FKG I 7

Materii prime cu alcaloizi indolici.
Produse
vegetale cu alcaloizi indolici simpli
Avenae fructus, Avenae herba
boabe şi iarbă de ovăz

Reprezintă cariopsele, respectiv partea aeriană, recoltate de
la specia ∗ Avena sativa L., ovăz (Poaceae).
Compoziţie chimică
Avenae fructus conţine: amidon (fulgi, făină), cu o
structură specială (35–40% β-glucan şi 15–20% o
polizaharidă solubilă); 16% proteine; lipide,
importante prin conţinutul de acid γ-linolenic;
urme de saponozide spirosteranice, avenacozide
sau avenacine A şi B, cu aglicon nuatigenol şi
parte glucidică alcătuită din glucoză şi ramnoză;
vitamine (C, E, K, complexul B); 3–4% oze simple;
săruri minerale.
Avenae herba conţine: un alcaloid indolic simplu
(gramina sau β-indolil-trimetilamina); flavonoide
(vitexine şi izomeri); 0.3–1.3% saponozide spirosteranice
(avenacozida A şi B); saponozide triterpenice
(avenarina); triticină; microelemente, sub formă
de săruri minerale (P, Ca, Mg, K, Fe, Mn), în
Avenae herba recens.
Făina şi fulgii de ovăz au conţinut foarte scăzut de

gramină.
Acţiuni şi utilizări
În experiment preclinic, produsele medicinale

Avenae herba şi Avenae fructus se remarcă prin
acţiune sedativă nervoasă, indusă de gramină,
antagonist al morfinei şi nicotinei, precum şi prin
acţiune antiinflamatoare, datorită inhibării sintezei
unor prostaglandine (prin conţinutul de acid
γ-linolenic).
În experiment clinic, fructele şi părţile aeriene de
ovăz prezintă acţiune sedativă nervoasă importantă,
cu efecte recunoscute (de reputaţie) în sedarea SNC,
drept pentru care se administrează în anxietate, stres,
stări de excitaţie, insomnii.
În ţările afectate de opiomanie (India, Pakistan),
preparatele din ovăz se administrează în sevrajul
opiomanilor: stare de degradare, cu dorinţa
consumării unei noi doze de substanţă psihotropă.
De asemenea, ovăzul are efect antitabagic, sub formă

de tinctură homeopatică preparată din părţile aeriene
(Tinctura Avenae Ф, tinctură mamă), conducând la
scăderea numărului de ţigări pe zi şi implicit a nevoii
de nicotină.
Produsele medicinale mai prezintă şi alte efecte:
hipoglicemiant, adjuvant în tratamentul diabetului;
antianemic, adjuvant în anemii, hipotiroidii,
hipotensiune arterială ortostatică, nevralgii;
antiastmatic; reechilibrant în tulburări de
dinamică sexuală; uricozuric.
Fructele se administrează în preparate externe,

pentru efectul antiinflamator şi emolient–demulcent,
prin conţinutul de polizaharide.
Fructele mai prezintă şi utilizări alimentare, sub formă de
fulgi sau făină de ovăz, cu acţiune energizantă, dietetică
şi reconstituantă.
Se recomandă sportivilor, copiilor în creştere,

convalescenţilor.
Pentru pacienţii supraponderali se recomandă consumul

de fulgi sau făină de ovăz, pentru efectul saţietogen,
fără să se adauge la greutatea corporală, datorită β-
glucanului din compoziţia făinii.
În cosmetică, amidonul de ovăz este folosit în măşti de
hidratare a tenului.
Extern, preparatele din ovăz se utilizează sub formă de băi,

în produse cosmetice hidratante, protectoare antisolare şi
pentru tratamentul afecţiunilor cutanate.
Produse farmaceutice
Tinctura Avenae se prepară din materialul vegetal proaspăt

recoltat, după regulile alcoolaturilor.
Materii prime cu alcaloizi indolici. Produse
vegetale cu alcaloizi indolici triciclici
Physostigmae semen, Faba Calabarica, Calabar semen
sămânţă de viţă africană, boabe de Calabar

Reprezintă seminţele recoltate de la specia
Physostigma venenosum Balfour, viţă africană (Fabaceae).
Este cultivată în Africa de Vest, India şi America de Sud.
Produsul vegetal a fost folosit de băştinaşii din Africa

tropicală, mai ales de tribul Calabar, din nordul Nigeriei,
ca „otravă ordalică” în aplicarea unor hotărâri justiţiare
(„justiţie divină”, „pedeapsa zeilor”) sau pentru otrăvirea
săgeţilor.
Moartea celor obligaţi să ingere un macerat apos din

seminţe sau chiar seminţe ca atare, proba vinovăţia
acestora, în timp ce supravieţuirea era o dovadă a
nevinovăţiei.
Obţinere
Se recoltează seminţele mature şi se usucă pe cale naturală.
Physostigmae semen conţine: 0.1–0.5% alcaloizi indolici
triciclici; ulei volatil; steroli; lipide; amidon; proteine;
o substanţă emetică.
Alcaloidul principal este fisostigmina (eserina), care
reprezintă aprox. 50% din total, fiind însoţită de alcaloizi
secundari: geneserina (N-oxidul eserinei), eserolina,
fisovenina, eseramina, izofisostigmina, norfisostigmina.
Faţă de alcaloizii tropanici, eserina este antagonist
al hiosciaminei, respectiv al atropinei, produce mioză,
creşte peristaltismul intestinal, tonusul musculaturii
netede, precum şi secreţia glandelor exocrine.
Acţiunea farmacologică este imprimată şi de catena laterală.
Eserina este parasimpatomimetic (anticolinergic) indirect,
cu acţiune de tip anticolinesterazic.
Prin formarea unui complex reversibil cu acetilcolinesteraza,
blochează hidroliza acetilcolinei, care se eliberează astfel în
cantităţi crescute în fanta sinaptică.
Eserina se utilizează în glaucom (scade tensiunea
intraoculară, prin efect miotic), în ulceraţii corneene,
atonie intestinală şi atonie vezicală post-operatorie
sau post partum, în miastenia gravis, maladia Alzheimer,
drept antidot în intoxicaţii cu atropină.
Geneserina are aceleaşi efecte ca şi eserina, dar toxicitate

mult mai scăzută.
Se administrează în gastrite hipoacide, de natură

medicamentoasă (iatrogenă), alcoolică sau tabagică, dar şi
în constipaţie cronică.
Physostigmae semen este sursă pentru extracţia

industrială a fisostigminei, folosită sub formă de
salicilat, Physostigmini salicylas (F.R. X, Ph.Eur. 6 –
Venena), în colire 0.5–1%, unguente oftalmice 0.25%,
soluţii magistrale 0.2–1%, soluţii injectabile (fiole cu
2 mg substanţă activă), administrate i.v. lent.
În tratamentul miasteniei gravis se folosesc derivaţii de
semisinteză ai fisostigminei: bromhidratul de neostigmină
(Miostin, Neoeserin, Juvastjgmin), bromhidratul de
piridostigmină (Kalimin, Mestinon R, Dostirav),
distigmina (Libretid).
Produsul Miostin (Neostigmini bromidum) fiole

se utilizează în tratamentul atoniei intestinale post-
operatorii, consecutive administrării aşa-numitului
„cocktail litic” (curarizante şi decontracturante) sau
în ocluzia intestinală funcţională (ileus paraliticus).
Passiflorae herba (Ph.Eur. 8)
iarbă de floarea patimilor
Reprezintă părţile aeriene înflorite de la

