SNC

SEDATIVE SI HIPNOTICE

*GABA => neurotransmitator care inhiba transmiterea impulsurilor electrice (prin hiperpolarizare - revenire la repaus
dupa depolarizare si prin deschidere canale de Cl care favorizeaza astfel hiperpolarizarea). GABA se va atasa la receptori
postsinaptici:
 receptori GABA A (canal ionic);
 receptori GABA B (kegati de proteina G)

Somnul fiziologic are 2 faze (care ajuta la meninerea functionalitatii corticale):

- unde lente NON REM (somn profund -bradicardie, hipotensiune, temperatura scazuta, relaxare, etc.; in aceasta etapa
are loc refacerea celulara) 75%
- unde rapide REM (somn cu vise) 25%

Trezirea in una dintre faze determina:

- din NON REM trezire greoaie;
- din REM agitatie si confuzie

Ciclul NON REM/REM trebuie sa dureze 90 de min. (1h30m).

Pacientii cu tulburari de somn li se recomanda:

- regim igieno-dietetic (lumina stinsa - stimuleaza melatonina; aerisise camera; program de somn; fara consum de
alimente sau substante excitante inainte de somn);
- psiholog;
- medicamente.

Medicamentele produc o deprimare nespecifica de diverse intensitati a SNC, dependent de doza:

- doze mici - sedare;
- doze mari - efect hipnotic;
- doze foarte mari - somn anestezic;
- doze mai mari - moarte.

SEDATIVELE => sunt substante ce produc o deprimare psihomotorie si care de regula se folosesc petru anxietate. Cresc
activitatea GABA si produc linistire, diminuarea reactiilor psihovegetative, micsorarea performantelor psiho-motorii si au
efect anxiolitic. Sunt medicamente pe baza de plante: valeriana, tei, sunatoare (nu mai mult de o saptamana), lemn
dulce, passiflora, melatonina, etc.

HIPNOTICELE => sunt substante ce produc o deprimare psihomotorie si care de regula se folosesc pentru a trata
insomniile sau pentru a provoca somnul. In functie de tipul actiunii se impart in doua clase:
 HIPNOINDUCTOARE (care favorizeaza somnul): Midazolam, Zopiclon, Zolpiden;
 HIPNOCOERCITIVE (care forteaza aparitia somnului): Fenobarbital.

HIPNOINDUCTOARE HIPNOCOERCITIVE
functie deprimare SNC selectiv deprimare SNC neselctiv
utilizare favorizeaza instalarea somnului doar la cei cu favorizeaza instalarea somnului chiar daca nu
hiposomnii (scadere nevoie de somn) exista hiposomnie (sau insomnie)
relatie doza-efect nu conteaza doza efectul e dependent de doza

1
 !produc sedare (deprimare-linistire) ->
hipnoza(somn) -> narcoza (suspendare
sensibilitate, mobilitate si constiinta) -> coma
(pierdere totala constiinta, sensibilitate si
mobilitate) -> moarte
actiune nu modifica semnificativ structura somnului scade REM iar la trezire produce somnolenta
incipienta si reziduala intensa
mortalitate rar efect letal folosite in scop suicidal
farmacodependenta redusa crescuta
+ posibil efect rebound (revenire in mod
exacerbat)

Fenobarbital (hipnocoercitiv):
- barbituric cu actiune lenta si prelungita (efectul apare la circa o ora de la administrare si se mentine 8 ore sau mai mult;
potentare actiune GABA);
- folosit ca hipnotic pentru mentinerea somnului (hipnocoercitiv 100 mg la culcare; hipnoinductor max. 45 mg/zi),
sedativ (15-30 mg de 2-3 ori/zi) si anticonvulsivant (crize grand mal: contractii tonice urmate de contractii tonico-clonice
generalizate pe fond de pierdere a cunostintei si caderea bolnavului);
- utilizat si in icterul neonatal (folosit in colestaza deoarece creste metabolismul sarurilor biliare si prin inductie
enzimatica mareste actiunea enzimelor care intervin in conjugarea si transportul bilirubinei).

