ANESTEZICE LOCALE

Baze anatomo-fiziologice

Sistemul nervos periferic este constituit din nervi

spinali (31 perechi) si nervi cranieni (12 perechi).
Nervii spinali: sunt nervi micsti, fiind formati din fibre
aferente (senzitive), eferente (motorii si secretorii),
atat somatice cat si vegetative.
Nervii cranieni: sunt nervi senzitivi, motori si micsti
(avand sau nu fibre vegetative).
Fibrele senzitive sunt in general dendrite.
Fibrele motorii sunt axoni.
• Tecile fibrelor nervoase:

– Teaca de mielina, cu structura lipoidica si rezistenta

electrica mare, are rol izolator electric
– Teaca lui Schwan (formata din celule gliale, este secretoare
de mielina)
– Teaca lui Henle este o teaca conjunctiva
• Dupa grosimea tecii de mielina, fibrele se impart in:
– Fibre mielinice
– Fibre amielinice
• Teaca de mielina este intrerupta din loc in loc, la
nivelul nodurilor Ranvier
• Structura unui nerv
– Fibrele mielinice sau amielinice, inconjurate de
tecile Schwan si Henle, sunt dispuse paralel in
pachete, constituind fascicule de fibre
– Fasciculele sunt separate intre ele prin tesut
conjunctiv, in care se afla vasele de sange ale
nervului
– Nervul este inconjurat de tesut conjunctiv
• Trunchiurile nervoase sunt nervi de diametru
mare.
Excitabilitatea si conductibilitatea nervoasa
• Excitabilitatea – este proprietatea celulei vii, de a
recepta semnale si de a reactiona adecvat. Celula
nervoasa prezinta excitabilitate superioara celorlalte
tipuri de celule (musculare, secretorii).
• Conductibilitatea nervoasa – este proprietatea de
autopropagare a excitabilitatii si respectiv a
depolarizarii membranei celulare si a potentialului de
actiune (PA), prin curenti circulari Herman.
• Curentii circulari Herman – sunt reprezentati de mici
curenti locali circulari, creati de diferenta de
potential membranar dintre regiunea excitata a
membranei si regiunea neexcitata imediat
urmatoare.
• Viteza de propagare a PA este in corelatie cu tipul
de conductibilitate nervoasa, care depinde de
prezenta sau absenta tecii de mielina. Astfel,
conducerea PA este:
– Continua in fibrele nervoase nemielinizate si se
desfasoara cu viteze mici (0,5-15 m/s in cazul
fibrelor vegetative nemielinizate)

– “Saltatorie” (prin salturi de la un nod Ranvier la

urmatorul) in fibrele nervoase mielinizate;
conducerea saltatorie realizeaza viteze mari
(peste 120 m/s, in cazul axonilor mielinizata)
• Excitatia si conducerea (transmisia) sunt procese
informationale cu substrat electrochimic
reprezentat de miscarile ionice transmembranare:
– Echilibrul membranar instabil, specific starii de repaus
celular, este realizat de diferenta de concentratie a ionilor
pe fetele intra si extracelulara, diferenta ce imprima
polarizarea membranei in stare de repaus celular (sarcini
electrice + in afara si – in interior) si creaza o diferenta de
potential transmembranar, denumita potential
membranar de repaus (PR), acesta este negativ si variaza
in limitele de la -60 la -75 mV)
• Concentratia diferita a ionilor (Na+ si Cl- extracelular,
iar K+ intracelular) este mentinuta pasiv prin forte
electrostatice, dar mai ales activ, cu consum de
energie celulara prin activitatea sistemelor de
transport activ reprezentate de ATP-azele Na+/ K+
(pompe ionice). Acestea consuma energia data de
ATP pentru a transporta extracelular 3 Na+ si
intracelular 2 K+

