TEHNOLOGIA FARMACEUTICA

Tehnologia farmaceutica este o stiinta complexa care studiaza notiunile

teoretice si practice privind formularea, prepararea/fabricarea, depozitarea,
eliberarea si evaluarea biofarmaceutica a medicamentelor, ca forme
farmaceutice.
Denumirea de Tehnologie farmaceutica a fost adoptata si raspandita
relativ recent, in locul titulaturii traditionale de Farmacie galenica, care se
mai pastreaza si astazi in unele tari.
Definitia clasica a Farmaciei galenice este: “stiinta si arta prepararii,
conservarii si prezentarii medicamentelor”, aceasta disciplina fiind
considerata o arta, datorita multiplelor aspecte pe care le abordeaza
medicamentul, dar, in acelasi timp, o stiinta, prin exactitatea obiectivelor sale.
Termenul de “farmacie” provine de la grecescul pharmakon, care are
intelesul de remediu, leac, medicament, dar si otrava; a doua componenta a
denumirii fiind data in cinstea “parintelui farmaciei”, Claudius Galenus.
Ca urmare a evolutiei conceptului de medicament, TEHNOLOGIA
FARMACEUTICA poate fi definita ca disciplina stiintifica care studiaza
formularea, prepararea/fabricarea si evaluarea calitatii sistemelor
farmaceutice de cedare si transport a substantelor medicamentoase.
Obiectivele principale ale Tehnologiei farmaceutice sunt: “de a gasi
pentru fiecare substanta medicamentoasa (principiu activ) prezentarea cea mai
adaptata pentru tratamentul unei maladii determinate”.
Prin prezentare medicamentoasa se intelege produsul, preparatul, asa
cum este eliberat pacientului, adica forma farmaceutica in care substanta
medicamentoasa este transformata, cu ajutorul substantelor auxiliare, prin
utilizarea diferitelor operatii farmaceutice si a articolelor de conditionare si
ambalare.
 Asocierea substantelor medicamentoase cu componente inerte din
punct de vedere farmacologic, numite substante auxiliare (solventi, vehicule,
excipienti, adjuvanti, aditivi) este indispensabila pentru a permite practic:
-realizarea medicamentului;
-o buna toleranta si absorbtie la pacient;
-evitarea alterarilor (stabilitate);
-acceptarea medicamentului de catre bolnav (complianta).
Tehnologia farmaceutica explica metodele de preparare/fabricare in
farmacie sau in industrie a fiecarei forme farmaceutice, efectuand legatura
intre:
-modul de formulare;
-preparare/fabricare si
-actiunea terapeutica a medicamentului.

OBIECTIVELE INDUSTRIEI MEDICAMENTULUI

-studiul formularii si al biodisponibilitatii formelor farmaceutice;

-studiul operatiilor generale aplicate in domeniul farmaceutic;
-studiul proceselor tehnologice specifice, legate de forma farmaceutica;
-studiul problemelor ridicate de stabilitatea si conservarea
medicamentelor;
-probleme legate de conditionarea formelor farmaceutice;
-probleme legate de controlul calitatii formelor farmaceutice, pentru a
putea asigura securitatea bolnavilor.

Conceperea, proiectarea si realizarea unui nou medicament este un

proces lung si laborios, care dureaza in medie 8-10 ani. Din 7500 de substante
nou sintetizate sau izolate, numai una singura devine medicament.
 In general, cercetarile farmaceutice dureaza 5-6 ani pentru a i se asigura
noului medicament:
-omogenitatea;
-stabilitatea fizico-chimica si microbiologica;
-o administrare usoara;
-biodisponibilitatea optima;
-efecte secundare minime;
-dar si a unui ultim factor, care trebuie luat in considerare - factorul
economic - pretul de cost.

