FKG I 9

Materii prime cu alcaloizi chinolinici:
Cinchonae cortex
Cinchonae cortex (Ph.Eur. 8), Chinae cortex
scoarţa arborelui de chinină

Reprezintă scoarţele recoltate de pe trunchiul, ramurile
şi uneori de pe rădăcinile mai multor specii de Cinchona:
C. pubescens Vahl. sin. C. succirubra Pavon,

C. officinalis L.,
C. calisaya Wedd.,
C. ledgeriana (Howard) Bern. Moens ex Trimen,
arbori de chinină (Rubiaceae).
Arborii de chinină sunt originari din America de Sud,
unde cresc pe versanţii vestici, înalţi de 1500–3000 m,
ai Anzilor Cordilieri (Cordilierii de Nord), de o parte şi
de alta a Ecuatorului (Ecuador, Columbia, Peru, Bolivia,
Venezuela).
Cinchonae cortex
Cinchona pubescens (sin.
C. succirubra), originară
din Ecuador, este
considerată specia
oficinală, cu scoarţă roşie
(„cinchona roşie”).
C. officinalis este o specie
originară din Columbia şi
Peru, plantă aromatică, cu
scoarţă cenuşie
(„cinchona gri”), utilizată
la prepararea unor
lichioruri.
C. calisaya, originară din
Peru şi Bolivia, are
scoarţa de culoare
galbenă („cinchona
galbenă”) şi un conţinut
ridicat de alcaloizi.
C. ledgeriana,
considerată de unii
autori ca varietate a
C. calisaya, are scoarţa
galbenă şi este o specie
cultivată pentru extracţia
chininei.
Cinchonae cortex
În zonele tropicale ale Africii

şi Asiei, în India, Java,
Ceylon, Burundi, Camerun,
Kenya etc., se cultivă atât
speciile sus-menţionate, cât
şi numeroşi hibrizi (C.
robusta, C. × hybrida), care
au concentraţii ridicate de
alcaloizi.
Obţinere
Sunt decorticate trunchiurile, ramurile şi rădăcinile

arborilor în vârstă de cel puţin 3–4 ani.
După recoltare, scoarţa se poate regenera.

Cinchonae cortex
Însă, întreaga plantaţie se sacrifică după cel de-al şaselea

sau al şaptelea an de vegetaţie, prin dezrădăcinare cu
ajutorul tractoarelor şi al grapelor.
Decorticarea se face utilizând doar cuţite de os sau de inox,

şi nu de fier, datorită conţinutului ridicat de tanin, care
oxidează materialul feros neprotejat (polifenolii colorează
cuţitele în verde-negricios).
După decorticare, scoarţele sunt uscate o perioadă în aer
liber, apoi la o temperatură de max. 60–700C, după care se
mărunţesc.
Cinchonae cortex
Compoziţie chimică
Cinchonae cortex conţine între 5–15% alcaloizi chinolinici

(peste 50, ca număr), sub formă de săruri cu acizi organici
(acid chinic), în funcţie de specia producătoare şi de
condiţiile pedoclimatice.
Structura de bază (teoretică) de la care derivă aceşti
alcaloizi se numeşte ruban şi prezintă patru atomi
de C asimetrici (la C3, C4, C8 şi C9).
Prin urmare, ar trebui să existe 16 izomeri optici, însă,
datorită imobilizării atomului de C din poziţia 4 în sistemul
biciclic al chinuclidinei, numărul izomerilor optici se reduce
la jumătate.
Cinchonae cortex
Chinina (-)-trans (8S, 9R) roteşte planul luminii polarizate

cu un unghi de 1690, iar chinidina (+)-cis (8R, 9S)
cu +2300.
Cu aceleaşi structuri mai există încă patru izomeri, denumiţi

cu prefixul „epi” (epialcaloizi), dar cu orientare spaţială
diferită a grupei –OH de la C9.
Atomii de C din poziţiile 3 şi 4 au permanent aceeaşi

configuraţie (3R, 4S).
Cinchonae cortex
*
4
3*
* 8 HO
* N1 N
9
6'
N N N N
chinolina chinuclidina ruban rubanol
Cinchonae cortex
HO HO
N N
H3CO
N N
chinina (-)-trans (8S, 9R) cinconidina (-)-trans (8S, 9R)

chinidina (+)-cis (8R, 9S) cinconina (+)-cis (8R, 9S)
Cinchonae cortex
Produsul vegetal mai conţine 6–8% tanin catehic,
care formează acidul chinotanic.
În timpul vieţii plantei, dar şi după decojire, taninul catehic

polimerizează la flobafene, substanţe cu masă moleculară
mare, grad înalt de condensare şi proprietăţi tinctoriale
(colorează scoarţele la interior), cunoscute sub denumirea
de „roşu de China”.
Cinchonae cortex conţine şi principii amare, având drept

reprezentant chinovozida (triterpenoidă pentaciclică), din
compoziţia acesteia fiind cunoscut acidul chinovic, pe care
planta îl glicozidează cu chinovoza (6desoxiglucoza).
Cinchonae cortex
HO COOH
COOH
COOH
HO OH
HO
OH
acid chinic acid chinovic
Cinchonae cortex
Acţiuni şi utilizări
Cinchonae cortex este materie primă pentru extracţia şi

purificarea alcaloizilor principali (chinina, chinidina).
Preparatele sub formă de tincturi au gust amar, datorită

alcaloizilor, acidului chinotanic şi chinovozidei.
Se administrează oral, sub formă de băuturi aperitive de

tip „bitter”, pentru stimularea poftei de mâncare, ca tonic
amare, în inapetenţă şi convalescenţă.
Cinchonae cortex
Chinina are acţiune antipiretică în orice tip de stări febrile
şi este considerată chimioterapic antimalaric, administrat
în zonele tropicale, profilactic, la doze mici (0.1–0.3 g/zi,
la adult) şi curativ, la doze mari (de trei ori pe zi, câte
0.3–0.5 g, la adult), pentru efectul schizontocid asupra
protozoarelor Plasmodium malariae (Feletti et Grassi,
1889), P. falciparum (Welch, 1897), P. vivax (Grassi et Feletti,
1890).
Schizonţii, respectiv formele de rezistenţă, apar o dată la

patru zile şi declanşează accese de febră (intermitentă),
prin ruperea hematiilor şi prin toxinele apărute în sânge.
Cinchonae cortex
Chinina a fost luată ca model pentru obţinerea

antimalaricelor de sinteză (clorochina, plasmochina,
atebrina). Anual, se înregistrează aprox. 150 milioane
de noi îmbolnăviri de malarie.
Prevenirea îmbolnăvirilor în masă se face prin campanii

duse împotriva vectorului malariei (femela de ţânţar anofel),
dar şi prin administrarea profilactică de chinină.
Chinina are şi efect ocitocic, fiind utilizată în obstetrică,