• La un stimul (semnal) se produce depolarizarea

membranei (inversarea sarcinilor electrice) si
aparitia potentialului de actiune (PA) care este
pozitiv, variind intre +40 si +50 mV (durata – sutimi-
zecimi de ms)
• Depolarizarea membranei celulare, este consecinta
schimbarii rapide a distributiei ionilor, datorita
influxului masiv al cationului Na+, ca urmare a
deschiderii canalelor ionice de Na+ sensibile la
voltaj, cu modificarea permeabilitatii membranei
celulare

• Repolarizarea membranei celulare cu restaurarea

rapida a potentialului de repaus are loc ca urmare a
scaderii rapide a permeabilitatii membranei pentru
Na+ si cresterii permeabilitatii pentru K+, restabilind
echilibrul ionic membranar instabil de repaus.
• Definitie
- anestezicele locale sunt medicamente care, administrate
local, in anumite concentratii, in apropierea unor
formatiuni nervoase, blocheaza reversibil formarea sau
conducerea influxului nervos in teritoriul afectat,
producand pierderea sensibilitatii dureroase (uneori si cu
paralizie musculara locala).
- Anestezicele locale nu produc pierderea
cunostintei.
• Structura chimica – molecula acestora cuprinde trei parti:
– Grupare hidrofila (aminica)
– Grupare lipofila (radical aromatic)
– Lant intermediar scurt (esteric sau amidic), grup anesteziofor

• Clasificare – in functie de origine si structura chimica:

– Esteri:
• Naturali – cocaina
• De sinteza – derivati ai acidului p-aminobenzoic
– Esteri bazici: procaina, s.a
– Esteri alchilici: benzocaina (anestezina, etoform)
– Amide de sinteza – derivati ai acetanilidei: lidocaina, s.a.
• Farmacocinetica

– Anestezicele locale sunt baze organice insolubile in apa si

solubile in lipide
– Sarurile acestora (clorhidratii) sunt hidrosolubile, au pH
neutru sau slab acid si sunt utilizate pentru prepararea
solutiilor
• Etapele locale parcurse – de la administrarea unui
anestezic local sub forma de solutie pana la
ajungerea la locul de actiune (fibra nervoasa) si
aparitia efectului sunt parcurse urmatoarele etape:
– Difuziunea solutiei in tesutul din jurul locului de
injectare
– Hidroliza sarii in mediul tisular slab alcalin, cu
aparitia bazei liposolubile, hidroliza nu are loc in
mediul acid existent intr-un focar inflamator, unde
efectul anestezic local este redus
– Difuziunea anestezicului, sub forma de baza
liposolubila, in nerv
– Stabilizarea membranei fibrei nervoase –
(hiperpolarizare), cu impiedicarea depolarizarii si
a conducerii impulsului nervos
• In organism, anestezicele locale se gasesc in doua
forme, nedisociata si disociata:
– Forma nedisociata (aminica) este liposolubila si
difuzeaza usor in membrana fibrei nervoase,
stabilizand-o
– Forma disociata (cationica, cu amoniu cuaternar)
este hidrofila si interactioneaza preferential cu
canalele de Na+, fixandu-se pe situsuri specifice
aflate in partea interna a canalelor si membranei
si inchizandu-le in partea interna; canalele de
sodiu intra astfel in stare inactiva si in perioada
refractara prelungita (schema)
• Anestezicele locale fiind baze cu pKa≈7,5-9, la pH-ul
fiziologic slab alcalin (7,4), forma disociata se va afla
in cantitate mai mare.
Farmacodinamie
• Actiunea anestezica locala –
– Mecanism de actiune – diminuarea permeabilitatii
membranei fibrei nervoase la ionii de Na+, prin blocarea
canalelor de Na+ dependente de voltaj
– Potenta relativa si durata de actiune anestezica locala sunt
in relatie directa cu liposolubilitatea, crescand cu gradul de
lipofilie:
• Lipofilie mica, durata scurta (20-60 min) si potenta mica;
ex: procaina
• Lipofilie medie, durata medie (1-2 ore) si potenta medie:
cocaina, lidocaina
• Lipofilie mare, durata lunga (>3 ore), potenta mare; ex:
bupivacaina, s.a.
• Efectul vasodilatator al majoritatii anestezicelor
locale (datorita anesteziei fibrelor vegetative
simpatice efectoare) reduce durata anesteziei locale
prin favorizarea absorbtiei anestezicului in circulatia
sanguina.