Passiflora incarnata L., floarea patimilor,
ceasornic, liană americană (Passifloraceae).
Florile au diametrul de aprox. 5 cm, fiind alcătuite din trei
bractei, cinci petale albe, depăşite ca lungime de o coronulă
dublă de filamente purpurii şi de cinci stamine cu antere
purpurii.
Denumirea populară de „floarea patimilor” se referă

la patimile lui Christos şi provine de la aspectul celor
cinci stamine (cicatrice) şi al celor trei stigmate (braţele
crucii).
Specia este originară din sudul S.U.A. (Florida, Virginia,
Texas), America Centrală (Mexic) şi nordul Americii de
Sud (Peru, Brazilia), unde se întâlneşte prin tufărişuri.
În scop ornamental, specia este cultivată în Europa,

Asia, Africa.
Obţinere
Partea aeriană se recoltează la înflorire, apoi se usucă

pe cale naturală, la temperatură scăzută.
Passiflorae herba conţine: aprox. 0.1% alcaloizi indolici

triciclici, cu nucleu β-carbolinic metilat la C1 (harman),
reprezentaţi în principal de harman, harmol (7-hidroxi-
harman), harmină (7-metoxiharman); 0.5–2.5% vitexine
(vitexina, izovitexina), C-flavonozide derivate de la apigenol;
0.05% maltol (derivat de γpironă); 0.1% ulei volatil, bogat
în limonen şi αpinen; acizi polifenolcarboxilici (acid cafeic,
acid clorogenic); cumarine; steroli; poliuronide (arabino-
galactani); oze; aminoacizi.
Conţinutul de flavone, exprimat în vitexină, trebuie să fie
min. 0.8%, conform Farmacopeii Franceze ediţia a X-a,
sau de min. 1.2%, după Farmacopeea Europeană ediţia
a 8-a.
Alcaloizii de tip harman prezintă acţiune sedativă,
tranchilizantă (la nivel central) şi antispastică
asemănătoare papaverinei.
Sunt practic lipsiţi de toxicitate la dozele farmacologic

active.
Vitexinele au efecte sinergice cu alcaloizii indolici,

remarcate în extractul de Passiflora.
Maltolul, asociat alcaloizilor de tip harman,
scade excitabilitatea nervoasă.
Produsul vegetal se utilizează în insomnie, anxietate,

depresie, nevralgie, convulsii, spasme musculare,
stări emotive, colite şi gastrite de origine nervoasă,
tulburări de menopauză.
Passiflorae herba se administrează în scopul limitării

consumului de sedative, tranchilizante sau hipnotice
de sinteză, sub formă de pulbere, infuzie, extract fluid
(Extractum Passiflorae) sau tinctură, ca atare sau în
preparate compuse, alături de Tinctura Valerianae,
Tinctura Crataegi, Tinctura Avenae, Tinctura Gentianae,
Lupulinum, barbiturice.
Preparate compuse: Calmogen plant (GSK); Pasinal;
Nervocalm; Bien Dormir capsule (cu extracte de
Passiflorae herba, Tiliae flos, Chamomillae flos,
Basilici herba).
Din fructele proaspete („maracuja”), se obţine o

băutură răcoritoare.
vegetale cu alcaloizi indolici tetraciclici
Secale cornutum
corn de secară, pintenul cocoşului

Reprezintă scleroţii maturi ai ciupercii Claviceps purpurea
(Fries) Tulasne (Hypocreaceae sin. Clavicipitaceae),
dezvoltaţi mai ales în ovarul speciei ∗ Secale cereale L.,
secară (Poaceae).
vegetale cu alcaloizi indolici tetraciclici:
Secale cornutum
Oamenii consumau pâine preparată din făină de secară
infestată, iar animalele furaje pe bază de boabe de secară,
şi astfel sufereau de adevărate epidemii de „ergotism” sau
„focul Sf. Antoniu”, care se manifestau sub două forme:
▪ forma gangrenoasă, cu senzaţie de arsură în extremităţi,
cianoza membrelor şi a feţei, gangrene, căderea cărnii de
pe oase, dar fără sângerare;
▪ forma convulsivantă, cu senzaţie puternică de sete,
febră mare, simptome neurologice, contracţii musculare
dureroase, halucinaţii specifice (indivizii se cred păsări),
colaps.
Secale cornutum
Claviceps purpurea este răspândită mai ales în zonele cu
umiditate ridicată din Europa, Asia (India), Africa de Nord,
America de Sud.
Obţinere
Prin dezvoltarea formelor de rezistenţă ale ciupercii
(scleroţi), bobul de secară îşi măreşte diametrul, devine
curbat şi capătă o culoare violet-negricioasă.
Recoltarea produsului medicinal se face:
▪ manual, din lanuri, când scleroţii se culeg din infestări
spontane;
▪ mecanizat, cu separare în timpul treieratului;
Secale cornutum
▪ din infestări artificiale ale lanului de secară, cu spori de

