Frunze de afin - Myrtilli folium Vaccinium myrtillus L.

( Afin ) Familia Ericaceae Materia prima: Myrtilli folium - frunze ovate sau eliptice, lungi de 1-3 cm, late de 0,6-2 cm rotunjite la baza, foarte scurt petiolate, fin serate pe margini, cu nervatiunea evidenta pe dos, de culoare verde deschis, caracteristica. Fara miros, gustul slab, astringent. Compozitia chimica: Frunzele conin cca. 10% tanin, acid chinic, ericolina, cantitati mici de arbutozid, derivati flavonici ( cvercetina libera i sub forma glicozidata) etc. Fructele contin 6-15% tanini, zaharuri, acizi organici ( citric, malic, oxalic, lactic, chinic), pectine, b-caroten, vitamina C si din complexul B, derivati antocianici: mirtilina a i b, saruri minerale etc. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: Frunzele i fructele de afin au proprietati astringente datorita taninului. Au activitate antibiotica, modificand favorabil flora patogena intestinala. Actiunea hipoglicemianta a frunzelor de afin este controversata. Frunzele intra in compozitia ceaiului dietetic. Anason - Anisi fructus Pimpinella anisum L. ( Anason ) Familia Umbelliferae Materia prima: Anisi fructus - fructe pubescente, acoperite cu peri aspri, foarte scurti. De forma ovala, subcordate la baza, de 3-5 mm lungime si 2-3 mm grosime. fiecare fruct este format din doua mericarpe (achene) unite intre ele, greu separabile, fiind ornamentate cu 5 coaste liniare, 3 dorsale si 2 marginale, echidistante. In partea superioara se observa stilopodul in forma de disc purtand resturile stilulilor, iar la baza un peduncul subtire. De culoare cenusiu - verzui sau galbene - cenusii, au miros placut, caracteristic, aromat, gust dulceag, slab arzator. Compozitia chimica: Fructele contin 2-3% ulei volatil format din 80-90% anetol, metilcavicol sau izoanetol, cantitati mici de cetone si aldehide anisice si aldehida acetica; 10-20% lipide, colina, 20% substante albuminoide (protide), zaharuri, amidon, 610% substante minerale. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: Datorita uleiului volatil au actiune expectoranta, carminativa si galactogoga. Excita peristaltismul intestinal, stimuleaza secretia salivara, gastrica, intestinala si pancreatica. Asupra sistemului nervos central, in doze terapeutice, au efect stimulant in special asupra centrilor respiratiei si circulatiei. Supradozate, preparatele pe baza de ulei volatil de
1

anason (sau fructele in cantitati peste 5 g pe zi) produc stari de excitatie puternica manifestate prin insomnii, excitatii motorii si psihice, tulburari de vorbire, euforie, urmate de convulsii puternice, dupa care pot aparea stari cometoase si puternica depresiune asupra sistemului nervos central. Utilizarea indelungata chiar in doze mai mici produce iritarea mucoaselor digestive. Se utilizeaza in anorexii si dispepsii, ca expectorant, carminativ si corectiv al gustului unor medicamente. Intra in formula "Species pectoralis" (FR.VIII); uleiul volatil in Calmotusin, Carbocif, Gastrosedol, in spirtul de amoniac anisat, in spirtul de clorura de amoniu anisat, tinctura etc. Contraindicat in gastrite hiperacide si ulcer gastric si duodenal, enterocolite cronice si acute. Anghinare - Cynarae Folium Cynara scolymus L. (Anghinare ) Familia Asteraceae Materia prima: Folium Cynarae -frunze mari 1-2 penat partite aproape glabre pe fata superioara, tomentos paroase pe fata inferioara, cu lobi neregulat rotunjiti sau ascutiti, cu sau fara spini. De culoare verde sau verde-albicioasa pe fata superioara si albcenusie pe fata inferioara. Fara miros specific cu gust foarte amar. Compozitia chimica: Frunzele contin 0,2-0,3% cinarina, acid clorogenic, polifenoli, flavonozide ( cinarozida i scolimozida, luteolin 7- glucozida, luteolin 7- rutozida ), un principiu amarcinaropicrina, mucilagii, tanoizi, peptine, zaharuri, acid malic, acid lactic, derivati triterpenici, saruri de potasiu si magneziu. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: coleretic, hepato -protector, stimulent al metabolizarii colesterolului in ficat, depurativ, contribuie la eliminarea acidului uric, creste functia antitoxica a ficatului, diuretic si tonic amar. Armurariu - Cardui mariae fructus Silybum marianum (L.) Gartn. (Carduus marianus L.) (Armurariu) Familia Compositae Materia prima: Cardui mariae Fructus - , fructele achene lungi de 6-7(8) mm, netede, de culoare galbena bruna pana la bruna - negru, uneori brune cu pete mai inchise. Fara miros sau gust caracteristic. Compozitia chimica: Dupa unii autori, in planta s-au identificat saponozide; fitomelane in uleiul volatil extras din planta: dodeca - 1,11 - dien - 3,5,7,9 tetraina; fructele contin derivati fenolici; flavonoizi, acid fumaric etc.

Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: Planta a fost utilizata in trecut ca tonic-amar stimulent al digestiei si ca febrifug. In prezent intereseaza din punct de vedere fitoterapeutic fructele care actioneaza asupra hepatocitelor, obtinandu-se din ele produse farmaceutice cu actiune hepatoprotectoare. Busuioc - Basilici herba Ocimum basilicum L. ( Busuioc ) Familia Labiatae Materia prima: Basilici herba - formata din tulpini si ramuri tinere acoperite cu frunze de culoare verde, terminate cu sau fara inflorescente; florile au corola alba sau alburie - roz cu tubul scurt, bilabiata. Mirosul este placut aromat, caracteristic, gustul aromat specific. Compozitia chimica: Ulei volatil (0,10-0,20%) cu compozitia chimica diferita in functie de chemotipul de la care provine: linalol, metilcavicol sau estragol, cineol, camfor, a-pinen, cinamat de metil, eugenol, acid oleanolic, anetol, b-sitosterol; saponozide triterpenice, tanoizi etc. Semintele sunt bogate in mucilagii. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: Putin studiata din punct de vedere farmacodinamic. Utilizat empiric in tulburari gastro - intestinale, ca stimulent al digestiei, ca diuretic sau in inflamatii ale cailor respiratorii. Uleiul volatil are proprietati antimicrobiene si antifungice. Se utilizeaza si in industria parfumurilor. Coada calului - Equiseti herba Equisetum arvense L. (Coada calului) Familia Equisetaceae Materia prima: Equiseti herba este constituita din tulpini sterile, subtiri, brazdate de 6 19 coaste pronuntate, aspre, cu lacuna centrala mica. Vaginile ( tecile ) sunt cilindrice, de culoare verde, cu 6 19 dinti mai inchisi la culoare. Ramurile sunt de obicei simple, rar ramificate, de obicei 4 muchii adanci i fara lacuna centrala, aspre la pipait. Fara miros, fara gust, mestecata intre dinti scartaie. Nu se admit pari brunificate, resturi de rizomi sau alte specii de Equisetum. Pentru a evita confuzii si substituiri nu se admit tulpini fertile, desi sub aspect farmacodinamic si acestea au actiune similara tulpinilor sterile.. Compozitia chimica: Dintre componentele principale identificate menionam acidul sicilic 5 7 % n materia prima uscata, din care 10 20 % se afla sub forma solubila, o saponina equisetonina ( cca 5 % ) substanta cu proprietati slab hemolitice care prin hidroliza da arabinoza, fructoza si equisetogenina. Alaturi de aceste componente principale, planta mai
2