• Acesta poate fi amplificat la unele anestezice locale

printr-o actiune proprie vasodilatatoare, cu
mecanism parasimpatolitic sau musculotrop (ex.
procaina).

• Ordinea si intensitatea anesteziei fibrelor nervoase

este in functie de gradul de mielinizare si de
diametru, fiind mai rapid si mai intens anesteziate
fibrele putin mielinizate si subtiri.
• Alte actiuni:
– SNC – toate anestezicele locale au efect stimulant al SNC,
dependent de doza (hiperexcitabilitate psihomotorie pana la
convulsii)
– SNV
• Efect simpatomimetic (cocaina)
• Efect parasimpatolitic, la doze mari (procaina)
– Aparat cardiovascular
• Stimulare cu tahicardie si HTA, prin mecanism
simpatomimetic (cocaina)
• Vasodilatatie si hTA, prin mecanism musculotrop si
parasimpatolitic (procaina i.v)
• Antiaritmic, prin mecanismul de blocare a canalelor de
sodiu (lidocaina i.v.)
– Musculatura neteda
• Relaxare cu efect spasmolitic, prin mecanism
musculotrop (procaina)
Farmacotoxicologie

• RA alergice: sunt produse de esteri (tip procaina):

eruptii cutanate, astm bronsic, soc anafilactic

• Efecte secundare
– Stimulare a SNC dependenta de doza
(hiperexcitabilitate, tremuraturi, pana la convulsii),
urmata de deprimare intensa, cu moarte prin
deprimarea centrului respirator si colaps
cardiovascular (stop cardiac sau fibrilatie
ventriculara)
– hTA sau lipotimie, prin reflexe vegetative
– hTA si cefalee dupa rahianestezie (procaina)
Farmacoterapie
• Tipuri de anestezie locală
• Anestezia de suprafaţă: aplicare pe mucoase sau pielea
lezată (utilizată în ORL, oftalmologie, dermatologie)
• Anestezia de infiltraţie: injectarea în ţesuturi strat cu strat
a soluţiei de anestezic local (de elecţie lidocaina)
• Anestezia de conducere (regională): injectarea în jurul
unui trunchi nervos (de elecţie lidocaina şi bupivacaina)
– Tipuri:
• Anestezia prin bloc nervos: tronculară, plexală,
paravertebrală
• Anestezia epidurală sau peridurală (spaţiul
epidural)
• Anestia spinala sau rahianestezia (în spaţiul
subarahnoidian în LCR printre vertebrele 3-4
lombare)
• Indicaţii:
– Indicaţiile anesteziei locale:
• Intervenţii chirurgicale, fără pierderea
cunoştinţei
• Tehnicile de investigaţie invazive (puncţie
venoasă la copii, puncţie lombară)
• Manevre endoscopice farmacoterapia durerii
(nevralgii, mialgii, artralgii, postoperator)