ROLUL FARMACISTULUI IN INDUSTRIA MEDICAMENTULUI

a) in primul rand, farmacistii sunt specialisti care dirijeaza serviciile de

productie: sectiile de fabricare si conditionare-ambalare a medicamentelor,
b) au rol important in serviciile de cercetare si dezvoltare de noi
medicamente, ale caror obiective sunt ameliorarea eficacitatii, inocuitatii si
stabilitatii acestora. Cercetarea se poate orienta spre descoperirea de noi
forme farmaceutice cu o biodisponibilitate mai sigura a substantei active, spre
o cunoastere mai completa a substantelor auxiliare, la elaborarea unor metode
de fabricare, de inalta tehnologie sau de control al formelor farmaceutice;
c) un alt domeniu de activitate al farmacistului il constituie serviciile de
aprovizionare si depozitare, servicii suport, vitale in cercetarea si dezvoltarea
farmaceutica;
d) farmacistul se poate orienta si spre documentarea bibliografica,
statistica si chiar informatica, discipline care “au invadat” peisajul cercetarii si
dezvoltarii farmaceutice;
e) la fel de bine, farmacistul se poate orienta spre domeniul comercial:
distribuire de medicamente sau pe teren, campanie publicitara.
Avand aceste obiective multiple, Industria farmaceutica moderna acopera
diverse sectoare, ca:
- Tehnologia farmaceutica industriala, care studiaza realizarea
medicamentelor in industrie;
- Biofarmacia, ramura care urmareste optimizarea efectului terapeutic
al substantelor medicamentoase prin formularea de medicamente cu
biodisponibiliatate corespunzatoare si adminstrarea lor rationala, in functie de
proprietatile farmacocinetice ale acestora si de caracteristicile individuale ale
organismului;
- Geniul farmaceutic, ramura ce permite, plecand de la una sau mai
multe molecule terapeutic active, formularea si proiectarea fabricarii unui nou
medicament;
- Biotehnologia, stiinta moderna ce a revolutionat tehnologia industriala
a medicamentelor si care este definita ca: metodologia fabricarii produselor
industriale, folosind derivate biologice, ca: ingineria genetica, tehnologia
hibrizilor, cultura celulara si tehnologia de separatie.

ENERGIA, AERUL SI APA. ELEMENTE FUNDAMENTALE IN

INDUSTRIA FARMACEUTICA

1. SURSE DE ENERGIE

Sursele de energie se pot calsifica in:

-surse de energie primara sau naturala;
-surse de energie secundara - provin din transformarea energiei primare.
Sursele de energie primara pot fi exploatate pe scara industriala
(carbuni, titei, gaze naturale, lemn, energie hidraulica, energie eoliana,
geotermica sau solara - mai putin exploatate). Dintre sursele de energie
secundara mentionam: energia electrica, coxul, gazul de sinteza, benzina si
alte produse rezultate la prelucrarea titeiului.
Dintre diferitele forme de energie, industria de medicamente foloseste
cu precadere energia termica si cea electrica.
Energia termica este folosita pentru:
1. procese fizice ca evaporare, topire, uscare, distilare etc.,
2. pentru incalzirea reactantilor in procesele chimice endoterme.
3. mentinerea conditilor de lucru in spatiile de productie

Pentru obtinerea cantitatilor mari de energie calorica la scara

industriala, se foloseste arderea combustibililor sub toate cele trei forme de
agregare (solida - carbuni, lichida - pacura, gazoasa - metan sau gaz de
sinteza). Energia termica poate fi obtinuta prin transformarea energiei
electrice.

Energia electrica se foloseste foarte mult datorita transportului usor la

distante mari si datorita usurintei cu care se transforma in alte forme de
energie.
Este folosita pentru:
1. Energia electrica este folosita ca atare pentru realizarea proceselor
electrolitice, electromagnetice, precum si in unele procese
electroionice aplicate la controlul si automatizarea productiei
chimice in general.
2. Energia electrica prin transformare in energie mecanica este utilizata
pentru realizarea unor procese de divizare, clasare, centrifugare,
amestecare, granulare, tabletare, etc.
3. Energia electrica prin transformare in energie termica, este folosita
in diferite procese de incalzire, uscare, topire,etc
 2.APA