Claviceps purpurea crescuţi pe medii nutritive (suspensii de
conidii bine concentrate), înainte cu şase săptămâni de
coacerea bobului de secară, când acesta se găseşte în faza
de „burduf”; conidiile se diseminează în lanul de secară
prin înţeparea sau stropirea boabelor, folosind perii cu
microseringi.
Secale cornutum
Astfel de culturi s-au iniţiat în Elveţia, S.U.A., Germania,
Ungaria, România (dr. farm. Ovidiu Bojor), când lanurile
de secară au fost izolate în păduri sau la marginea
pădurilor, cu „pereţi forestieri” de protecţie, deoarece
sporii se răspândesc rapid.
Uscarea se face pe cale naturală sau artificială,
la cel mult 350C.
Se conservă în recipiente bine închise, cu deshidratanţi
(mediu anhidru) şi tampoane cu cloroform (insecticid).
Datorită conţinutului ridicat de lipide, produsul medicinal
râncezeşte uşor, dacă nu este conservat ferit de umiditate
sau aer.
Secale cornutum
Secale cornutum conţine: 0.2–1% alcaloizi indolici cu

structură ergolinică (alcaloizi lisergici, izolisergici şi
clavinici); 20–40% lipide (alcătuite din gliceride ale
acidului ricinoleic) şi steroli (ergosterol, stigmasterol),
care râncezesc uşor; pigmenţi antrachinonici, de culoare
portocalie (endocrocină, clavorubină); pigmenţi xantonici,
de culoare galbenă (ergoflavină, ergocrisină); aminoacizi
(ergotioneină); amine (metilamină, trimetilamină); glucide;
săruri minerale.
Secale cornutum
Alcaloizii lisergici sunt farmacologic activi, pe când

cei izolisergici şi clavinici sunt inactivi şi chiar toxici.
Aceşti alcaloizi derivă, teoretic, prin condensarea

piperidinei, ciclohexanului şi indolului.
Structura de bază astfel obţinută se numeşte ergolină

şi nu există ca atare în produsul vegetal.
Secale cornutum
Alcaloizii lisergici sunt amide substituite ale acidului lisergic

(Llisergic), iar alcaloizii izolisergici amide ale acidului
izolisergic (Dizolisergic).
Acizii lisergic şi izolisergic sunt epimeri la C8.
Fiecărui alcaloid lisergic farmacologic activ, denumit

prin sufixul „ină” (seria levo), îi corespunde un alcaloid
izolisergic inactiv, denumit prin sufixul „inină”
(seria dextro).
Secale cornutum
HOOC HOOC
8 6 NH N N N
9
10
4
1
N N N N
14 H H H H
ergolina clavina acid lisergic acid izolisergic
Secale cornutum
În funcţie de radicalul amidic, alcaloizii lisergici se pot

clasifica în:
▪ alcaloizi alcanolaminici sau amide simple ale acidului

lisergic şi izolisergic, solubili în apă: ergometrina;
▪ alcaloizi peptidici, insolubili în apă, care prezintă o catenă

ciclică (lanţ peptidic) legată amidic de acidul lisergic sau
izolisergic.
Secale cornutum
OH R
HN HN
O N O N
N N
H H
ergometrina alcaloizi peptidici,
(alcaloid alcanolaminic) structură generală
Secale cornutum
Catena ciclică din structura alcaloizilor peptidici

se formează prin condensarea grupei –OH a unui
α-hidroxiaminoacid cu grupa –COOH a prolinei.
În funcţie de aminoacidul din structura catenei ciclice,

alcaloizii peptidici cuprind trei grupe:
▪ grupa ergotaminei;
▪ grupa ergoxinei;
▪ grupa ergotoxinei.
Secale cornutum
OH OH
R1 O R1 O
N N
HN N HN N
O O
O R2 O R2
O N O N
N N
H H
alcaloizi peptidici, alcaloizi peptidici,
seria levogiră seria dextrogiră
Secale cornutum
Alcaloizii peptidici: Aminoacidul:
Grupa
▪ seria levo ▪ seria dextro ▪ comun grupei ▪ specific alcaloidului
fenilalanina
Ergotamina Ergotaminina
R2: –CH2C6H5
α-hidroxialanina leucina
Ergotaminei α-Ergosina α-Ergosinina
R1: –CH3 R2: –CH2CH(CH3)2
valina
Ergovalina Ergovalinina
R2: –CH(CH3)2
fenilalanina
Ergostina Ergostinina
R2: –CH2C6H5
leucina
α-Ergoptina α-Ergoptinina
α-hidroxivalina R2: –CH2CH(CH3)2
Ergoxinei
R1: –CH2CH3 valina
Ergonina Ergoninina
R2: –CH(CH3)2
acid α-aminobutiric
Ergobutina Ergobutinina
R2: –CH2CH3
fenilalanina
Ergocristina Ergocristinina
R2: –CH2C6H5
leucina
α-Ergocriptina α-Ergocriptinina
R2: –CH2CH(CH3)2
metil-α-hidroxialanina izoleucina
Ergotoxinei β-Ergocriptina β-Ergocriptinina
R1: –CH(CH3)2 R2: –CH(CH3)CH2CH3
valina
Ergocornina Ergocorninina
R2: –CH(CH3)2
acid α-aminobutiric
Ergobutirina Ergobutirinina
R2: –CH2CH3
Secale cornutum
Se cunosc mai multe rase sau varietăţi de Claviceps
purpurea, în funcţie de zona geografică şi de conţinutul
în alcaloizi:
▪ rasa cu predominenţa ergotoxinei, răspândită cu ajutorul

vântului, de la Vest către Est, din Spania, zona nordică a
României şi până în Rusia (datorită mişcării Pământului,
este „promovată” orientarea către Est);
▪ rasa cu predominenţa ergotaminei, răspândită în Europa

Centrală, din Germania către Austria.
Secale cornutum
Ergometrina se obţine prin semisinteză, pornind de la
alcaloizii peptidici: prin hidroliză se îndepărtează fracţiunea
polipeptidică, iar acidul lisergic rezultat se esterifică cu
α-aminopropanol.
Ergometrina mai este denumită ergobasină, de către

germanofoni, în Elveţia, Germania, Franţa,
sau ergonovină, în S.U.A.
A fost îndelung studiată de către cercetători francezi