Midazolam (hipnoinductor):
- benzodiazepina;
- inductor enzimatic al anesteziei generale.

Zopiclon (ex. Imovane):

- efect hipnotic, sedativ, anxiolitic, miorelaxant si anticonvulsivant;
- nu produce inductie enzimatica;
- T ½ este relativ scurt, astfel ca la varstinici produce somnolenta diurna;
- poate produce obisnuinta si farmacodependenta (tot la varstnici).

Zolpidem (ex. Stilnox):

- efect hipnotic;
- nu are efect anxiolitic, miorelaxant sau anticonvulsivant;
- poate produce somnolenta diurna;
- nu produce obisnuina si farmacodependenta;
- utilizat in hiposomniile incipiente.

Melatonina:
- hormon natural;
- secretia creste cu lasarea intunericului;
- se utilizeaza in controlul insomniei primare si in tratarea tulburarilor de somn produse de schimbarea fusului orar.

ANXIOLITICELE

Anxietatea este definita ca o teama fara motiv, o emotie traita penibil din punct de vedere afectiv, in legatura cu un
eventual pericol despre care nu se stie cand va veni si nici daca va veni. Prin frica intelegem in general o teama justificata
fata de un obiect real. Angoasa e o stare de anxietate sau frica resimtita organic, de obicei ca o constrictie asupra unui
2
organ, cel mai frecvent inima. Fobia este o teama nejustificata fata de un obiect real care in mod normal nu produce
teama. Anxietatea nu este neaparat un fenomen patologic astfel incat nu trebuie tratata intotdeauna cu medicamente ci
doar atunci cand aceasta atinge intensitati patologice.
In mod obisnuit anxietatea este mult diminuata prin sedare astfel incat practic toate medicamentele sedative sunt si
anxiolitice (tranchilizante). Medicamentele anxiolitice propriu-zise au efect anxiolitic la doze care sunt foarte putin
sedative astfel incat inlaturarea anxietatii apare ca fiind efectul principal.
Mecanisme de actiune:
- stimulare receptori benzodiazepinici (GABA);
- blocare receptori serotoninergici;
- blocare receptori beta adrenergici.

Serotonina (hormonul fericirii) creste in anxietate.

Dopamina (amina placerii).
GABA (acid gamma aminobutilic) creste in depresie.

Tratament:
- psihoterapie;
- terapie medicamentoasa - BENZODIAZEPINE (de la cele mai slabe la cele mai puternice)

BENZODIAZEPINE (inhibitoare enzimatice):

 stimuleaza recdeptorii benzodiazepinici (substanta se ataseaza de receptorul GABA postsinaptic si va creste
afinitatea pentru el pentru a se atasa si actiona in sensul inhibarii transmiterii sinaptice prin influx de Cl - nu deschid
canalul de clor in lipsa GABA);
 au efecte anxiolitice, sedatohipnotice (hipnoinductor), efect anticonvulsivant si miorelaxant;
 sunt substante liposolubile deci trec usor de bariera hemato-encefalica;
 se leaga de proteinele plasmatice in proportie de mai mult de 90%;
 isi manifesta actiunea tranchilizanta apoi se redistribuie in tesutul adipos (redistribuirea de la creier la alte tesuturi
este importanta pentru terminarea efectului;
 la gravide traverseaza placenta cu posibile efecte teratogene (malformatii) si dupa nastere traverseaza bariera
sange-lapte producand deprimare la sugar;
 in interactiune cu alte medicamente produce supradoza (risc de toxicitate cu alte medicamente) - cu substanta
respectiva (nu cu benzodiazepine) (interzisa asocierea dintre doua benzodiazepine deoarece poate aparea
competitie pentru situsul de legare cu scaderea reciproca a efectului);
 toxicologic are indice terapeutic mare de aceea supradozarile au rar risc letal (asocierea benzodiazepinelor cu
alcoolul - deprimant SNC se administreaza flumazenil ca antidot; soferi; munca ce necesita atentie/profesii care
necesita integritatea reflexelor)

Exemple: Alprazolam, Diazepam, Lorazepam, Temazepam, Oxazepam, Medazepam, Bromazepam, etc.