Pentru toate ramurile industriale apa are importanta deosebita, fiind

utilizata in cele mai diverse scopuri. In industria farmaceutica, apa poate servi
ca fluid de racire sau incalzire, ca solvent pentru purificarea unor substante, ca
mediu de reactie, ca materie prima in realizarea diferitelor forme farmaceutice
1. comprimate, granulate si capsule
2. geluri, creme
3. solutii, suspensii, etc.
De asemenea apa este folosita ca lichid de spalare a utilajelor.
Din punctul de vedere al utilizarii lor, apele pot fi clasificate in: ape
industriale, ape potabile sau alimentare si ape purificate
Conform farmacopeii europene, apele purificate se impart in:
1. Apa purificata
2. Apa inalt purificata
3. Apa pentru preparate injectabile
Apa purificata este preparata prin diferite tehnici, care includ: distilare,filtrare,
ozmoza inversa (RO), schimb ionic, electrodeionizare, UV, racire, etc.
Caracteristicile apei purificate includ:
- TOC (total organic carbon) – carbon total organic max. 0,5 mg/ml
- Conductivitate – max. 4,3 µS la 20°C
- Microbiologie – max. 100 microrganisme/ml
Apa inalt purificata este preparata prin diferite tehnici, care includ:
distilare,filtrare, ozmoza inversa dubla, schimb ionic, electrodeionizare, UV,
ultrafiltrare,etc.
Caracteristicile apei ultra purificate includ:
- TOC (total organic carbon) – carbon total organic max. 0,5 mg/ml
- Conductivitate – max. 1,1 µS la 20°C
Apa pentru preparate injectabile este preparata prin distilare intr-un
aparat ,care are partile in contact cu apa, realizate din:
1. sticla neutra (sticla borosilicata, cu o rezistenta hidrolitica mare si o
rezistenta termica mare)
2. cuart
Caracteristicile apei pentru preparate injectabile includ:
- TOC (total organic carbon) – carbon total organic max. 0,5 mg/ml
- Conductivitate – max. 1,1 µS la 20°C
- Microbiologie – max. 10 microrganisme/100ml

3. AERUL

Pentru toate ramurile industriale aerul are importanta deosebita, fiind

utilizat in cele mai diverse scopuri. In industria farmaceutica, dupa utilizare
aerul se imparte in:

1. Aer pentru spatiile de productie

Se caracterizeaza prin:
- Temperatura – 20 - 25°C
- Umiditatea relativa– 30- 60% (RH)
- Puritatea aerului
- Numar de particule mecanice
Gradul Numar maxim de particule/m3 Nr. Schimburi aer/ora
UE SUA 0,5 µm 5 µm
A 100 3.500 0 0,3 m/s vrtical
B 1.000 3.500 0 5-20
C 10.000 350.000 2.000 5-20
D 100.000 3.500.000 20.000 5-20
 - Calitate microbiologica

Limite recomandate pentru contaminare microbiană(a)

Clasa Proba de Plăci de Plăci de Amprenta mănuşii cu
aer sedimentare contact 5 degete
u.f.c.* m3 (diametru 90 (diametru 55 u.f.c.*/mănuşă
mm) mm)
u.f.c.*/4 ore(b) u.f.c.*/placă
A <1 <1 <l <1
B 10 5 5 5
C 100 50 25 -
D 200 100 50 -

Camera de tip A este o camera prevazuta cu flux laminar de aer, adica aerul
are o curgere neturbulenta, din tavan catre podea.

Toate clasele de spatii de productie, sunt prevazute cu sisteme de filtrare a

aerului – HEPA – filtru de mare eficenta in retinerea particulelor de aer
Clasa A: Punct de lucru pentru operaţii cu înalt grad de risc, ca de exemplu
zona de umplere, zona de aplicare a dopurilor, fiole şi flacoane deschise,
realizarea conexiunilor aseptice. În mod normal, aceste condiţii sunt asigurate
printr-o boxă cu flux de aer laminar. Sistemele cu flux de aer laminar trebuie
să asigure o viteză omogenă a aerului de 0,36 - 0,54 m/s (valoare orientativă)
la punctul de lucru, într-o cameră curată deschisă.
Menţinerea laminarităţii trebuie demonstrată şi validată.
Pot fi folosite un flux de aer unidirecţional şi viteze mai mici în cazul
izolatoarelor închise şi al izolatoarelor cu mănuşi.
Clasa B: Pentru prepararea şi umplerea aseptică, clasa B reprezintă mediul
înconjurător pentru zona de clasă A.
Clasa C/D: Zone curate pentru efectuarea etapelor mai puţin critice, în
fabricaţia produselor sterile.
Clasa D: Zona de productie pentru formele farmaceutice, altele decat cele
sterile

2. Aer utilizat (aer comprimat) pentru functionarea utilajelor

3. Aer comprimat folosit pentru procesarea medicamentelor (in contact

cu produsul)
Se caracterizeaza prin:
- hidrocarburi ( ulei) – max. 0,1 mg/m3
- umiditate – max. 0,67g/m3
- corespunde microbiologic cu aerul din Clasa de productie.