în perioada imediat următoare naşterii (post partum), pentru
eliminarea resturilor de placentă şi curăţirea uterului.
Cinchonae cortex
Chinidina este antiaritmică, pe locul doi după ajmalină,

utilizată în tahicardii paroxistice, tahiaritmii, când
temperează ritmul cardiac crescut şi conduce spre
normalizarea acestuia (în medie, 65 bătăi/min.
la bărbaţi şi 85 bătăi/min. la femei).
Toţi alcaloizii principali sau izomeri din Cinchonae cortex

prezintă sinergism de potenţare, cu privire la acţiunea
tonic amară, antipiretică, ocitocică, antimalarică,
antiaritmică.
Cinchonae cortex
Toxicitate
Intoxicaţia acută cu chinină determină: senzaţie de

constricţie a buzelor, greaţă, hipotermie, afectarea
perechii a VIII-a de nervi cranieni (cefalee, vertij,
acufene), risc de hemoragii, hemoliză intravasculară,
aritmii cardiace, declanşarea avortului (iminenţă de avort).
La administrarea a 10–15 g de chinină, survine colapsul

prin insuficienţă cardiacă şi asfixie.
Cinchonae cortex
Produse farmaceutice
Produsul medicinal Cinchonae cortex este condiţionat sub

formă de: vin tonic, tinctură (Tinctura Cinchonae), extracte
(Extractum Chinae fluidum, Extractum Chinae siccum),
pulbere, picături, tablete, gelule, comprese, supozitoare,
decoct (Decoctum Chinae, obţinut cu soluţie de
acid clorhidric 1%), fiole sau comprimate cu sulfat de
chinină, preparate compuse.
Cinchonae cortex
La prepararea tincturii se foloseşte 20% material vegetal,

peste care se adaugă acid formic 1% pentru solubilizarea
chininei şi a alcaloizilor însoţitori.
În F.R. X şi în Ph.Eur. 8, chinina este oficinală sub formă de

clorhidrat (Chinini hydrochloridum) şi sulfat (Chinini sulfas),
iar chinidina doar ca sulfat (Chinidini sulfas).
Materii prime cu alcaloizi chinolizidinici:
Cytisi semen
Cytisi semen
sămânţă de salcâm galben
Reprezintă seminţele recoltate de la specia Laburnum

anagyroides Medik. sin. Cytisus laburnum L.,
salcâm galben (Fabaceae).
Laburnum anagyroides este o specie de origine balcanică.
Prezintă numeroase varietăţi cultivate în scop ornamental,

în regiunea balcanică, sudvestul Europei şi Asia.
Cytisi semen
Limita dinspre Nord a răspândirii plantei în Europa este

reprezentată de Carpaţii Meridionali.
Pe aliniamentul Drobeta Turnu Severin–Tismana, planta este

bine reprezentată spontan.
Obţinere
Seminţele se recoltează manual, la deplina maturitate.

Cytisi semen
Cytisi semen conţine alcaloizi chinolizidinici sau

norlupinanici, 1.5–3% în seminţe, 0.3% în frunze şi
0.2% în flori, reprezentaţi de citizină şi metilcitizină.
R
N
O
R
citizina –H
metilcitizina –CH3
Cytisi semen
Acum 400 de ani, empiric, seminţele de salcâm galben erau

folosite pentru efectul emenagog, stimulent al respiraţiei,
antiinflamator, activ în nevralgii, stări astmatiforme.
Citizina este analeptic respirator, cu efecte asemănătoare

lobelinei, fiind recomandată în asfixie, şoc, intoxicaţii cu
narcotice, combaterea tabagismului (cura de renunţare la
fumat).
Cytisi semen
În fitoterapie se utilizează frunzele de salcâm galben,

pentru acţiunea lor coleretic-colagogă, administrate
cu prudenţă, deoarece citizina şi metilcitizina sunt
toxice.
Pentru combaterea tabagismului, citizina este condiţionată

sub forma preparatelor Tabex comprimate sau ţigări
(bulgăresc) şi Cititonum drajeuri (rusesc).
Sarothamni herba
Sarothamni herba, Spartii (scoparii) herba
ramură de măturice
Reprezintă vârfurile înflorite recoltate de la specia
Sarothamnus scoparius (L.) Wimmer sin. Cytisus scoparius
(L.) Link sin. Spartium scoparium L., măturice, drob
(Fabaceae).
Sarothamnus scoparius este o specie eurasiatică,
naturalizată şi în America de Nord.
În parcurile de vânătoare din nordul Transilvaniei,
Banat, Crişana, ramurile sempervirescente sunt apreciate
ca hrană pentru iepuri şi căprioare, pe timpul iernii.
Sarothamni herba
Obţinere
În scop medicinal se recoltează ramurile tinere (smicelele)
verzi, nelignificate.
Recoltarea se face, de preferabil, în perioada de repaus
vegetativ, iarna, primăvara timpuriu (februarie) sau toamna
târziu (octombrie), când produsul vegetal este cel mai
bogat în alcaloizi, deoarece în intervalul dintre aceste
luni (primăvara–vara) concentraţia de alcaloizi scade la
jumătate.
Se usucă rapid, pe cale artificială, la 40–500C, pentru că
altfel produsul se brunifică şi se degradează.
În fitoterapie se utilizează şi bobocii florali.
Sarothamni herba
Sarothamni herba conţine: 0.5–1.5% alcaloizi cu nucleu