1. Medazepam (anxiolitic de zi - produce somnolenta redusa).

2. Alprazolam (Xanax)- are indice terapeutic mare (utilzarea in terapeutica la doze uzuale nu prezinta pericol, are risc
mai mic) si e medicament de electie in atacuri de panica si in depresia anxioasa.
3. Bromazepam (efect sedativ -are potenta mai mare decat Alprazolamul).
4. Diazepam - in functie de doza are urmatoarele indicatii:
- anxiolitic miorelaxant (max. 30 mg/zi);
- hipnoinductor (hipnotic - 5-20 mg la culcare);
- anticonvulsivant - doza e individualizata (la copil se administreaza intrarectal, i.m. sau i.v.)

3
ANTIDEPRESIVE

Depresia e starea de tristete exagerata insotita de afectarea gandirii care devine lenta si orientata spre elemente care
justifica starea afectiva alterata, si diminuarea marcata a activitatii psiho-motorii si a initiativei. Intensitatea e variabila:
- tristete normala (nepatologica);
- intensitate nevrotica;
- intensitate psihotica (starea de tristete poate fi resimtita ca o durere morala, gandirea prezinta elemente de idei si
interpretari delirante, in special idei de inutilitate si autoacuzare).
Foarte frecvent depresia asociaza ideea de suicid insa de obicei bolnavul depresiv este abulic (nu poate trece de la idee
la fapta) nefiind capabil sa isi puna in practica ideile.

Simptome:
- astenie (slabire generala a organismului);
- izolare;
- tulburari de somn;
- nemultumire;
- scadere apetit.

Tratamentele antidepresive trebuie sa dureze cel putin 6 luni. *Medicamentele antidepresive prin cresterea
disponibilului de neurotransmitatori (fie prin impiedicare metabolizare sau impiedicare recaptare) in fanta sinaptica ar
determina fenomene adaptative in sensul scaderii numarului de receptori presinaptici pentru neurotransmitatorii
respectivi si in special al receptorilor serotoninergici si alfa2 adrenergici presinaptici. Deci efectul antidepresiv se
datoreaza ingreunarii transmisiei sinaptice (scade numarul de receptori pentru neurotransmitatotii respectivi.

Clasificare antidepresive:
- antidepresive triciclice (inhiba recaptarea noradrenalinei si serotoninei);
- antidepresive inhibitoare specifice ale recaptarii serotoninei: Fluoxentina, Paraxentina, Sertralina, Escitalopram;
- antidepresive atipice;
- antidepresive inhibitoare ale monoaminooxidaza (MAO metaboliza catecolaminele).

ISRC se utilizeaza in:

- tulburare depresiva majora;
- tulburare anxioasa sociala;
- tulburare de panica;
- tratamentul si profilaxia recidivelor.

Reactii adverse:
- cefalee;
- agitatie;
- ameteli;
- insomnie;
- greata;
- diaree;
- sindrom serotoninergic -> hipertermie, agitatie sau chiar convulsii.

4
TULBURARI PSIHOTICE

Schizofrenia este o psihoza caracterizata prin deteriorarea proceselor de gandire si de raspunsuri emotionale
inadecvate. Tulburarea se manifesta prin halucinatii auditive, deliruri paranoide sau bizare sau prin vorbire si gandire
dezorganizate si este insotita de disfunctie sociala sau ocupationala semnificativa.
E caracterizata de secretie de serotonina si dopamina si de lipsa GABA. Se trateaza cu neuroleptice.