(Tanret), elveţieni (Hoffman, Stoll) şi americani (Jacobs).
Secale cornutum
Alcaloizii clavinici (agroclavina, elimoclavina, setoclavina,

canoclavinele I şi II) au rol biosintetic.
Cercetătorii italieni au constatat, în 1960, că ergometrina

poate fi obţinută şi prin biotehnologie farmaceutică,
pornind de la Claviceps paspali F. Stevens & J.G. Hall
(Clavicipitaceae), cultivată pe medii nutritive.
Secale cornutum
Ciuperca sintetizează acid paspalic, derivat de acid lisergic,

care este introdus ulterior în semisinteză şi transformat
în acid lisergic, prin izomerizare, apoi condensat cu
α-aminopropanol.
Pentru produsul medicinal Secale cornutum, F.R. IX

precizează un conţinut de min. 0.3% alcaloizi totali
exprimaţi în ergotamină.
Secale cornutum
Alcaloizii lisergici prezintă, în general, acţiune simpatolitică,
tonică uterină, ocitocică, favorizând travaliul şi expulzia
fetală.
Extractul total, ergometrina şi ergotamina prezintă acţiune

hemostatică, vasoconstrictoare uterină şi cardiovasculară,
de tip vasodilatator central.
Se folosesc pentru curăţirea uterului, prin eliminarea

resturilor de placentă şi tratarea hemoragiilor post partum,
la parturiente, în naşteri fiziologice, sau post abortum.
Secale cornutum
Ergometrina şi metilergometrina nu se folosesc pentru
declanşarea travaliului, deoarece determină contracţii
neregulate, care nu sunt în sens expulziv şi afectează
circulaţia sanguină a fetusului (cianoză).
Derivaţii de semisinteză (DH-derivaţi), obţinuţi prin
hidrogenarea dublei legături Δ9–10 (DH-ergotamina,
DH-ergotoxina), au efect simpatolitic, fiind utilizaţi în
tratamentul tulburărilor circulatorii cerebrale şi periferice
(accidente vasculare cerebrale, menopauză, migrene,
arteriopatii, maladia Raynaud, acrocianoză), în distonie
neurovegetativă, hipertensiune arterială, tahicardie.
Secale cornutum
Toxicitate
În 1938, Albert Hoffman a obţinut un produs de semisinteză,

LSD25 (Lysergsäure-diäthylamid), unul dintre cele mai
puternice halucinogene: „compusul suprem al dezintegrării
interioare, un fel de uraniu al drogurilor”.
LSD25 produce tahicardie, midriază, imagini pulsatorii în

care predomină culorile roşu, galben şi verde-deschis
(în faza euforică) sau albastru-verde (în faza deprimantă),
distorsiune spaţio-temporală, atac de panică, demenţă,
tendinţă la suicid.
Secale cornutum
N(C2H5)2
O N
N
H
LSD25
Secale cornutum
Produsul medicinal Secale cornutum nu mai este oficinal
F.R. X, în schimb sunt oficinale Ergotamini tartras
(antimigrenos) şi Ergometrini hydrogenomaleas (ocitocic).
Secale cornutum se utilizează fie sub formă de extract

(totalul alcaloidic), fie ca materie primă pentru obţinerea
unor alcaloizi puri sau a unor derivaţi de semisinteză.
Preparatele se administrează p.o. (soluţie, capsule, tablete),

de preferat după mese, injectabil (i.m.) sau rectal:
Secale cornutum
▪ extracte totale:
– Extractum Secalis cornuti fluidum sau siccum,

cu ergometrină şi ergotamină, administrat în hemoragii
post partum sau post abortum;
– Bergonal: totalul alcaloidic din Secale cornutum

şi Belladonnae radix, alături de fenobarbital;
– Distonocalm: alcaloizii totali din Belladonnae radix

şi Secale cornutum, în combinaţie cu propranolol şi
amital sodic.
Secale cornutum
▪ alcaloizi puri:
– maleat de ergometrină: Ergometrin fiole, Ergomet fiole;
– tartrat de ergotamină: Cofedol comprimate (asociere cu

cafeina), Secadol drajeuri.
▪ derivaţi de semisinteză sau de sinteză:
– DH-ergotamina: Ergotonin, Dihydergot, Cornhidral;
– DH-ergotoxina: Ergoceps, Hydergin, Redergin, Secatoxin,

Codergocrin, Santamin, Ergotam;
Secale cornutum
– DH-ergocornina şi DH-ergocriptina (maleat): Ergocomb;
– DH-ergocristina: Brinerdin, Normatens (alături de
reserpină şi clopamid), Neocristepin (în combinaţie cu
reserpină şi clortalidonă);
– acid lisergic hidrogenat, în asociere cu acid nicotinic:
Nicerium, Sermion, Nicergolina, Varson;
– metilergometrina: Methergin;
– 2-brom-α-ergocriptina: Bromcriptin, Prolactin;
– derivatul 8-aminoergolinic: Lisurid, Lysenil.
vegetale cu alcaloizi indolici tetraciclici
Uncariae cortex
scoarţă de gheara mâţei
Reprezintă scoarţa uscată după recoltare de pe rădăcinile

speciei Uncaria tomentosa (Willd. ex Schult.) DC.,
gheara mâţei (Rubiaceae).
Uncariae cortex
Scoarţa, de culoare galbenă până la galben-verzuie,

prezintă fisuri longitudinale.
Denumirea populară de „gheara mâţei” provine de la

spinii recurbaţi, lignificaţi, dispuşi în perechi, la baza
frunzelor.
Obţinere
Scoarţa de pe rădăcini, recoltată prin incizii şi decojire,

se usucă pe cale naturală.
Uncariae cortex
Uncariae cortex conţine: 0.5–1.5% alcaloizi indolici

tetraciclici (rincofilina, hirsutina) şi pentaciclici (mitrafilina
sau pteropodina, izomitrafilina); steroli (β-sitosterol,
stigmasterol); acizi triterpenici pentaciclici (acid ursolic,
acid oleanolic); tanin catechic (epicatechol, cinconeine);
heterozide ale acidului chinovic; oze simple; săruri
minerale.
N
N OCH3
N
H
OCH3
O H3CO
N H3CO O
H
O
rincofilina hirsutina
Uncariae cortex
Uncariae cortex prezintă acţiune imunostimulatoare,

antileucemică, antivirală, antiinflamatoare (β-sitosterol),
antihipertensivă, antiagregantă plachetară,
contraceptivă.
Extractul apos din scoarţă induce apoptoza

celulelor leucemice, prin ruperea catenelor
ADN.
Uncariae cortex
Produsul medicinal se foloseşte ca adjuvant în terapia

antitumorală, ca antiinflamator (în reumatism, astm,
gastrite, arsuri, dismenoree) şi pentru acţiunea
contraceptivă.
Uncariae cortex se administrează ca atare,

à jeun, sub formă de pulbere (capsule) sau
decoct.
vegetale cu alcaloizi indolici pentaciclici
Rauwolfiae radix
rădăcină de rauvolfia
Reprezintă rizomii cu rădăcini de la unele specii de
Rauwolfia: R. serpentina (L.) Benth. ex Kurz., R. vomitoria
Afzel, R. micrantha Hook. f., R. tetraphylla L., rauvolfia,
sarpagandha de India (Apocynaceae).
Rauwolfia serpentina (L.) Benth. ex Kurz.,
Rauwolfia vomitoria Afzel
Rauwolfia micrantha Hook. f.
Rauwolfia tetraphylla L.
vegetale cu alcaloizi indolici pentaciclici:
Rauwolfiae radix
Se întâlnesc în flora Indiei, Birmaniei, Thailandei,