chinolizidinic (sparteină, α-izosparteină sau genistein-
alcaloid, citizină, lupanină) şi derivaţi (amodendrină);
0.2–0.6% flavonozide; izoflavone; cumarine; acizi
polifenolcarboxilici (acid cafeic); carotenoide; amine
biogene (tiramina, oxi-tiramina, dioxifenilalanina).
Sarothamni herba
(-)-Sparteina este un alcaloid tetraciclic neoxigenat, care
cuprinde în structură două nuclee cis-chinolizidinice
condensate în poziţie trans.
Denumirea de genistein-alcaloid, pentru (-)-α-izosparteină,

se foloseşte pentru a evita confuzia cu genisteina,
izoflavonă identificată în specia Genista tinctoria L.,
drobiţă (Fabaceae).
Sub influenţa unor fenoloxidaze, aminele din compoziţia

bobocilor florali se transformă în melanine, şi de aceea
produsul vegetal se brunifică în timpul conservării sau al
uscării lente.
Sarothamni herba
H H
N N
N N
H H
(-)-sparteina (-)-α -izosparteina
OCH3
glucozil (C–C)
N HO O OH
H
O HO O
amodendrina scoparozida
Sarothamni herba
Flavonozidele sunt reprezentate de scoparozidă sau

scoparină, C8-heterozidă flavonică, cu proprietăţi diuretice
şi cardiotonice, identificată în ramurile înflorite, dar mai ales
în bobocii florali.
Astfel de heterozide flavonice, denumite vitexine

(fără grupa –OCH3 de la C3’), se găsesc şi în speciile
de Crataegus şi prezintă efect cardiotonic, dar toxicitate
mult mai scăzută.
Sarothamni herba
Încă din Evul Mediu, florile şi ramurile înflorite erau utilizate

pentru acţiunea purgativă şi diuretică.
În fitoterapie se folosesc rămurelele înflorite, pentru

conţinutul de scoparozidă, cu acţiune cardiotonică şi
diuretică.
Din punctul de vedere al efectului cardiotonic, extractul

total acţionează sinergic prin potenţarea sparteinei de către
scoparozidă.
Sarothamni herba
Datorită conţinutului de amine biogene, cu efect

vasoconstrictor, infuzia sau decoctul din ramurile
tinere se administrează în epistaxis.
Sarothamni herba este sursă pentru extracţia sparteinei.
Profesorul Léon Binet şi elevul său Gabriel Billard

au constatat că veninul de viperă este inactivat, prin
precipitare, de către sparteină, aceasta din urmă fiind
antidot în muşcăturile de viperă.
Sarothamni herba
Sparteina are acţiune ocitocică, antiaritmică de tip

cardiotonic, utilă pentru parturientele cu tulburări
cardiace, prin efectul favorizant al declanşării
naşterii şi protector antiaritmic.
La nivel cardiac, iniţial determină o stare de excitaţie

ganglionară tranzitorie şi apoi scade excitabilitatea,
conductibilitatea, frecvenţa şi amplitudinea contracţiilor
miocardului.
Sarothamni herba
Faţă de chinidină şi ajmalină, sparteina este mai puţin

toxică şi se recomandă în tahicardie sinusală de origine
neurotonică, fibrilaţie atrială, extrasistole.
Toxicitate
Tratamentul îndelungat cu sparteină determină

hiperglicemie.
Sarothamni herba
În doze mari, sparteina provoacă tahicardie, fibrilaţie

ventriculară, vomă, diaree, ameţeală, cefalee, migrenă,
contracţii tetanice ale miometrului, tulburări de vedere,
transpiraţii, hemoliză.
Efectele toxice nu sunt antagonizate de atropină.
Moartea se instalează prin stop cardiac, din cauza paraliziei

centrale şi ganglionare.
Sarothamni herba
Pentru acţiunea ocitocică şi antiaritmică, sulfatul de

sparteină (Sparteini sulfas, F.R. X) este condiţionat
sub formă de fiole (1 ml) cu soluţie injectabilă 2%.
În farmacii se găsesc şi două produse germane: Depasan,

cu sulfat de sparteină şi Spartiol, cu sulfat de sparteină şi
extract de Sarothamni herba.
Materii prime cu alcaloizi imidazolici:
Jaborandi folium
Jaborandi folium
frunză de iaborand
Reprezintă foliolele recoltate de la mai mule specii de

Pilocarpus: P. jaborandus Holmes, P. microphyllus Stapf,
P. pennatifolius Lemaire, P. racemosus Vahl,
P. trachylophus Holmes, iaborand (Rutaceae).
Speciile de Pilocarpus sunt spontane în America de Sud

(Brazilia, Paraguay), America Centrală, Indiile de Vest.
Jaborandi folium
Sorturi comerciale
După specia producătoare, există următoarele sorturi

comerciale:
▪ „de Maranham” (P. microphyllus), cel mai răspândit;
▪ „de Pernambuco” (P. jaborandi);
▪ „de Paraguay” (P. pennatifolius);
▪ „de Guadalupe” (P. racemosus);
▪ „de Ceara” (P. trachylophus).

Jaborandi folium
Obţinere
Frunzele se recoltează întregi, tot timpul anului, se usucă

pe cale naturală sau artificială, după care se separă
foliolele.
Jaborandi folium conţine: 0.5–1% alcaloizi imidazolici;

0.5% ulei volatil, bogat în limonen; tanin catehic.
Jaborandi folium
Dintre alcaloizi, predomină pilocarpina (60%), care are