ANTICONVULSIVANTE

Convulsiile sunt contractii violente si repetate ale muschilor striati, localizate sau generalizate, provocate de descarcari
anormale si necontrolate ale unui numar mare de impulsuri din neuronii cerebrali. La baza aparitiei unei convulsii este
un ocar cerebral numit de obicei focar epileptogen care incepe la un moment dat si imprevizibil sa descarce impulsuri
sincron si cu o frecventa mare. Focarul de excitatie astfel constituit se extinde din aproape in aproape putand cuprinde
zone cerebrale mai mult sau mai putin extinse, pana la intreg creierul, si in functie de aceasta crizele pot fi partiale
(poate sau nu sa apara PC) sau generalizate (se insotesc intotdeauna de PC).

Tipuri:
- clonice: contractii musculare bruste, scurte, ritmice, cu pastrarea coordonarii intre contractia muschilor agonisti
si relaxarea muschilor antagonisti;
- tonice/tetanice: contractii generalizate, violente atat a agonistilor cat si a antagonistilor lipsind coordonarea.

*Convulsiile reprezintă descărcări electrice paroxistice excesive şi sincrone, datorate depolarizării neuronilor sistemului
nervos central. Crizele convulsive sunt o formă de manifestare a suferinţei cerebrale.
Depolarizarea excesivă neuronală este rezultatul degradării pompei de Na-K (hipoxemie, hipoglicemie, ischemie),
alterării potenţialului de membrană neuronală (hipocalcemie, hipomagneziemie), excesului de neurotransmiţători
excitatori faţă de cei inhibitori (hipoxie, ischemie, hipoglicemie, dependenţă de piridoxină.

Epilepsia este caracterizata prin descarcari de impulsuri anormale, bruste, cu modificare ale EEG cu sau fara tulburari ale
starii de constienta. Uneori poate sa apara hiperreactivitate vegetativa, crizele apar si dispar brusc si au durata variabila
In cazul epilesiei avem:
Grand mal epileptic: spasm tonic maximal pentru toata musculatura scheletica urmat de cadere si convulsii clonice
generalizate cu pierderea constientei (contractie cu PC);
Petit mal: apare pierderea de constienta brusca si de scurta durata cu sau fara activitate motorie si apar modificari pe
EEG (nu sunt insotite de convulsii sau cadere ci se manifesta sub forma unei intreruperi bruste a activitatii obisnuite cu
pierderea contactului cu mediul exterior pentru o perioada scurta de timp si dupa care bolnavul isi reia activitatea ca si
cum nu s-ar fi intamplat nimic).

*Tipuri de crize/convulsii
1. Crize comiţiale generalizate:
• Petit-mal (absence seizures) - caracteristice cel mai adesea copiilor, apar între 5 şi 12 ani şi se prezintă prin lipsa
temporară a conştienţei, câteodată persoanele privind în gol. Crizele încep şi se încheie brusc;
• Crize atonice (drop attacks) - produc pierderea bruscă şi temporară a tonusului muscular;

5
• Crize mioclonice - sunt reprezentate de contracţii rapide şi scurte ale muşchilor corpului, cel mai adesea având loc pe
ambele părţi ale corpului în acelaşi timp;
• Crize tonico-clonice (grand-mal/convulsii) - cel mai cunoscut tip de criză. În timpul fazei tonice, ritmul respiraţiei poate
scădea sau poate înceta, ea revenind în timpul fazei clonice la un ritm mai scăzut. În timpul fazei clonice au loc
convulsiile propriu-zise. În timpul episodului epileptic, limba şi buzele pot fi muşcate.
2. Crize comiţiale parţiale:
• crize parţiale simple: în aceste crize, conştienţa este menţinută. Totuşi, persoanele care au acest tip de crize îşi dau
seama că nu pot vorbi sau chiar nu se pot mişca până când criza nu a trecut. Ele îşi pot aminti exact ce s-a întâmplat în
timpul crizei.
Acest tip de criză poate modifica mişcările (prin mişcări anormale ale limbii sau clipit des s.a.), senzaţiile (se poate
modifica percepţia asupra lucrurilor; persoana poate simţi pe piele o briză sau poate auzi diferite sunete s.a.) şi emoţiile
(poate induce frica, furia, fericire s.a.).