PRINCIPII TEHNOLOGICE PENTRU OBTINEREA UNUI

MEDICAMENT

In vederea obtinerii unui medicament, materiile prime sunt

transformate prin intermediul operatiilor farmaceutice fizice, chimice sau
biochimice intr-o forma farmaceutica, putand fi administrata bolnavului;
rareori se administreaza ca atare, neprelucrate.
Materiile prime se impart in trei categorii:
- substante medicamentoase, care prezinta o actiune determinata asupra
organismului, numita actiune farmacologica (efect terapeutic);
- substante auxiliare, inerte din punct de vedere farmacologic (deci fara
actiune terapeutica), avand rolul de a transforma substanta
 medicamentoasa in forma farmaceutica si a o transporta la locul de
actiune;
- materiale si recipiente de conditionare-ambalare, care servesc la
inchiderea formei farmaceutice intr-un recipient, asigurand astfel
protectia, stabilitatea si eficacitatea, pana in momentul utilizarii,
facilitatea de administrare si informare asupra medicamentului.
Dupa O.M.S. (fr.) sau W.H.O. (engl.) medicamentul este orice
substanta sau asociere de substante care modifica un proces fiziologic sau
patologic, in beneficiul celui care-l foloseste sau orice substanta sau
combinatie de substante care poate fi administrata la om sau animale in
vederea stabilirii unui diagnostic sau a restaurarii, corectarii sau modificarii
functiilor fiziologica.
Medicamentele sunt constituite din substante, ingrediente sau
componente. Substantele utilizate in scop farmaceutic se mai numesc
substante farmaceutice, sau materii prime farmaceutice, al doilea termen fiind
frecvent utilizat in industria de medicamente; ele sunt de origine diferita:
naturale (minerale, vegetale, animale), de semisinteza sau sinteza.
Fiecare etapa, faza, activitate efectuata pentru prepararea unui
medicament este considerata o operatie farmaceutica.
Operatiile farmaceutice pot fi cu caracter general; astfel sunt:
cantarirea, dizolvarea, distilarea, pulverizarea care sunt folosite si in alte
domenii sau ramuri industriale; altele au caracter specific farmaceutic, utili-
zate numai pentru prepararea unor forme farmaceutice: comprimarea,
modelarea si turnarea in forme a supozitoarelor, prepararea medicamentelor
injectabile etc.
In general, calea de la materiile prime pana la medicament urmeaza o
succesiune de operatii farmaceutice care constituie fluxul tehnologic de
fabricare, specific fiecarei forme farmaceutice.
 Medicamentul este rezultatul unui proces tehnologic complex, in care
substantele medicamentoase sunt transformate, cu ajutorul substantelor
auxiliare adecvate, prin operatii farmaceutice, in forma farmaceutica
corespunzatoare care este introdusa intr-un recipient de conditionare si
ambalaj specific: solutii, siropuri, supozitoare, unguente, capsule, comprimate
etc.
Astfel, medicamentul este definit ca produs medicamentos, preparat
medicamentos, forma farmaceutica sau forma farmaceutica dozata.
Forma farmaceutica (sinonim forma galenica sau forma farmaceutica
dozata) reprezinta starea fizica lichida, semisolida sau solida, sub care una sau
mai multe substante medicamentoase si substante auxiliare sunt supuse unor
operatii farmaceutice, prin care sunt transformate in medicament, la care se
adauga recipientele de conditionare primara si secundara (ambalajul), pentru a
conferi medicamentului o prezentare adaptata unei boli, o buna toleranta si
stabilitate, facilitate la administrare, cat si complianta.
Unele forme farmaceutice se prepara in farmacie, altele in industrie.
Pentru medicament, care este un produs finit (preparat finit), in
limbajul farmaceutic modern se utilizeaza diferiti termeni: preparat
farmaceutic, produs medicamentos, forma galenica.