în structură două inele, unul imidazolic şi altul lactonic,
reprezentând partea degradabilă a alcaloizilor imidazolici.
Produsul vegetal medicinal se inactivează prin deschiderea

ciclului lactonic al pilocarpinei, cu refacerea grupelor
–COOH şi –OH.
Chiar şi în condiţii optime, după un an de conservare,

prin delactonizare se degradează aproape 50% din
cantitatea de pilocarpină.
Jaborandi folium
H H
N
O
O
N
pilocarpina
Jaborandi folium
Frunzele constituie sursă pentru extracţia pilocarpinei şi

materie primă pentru Tinctura Jaborandi.
Datorită instabilităţii chimice, pilocarpina se izolează şi se

conservă separat, după extracţia din produsul vegetal.
Pilocarpina este parasimpatomimetic direct, antagonistul

atropinei, crește tonusul musculaturii netede, stimulează
secreţiile exocrine (salivară, sudoripară, gastrică, lactată,
urinară) şi are acţiune miotică.
Jaborandi folium
Pilocarpina se utilizează în tratamentul retenţiei urinare,
cu condiţia ca aceasta să nu se datoreze unor obstacole pe
căile urinare (respectiv fără cauze mecanice – tumori, pietre
vezicale) şi, sub formă de colire, în oftalmologie, pentru
tratarea glaucomului (scade tensiunea intraoculară, prin
efect miotic).
Jaborandi folium
Tinctura Jaborandi sau pilocarpina se utilizează în

dermatologie, extern, sub formă de loţiuni sau unguente,
direct pe pielea capului, pentru a favoriza creşterea părului,
prin excitarea locală a bulbilor piloşi, în tratamentul
alopeciei necicatriciale.
Pilocarpina este antidot în intoxicaţiile cu atropină,

cu extracte de Belladonnae radix, Belladonnae folium
sau în general cu alcaloizi tropanici.
Jaborandi folium
Toxicitate
Intoxicaţia cu pilocarpină se manifestă prin: greaţă, vomă,

hipersalivaţie, transpiraţie puternică, colici abdominale,
dispnee, bronhospasm, bradicardie, convulsii, hipotensiune
arterială.
Doza letală de pilocarpină pentru un adult este de 60 mg.
Antidotul este atropina.

Jaborandi folium
În F.R. X sunt oficinale produsele:

Pilocarpini hydrochloridum, Pilocarpini nitras,
Oculoguttae pilocarpini nitratis 2%.
Soluţiile apoase de clorhidrat de pilocarpină (1%, 2%, 3%,

4%) sau de nitrat de pilocarpină (1%, 2%, 3%), ca atare sau
asociate cu fenilefrină sau timolol, se folosesc pentru
instilaţii oculare.
Jaborandi folium
Pentru efectul sialagog, pilocarpina se administrează oral,
15 pic. pe zi din soluţia 1‰, adică de 10 ori mai diluată
decât colirul 1%, în cazuri de xerostomie, ca urmare a
radioterapiei, la bolnavii cu cancer orofaringian sau la
fumători, pentru tratarea uscăciunii gurii şi a mucoasei
nazale.
Materii prime cu alcaloizi purinici
Alcaloizii purinici (cafeina, teofilina, teobromina) sunt

derivaţi metilaţi ai xantinei (2,6-dicetopurina), întâlniţi în
specii vegetale din familiile Aquifoliaceae, Rubiaceae,
Sapindaceae, Sterculiaceae, Theaceae.
Din punct de vedere structural, teofilina este

1,3-dimetilxantina, teobromina – 3,7-dimetilxantina,
iar cafeina – 1,3,7-trimetilxantina.
Alcaloizii purinici se găsesc sub formă de combinaţii cu

acizii organici (clorogenat de potasiu – cafeina din
cotiledoanele verzi de cafea) sau cu taninurile catehice
(cafeina din nucile de cola sau din frunzele de ceai verde).
O
H H
N N
N HN
N N O N N
H
purina xantina
O R2
R N
N1 7 R R1 R2
teofilina –CH3 –CH3 –H
3 N teobromina –H –CH3 –CH3
O N
cafeina –CH3 –CH3 –CH3
R1
Cafeina, teofilina şi teobromina prezintă trei acţiuni

farmacologice comune:
▪ stimulează SNC, cu predominenţă asupra activităţii

intelectuale;
▪ stimulează inima, intensificându-i toate funcţiile;
▪ stimulează diureza.
Cafeina (Coffeinum, F.R. X, Ph.Eur. 8) este în principal un

stimulent SNC, prin creşterea capacităţii de efort intelectual,
ca urmare a stimulării scoarţei cerebrale, intensificării
activităţii psihice şi reducerii senzaţiei de oboseală.
Cafeina stimulează activitatea motorie şi centrii vegetativi

bulbari (respirator, vasomotor), cu inducerea unei respiraţii
ample şi mai rapide, relaxarea muşchilor bronhiolari,
creşterea tensiunii arteriale (vasoconstricţie prin stimularea
centrului vasomotor şi a miocardului) sau scăderea acesteia
(stimularea nervului vag şi acţiune vasculară directă).
În doze mari, cafeina stimulează nervii medulari, cu

creşterea excitabilităţii reflexe, uneori determinând
convulsii.
Cafeina stimulează activitatea cardiacă, prin efect inotrop
(+), determină tahicardie şi creşterea debitului cardiac.
Prezintă o uşoară acţiune vasodilatatoare periferică şi

un efect diuretic slab.
Cafeina stimulează secreţia gastrică (acid clorhidric şi

pepsină), dozele mari putând induce ulcer gastric.
Cafeina se utilizează pentru efectul analeptic în intoxicaţii

cu deprimante SNC, hipotensiune arterială, şoc.
Prezintă acţiune antimigrenoasă, fie ca atare, fie asociată

cu analgezice sau ergotamină.
Băuturile răcoritoare (Coca-Cola, Pepsi-Cola), precum
şi cafeaua, au efect antimigrenos în anumite doze,
care dacă sunt depăşite determină apariţia unor
tulburări nervoase:
▪ 100 ml de Coca-Cola conţin cca. 10–30 mg de cafeină;
▪ o ceaşcă de cafea conţine aprox. 50–100 mg de cafeină.

Băuturile care conţin cafeină se administrează cu precauţie
copiilor sau bolnavilor cu afecţiuni cardio-vasculare şi
renale, gastrite hiperacide, ulcer gastric, hipertiroidism,
epilepsie, anxietate.
De asemenea, se recomandă prudenţă în consumul de cafea
în timpul sarcinii (maximum trei ceşti/zi) şi al alăptării
(induce sugarului agitaţie şi tulburarea somnului).

Consumul excesiv de cafeină (500 mg/zi, cinci ceşti de
cafea), determină fenomene toxice: agitaţie, nelinişte,
tremurături ale extremităţilor, insomnie, palpitaţii,
extrasistole, creşterea diurezei, hipokaliemie, vomă,
diaree, cefalee.
Cafeina poate conduce la dependenţă psihică,
cunoscută sub denumirea de „cafeinism”.