• crize parţiale complexe (epilepsie psihomotorie): în timpul unei astfel de crize persoana are conştienţa pierdută sau
alterată, putându-se afla într-o stare asemănată de experţi unei stări de transă sau de vis. Persoana nu poate
interacţiona cu ceilalţi într-un mod normal, nu îşi poate controla mişcările, vorbirea sau acţiunile, nu ştie ce face şi nu îşi
va aminti la sfârşitul crizei ceea ce s-a întâmplat.
Status epilepticus - se caracterizează prin crize prelungite sau repetitive, fără o perioadă de recuperare între atacuri.
Aceste atacuri implică riscuri, dintre cele mai grave: obstrucţia cailor aeriene, acidoza, hipotensiune, hipertermie, edem
cerebral, hipoglicemie, alterarea funcţiilor SNC. Reprezintă o criză epileptică ce durează mai mult de cinci minute sau o
serie de mai multe crize în decurs de cinci minute, fără ca persoana să își revină la normal între aceste momente

Primul ajutor

Așezarea persoanei care are convulsii tonico-clonice pe o parte, în poziția de recuperare, împiedică lichidele să ajungă
în plămâni. Nu se recomandă introducerea în gură a degetelor, a unui șablon de ocluzie sau a unui apăsător de limbă,
deoarece ar putea induce voma sau mușcarea persoanei care acordă primul ajutor. Trebuie luate măsuri pentru a
preveni și alte răni. Nu sunt necesare, în general, precauțiile pentru coloana vertebrală.

Dacă o criză durează mai mult de 5 minute sau dacă apar mai mult de două crize într-o oră, fără a reveni la normal
între ele, aceasta constituie o urgență medicală cunoscută ca status epilepticus. Poate necesita ajutor medical pentru
a menține căile respiratorii deschise și protejate; pentru acest lucru, poate fi utilă intubarea nazofaringiană. Acasă,
tratamentul recomandat inițial pentru o criză de lungă durată este midazolamul, introdus în cavitatea bucală. Poate fi
administrat și diazepam, rectal. În spital, se preferă lorazepamul, administrat intravenos. Dacă două doze
de benzodiazepină nu sunt eficiente, se recomandă alte medicamente, cum ar fi fenitoina. Status epilepticus
convulsiv, care nu reacționează la tratamentul inițial, necesită internarea la secția de terapie intensivă și tratament cu
medicamente mai puternice, cum ar fi tiopentona sau propofolul.

Medicamentele anticonvulsivante scad nr. si intensitatea atacurilor convulsive (pot opri criza) sau care suprima sau
reduc convulsiile din diferite stari patologice (impiedica aparitia). Deci opresc/impiedica aparitia focarului epileptogen
sau impiedica extinderea excitatiei de la focarul epileptogen catre restul creierului. Mecanisme:
6
- blocheaza canalele de Na (Grand mal -carbamazepina, fenitoina);
- blocheaza canalele de Ca (Petit mal- etosuximida);
- potenteaza activitatea sistemului GSBS-ergic (barbiturice, benzodiazepine, vigabatrina, gabapentina).
Medicamentele antiepileptice sunt destinate sa actioneze la nivelul creierului deci trebuie sa traverseze bariera hemato-
encefalica ceea ce necesita ca aceste substante sa fie liposolubile. Alegerea medicamentului se face in functie de tipul
epilepsiei si in functie de reactiile adverse, respectiv de raportul beneficiu-risc:
- marele rau epileptic si convulsii tonico-clonice: carbamazepina, fenitoina, fenobarbital;
- micul rau epileptic: etosuximida;
- toate formele de epilepsie: acid valproic, lamotrigina.