contine galuteolina i izoquercetina, substante de natur flavonoidica, alcaloizii 3-metoxipiridina, nicotina, palustrina i palustridina, articulatidina i izoarticulatidina substante de natura glicozidica considerate ca antivitamine B1, o fitouterina bsitosterolul, acid malic i oxalic, gliceride ale acizilor stearic, linoleic, linolic i oleic, dimetil sulfone, vitamina C i urme de ulei volatil. In sporii de E. arvense i E. maximum au fost identificati acizi cu lant lung a, w-dicarboxilici prezenti n fractiunea lipidica. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: Unii autori atribuie efectele diuretice prezentei acidului silicic, iar altii equisetoninei. S-a demonstrat pe cale experimentala ca fractiunile extrase in alcool au o actiune diuretica puternica fata de extractele apoase obtinute la cald, deoarece in timpul fierberii substantele organice responsabile de actiunea diuretica s-ar distruge. In ceea ce priveste actiunea hemostatica cunoscuta inca din antichitate, cercetarile efectuate in vitro au demonstrat ca sucul celular proaspat de E. maximum, care are, dupa cum s-a aratat, o compozitie chimica foarte asemanatoare speciei E. arvense, are actiune anticoagulanta. In schimb, sucul celular proaspat in vivo administrat la animale de laborator are actiune coagulanta a sangelui. Dupa neutralizare, acest suc se separa in doua fractiuni, un precipitat i o solutie limpede. S-a demonstrat, de asemenea, ca precipitatul are actiune coagulanta, in timp ce lichidul limpede rezultat in urma neutralizarii, anticoagulanta. Cercetarile recente atribuie actiunea anticoagulanta in vitro prezentei acizilor fosforici si aconitici, acizi care in organismul animal se inactiveaza repede, ramanand numai substante cu proprietati coagulante. Aceste experimentari demonstreaza actiunea coagulanta si justifica utilizarea extractelor fluide din E. arvense i E. maximum ca hemostatic in metroragii, menoragii, epistaxis sau hemoragii de alta natura si in tratamentul hemoroizilor. In prezent, preparatele din aceste doua specii se utilizeaza in primul rand pentru actiunea diuretica si decloruranta si in tratamentul hemoragiilor mentionate. Contraindicate, la cei cu litiaza renala, preparatele din speciile de Equisetum mentionate se utilizeaza ca remineralizant adjuvant in tuberculoza pulmonara. Actiunea hemostatica este explicata de unii autori printr-o marire a numarului de eritrocite, ceea ce este valabil mai ales in tratamentul anemiei secundare post-hemoragice, in timp ce anemiile primare ( cloroza i anemie hipocroma ) nu se constata nici o actiune. S-au obtinut rezultate bune in anemiile secundare la bolnavii de neoplasm gastric,

metroragii, endometrice si ulcer gastric, in schimb nu s-au obtinut rezultate in anemia alchilica si in cloroza. Coada soricelului - Millefolii flos Achillea millefolium L. (Coada soricelului) Familia Compositae ( Asteraceae ) Materia prima: Inflorescente in forma de corimb, compus din capitule sau capitule izolate. Capitulele, alungit oval cu diametrul de 2 - 5 mm, sunt acoperite la exterior cu bractee eliptice, cu marginea bruna denticulata catre varf. Receptaculul conic, prevazut cu scuame ciliate, poarta la exterior cinci flori femele ligulate, obovate tridintate, albe ( mai rar roz sau rosii ). Florile centrale sunt in numar de 5 - 20, hermafrodite, galbui sau alb-cenusii, cu corola tubuloasa si pentalobata. Miros caracteristic, gust aromat i amar. Compozitia chimica: Inflorescentele contin pana la 0,50% ulei volatil. Din unele zone ale tarii s-au recoltat probe de inflorescente care uscate n conditii naturale, la aer, au avut un continut de pana la 0,80% ulei volatil bogat in camazulen. Uleiul volatil contine 8 - 10 % compusi triterpenici monociclici, precum si triterpene biciclice ca : d-?-pinen, 1-borneol, triona, carifilen, alte sesquiterpene si alcooli sescviterpenici, acid salicilic, formic, acetic, izovalerianic si camazulen. Continutul in camazulen variaza intre 0,01 si 0,10 % in inflorescenta. Continutul in camazulen difera in functie de specie, momentul infloririi, caracterul individual, modul de uscare, depozitare etc. Pe langa ulei volatil, partile aeriene ale plantei contin o substanta amara de natura glicoalcaloidica achileina, tanin ( cca. 3 % ), acid aconitic, aspargina, colina, acid ascorbic ( cca. 0,30 % ), ulei gras ( cca. 2 % ) format din acizii linoleic, oleic, miristic, palmitic si gliceride ale acestor acizi, alcool cerilic liber si sub forma de acetat, rezine ( cca. 0,6 % ), saruri de magneziu etc. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: Cercetarile stiintifice au demonstrat ca achileina reduce timpul de coagulare a sangelui, mareste chiar de 4 ori cantitatea de bila secretata si reduce tensiunea arteriala probabil datorita continutului in colina. Datorita componentelor din uleiul volatil si in special camazulenului, are proprietati antiinflamatorii, usor antiseptice si protectoare impotriva radiatiilor, epitelizante. Extractele de flori au actiune antibioticain timp ce extractele apoase sunt inactive. Inflorescentele recoltate in plina perioada de inflorire, pot inlocui musetelul ca sursa de azulen.