Teofilina (Theophyllinum, F.R. X, Ph.Eur. 8) acţionează

predominant la nivel cardiovascular şi pulmonar.
Este relaxant al muşchilor netezi bronhiolari, mărind

capacitatea vitală.
Teofilina stimulează centrul respirator bulbar, crescând

sensibilitatea la CO2, amplitudinea şi frecvenţa mişcărilor
respiratorii.
În acelaşi timp, stimulează motilitatea ciliară şi favorizează

eliminarea secreţiilor bronhice.
Teofilina acţionează direct asupra muşchilor netezi
vasculari, dilatând arterele coronare.
Creşte rezistenţa vasculară cerebrală şi scade consecutiv
fluxul sanguin cerebral, cu scăderea presiunii lichidului
cefalo-rahidian, efecte favorabile în cefaleea hipertensivilor.
Este psihostimulantă şi diuretică slabă.

Teofilina se utilizează în bronhospasm, în criză acută

şi ca tratament de întreţinere în astmul bronşic cu crize
frecvente, la bolnavii cărora le sunt contraindicate
simpatomimeticele şi la vârstnici, precum şi în astmul
bronşic cu insuficienţă cardiacă şi cardiopatie ischemică.
De asemenea, teofilina se recomandă în dispneea

paroxistică şi în tratamentul de fond al astmului şi
bronşitei astmatiforme.
Teobromina (Theobrominum, F.R. X, Ph.Eur. 8) este în

principal diuretic de durată mai lungă şi mai intensă
decât cafeina, mai ales la asociere cu salicilat de sodiu.
Teobromina este relaxant al musculaturii netede mai slab

decât teofilina.
Stimulează sistemul nervos central şi musculatura

striată mai slab decât cafeina, dar mai intens decât
teofilina.
Alcaloizii purinici stau la baza obţinerii următoarelor

preparate:
▪ pe bază de cafeină:
– Coffeinum et acidum citricum pulbere (F.R. X);
– Coffeinum et natrii benzoas pulbere (F.R. X);
– Antidoren comprimate;
– Antinevralgic P comprimate, cu 50 mg cafeină, 250 mg
acid acetilsalicilic, 150 mg p-acetilaminofenol;
– Askine comprimate, cu 10 mg cafeină, 300 mg acid
acetilsalicilic;
– Cefalofen comprimate;
– Codamin comprimate;
– Cofedol drajeuri, cu 100 mg cafeină, 1 mg tartrat de
ergotamină;
– Cofeină şi benzoat de sodiu fiole de 1 ml (250 mg cafeină
şi benzoat de sodiu, în soluţie apoasă);
– Copirin comprimate, cu 32 mg cafeină şi 400 mg acid
acetilsalicilic;
– Fasconal comprimate, cu 25 mg cafeină, 10 mg codeină
fosfat, 200 mg acid acetilsalicilic, 200 mg p-acetilamino-
fenol, 25 mg fenobarbital;
– Fasconord comprimate, cu 50 mg cafeină, 10 mg codeină

fenol;
– Gripecalm comprimate, cu 20 mg cafeină, 10 mg codeină
fenol;
– Sicalgin comprimate, cu 40 mg cafeină şi 400 mg
acid acetilsalicilic;
– Thomapirin comprimate, cu 50 mg cafeină, 250 mg
acid acetilsalicilic, 200 mg p-acetilaminofenol.
▪ pe bază de teofilină:
– Afonilum capsule retard şi retard forte;
– Teotard capsule retard;
– Teofilină capsule retard;
– Uni-Dur comprimate;
– Theo SR 100, 200, 300, capsule retard.

▪ cu aminofilină (teofilin-etilendiamină, care conţine 80%

teofilină):
– Aminophylline fiole (250 mg/ml);
– Miofilin fiole (24 mg/ml);
– Aminofilin comprimate;
– Aminophylline comprimate;
– Aminophyllinum retard comprimate;
– Euphyllin comprimate;
– Eufilina EEL comprimate;

– Miofilin comprimate;
– N-Aminofilină comprimate;
– Asmofug soluţie de uz intern (500 mg teofilină, 930 mg

cafeină, 500 mg salicilat de sodiu, 1.8 g iodură de potasiu
şi Aqua Menthae q.s. ad 100 g).
▪ pe bază de teobromină: Theobrominum natricum

et natrii salicylas (diuretină), pulbere oficinală F.R. X.
În tabelul de mai jos este prezentat conţinutul mediu de

alcaloizi purinici din cele mai importante produse vegetale:
Produsul vegetal Teofilină [%] Teobromină [%] Cafeină [%]

Coffeae semen 0.001 0.002 0.5–3
Colae semen 0.05 0.05 2–3.5
Cacao semen 0.1 1–4 0.2
Theae folium 0.003 0.2 3
Mate herba 0.2 0.4 0.5–2.5
Guarana 0.1 0.1 4–6
Coffeae semen
sămânţă (bob) de cafea
Reprezintă seminţele uscate,

fără tegument, obţinute de la
speciile ∗ Coffea arabica L.,
∗ C. iberica L., ∗ C. canephora
Pierre ex Froehner şi de la
numeroase varietăţi, arbori
de cafea (Rubiaceae).
Materii prime cu alcaloizi purinici:
Coffeae semen
Se cultivă pe scară largă în Indonezia, Sri Lanka, Insulele
Antile, India, Ceylon, Guyana franceză, Etiopia, Angola,
Brazilia, Columbia, Yemen.
În Africa tropicală se cultivă şi alte specii şi hibrizi, de
exemplu ∗ C. iberica sau ∗ C. canephora, cea din urmă
furnizând sortul comercial „robusta”.

Coffeae semen
Obţinere
Seminţele se recoltează la deplina maturitate, se supun

fermentaţiei şi spălării pentru îndepărtarea epicarpului
roşu şi a mezocarpului cărnos, sau se usucă şi apoi se
decortică mecanic.
Boabele de cafea sunt galben-verzui iniţial, dar prin

prăjire devin brun-roşcate şi capătă aroma specifică.
Coffeae semen
Coffeae semen mai conţine, pe lângă alcaloizi purinici:
50% glucide (poliholozide); 10% proteine; 15% lipide;
10% insaponifiabil (hidrocarburi, tocoferoli, steroli,
alcooli diterpenici); 3–5% acizi polifenolcarboxilici
(acid cafeic, acid ferulic, acid clorogenic).