Reactiile adverse inclus: sedare, inductie enzimatica (pot grabi eliminarea din organism a unor medicamente
administrate concomitent dar si a unor substante fiziologice cum sunt unele vitamine, in special B - anemie
megaloblastica cu deficit de fier, D - osteoporoza, K - fenomene hemoragice), fenomene digestive, reactii adverse
dermatologice, efect teratogen.

Reprezentanti:
Carbamazepina
Acidul valproic
*Fenitoina, Fenobarbital,Primidona, Etosuximida, Lamotrigina, Benzodiazepine (diazepam, clonazepam, clobazam)

1. Carbamazepina
- anticonvulsivant ce actioneaza prin blocarea canalelor de Na voltaj dependente deci determina scaderea fenomenelor
de excitatie la nivelul SNC in cazul epilepsiei (diminuare conducere impuls dureros in nevralgii);
- multiple reactii adverse: sedare, scade viteza de reactie, efecte inductoare enzimatice, hepatotoxicitate marcanta (se
monitorizeaza functia hepatica si doza), ameteli, diplopie, ataxie (miscari dezorganizate si tulburari de echilibru -
incapacitate de a coordona activitatea musculara in timpul miscarii voluntare, in absenta oricarui deficit al fortei
muscular);
- poate produce efecte teratogene (malformatii fat);
- se utilizeaza in: grand mal epileptic, unele forme de tulburari bipolare si nevralgia de trigemen.

2. Acidul valproic
- antiepileptic cu spectru larg ce actioneaza prin blocare canale de Na, Ca si cresterea disponibilului de GABA (probabil
prin inhibarea enzimei care degradeaza GABA);
- multiple reactii adverse: tulburari digestive, hepatotoxicitate marcata (se monitorizeaza functia hepatica si doza);
-poate produce efecte teratogene => contraind. in sarcina;
- se utilizeaza in: petit si grand mal epileptic, tulburari bipolare.

ANTIPARKINSONIENE

Boala Parkinson este caracterizata printr-un sindrom hiperton (tonus muscular ridicat- stare de contractie permanenta)
hipokinetic (scaderea capacitatii de miscare) datorat distrugerii idioaptice (boala independenta de alte boli ale
organismului; are propriile ei cauze) a unor neuroni dopaminergici din corpul striat. Abordarea terapeutica presupune
reechilibrarea raportului intre dopamina si acetilcolina:
- crestere activitate dopaminergica - crestere disponibil de dopamina/stimulare receptori dopaminergici;
- scadere activitate colinergica (medicamente blocante receptori colinergici).

in Parkinson: ↑ACH cu ↓dopaminei (hipokinezie)

7
cand avem ACH in exces apar simptome de tip colinergic: sialoreea (cantit. excesiva de saliva); sau produce hipertonie si
tremor al extremitatilor.