Pakistanului, Malayeziei, dar sunt şi cultivate în
numeroase regiuni ale Globului, datorită proprietăţilor
terapeutice.
Speciile spontane sunt foarte intens exploatate, de aceea

este necesară protecţia lor.
Rauwolfia serpentina este un semiarbust erect, înalt de

0.5–1 m, sempervirescent, cu rizom vertical, lemnos,
dezvoltat, însoţit de numeroase rădăcini cilindrice,
brun-negricioase, răsucite.
Rauwolfiae radix
Obţinere
Produsul vegetal se recoltează toamna, în perioada

octombrie–noiembrie, dimineaţa sau seara, de la
exemplare în vârstă de 3–4 ani, dacă provin din
flora spontană, sau în vârstă de 2 ani, din culturi.
Se curăţă de radicele, se spală şi se usucă la

umbră.
Rauwolfiae radix
Rauwolfiae radix conţine: 0.5–2.5% alcaloizi totali, în

principal cu nucleu indolic, alături de alcaloizi izochinolinici
(tebaină, papaverină) sau cu structuri nedefinite (ajmalinină,
serpacrină, canarină); flavonozide, heterozide ale
cvercetolului şi camferolului; amidon, în cantitate mare;
0.2% ulei volatil; steroli (α- şi β-sitosterol, stigmasterol);
răşini; aminoacizi; hidroximetilantrachinone; oze.
Rauwolfiae radix
Din produsul vegetal s-au izolat aprox. 50 de alcaloizi,

în care predomină cei cu nucleu pentaciclic indolic,
cu diverse structuri:
▪ yohimbanică, cei mai importanţi din punct de

vedere terapeutic: 0.15% reserpină, 0.02% rescinamină,
deserpidină (canescină), yohimbină, corinantină;
Rauwolfiae radix
▪ heteroyohimbanică:
– baze terţiare: 0.02% ajmalicină (raubazină), derivaţi

metoxilaţi (reserpinină) şi izomeri (izoreserpinină,
reserpilină);
– baze cuaternare: 0.15% serpentinină, 0.1% serpentină,

alstonină;
Rauwolfiae radix
▪ lochnerinică: 0.02% sarpagină (raupină);
▪ ajmalinică: 0.1% ajmalină (rauwolfină) – structură

hexaciclică cu nucleu indolic –, izoajmalină, rauwolfinină,
serpinină.
Rauwolfiae radix
Yohimbina a fost descoperită iniţial în scoarţa unui arbore

tropical, Pausinystalia yohimbe (K. Schum.) Pierre
(Rubiaceae), ale cărui flori erau culese cu ajutorul pigmeilor,
mai ales de către belgieni, în coloniile lor din apropierea
Africii de Sud.
În prezent, cea mai mare cantitate de yohimbină se obţine

ca subprodus la prelucrarea rădăcinii de Rauwolfia.
Rauwolfiae radix
A C
H3CO N
B
D OCH3
N
H
E
OOC OCH3
H3C-OOC
OCH3
OCH3
reserpina
Rauwolfiae radix
OCH3
N
H
OOC OCH3
H3C-OOC
OCH3
OCH3
deserpidina
Rauwolfiae radix
H3CO N
N
H OCH3
OOC
H3C-OOC OCH3
OCH3
rescinamina OCH3
Rauwolfiae radix
N N
N N
H H
H3C-OOC H3C-OOC
OH OH
yohimbina corinantina
Rauwolfiae radix
HO–
+
N N
N N
H H
O O
H3C-OOC H3C-OOC
ajmalicina serpentina
Rauwolfiae radix
HO
HO
OH
N OH
N
N
H N
sarpagina ajmalina
Rauwolfiae radix
Produsul vegetal prezintă acţiune simpatolitică,

antagonistă adrenalinei (blocantă adrenergică),
fiind utilizat în două direcţii principale:
antihipertensiv şi sedativ al SNC,
tranchilizant.
Rauwolfiae radix este sursă pentru extracţia

alcaloizilor.
Rauwolfiae radix
Reserpina, deserpidina, rescinamina şi ajmalina sunt
indicate, în principal, în boala hipertensivă, în tulburări
nervoase de climacteriu, schizofrenie, anxietate şi
psihoze cu agitaţie maniacală.
Ajmalina este, în plus, şi depresor cardiac util în aritmii.

Astfel, în această direcţie sunt cunoscute puţine substanţe
naturale active ca antiaritmice, dintre care ajmalina este pe
primul loc, chinidina pe locul al doilea, iar sparteina pe cel
de-al treilea loc, din punctul de vedere al eficienţei
terapeutice.
Rauwolfiae radix
Ajmalicina (raubazina) este antiischemic cardiac,

10–30 mg/zi, folosit în angina pectorală sau insuficienţa
circulatorie coronariană, în hipertensiunea cerebrală,
arterite, dar şi în maladia Raynaud şi în acroparestezii.
Yohimbina este blocant α2-adrenergic, în doze de

1–10 mg/zi, şi singurul exemplu de substanţă
naturală cu efect antidiuretic.
Rauwolfiae radix
Yohimbina prezintă acţiune afrodisiacă şi midriatică; se

foloseşte în tratamentul maladiei Raynaud, caracterizată
prin ischemia, cianoza şi asfixia extremităţilor, asociată
cu prurit anal sau vulvar, mai frecventă la femei, unde se
manifestă şi în timpul verii, nu numai iarna.
Yohimbina stimulează contracţiile intestinale

şi se administrează în constipaţii cronice.
Rauwolfiae radix
Produsul Rauwolfiae radix poate fi administrat ca atare,
sub formă de pulbere sau extract uscat standardizat,
cu 7% alcaloizi totali.
Alcaloizii puri (reserpina) sunt condiţionaţi în forme
farmaceutice industriale:
▪ Hiposerpil comprimate, cu 0.25 mg reserpină;
▪ Raunervil fiole, cu 25 mg/ml reserpină;
▪ Adelphan, Hipazin comprimate, cu 0.1 mg reserpină
şi dihidrazinoftalazină;
Rauwolfiae radix
▪ Brinerdin, Normotens (asociere între reserpină,
dihidroergocristină şi clopamidă);
▪ Neocristepin (reserpină, alături de dihidroergocristină
şi clortalidonă); Serpasil (CIBA);
▪ Singoserp, Tensibar (derivaţi de semisinteză ai reserpinei).
Extractele de Rauwolfiae radix se asociază cu extracte de
Crataegi folium cum flore şi Crataegi fructus, în tulburări
coronariene sau cu extracte de Valerianae rhizoma cum
radicibus, în cazul insomniilor.
Ca substanţă pură, reserpina este oficinală în F.R. X şi în
Ph.Eur. 8 (Reserpinum) şi se păstrează la Separanda.
Yohimbe cortex
scoarţă de yohimbe
Reprezintă scoarţa uscată după recoltare de pe ramurile