Termenul de produs semifabricat se utilizeaza pentru preparatele care
au fost obtinute in urma aplicarii partiale a tehnicilor de preparare; ulterior,
ele trebuie supuse unor operatii de prelucrare pentru a deveni medicamente si
a fi utilizate la bolnav.
Medicamente industriale (sinonime: produse farmaceutice sau
specialitati farmaceutice). Ele au astazi ponderea cea mai mare a eliberarilor
din farmacie (98 %). Specialitatea este un medicament preparat anterior,
prezentat sub o conditionare particulara si caracterizat printr-o denumire
speciala, nume depus - marca, sau nume comercial.
Aceasta definitie implica elemente subintelese ca:
 - produs preparat numai in industria de medicamente (laborator de
medicamente, intreprindere, fabrica), pe baza unei formule inscrise in fisa de
fabricatie si aprobata de Ministerul Sanatatii, sau un medicament care poate
proveni din import; are o compozitie fixa, o actiune determinata, o
biodisponibilitate optima, o valabilitate mare, de 1-3-5 ani;
- prezentare sub o conditionare particulara, identica pentru toate
unitatile de conditionare puse in vanzare;
- productie in cantitati mari: sarje sau loturi de fabricare;
- denumire caracteristica conventionala inregistrata sau nu si folosita in
exclusivitate de firma (fabrica) producatoare.
Nomenclatura medicamentelor industriale poate fi data de:
- denumirea chimica, care reda structura chimica a substantei
medicamentoase; de obicei este complicata si se utilizeaza mai rar;
- denumirea comuna internationala (D.C.I.), propusa sau recomandata
de O.M.S. si are ca scop generalizarea denumirii substantelor
medicamentoase;
- denumirea oficiala prevazuta de farmacopee si care reprezinta
denumirea oficiala din tara respectiva;
- denumirea comerciala, inregistrata (notata cu R abreviere de la engl.
registred = inregistrat) sau nu, este stabilita de firma producatoare; este
simpla, usor de memorat, dar nu intotdeauna adecvata. Numarul mare de
denumiri comerciale reprezinta astazi o dificultate serioasa pentru cunoasterea
medicamentelor.
De exemplu: acidul acetilsalicilic, cu prima denumire comerciala de
aspirine are astazi peste o suta de denumiri comerciale, date de firmele si
tarile producatoare.
Pe fiecare unitate de conditionare (recipient si ambalaj) figureaza
urmatoarele elemente:
  numele produsului;
 forma farmaceutica;
 formula produsului (compozitia);
 numarul de unitati sau continutul;
 modul de administrare;
 precautii de pastrare;
 termenul de valabilitate;
 numele si adresa producatorului firmei;
 marca fabricii;
 numarul sarjei de fabricatie;
 pretul de cost.
In opozitie cu „medicamentul magistral” care este preparat „ex-
tempore” si ca unicat, de catre farmacistul de oficina, pe baza unei prescriptii
medicale si pentru un bolnav anumit, „medicamentul industrial” este deci
preparat anterior, are o formula de fabricare fixa si o perioada de valabilitate
mare, destinat publicului larg.
Aceste elemente personalizeaza productia si responsabilitatea
fabricantului.
Marca unui medicament este numele cu care acesta este pus in
circulatie de catre o fabrica (firma, societate) sub forma unui semn vizibil
aplicat pe eticheta si pe ambalajul acestuia.
Produs farmaceutic este considerat orice medicament industrial care
contine o substanta medicamentoasa (sau o asociere) si este eliberat sub
denumirea sub care a fost inregistrat (orice fel de asociatii, dozaje, forme de
administrare sau modele diverse sub care el este comercializat).
Un acelasi medicament, care prezinta o denumire particulara, poate
exista in forme farmaceutice diferite: comprimate, fiole, supozitoare etc. (Fig
1)
 Figura 1. Reprezentarea simbolica a principalelor forme farmaceutice
(dupa Sandoz, citat de Velasquez - 1983)