Reprezentanti:
Levodopa
Seleginina

1. Levodopa:
- precursor al dopaminei;
- poate suferi transformari pana la noradrenalina sau adrenalina astfel formarea unor cantitati mari de dopamina, NA si
adrenalina in periferie face ca levodopa sa prezinte importante reactii adverse sistemice de natura catecolaminergica
(tahicardie, aritmii cardiace, cresterea consumului de oxigen al miocardului, hipotensiune ortostatica, etc.);
- piridoxina (vit. B6) administrata concomitent e contraindicata (caci ea favorizeaza dopadecarboxilarea);
- de regula se asociaza cu carbidopa sau benserazida, substante care inhiba dopadecarboxilaza in periferie (unde e
levodopa metabolizata in cantitate mai mare) deci care cresc proportia de levodopa care strabate bariera hemato-
encefalica (caci dopamina nu poate) si deci creste eficacitatea si chiar scade reactiile adverse prin scaderea producerii in
periferie de dopamina, NA si adrenalina;
- dupa cativa ani efectul diminueaza progresiv sau chiar dispare (prin continuare distrugere neuroni dopaminergici -
datorat produsilor de metabolism ai dopaminei - deci un medicament ce inhiba metabolizarea dopaminei ar incetini
evolutia bolii) - se mareste doza dar se asociaza cu cresterea frecventei si gravitatii reactiilor adverse (hipotensiune
ortostatica, fenomene digestive, miscari coreo-atetozice, tulburari psihotice, etc.);
- se biotransforma hepatic la dopamina;
- uneori in fazele avansate dupa o ameliorare a simptomatologiei poate urma o revenire a manifestarilor caracteristice
ale acestei boli; “on-off” fara motiv; de aceea se poate asocia cu medicamente care prelungesc durata de viata a
dopaminei prin impiedicarea eliminarii acesteia din fanta sinaptica;
- reactii adverse: cele de natura catecolaminergica (efecte simpatomimetice de tip cardiovascular), stari paranoide
asemanatoare celor din psihoze, greata, varsaturi, etc.

2. Seleginina:
- inhiba MAO (enzima care degradeaza dopamina in creier si o face sa se transforme in ceva ce se poate elimina);
- biotransformarea este la amfetamina si metamfetamina;
- in asociere cu Levadopa prelungeste durata actiunii si amelioreaza efectul on-off;
- produce efecte amfetaminice de tipul: agitatie, insomnie, halucinatii.

*Amfetamina e simpatomimetic (creste disponibilul de catecolamine) ce determina cresterea excitabilitatii, inlaturare

senzatie de oboseala si somn cu cresterea fortei de contractie.

ANALGEZICE OPIOIDE

- opiacee -> compusi de origine naturala, proveniti din opiu (morfina, codeina);
- opioide -> includ opiaceele si substantele de sinteza sau semisinteza care actioneaza asupra receptorilor opioizi;
- etape de combatere a durerii: analgezic antipiretic (paracetamol, metamizol) -> AINS -> analgezice opioide;
- pt. durere moderata pana la puternica/severa (medicamente care combat durerea - analgezice);
- 2 componente ale durerii: - perceperea durerii (cel mai mic stimul la care pacientul resimte durere);
- reactia la durere. (panica, anxietate, cresterea tensiunii, ipohondrie);
- se utilizeaza in durerea postoperatorie, neoplazica, dar si in durerea cronica.

Receptorii pt. opioizi sunt μkσ:

8
μ (miu):
- analgezie supraspinala (scadere/pierdere sensibilitate la durere);
- deprima centrul respirator;
- constipatie (scad motilitatea tubului digestiv si contracta sfincterele);
- euforie (la inceput disforie) si sedare;
- dependenta fizica ;
- mioza (semn al intoxicatiei!);
- greata, varsaturi;
- retentie urinara.

k:
- analgezie supraspinala (mai sus de maduva spinarii);
- deprimare respiratorie slaba;
- disforie si halucinatii (pacientul este agresiv dar nu vorbeste, se simte neplacut);
- produc sedare;
- produc efecte psihomimetice.

σ (delta):
- deprimare respiratorie doza dependenta
- scaderea motilitatii gastrointestinale;
- *favorizeaza efectele actionarii receptorilor miu si k.

Analgezicele opioide inhiba durerea (atat perceperea cat si reactia) actionand la nivelul cailor ascendente spinotalamice
si la nivelul centrilor nervosi.

Farmacocinetica analgezicelor opioide:

- subst liposolubile (pentru a trece de bariera hemato-encefalica);
- au absorbtie buna;
- se leaga de proteinele plasmatice in proportie de aprox. 70%;
- difuzeaza prin membrana hemato-encefalica, placentara si prin bariera sange-lapte => duce la deprimarea respiratorie
la fat si sugar si sindrom de abstinenta la nou nascut (stare de excitatie psihomotorie, dureri generalizate, diaree).