– Alte indicaţii (adm i.v.) antiaritmic

(lidocaina), spasmolitic (procaina)
 A. ESTERI

1. Procaina:
• lipofilie mică
• hidroliză rapidă în sânge la acid p-aminobenzoic şi
dietiliamnoetanol (procainesteraza)
• pentru acţiunea generală nu are eficacitate
administrată per os (efectul primului pasaj hepatic)
• Actiunea anestezică locală:
– Foarte buna (a. de infiltraţie şi de conducere)
latenţă 15-20 min, durata 20-60 min (durata poate
fi prelungită cu adrenalina)
– Foarte slabă (a. de suprafaţă)
• Alte actiuni framacodinamice:
– Relaxantă (muşchi netezi mecansim musculotrop):
vasodilataţie, cronarodilataţie, hTA, antispastică,
spasmolitică
– Antifibrilantă (prelungirea perioadei refractare a
miocardului şi întârzierea conducerii in faciclulul Hiss)
– Parasimpatolitică, ganglioplegică
– Miorelaxantă, analgezică slabă şi de potenţare a morfinei
– Antiinflamatoare, antihistaminică
– Scăderea metabolismului
– Trofică tisulară (întârzie procesul de imbătrânire)
– Neurotonică (de tip piracetam)
• Potenţial alergizant mare la administrarea pe cale locală
pe tegumente şi mucoase

• Efecte secundare de stimulare a SNC: agitaţie,

tremor, convulsii, la stimulare supramaximală: deprimare
SNC, deprimarea centrilor bulbari, comă

• Efecte secundare cardiovasculare: hTA cu tahicardie

compensatorie
• Intensitatea efectelor secundare depinde de:
– Calea de administrare
– Viteza administrară şi absorbţiei
– Concentraţia solutiei
– Sensibilitate aindividuală
• Indicaţii:
– Local, anestezie de infiltraţie şi de conducere
– Per os, anestezie de suprafaţă (gastralgii, spasm piloric)
– i.v, spasmolitic, antihipertensiv, vasodilatator în boala
Raynaud
– Geriatrie: profilaxia îmbătrânirii (trofic tisular) (Gerovital
şi Aslavital)

