni;

– muchii netede şi vârfuri relativ ascuţite, incolore şi

– urme de ţesuturi vegetale, rare granule de amidon.

▪ Tragacantha (F.R. X, Ph.Eur. 10), Tragacanthae gummi:

– exsudatul concretizat prin incizii pe ramurile şi trunchiul