şi trunchiul speciei Pausinystalia yohimbe (K. Schum.)
Pierre sin. Corinanthe yohimbe K. Schum., yohimbe
(Rubiaceae).
Yohimbe cortex
Obţinere
Scoarţele de pe ramurile sau trunchiurile arborilor în

vârstă de cel puţin 3–4 ani se recoltează prin incizii
până la cambiu, se decojesc şi apoi se usucă în aer liber.
Yohimbe cortex conţine: 1–6% alcaloizi indolici de tip

yohimbanic (yohimbina, corinantina) şi heteroyohimbanic
(ajmalicina); tanin catehic; oze simple; săruri minerale.
Yohimbe cortex
Produsul medicinal este sursă pentru extracţia industrială

a yohimbinei, utilizată în impotenţa sexuală de origine
psihogenă sau vasculară (la diabetici), în maladia
Raynaud, dar şi pentru combaterea xerostomiei
în timpul tratamentului cu antidepresive triciclice
sau neuroleptice.
Yohimbe cortex
Clorhidratul de yohimbină (Yohimbini hydrochloridum,

Ph.Eur. 8) se administrează sub formă de comprimate:
▪ 10 mg de 3 ori/zi, în disfuncţie erectilă;
▪ 6 mg de 3 ori/zi, în xerostomie.
Vincae minoris herba
iarbă de saschiu
Reprezintă părţile aeriene înflorite ale speciei
Vinca minor L., saschiu, cununiţă, famfiu (Apocynaceae).
Obţinere
Părţile aeriene (tulpini cu frunze şi flori) se recoltează

prin secerare sau cosire, în perioada aprilie–septembrie,
de preferat seara, în jurul orei 19, atunci când conţinutul
de alcaloizi este maxim.
Se interzice recoltarea prin smulgere, deoarece conduce

la extincţia speciilor prin eliminarea rădăcinii.
Produsul vegetal se usucă în strat subţire, pe cale naturală

sau artificială, la cel mult 40–500C.
Vincae minoris herba conţine: 0.5–1% alcaloizi indolici

pentaciclici (peste 50, ca număr), cu diverse structuri;
flavonozide, glicozide ale cvercetolului şi camferolului;
0.1% carotenoide; tanin catehic; β-sitosterol; acizi
polifenolcarboxilici (acid cafeic); acizi triterpenici
pentaciclici (acid ursolic); aminoacizi; alantoină;
alcani (triacantan); acid ascorbic; enzime;
săruri minerale.
Alcaloidul principal este vincamina (minorina), cu structură

pentaciclică indolică, care reprezintă aprox. 10–45%
din totalul alcaloidic.
Vincamina este însoţită de numeroşi derivaţi:

epivincamina, apovincamina, 20-hidroxivincamina,
vincaminina, eburnamina, vincaminorina etc.
N N
N N
HO
H3C-OOC H3C-OOC
vincamina apovincamina
Vincamina este vasodilatator cerebral, administrat în
insuficienţa circulatorie cerebrală cronică, cu cefalee,
ameţeli, tulburări de memorie, oboseală, dar
şi în insuficienţa hemoragică cerebrală acută şi în
traumatisme craniene cu insuficienţă circulatorie.
Vincamina se mai utilizează, de asemenea, în ateroscleroza

sistemică, afecţiuni circulatorii oftalmice, insuficienţă
respiratorie, hipertensiune arterială.
În prezent, se foloseşte vincamina de sinteză sau de
semisinteză, obţinută prin transformarea tabersoninei,
alcaloid cu structură aspidospermanică extras din seminţele
unor specii exotice de Apocynaceae: Voacanga africana
Staph., Amsonia tabernaemontana Walter şi
Rhazya orientalis (Decaisne) A. DC.
Derivaţii de semisinteză, în principal apovincamina şi

vinpocetina (apovincaminatul de etil), au acţiune
vasodilatatoare cerebrală superioară vincaminei.
N
H
O
H3CO
tabersonina
Vincae minoris herba este sursă pentru extracţia vincaminei

(Vincaminum, F.R. X), prelucrată sub formă de fiole
(Vincamina, Antibiotice Iaşi) sau capsule: Vincamina
(Zentiva), Oxybral, Oxybral SR.
Vinpocetina (Vinpocetinum, Ph.Eur. 6) se utilizează sub

forma preparatelor Cavinton sau Intelectol.
În fitoterapie, produsul vegetal este tonic amar, folosit în

anemii uşoare, convalescenţă, inapetenţă, cură de
ablactaţie.
Catharanthi herba et radix, Vincae roseae herba et radix
Reprezintă părtile aeriene înflorite şi rădăcina speciei

Catharanthus roseus (L.) G. Don. sin. Vinca rosea L.
sin. Lochnera rosea (L.) Reichb. ex Steud. sin.
Pervinca rosea (L.) Moench (Apocynaceae).
Catharanthi herba et radix
Florile sunt albe, roz sau violacei.
Se cultivă ca specie ornamentală şi medicinală în Europa

şi America de Nord.
Prin cultivare, de exemplu în Europa, planta este ierboasă

pentru că s-a acomodat climatului temperat.
Obţinere
Se recoltează partea aeriană şi rădăcina, la înflorire.
Se usucă pe cale naturală, la umbră.