Catina - Hippophae Fructus Hippophae rhamnoides L. ( Catina ) Familia Elaeagnaceae Materia prima: Fructus Hippophae -.in stare proaspata se recolteaza fructele intregi, nepatate, de forma globuloasa, izolate sau in grupuri de 2-3, de culoare galbena-portocalie. Mirosul slab, caracteristic, gust acrisor, slab amarui Compozitia chimica: vitamina C, carotenoide dizolvate intr-un ulei gras, izoramnetol, vitaminele B1 si B2, acid folic, acizi grasi nesaturati si fitosteroli, inozitoli, acid nicotinic. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: Datorita compozitiei chimice fructele de catina constituie o valoroasa sursa polivitaminica, din fructe se prepara sucuri, siropuri, marmelada, gem. Sucul de fructe liofilizat poate fi intrebuintat la prepararea unor comprimate polivitaminizate. Captalan - Petasites folium Petasites hybridus L. (Captalan ) Familia Compositae Materia prima: frunze mari - putind depasi 80 cm, rotunde si cu baza cordata, margine dintata, pe fata flabre, iar pe spate cu peri mici si desi care nu se ruleaza; petiol lung de 30-80 cm, gros si canaliculat la P. hybridus si compact la P. kablikianus. Compozitia chimica: Frunzele contin ulei volatil, mucilagii, inulina, rezine, tanin, o substanta amara de natura glicozidica, substante de natura proteica, acid a-aminoadipic, saruri minerale. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: In trecut aceste specii datorita proprietatilor diuretice si diaforetice au fost utilizate in boli infectioase, in special in pesta, de unde si denumirea populara la unele popoare. Alte date se refera la utilizarea preparatelor de Petasites ca expectorant in bronsitele catarale, ca antiasmatic, ca hipotensiv etc. Cercetarile stiintifice din ultimele doua decenii au confirmat efectele hipotensive in unele forme de hipertensiune arteriala si actiunea antispastica a unor extracte sau subtante pure obtinute din aceste specii. La specia P. hybridus componenta predominant este furanopetazina. Cercetarile farmacodinamice efectuate asupra speciilor romanesti au pus in evidenta o actiune antispastica intensa de tip papaverinic ( de tip musculotrop ), fapt care deschide perspectivele valorificarii terapeutice acestor specii atat de raspandite in Carpati.

Chimion - Carvi fructus Carum carvi L. (Chimion) Familia Umbelliferae Materia prima: Carvi fructus fructe ovoide oblongi, usor arcuite, formate din doua achene prinse pe un carpofor bifidat. Au 3-7 mm lungime, 1-1,5 mm grosime, de culoare cenusie-bruna, fiecare achena avand cate 5 coaste bine distincte, echidistante, mai deschise la culoare. Culoarea achenelor este cenusiebruna. Mirosul caracteristic, puternic aromat, gustul intepator, amarui. Compozitia chimica: Fructele conin 3-7% ulei volatil format din 50-60% carvona, 30% limonen, dehidrocarvona, dihidrocarveol, 10-20% lipide, 20% substante albuminoide, 5-6% substante minerale, amidon, glucide, rezine, tanoizi etc. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: Fructele au proprietati stomahice, carminative, galactogoge si stimulente. Se administreaza in doze de 0,5-2 g pe zi, in mai multe reprize sub forma de pulbere sau infuzie. Se administreaza la copii mici, pentru combaterea colicilor cat i la mamele care alapteaza. Sub acest aspect se considera ca este cel mai important produs vegetal, cu actiune carminativa. Fata de fenicul si anason, efectul carminativ al produsului poate fi astfel caracterizat: Carvi fructus, Foeniculi fructus, Anisi fructus, actiune ce descreste de la chimion la anason in aceeasi masura in care actiunea expectoranta creste. Actiunea carminativa este foarte importanta, deoarece pe de o parte, prin indepartarea meteorismului se actioneaza asupra starii psihice a bolnavului, iar pe de alta parte se intervine cauzal asupra bolii, prin aceea ca inima si vasele sunt degrevate, lucru deosebit de util mai ales pentru bolnavii cu insuficienta cardiaca sau scleroza coronariana. Pe de alta parte, chimionul este si un condiment important. Actiunea carminativa provoaca declansarea secretiei gastrice, influenteaza peristaltismul intestinal, tensiunea arteriala si chiar functiile cordului. Cimbrisor de camp - Serpylli herba Thymus serpyllum L. ( Cimbrisor de camp) Familia Labiatae Materia prima: Serpylli herba - formata din partile aeriene nelignificate recoltate in timpul infloririi. Se prezinta sub forma de tulpini in 4 muchii sau rotunde, paroase sau glabre cu lastari sterili si ramuri florifere. Frunzele mici, rigide, cu o nervura mediana si cate 3 nervuri laterale proeminente, scurt petiolate, ovateliptice, pana la oblungi, la varf rotunjite, glabre, cu marginea plana sau usor recurbata. Florile mici, de culoare rosie sau roz dispuse in glomerule. Miros
4