• Concentraţii utilizate:
– Anestezia de infiltraţie 1%; stomatologie 2%
– Anestezia de conducere tronculară 1-2%
– Epidural sol 2%; rahianestezie 8%
• CI
– Alergie la procaină, insuficeienţă heatică
– hTA, şoc, miastenie
– Hipertiroidie, epilepsie
– Rahianestezie în cazuri de meningită
– Infiltraţii în ţesului infectat (metabolitul APAB-factor
de creştere pentru microorganisme)
• Interacţiuni
– Antagonism de efect cu sulfamidele
– Anticolinesterazicele (neostigmina) inhibă esteraza şi
permit acumularea procainei
– Suxametoniu (curarizant depolarizant) dimină
hidroliza procainei prin competiţie pentru esterază
2. Tetracaina
– Acţiune anestezică locală de suprafaţă, de infiltraţie şi de
conducere
– Debut, latenţă şi durată lungă
– Potenţă şi toxicitate mare
– Indicaţii restrânse:
• Anestezie locală de suprafaţă (0,5, 2%)
• Anestezie spinală (1%)
3. Oxibuprocaina
– Anestezic de suprafaţă (oftalmologie 0,4%)
4. Bezocaina (anestezina)
– Insolubilă în apă, absorbţie lentă efect de lungă durată
– anestezic de suprafaţă pe mucoase şi tegumente lezate
– Adm: per os (gastralgii), rectal (afecţiuni ano-rectale), extern
(plăgi arsuri, ulcere cutanate)
5. Cocaina
– Ester al pseudotropinei
– Biotransformare prin hidroliză (esteraze plasmatice)
– Anestezic local de suprafaţă, foarte bun
vasoconstrictor
– Euforizant (stupefiant cu potenţial toxicomanogen)
– Stimulant SNC la doze mici, deprimant la doze mari
– Simpatomimetic (inhibă recaptarea NA)
– Cocainomanie (adm. prin prizare), dependenţă psihică
mare, toleranţă şi dependenţă fizică reduse
– La toxicomani, gangrenă sau perforarea septului nazal
• Intoxicaţia acută:
– Stimulare SNC până la convulsii
– Exitus prin deprimare bulbară
• Intoxicaţia cronică
– Dependenţă psihică intensă
– Toleranţă şi dependenţă fizică reduse
– Cocainomania se instalează în trei stadii:
• Tulburări fizice, neuropsihice şi de comportament
• Tratamentul intoxicaţiei acute:
– Oprirea administrării cocainei
– Medicaţie simptomatică
• Stupefiant, utilizat restrâns, exclusiv
extern, ca anestezic local de suprafaţă
 B. AMIDE
1. Lidocaina
– Lipofilie medie
– Biotransformare hepatică prin N-dezalchilare, urmata de
hidroliză
– Unii metaboliţi sunt activi farmacodinamic şi
framacotoxicologic (xilidina)
– T1/2 plasmatic este scurt (poate creşte în insuficienţa
hepatică sau cardiacă şi asocierea cu deprimante cardiace)
– Acţiune anestezică locală (debut rapid, durată medie)
• De infiltraţie şi conducere (mai intensă decât procaina)
• De suprafaţă (mai slabă decât cocaina)
– Alte actiuni
• Antiaritmică foarte puternică
• Analgezică slabă
• Antiacetilcolinic, antiadrenergic
• Reacţii alergice rare (fără a fi încrucişate cu
procaina)
• Efecte secundare:
– Stimulante SNC (mai frecvente decât procaina)
– Vasodilataţie, hTA, colaps
– Hipertermie malignă (de tip idiosincrazic)
• Indicaţii:
– Anestezie locală de toate tipurile
– Aritmii ventriculare
– Tinnitus
• CI
– Alergie la lidocaină
– Insuficienţă hepatică sau renală
– hTA, insuficienţă cardiacă, bradicardie, bloc, şoc
hipovolemic
– Antecendente de hipertermie malignă
– Antecedente de convulsii şi epilepsie
• Concentraţii utilizate:
– A. de infiltraţie: 0,5-1%, stomatologie 2%
– A. de conducere tronculară 1-2%
– A. epidurală 1-2%, rahianestezie 5%
– A. de suprafaţă 2-4 %
• Pentru uz cardiologic 1% iv lent
• Singură sau in asociere pentru anestezia de
suprafaţă se pot utiliza: creme, plasturi, cu o oră
înaintea intervenţiei
• Interacţiuni: cimetidina, propranolol (creşte
toxicitatea)
2. Mepivacaina
– Acţiune anestezică locală, de infiltraţie şi de
conducere
– Debut lent, durată medie, potenţa medie
– Toxicitate relativ mare la nn.
– CI la n.n. şi copii sub 1 lună
– Utilizări:
• Infiltraţie (1%), bloc nervos periferic (1-1,5%)
• Epidural (1,5-2%), rahianestezie (3%)
• Anestezie de suprafaţă (bronhoscopie)
– Obs: bloc motor la conc de 2%
3. Bupivacaina
– Acţiune anestezică locală de infiltraţie, de conducere şi de
suprafaţă
– Induce mai mult bloc senzitiv decît motor, debut lent, durată
lungă, potenţă şi toxicitate mare
– Obs: asocierea cu adrenalina prelungeşte periculos durata
anesteziei
– Toxicitate cardiacă mare (efect deprimant cardiac intens)
– Toxicitate neonatală redusă
– CI injectare rapidă, concentraţii mari (0,75%)
– Ind: infiltraţie şi bloc nervos periferic, epidurala, rahianestezie
– Avantaje: durată lungă, bloc senzitiv prelungit cu analgezie
postopertaorie, bloc motor mai slab
– Dezavantaje: toxicitate sistemică înaltă, cardiotoxicitate
4. Ropivacaina
• Acţiune anestezică local, de infiltraţie şi conducere
• Debut lent şi durată lungă pentru blocul senzitiv
• Debut lent, durată scurtă pentru blocul motoracţiune
vasoconstrictoare proprie (prelungeşte anesezia
locală)
• Toxicitate sistemică şi cardiacă reduse
• CI: hipersensibilitate; copii sub 12 ani
• Ind: epidural, anestezie în chirurgie, cezariană,
farmacoterapia durerii acute.