Catharanthi herba et radix conţine: 0.2–1% alcaloizi indolici

pentaciclici, dintre care aprox. 40 de alcaloizi monomeri
(vindolina, carboximetilvelbenamina, lochnerina,
catarantina etc.) şi aprox. 20 de alcaloizi dimeri (vinblastina,
vincristina, vindesina, leurosina etc.); iridozide (loganozida,
swerozida, secologanozida); acizi triterpenici pentaciclici
(1% acid ursolic); antocianozide, glicozide ale malvidolului
şi petunidolului; flavonozide, glicozide ale cvercetolului şi
camferolului.
OH
N
N
OOC-CH3
OH
H3CO N COOCH3 COOCH3
N
H
vindolina carboximetilvelbenamina
Vinblastina (vincaleucoblastina, VLB) şi vincristina
(leurocristina, VCR) se formează prin cuplarea vindolinei
cu carboximetilvelbenamina.
OH
N
N
OOC-CH3
OH
N COOCH3
H N R
H3C-OOC
vinblastina –CH3
R
H3CO vincristina –CHO
În Madagascar, planta se foloseşte empiric pentru
următoarele acţiuni: purgativă, febrifugă, antihelmintică,
depurativă, antidiabetică, hipolipemiantă.
În 1949, un cercetător canadian (Noble) a căutat să verifice

efectul antidiabetic al unor extracte de Catharanthus roseus,
prin injectare la şoareci cu diabet provocat experimental.
S-a constat că animalele mureau de septicemie, provocată

de o bacterie, Pseudomonas sp., condiţionat patogenă.
Analizele au indicat o leucopenie accentuată, cu scăderea
dramatică a leucocitelor, evidenţiată de leucogramă.
Din punct de vedere terapeutic, cei mai importanţi sunt
alcaloizii dimeri.
Pornind de la cercetările susmenţionate, vincristina (VCR) se
administrează ca antileucemic, în pediatrie.
Vinblastina (VLB) este citostatic general, utilizat în
tratamentul unor carcinoame: boala Hodgkin (limfogra-
nulomatoză malignă), limfoame nehodgkiniene, neoplasm
mamar şi ovarian, neoplasm testicular în stadiu avansat,
sarcom Kaposi.
Toxicitate
Vinblastina şi vincristina sunt substanţe puternic
iritante pentru mucoase.
La doze mari, determină tulburări hematologice

(leucopenie), neurologice (cefalee, polinevrite,
depresie, halucinaţii), digestive (greaţă, vomă,
constipaţie), respiratorii, cutanate (alopecie).
Sulfatul de vinblastină (Vinblastini sulfas, Ph.Eur. 6)

este condiţionat sub forma preparatelor industriale:
Vinblastin (Gedeon Richter); Velbe (Eli Lilly); Velban;
Exal; Cytoblastin.
Sulfatul de vincristină (Vincristini sulfas, Ph.Eur. 6)

se administrează sub formă de soluţie injectabilă,
strict i.v., în produsele: Citomid; Sindovin; Vinkristin
(Gedeon Richter); Oncovin (Eli Lilly).
Pentru limitarea efectelor adverse, s-au obţinut

şi derivaţi de semisinteză, ca de exemplu:
▪ vinorelbina sau noranhidrovinblastina

(Vinorelbini tartras, Ph.Eur. 6) – Navelbine;
▪ vindesina, respectiv 16-amida vinblastinei

(Vindesini sulfas, Ph.Eur. 6) – Eldisine.
vegetale cu alcaloizi indolici heptaciclici
Strychni semen
Reprezintă seminţele speciilor Strychnos nux-vomica L.

şi S. ignatii Berg. sin. S. Sancti Ignatii Berg.
(Loganiaceae).
vegetale cu alcaloizi indolici heptaciclici:
Strychni semen
Strychnos nux-vomica este un arbore de aprox. 10–25 m

înălţime, cu frunze ovate, ascuţite, lucioase, scurt peţiolate,
sempervirescente.
Florile sunt mici, albe sau alb-verzui, grupate în cime

umbeliforme.
Fructul este o bacă sferică, de mărimea şi culoarea unei

portocale, cu epicarp dur, lemnos; la interior are o pulpă
albă, care conţine 3–5 seminţe disciforme, dure,
pubescente (catifelate), de culoare cenuşiu-verzuie.
Strychni semen
Seminţele de S. nux-vomica nu au efect vomitiv, spre

deosebire de cele de S. ignatii. Este vorba despre o
confuzie între specii, privind efectele vomitive.
În această situaţie se află şi S. potatorum L., dar cu

precizarea că seminţele acestei plante au efect vomitiv.
Obţinere
Fructele se recoltează la maturitate, se îndepărtează pulpa,

şi apoi seminţele se spală şi se usucă la soare.
Strychni semen
Strychni semen conţine: 1.5–3% alcaloizi indolici

heptaciclici, cu nucleu strichnanic, sub formă de săruri cu
acidul clorogenic; 2–3% iridozide (loganozidă); 2–5% lipide;
steroli (stigmasterol); triterpenoide pentaciclice (αamirenol,
cicloartenol); poliholozide (manani, xilani, arabani).
Strychni semen
Alcaloizii principali sunt stricnina, 0.8–1.3% în

S. nux-vomica şi 0.8–1.7% în S. ignatii, şi brucina
sau „regina substanţelor amare”, 0.7–1.6%
în prima specie şi 0.3–0.4% în cea de-a doua.
Alcaloizii secundari cuprind: α- şi βcolubrinele (derivaţi

metoxilaţi ai stricninei), pseudostricnina, protostricnina,
izostricnina, izobrucina şi Noxizii corespunzători,
novacina, icajina şi derivaţi, vomicina (numai în
S. nux-vomica).
Strychni semen
HO
RO N N
R1O
N N
O O
O O
R R1
pseudostricnina
stricnina –H –H
α -colubrina –H –CH3
β -colubrina –CH3 –H
brucina –CH3 –CH3
Strychni semen
În secolul al XVI-lea, produsul vegetal a fost introdus în

Europa ca otravă pentru animalele dăunătoare.
În prezent, Strychni semen este sursă pentru extracţia

industrială a alcaloizilor sau pentru prepararea tincturii
şi a extractului uscat.
Strychni semen
Stricnina este excitant medular, respectiv tonic muscular şi
nervos: stimulează secreţia gastrică, creşte tonusul
musculaturii netede şi striate, fiind chiar convulsivant la
doze uşor crescute.
Acţiunea hipertensivă a stricninei este datorată, probabil,

creşterii secreţiei de adrenalină.
Stricnina se utilizează ca stimulent al motilităţii

gastrointestinale, în pareze sau paralizii periferice de origine
toxică, reumatică sau infecţioasă, în convalescenţă,
scăderea rezistenţei la efort, distonie neurovegetativă.
Strychni semen
La nivel circulator şi respirator, stricnina creşte intensitatea

reflexelor nervoase, putând fi utilizată în tratamentul unor
deficienţe circulatorii sau ca analeptic respirator.
De asemenea, este antidot în intoxicaţii cu bromuri sau

barbiturice.
Stricnina este adjuvant în tratamentul scăderii acuităţii

auditive, vizuale, gustative şi tactile.
Dacă se administrează unor persoane normale, la acestea