Coffeae semen
Prin torefierea boabelor de cafea, cafeina este eliberată
din complexul cu clorogenatul de potasiu şi parţial se
volatilizează, iar poliholozidele sunt degradate la compuşi
solubili: apare culoarea, ca urmare a condensării furanilor
rezultaţi din deshidratare, şi aroma, imprimată de alcooli,
fenoli, aldehide, derivaţi furanici, pirolici, tiofenici, carburi.

Coffeae semen
În prezent, se folosesc culturi de celule şi ţesuturi de
C. arabica, de la care se obţine un amestec de cafeină şi
teobromină (1.7% alcaloizi), care nu se poate bea, deoarece
nu are aromă.
Coffeae semen este stimulant SNC şi materie primă pentru

extracţia cafeinei.
Produsul decofeinizat se obţine prin extracţie cu dioxid de

carbon supercritic.
Colae semen (Ph.Eur. 8),
Colae nuces
sămânţă (nucă) de cola
Reprezintă cotiledoanele
unor specii din genul Cola:
C. nitida (Vent.) Schott et
Endl., C. acuminata (Pal.-
Beauv.) Schott et Endl.,
C. verticillata (Thonn.) Stapf
ex A. Chev., arbori de cola
(Sterculiaceae).
Colae semen
Au fost naturalizate în America Centrală şi de Sud,

în Ceylon şi Asia de Sud-Est.
Obţinere
Foliculele se recoltează înainte de maturitate, prin

deschiderea lor obţinând 5–10 seminţe verzui-albicioase
(pentru o foliculă), care se menţin câteva zile într-un vas
cu apă, pentru dezagregarea pulpei cărnoase şi a
tegumentului.
Colae semen
Se usucă rapid, la soare.
Pentru a preveni brunificarea, produsul vegetal poate fi

stabilizat cu vapori de alcool.
Seminţele pot fi albe, roz sau roşii, după uscare devenind

brun-acajou intens, separându-se cele două cotiledoane
plan-convexe.
Colae semen
Alături de alcaloizi purinici, Colae semen mai conţine:
10% tanin catehic; proantocianidoli dimeri;
antocianidoli; proteine; amidon; lipide;
saponozide; ulei volatil.

Colae semen
Cafeina se găseşte sub forma unor complecşi cu
taninul catehic: colatin–cafeina şi colatein–cafeina.
Astfel, cantitatea de cafeină liberă şi complexată
poate varia în funcţie de starea produsului vegetal
(proaspăt, uscat, stabilizat).

Colae semen
Colae semen prezintă acţiune stimulantă SNC şi

cardiovasculară, diuretică (cafeină), stomahică,
antibacteriană (tanin catehic), antiinflamatoare.
În mod tradiţional, produsul este utilizat în astenii,

diaree, migrene, pentru suprimarea senzaţiei de
foame şi de sete.
Băştinaşii mestecă seminţele proaspete.

Colae semen
Produsul medicinal Colae semen este folosit la prepararea

tincturii, extractului fluid sau uscat, vinului tonic.
În industria alimentară, nuca de cola este sursă de

cafeină, folosită în băuturi răcoritoare carbogazoase
de tip Coca-Cola (J. Pemberton, Atlanta, Georgia, S.U.A.,
1896) sau Pepsi-Cola.
Cacao semen
sămânţă de cacao
Reprezintă seminţele speciei Theobroma cacao L.,

arbore de cacao (Sterculiaceae).
Cacao semen
Fructele de cacao sunt melonide, care cresc direct pe

trunchi sau ramuri şi conţin 40–50 de seminţe,
lungi de 1–2 cm.
Obţinere
Fructele se recoltează la maturitate.

Cacao semen
După măcinare şi îndepărtarea pulpei, seminţele sunt
supuse fermentării, la 30–350C, când resturile din pulpa
fructului sunt uşor îndepărtate, iar taninul catehic se
polimerizează la flobafene, de culoare roşie-brună
(„roşu de cacao”).
Prin fermentare, seminţele de cacao capătă culoare
brun-violacee, miros aromat, caracteristic, iar gustul
amar-astringent dispare.
Cacao semen
Cacao semen mai conţine, în afară de alcaloizi purinici:
45–50% lipide; 10–15% proteine; 10% tanin catehic;
5–10% amidon; steroli; 2–5% oze simple.

Cacao semen
Seminţele de cacao reprezintă materie primă pentru

extracţia teobrominei şi a untului de cacao, folosit ca
excipient în tehnologia farmaceutică (supozitoare, ovule,
unguente) şi cosmetică.
În industria alimentară, se folosesc pentru obţinerea pudrei

de cacao, din seminţe degresate şi a ciocolatei, din seminţe
nedegresate.
Uneori, produsele pe bază de cacao pot determina reacţii

alergice sau constipaţie, la consum prelungit, din cauza
taninului.
Cacao semen
În farmacii, dar mai ales în industria farmaceutică, se

utilizează Cacao pulvis, pentru prepararea siropului de
cacao (corector de gust) şi Cacao oleum (Butyrum cacao),
untul de cacao, obţinut prin presarea la cald a seminţelor
fermentate. Acesta se topeşte la 34–350C şi cedează
substanţele înglobate.
Cacao semen
În industria farmaceutică se obţin preparate antidiareice
de tip Arobon (Nestlé), care conţine pulbere de roşcove –
păstăile mari, brune, ale arborelui mediteranean
Ceratonia siliqua L. (Caesalpiniaceae) –, amestecată cu
pudră de cacao.
Theae folium
frunză de ceai
Reprezintă frunzele tinere recoltate de la arbustul

Camellia sinensis (L.) O. Kuntze sin. Thea sinensis L.
sin. Camellia thea Link şi varietăţi, ceai chinezesc,
ceai rusesc (Camelliaceae).
Theae folium
Se cultivă pe scară largă în China, India, Pakistan,
Indonezia, Sri Lanka (Ceylon), Japonia, Rusia, Kenya,
Turcia, Malawi, Argentina.
Frunzele de ceai au fost aduse în Europa prin Rusia,
sub denumirea de „ceai rusesc”.
În „drumul ceaiului” au apărut culturi de C. sinensis
şi în Caucaz (Azerbaidjan, Armenia).