Farmacodinamie - farmacotoxicologie
SNC:
- analgezic cu efect euforizant si deprimarea centrului respirator;
- produce sedare cu scaderea capacitatii de concentrare => nu se utilizeaza la soferi si profesii care necesita atentie.

Ap. Resp.:
- deprimare respiratorie prin mecanism central + bronhoconstrictie (care apare prin mecanism dublu: eliberare de
histamina si efect PSM);
*Codeina - deprima centrul tusei si se utilizeaza in combinatie cu Paracetamol.

Ap. digestiv:
- scade motilitatea, se contracta sfincterele, scad secretiile => constipatie;
*Codeina este utila in tratamentul diareei neinfectioase.

Ap. renal:
- scade tonusul, se contracta sfincterele => retentie urinara.
9
Ochi: mioza.

Alte actiuni:
- obisnuinta pentru efectul analgezic si deprimant respirator;
- farmacodependenta fizica care la oprirea brusca determina sindrom de abstinenta (stare de excitatie psihomotorie -
medicamente sedative/anxiolitice, dureri generalizate - analgezice neopioide, diaree - codeina)

Reprezentanti:
Codeina
Tramadol
Morfina
Derivati de morfina
*primele 2 cele mai slabe cu indice terapeutic mare
*Petidina, Fentanil, Loperamida

Tramadol
Farmacodinamie: analgezic cu mecanism mixt (antagonist pe alti receptori):
- agonist total pe rec. Opioizi;
- mecanism monoaminergic spinal cu inhibarea recaptarii noradrenalinei si serotininei la nivelul cailor
descendente inhibitoare ale durerii.

Farmacotoxicologie:
- efecte secundare de tip opioid cu greata, varsaturi la doze uzuale;
- deprimare respiratorie si sedare la doze mari;
- manifestari adrenergice: tahicardie si HTA;
- la doze uzuale s-au raportat convulsii (=> contraind. la epileptici);
- exista risc de abuz si dependenta dar este contraindicata oprirea brusca a tratamentului;
- nu se administreaza la soferi si persoane ce necesita atentie.

Farmacoterapie:
- indicat in dureri moderate, acute si cronice, care nu raspund la analgezicele antipiretice sau la pacientii care au
contraindicatie AINS.

*Se deosebesc agoniști puri (morfină, fentanil), agoniști parțiali (buprenorfină), agoniști-antagoniști (pentazocină) și

cu acțiune mixtă (tramadol).

Agoniștii puri nu prezintă așa-numitul efect de plafonare: efectul analgezic crește simultan cu creșterea dozei, chiar

dacă aceasta din urmă poate fi limitată de apariția efectelor adverse.

Agoniștii parțiali prezintă un efect de plafonare în anumite circumstanțe.

Agoniștii-antagoniști au efecte agoniste asupra unor receptori și antagoniste asupra altora. De exemplu, pentazocina

este un agonist pentru receptorii κ și un slab antagonist pentru receptorii μ și δ. La pacienții care nu au utilizat recent

opioide („naivi la tratamentul cu opioide“) pentazocina exercită efecte agoniste, dar la o persoană dependentă de

opioide poate precipita apariția sindromului de abstinență prin exercitarea efectelor antagoniste.
10
Deși agoniștii-antagoniști sunt uneori ziși și „micști“, unii autori rezervă termenul „mixt“ pentru agenții opioizi care

acționează și prin alte mecanisme decât prin interacțiunea cu receptorii opioizi, de exemplu tramadolul și

tapentadolul, care acționează și asupra căilor monoaminergice centrale, inhibând recaptarea noradrenalinei și

serotoninei; uneori este inclusă aici și petidina, care are și efecte anticolinergice și anestezice locale, dar și fentanilul,

considerat uzual agonist pur, pare să aibă efecte anticolinergice.

11