creşte capacitatea de percepţie senzorială.
Strychni semen
Brucina are acţiune asemănătoare, în schimb este mult mai
amară decât stricnina („etalon pentru testarea gustului
amar”) şi de 50 de ori mai puţin toxică.
Tinctura Strychni este utilizată, ca atare sau în asocieri
cu alte tincturi de tip „bitter”, pentru acţiunea tonic amară,
stimulantă digestivă şi medulară, cu creşterea nivelului de
activitate, în inapetenţă, convalescenţă, astenie nervoasă
fără insomnii, hipotensiune arterială, incontinenţă sfincte-
riană (enuresis nocturn), în pareze sau paralizii din cauza
difteriei sau poliomielitei.
Seminţele de S. ignatii se folosesc în homeopatie.
Strychni semen
Toxicitate
Stricnina se acumulează în organism, din cauza eliminării

renale lente.
În doze mari (60–90 mg), produce efecte motorii intense, cu

anxietate, hiperexcitabilitate la atingere, zgomot şi lumină,
midriază, convulsii tetaniforme, opistotonus.
Moartea se instalează prin asfixie, ca urmare a crizei

tetanice: contracţia puternică şi paralizia diafragmului.
La adult, doza letală de stricnină este de 0.2 mg/kg-corp.

Strychni semen
Pentru combaterea hiperexcitabilităţii nervoase şi a

convulsiilor, intoxicatul este izolat în linişte completă
şi i se administrează barbiturice, i.v., în perfuzie.
Contraindicaţii
Stricnina este contraindicată în hipertonie,

excitaţie nervoasă, paralizii spastice,
afecţiuni hepatice şi renale.
Strychni semen
Din Strychni semen se prepară tinctura (Tinctura Strychni

0.25%, Separanda), extractul uscat (Extractum Strychni
siccum, cu 15% stricnină, Venena) şi se izolează stricnina,
sub formă de sulfat (Strychnini sulfas, Venena).
Ca stimulente medulare, se utilizează soluţia injectabilă de

sulfat de stricnină şi extractul uscat din Strychni semen.
În farmacie se găsesc fiole de 1 ml cu sulfat de stricnină

soluţie injectabilă (1‰, 2‰, 3‰, 4‰).
Strychni semen
Stricnina sau preparatele extractive din Strychni semen se
pot asocia în:
▪ medicaţia digestivă, cu pepsină, pancreatină, bicarbonat
de sodiu;
▪ produse calmante şi antinevralgice;
▪ preparate laxative, cu Rhei rhizoma, Frangulae cortex;
▪ produse cardiotonice, cu Adonidis herba, Convallariae
herba.
Pentru scăderea toxicităţii sulfatului de stricnină,
acesta s-a asociat cu palmitat, oleat şi ricinoleat de sodiu,
obţinându-se „criptostricnine”.

FKG I 7

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FKG I 7

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Materii prime cu alcaloizi indolici.

boabe şi iarbă de ovăz

Făina şi fulgii de ovăz au conţinut foarte scăzut de

În experiment preclinic, produsele medicinale

De asemenea, ovăzul are efect antitabagic, sub formă

Fructele se administrează în preparate externe,

Se recomandă sportivilor, copiilor în creştere,

Pentru pacienţii supraponderali se recomandă consumul

Extern, preparatele din ovăz se utilizează sub formă de băi,

Tinctura Avenae se prepară din materialul vegetal proaspăt

sămânţă de viţă africană, boabe de Calabar

Produsul vegetal a fost folosit de băştinaşii din Africa

Moartea celor obligaţi să ingere un macerat apos din

Geneserina are aceleaşi efecte ca şi eserina, dar toxicitate

Se administrează în gastrite hipoacide, de natură

Physostigmae semen este sursă pentru extracţia

Produsul Miostin (Neostigmini bromidum) fiole

iarbă de floarea patimilor

Reprezintă părţile aeriene înflorite de la

Denumirea populară de „floarea patimilor” se referă

În scop ornamental, specia este cultivată în Europa,

Partea aeriană se recoltează la înflorire, apoi se usucă

Passiflorae herba conţine: aprox. 0.1% alcaloizi indolici

Sunt practic lipsiţi de toxicitate la dozele farmacologic

Vitexinele au efecte sinergice cu alcaloizii indolici,

Produsul vegetal se utilizează în insomnie, anxietate,

Passiflorae herba se administrează în scopul limitării

Din fructele proaspete („maracuja”), se obţine o

corn de secară, pintenul cocoşului

▪ din infestări artificiale ale lanului de secară, cu spori de

Secale cornutum conţine: 0.2–1% alcaloizi indolici cu

Alcaloizii lisergici sunt farmacologic activi, pe când

Aceşti alcaloizi derivă, teoretic, prin condensarea

Structura de bază astfel obţinută se numeşte ergolină

Alcaloizii lisergici sunt amide substituite ale acidului lisergic

Acizii lisergic şi izolisergic sunt epimeri la C8.

Fiecărui alcaloid lisergic farmacologic activ, denumit

În funcţie de radicalul amidic, alcaloizii lisergici se pot

▪ alcaloizi alcanolaminici sau amide simple ale acidului

▪ alcaloizi peptidici, insolubili în apă, care prezintă o catenă

Catena ciclică din structura alcaloizilor peptidici

În funcţie de aminoacidul din structura catenei ciclice,

▪ rasa cu predominenţa ergotoxinei, răspândită cu ajutorul

▪ rasa cu predominenţa ergotaminei, răspândită în Europa

Ergometrina mai este denumită ergobasină, de către

A fost îndelung studiată de către cercetători francezi

Alcaloizii clavinici (agroclavina, elimoclavina, setoclavina,

Cercetătorii italieni au constatat, în 1960, că ergometrina

Ciuperca sintetizează acid paspalic, derivat de acid lisergic,

Pentru produsul medicinal Secale cornutum, F.R. IX

Extractul total, ergometrina şi ergotamina prezintă acţiune

Se folosesc pentru curăţirea uterului, prin eliminarea

În 1938, Albert Hoffman a obţinut un produs de semisinteză,

LSD25 produce tahicardie, midriază, imagini pulsatorii în

Secale cornutum se utilizează fie sub formă de extract

Preparatele se administrează p.o. (soluţie, capsule, tablete),

– Extractum Secalis cornuti fluidum sau siccum,

– Bergonal: totalul alcaloidic din Secale cornutum

– Distonocalm: alcaloizii totali din Belladonnae radix

– maleat de ergometrină: Ergometrin fiole, Ergomet fiole;

– tartrat de ergotamină: Cofedol comprimate (asociere cu

▪ derivaţi de semisinteză sau de sinteză:

– DH-ergotamina: Ergotonin, Dihydergot, Cornhidral;