Theae folium
Sorturi comerciale
În funcţie de varietăţile botanice, vârsta frunzelor, originea

geografică şi modul de prelucrare, există numeroase sorturi
de ceai, clasificarea lor având în vedere gradul de oxidare
(fermentare) a produsului vegetal:
▪ ceai alb (chinezesc): neveştejit şi neoxidat;
▪ ceai verde, „de China” sau „de Japonia”: veştejit şi

neoxidat;
Theae folium
▪ ceai oolong sau wulong (chinezesc): veştejit, uşor zdrobit

şi parţial oxidat;
▪ ceai pu-erh (chinezesc): veştejit şi parţial sau complet

oxidat;
▪ ceai negru, „de India” sau „de Sri Lanka”, denumit şi

ceai roşu (hongcha) în China: veştejit, zdrobit şi complet
oxidat.
Theae folium
Obţinere
Frunzele de ceai se recoltează manual, de la plante în vârstă

de cel puţin trei ani.
Ceaiul alb se obţine din muguri terminali, nedeschişi şi

frunze foarte tinere, tomentoase, neveştejite, uscate la
temperatură relativ scăzută; nu sunt rulate şi nici lăsate la
oxidat.
Infuzia din ceai alb este limpede, de culoare verde deschis,

cu savoare delicată.
Theae folium
Ceaiul verde se obţine din frunze lăsate la veştejit,

stabilizate prin uscare rapidă, în maximum două zile de la
recoltare, şi apoi rulate.
Uscarea se poate face prin metoda tradiţională chinezească

(încălzire pe plăci metalice, la 45–500C) sau prin metoda
japoneză, cu abur fierbinte.
Infuzia are o uşoară nuanţă verde-gălbuie şi o aromă

specifică.
Theae folium
Ceaiul oolong sau wulong (ceaiul dragonului negru) este un

produs semioxidat, de culoare albastră-verzuie, intermediar
între ceaiul verde şi cel negru.
Se obţine din frunze veştede, uşor zdrobite şi rulate,

supuse oxidării timp de cel puţin 2–3 zile.
Infuzia are culoare verde deschis până la auriu închis,

cu aromă fină şi gust dulceag.
Theae folium
Ceaiul pu-erh se obţine din frunze mature, veştejite,

prelucrate ulterior sub două forme:
▪ ceai sheng (crud), deloc sau foarte puţin oxidat înainte de

presare în diverse forme şi depozitare în camere uscate,
care permit o oxidare lentă;
▪ ceai shu, mai mult sau puţin oxidat, apoi presat în forme
sau lăsat ca atare.
Theae folium
Ceaiul pu-erh de bună calitate se obţine printr-un proces

de învechire de cel puţin câţiva ani, când frunzele devin
maroniu-roşietice.
Infuzia este limpede, are culoare roşietică şi gust

caracteristic, puternic, cu atât mai catifelat cu cât
ceaiul este mai vechi.
Theae folium
Ceaiul negru se obţine din frunze lăsate la uscat cel mult

18 ore, în lădiţe de lemn, apoi rulate şi întinse în încăperi
umede şi reci, între două săptămâni şi o lună, când capătă
culoarea neagră.
Infuzia este roşietică, iar gustul şi aroma specifice.
Majoritatea ceaiurilor din comerţ conţin diverse adaosuri, în

special aromatizanţi naturali (petale de flori, uleiuri volatile)
sau artificiali.
Theae folium
Frunzele de ceai mai conţin, alături de alcaloizi purinici:

25–30% compuşi fenolici, reprezentaţi de acizi polifenol-
carboxilici (acid cafeic, acid clorogenic, acid ferulic),
flavonozide (glicozide ale camferolului, cvercetolului,
miricetolului), 10–25% tanin catehic, tanin galic (esteri ai
acidului galic), tanin mixt, proantocianidoli de tip bi- sau
diflavanic (teasinensina C); 15–20% proteine; 3–5% oze; tea-
saponozide; acid ascorbic; vitamine din complexul B.
Theae folium
În frunzele nefermentate, alcaloizii purinici se găsesc
sub formă de complecşi cu taninurile.
În ceaiul fermentat apar, în plus, produşi de oxidare ai
polifenolilor cu structură tropolonică (teaflavina şi derivaţi)
şi ulei volatil (linalool, aldehide şi cetone ca produşi de
degradare).
Theae folium
OH
HO
HO
O OH
OH
OH
HO
HO
HO O
OH
OH
OH
teasinensina C
Theae folium
OH
OH OH
O
HO O
OH
HO O
OH
OH
OH
teaflavina
Theae folium
Absorbţia cafeinei din ceai este mai lentă, cu efect

îndelungat, fără ascensiunea bruscă a concentraţiei.
Ceaiul reduce ţesutul adipos, prin acţiunea taninului,

blocând efectele colesterolului şi acizilor graşi.
Prin conţinutul de polifenoli, ceaiul verde este şi

protector antitumoral.
Theae folium
Acţiunea protectoare faţă de consecinţele iradierii a fost

descoperită de către medicii japonezi în tratamentul bolii
de iradiaţie, după exploziile atomice de la Hiroshima şi
Nagasaki.
Proprietăţile antidiareice sunt atribuite taninurilor.
Ceaiul verde se utilizează în profilaxia cancerului

şi a cariei dentare.
Theae folium
În medicina tradiţională chineză şi indiană, ceaiul este
folosit în: astenii, diarei uşoare, migrene, anorexie, greaţă,
oboseală, edeme, cură de slăbire (energizant, antiadipos),
afecţiuni dermice (antipruriginos).

Theae folium
Reacţii adverse
La persoanele sensibile la acidul clorogenic şi taninul
din ceai, pot să apară reacţii adverse: iritaţie gastrică,
greaţă, scăderea apetitului, constipaţie sau diaree.