Unele din aceste forme farmaceutice pot contine substante active in

dozaj diferit, de exemplu: fiole de 1 mg si 5 mg. Dar si in cadrul aceleiasi
forme farmaceutice pot exista doua sau mai multe modele de prezentare,
destinate distribuirii in farmacii, exemplu: flacoane cu 10, 20 sau 50
comprimate.
Se considera prezentare fiecare asociere, dozaj, forma de administrare
sau capacitate diferita a aceleiasi specialitati, iar esantionul este o specialitate
propusa pentru marketingul medicamentului: in general, acest medicament
este gratuit si pe flaconul produsului este specificata expresia: „Esantion
medical necomercializabil”.
Un alt termen intalnit este cel de medicament generic. Acesta reprezinta
un medicament industrial, reprodus (copiat) dupa formula unui medicament
original, existent deja in circulatie; el trebuie sa corespunda urmatoarelor
conditii:
- sa fie esential similar cu medicamentul original, adica sa aiba aceeasi
compozitie calitativa si cantitativa in substante, aceeasi forma farmaceutica;
 - revendica aceeasi activitate, pentru aceleasi indicatii terapeutice; daca
este necesar, trebuie demonstrata bioechivalenta prin studii comparative de
biodisponibilitate, cu produsul original;
- conform dispozitiilor in vigoare ale Comunitatii Economice Europene
nu poate fi inregistrat si nu poate sa constituie obiectul unei ameliorari
terapeutice, demonstrate, in raport cu medicamentul original;
- este comercializat de firma, alta decat cea producatoare a
medicamentului original, fie sub numele generic (stabilit), fie sub un nume
propriu si cu pretul de vanzare mai mic (deoarece aceste medicamente
generice nu au fost supuse la testele clinice, toxicologice, etc. ca
medicamentele originale);
- comercializarea unui medicament generic este posibila numai daca
medicamentul original este protejat de brevet.
In cea mai mare parte a tarilor, numele comercial al unui medicament
este protejat prin sistemul de brevete (patente).
Brevetul (sinonime: inventie, patent): creatie stiintifica sau tehnica care
prezinta noutate si progres tehnic, solutie tehnica cu aplicabilitate industriala.
Titlul este eliberat sub forma unui document de catre o autoritate (Oficiul de
Stat pentru Inventii si Marci - O.S.I.M.) inventatorului unui produs sau
procedeu de fabricare si ii confera dreptul exclusiv de a exploata inventia sa
intr-un timp definit (15-20 ani), asigurandu-i-se protectia.
Fundamentale sunt doua sisteme de protectie prin brevete:
 brevete aplicate unui medicament specific;
 brevete acordate procedeelor de fabricare.
Cea mai mare parte a tarilor utilizeaza primul tip (brevetul produsului),
altele pe amandoua. Sistemul de brevete asigura monopolul de productie
(proprietatea firmei) si o comercializare a medicamentului pe o anumita
perioada, dupa tara, de pana la 25 ani.
 Daca produsul nu a fost protejat de un brevet, el poate fi fabricat si
comercializat, eventual si de o alta firma producatoare, sub alt nume.
Medicamentul, respectiv forma farmaceutica, este compusa din diferite
materii prime. Materiile prime farmaceutice sau substantele farmaceutice sunt
substante:
 de origine naturala:
- vegetala,
- animala,
- minerala,
- microbiologica,
 de semisinteza
 sau de sinteza,
utilizate pentru prepararea de medicamente.
In functie de rolul pe care il au in realizarea si efectul terapeutic al
formei farmaceutice, substantele farmaceutice (materiile prime) sunt
clasificate in trei mari grupe:
1. substante medicamentoase;
2. substante auxiliare;
3. materiale de conditionare.
Fabricarea unui produs se face conform unui proces tehnologic.
Succesiunea operatiilor procesului este redata in schema grafica a fluxului
tehnologic. Pe baza acestuia se stabileste schema tehnologica, adica totalitatea
aparatelor necesare pentru realizarea produsului si succesiunea lor logica in
circulatia materialelor.
Etapele unui proces tehnologic sunt de natura:
- fizica si se numesc de regula „operatii unitare”: macinare, sortare, dizolvare,
incalzire, racire, comprimare, amestecare, distilare, extractie, filtrare, etc,:
- chimica si poarta numele de „procese fundamentale”: nitrare, halogenare,
acilare, condensare etc.
 Figura 2.– fluxul tehnologic de fabricare a siropurilor

Figura
3. – Schema tehnologica pentru fabricarea siropurilor
A, B, C, D – tancuri prevazute cu sistem de agitare si manta prin care circula
vapori de apa pentru dizolvarea separata a substantelor componente
(zahar, substante medicamentoase, adjuvanti, aditivi);
solutiile rezultate sunt amestecate pentru obtinerea siropului
 Fluxul tehnologic este reprezentat schematic sub forma grafica. Acesta
ne ofera o imagine de ansamblu asupra circulatiei materialelor si succesiunii
fazelor tehnologice. Fazele sunt prezentate de dreptunghiul in care se inscrie
denumirea fazei si succesiunea este data de parcurgerea de sus in jos. Prin
conventie materiile prime si auxiliare se notifica pe sagetile care intra la
partea superioara sau latura stanga a dreptunghiului, produsele principale ies
prin latura de jos iar cele secundare prin latura din dreapta, alaturi de deseuri
si produse recuperabile. Recircularile si valorificarile daca se fac expres in
cadrul tehnologiei de fabricatie, apar prin bucle cuprinzand etapele de
purificare-prelucrare a produsului si reintroducerea in locul materiei prime
(intermediarului) economisite astfel. Daca valorificarea se face in alta
instalatie se noteaza doar „la distilare”, „la recuperare” pe sageata
semnificand evacuare.

Figura 4. – fluxul tehnologic de la fabricarea menadionei