Mate herba
iarbă mate, ceai de Paraguay
Reprezintă părţile aeriene recoltate de la specia

Ilex paraguariensis St. Hilaire, mate (Aquifoliaceae).
Mate herba
Obţinere
Frunzele în vârstă de doi ani şi adeseori ramurile se

recoltează în perioada mai–septembrie şi se usucă
pe cale naturală.
Pe lângă alcaloizi purinici, Mate herba mai conţine: derivaţi

cafeil-chinici (acid clorogenic, acid neoclorogenic, acid
criptoclorogenic); flavonozide (rutozidă, izocvercitrozidă);
ulei volatil; saponozide triterpenice (matesaponine).
Mate herba
Mate herba prezintă acţiuni şi utilizări identice cu cele ale

produselor vegetale cu alcaloizi purinici: efect tonic,
în astenia fizică şi psihică; efect diuretic, în edeme;
adjuvant în cura de slăbire.
Din frunze se obţine ceaiul maté, cu efect stimulent,

foarte răspândit la sud-americani, spanioli şi portughezi.
Guarana
guarana
Reprezintă pasta obţinută prin umectarea cu apă a

seminţelor uscate, debarasate de tegument, zdrobite şi
torefiate, ale speciei Paullinia cupana H.B.K. var. sorbilis
(Mart.) Ducke (Sapindaceae).
Guarana
Obţinere
Seminţele bogate în amidon se menţin în apă, până la

desprinderea arilului, apoi se usucă la soare şi se coc în
cuptoare, timp de 2–3 ore.
După răcire, din seminţe se prepară o pastă prin malaxare

cu apă.
Din extractul apos, concentrat până la un anumit volum şi

amestecat cu pulberi de cacao şi de fecule, se obţine o
pastă care se rulează sub formă de magdaleon şi se usucă
la soare, când capătă o culoare brună-închisă, un gust amar
şi miros aromat.
Guarana
Guarana mai conţine, pe lângă alcaloizi purinici:

30% amidon; 15% proteine; 10% tanin catehic;
proantocianidoli; lipide; saponozide.
Acţiunile farmacologice sunt similare celorlalte produse

medicinale cu alcaloizi purinici.
Pasta de guarana este utilizată în alimentaţie şi drept sursă

pentru extracţia cafeinei.

FKG I 9

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FKG I 9

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Materii prime cu alcaloizi chinolinici:

scoarţa arborelui de chinină

C. pubescens Vahl. sin. C. succirubra Pavon,

În zonele tropicale ale Africii

Sunt decorticate trunchiurile, ramurile şi rădăcinile

După recoltare, scoarţa se poate regenera.

Însă, întreaga plantaţie se sacrifică după cel de-al şaselea

Decorticarea se face utilizând doar cuţite de os sau de inox,

Cinchonae cortex conţine între 5–15% alcaloizi chinolinici

Chinina (-)-trans (8S, 9R) roteşte planul luminii polarizate

Cu aceleaşi structuri mai există încă patru izomeri, denumiţi

Atomii de C din poziţiile 3 şi 4 au permanent aceeaşi

chinina (-)-trans (8S, 9R) cinconidina (-)-trans (8S, 9R)

În timpul vieţii plantei, dar şi după decojire, taninul catehic

Cinchonae cortex conţine şi principii amare, având drept

Cinchonae cortex este materie primă pentru extracţia şi

Preparatele sub formă de tincturi au gust amar, datorită

Se administrează oral, sub formă de băuturi aperitive de

Schizonţii, respectiv formele de rezistenţă, apar o dată la

Chinina a fost luată ca model pentru obţinerea

Prevenirea îmbolnăvirilor în masă se face prin campanii

Chinina are şi efect ocitocic, fiind utilizată în obstetrică,

Chinidina este antiaritmică, pe locul doi după ajmalină,

Toţi alcaloizii principali sau izomeri din Cinchonae cortex

Intoxicaţia acută cu chinină determină: senzaţie de

La administrarea a 10–15 g de chinină, survine colapsul

Produsul medicinal Cinchonae cortex este condiţionat sub

La prepararea tincturii se foloseşte 20% material vegetal,

În F.R. X şi în Ph.Eur. 8, chinina este oficinală sub formă de

sămânţă de salcâm galben

Reprezintă seminţele recoltate de la specia Laburnum

Laburnum anagyroides este o specie de origine balcanică.

Prezintă numeroase varietăţi cultivate în scop ornamental,

Limita dinspre Nord a răspândirii plantei în Europa este

Pe aliniamentul Drobeta Turnu Severin–Tismana, planta este

Seminţele se recoltează manual, la deplina maturitate.

Cytisi semen conţine alcaloizi chinolizidinici sau

Acum 400 de ani, empiric, seminţele de salcâm galben erau

Citizina este analeptic respirator, cu efecte asemănătoare

În fitoterapie se utilizează frunzele de salcâm galben,

Pentru combaterea tabagismului, citizina este condiţionată

Sarothamni herba conţine: 0.5–1.5% alcaloizi cu nucleu

Denumirea de genistein-alcaloid, pentru (-)-α-izosparteină,

Sub influenţa unor fenoloxidaze, aminele din compoziţia

(-)-sparteina (-)-α -izosparteina

Flavonozidele sunt reprezentate de scoparozidă sau

Astfel de heterozide flavonice, denumite vitexine

Încă din Evul Mediu, florile şi ramurile înflorite erau utilizate

În fitoterapie se folosesc rămurelele înflorite, pentru

Din punctul de vedere al efectului cardiotonic, extractul

Datorită conţinutului de amine biogene, cu efect

Sarothamni herba este sursă pentru extracţia sparteinei.

Profesorul Léon Binet şi elevul său Gabriel Billard

Sparteina are acţiune ocitocică, antiaritmică de tip

La nivel cardiac, iniţial determină o stare de excitaţie

Faţă de chinidină şi ajmalină, sparteina este mai puţin

Tratamentul îndelungat cu sparteină determină

În doze mari, sparteina provoacă tahicardie, fibrilaţie

Efectele toxice nu sunt antagonizate de atropină.

Moartea se instalează prin stop cardiac, din cauza paraliziei

Pentru acţiunea ocitocică şi antiaritmică, sulfatul de

În farmacii se găsesc şi două produse germane: Depasan,

Reprezintă foliolele recoltate de la mai mule specii de