placut caracteristic, patrunzator, gustul puternic aromat. Compozitia chimica : 0,5 1,2% ulei volatil cu compozitie foarte variata in functie de specie si provenienta. Contine borneol, carvacrol, timol, ?terpineol, cineol, p-cimol, mircen, -cariofilen etc. In tara noastra, dupa unele cercetari preliminare efectuate rezulta existenta a cel putin doi chemotaxoni in care predomina fie componentele mentionate, fie limonenul si citralul. Materia prima mai contine acid ursolic, acid cafeic, 4-8% tanin, glicozide flavonice, derivate ale apigeninei si luteolinei, o substanta amara serpilina, saruri ale acidului malic etc. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice : Datorita in special componentelor uleiului volatil are actiune diaforetica, diuretica, coleretica, antihelmintica si antiseptica intestinala. In cazul in care predomina in uleiul volatil componentele similare speciei Th. vulgaris are actiune calmanta asupra tusei. Se recomanda ca stomahic-aromatic in tusea spastica, convulsiva si astmatica. Nu se administreaza in dispepsii si hipopepsii grave inhiband activitatea enzimatica si nici in insuficienta pancreatica. Intra in compozitia ceaiurilor antiastmatic, antidiareic si ceaiului pentru gargara. Ciubotica cucului - Primulae flos Primula officinalis L. Hill (P. veris var. aofficinalis L., Primula elatior (L.) Grufb. ( Ciubotica cucului ) Familia Primulaceae Materia prima: flori in umbele simple, catifelat paroase, cu 6-18 flori pe tipul 5, corola tubuloasa, mai umflata la P.officinalis si batand spre galbui, iar la P.elatior neumflata si cu 5 coaste verde - inchis, corola din 5 petale galbene - aurii ( P.officinalis ) sau galbene - sulfurii ( P.elatior ), cu o pata portocalie la baza. Compozitia chimica: Florile de ciubotica cucului contin saponozide si flavone. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: Datorita saponozidelor triterpenice au actiune expectoranta, emetica si secretolitica. Actioneaza ca topic. Intern se recomanda in bronsite, expectorant, secretolitic si emetic, iar extern in tratamentul contuziilor.

Codite de cirese - Cerasorum stipites Cerasus avium L. ( Cires ) Familia Rosaceae Materia prima: Se prezinta sub forma de fragmente subtiri , de 0,5-1 mm, si lungi de 4-5 cm. Sunt cilindrice, insa la cele doua capete se largesc circular. Culoarea este brun verzuie, frecvent brun roscate. Mirosul este slab caracteristic, iar gustul amarui si astringent. Compozitia chimica : Contin flavonoide, saponine, saruri de potasiu, taninuri catehice, proantocianidoli. Acestia din urma pun in libertate, prin solvoliza, un singur monomer antocianic si anume, clorhidratul de cianidol. La dozare, in cozile de cirese s-a obtinut un continut de 4,2g%, iar in cozile de visin, 3,1g%. Dintre flavone, au fost identificate dihidrovogonina, genisteina, naringenolul si cvercetolul. Dihidrovogonina este mai abundenta in coditele de cires. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice : Actiunea farmacodinamica este determinata de sinergismul dintre flavonoide, saponina si saruri de potasiu. Reprezinta unul dintre cele mai utilizate diuretice vegetale. In tratamentul cu acest diuretic se recomanda administrarea de pana la 5 litri decoct pe zi. Intra in compozitia Ceaiului diuretic. Produsul a fost oficializat in Farmacopeea Romana Ed. VIII-a. Coriandru - Coriandri fructus Coriandrum sativum L. ( Coriandru ) Familia Umbelliferae Materia prima: Fruct glabru, globulos sau sferic cu diametrul de 4-5 mm, cu carpofor intreg si doua mericarpe (achene) concave la partea comisurala si convexe la partea exterioara, de cele mai multe ori unite. Fiecare mericarp este prevazut cu 5 coaste primare longitudinale, flexuos ondulate si 4 coaste intercalate pronuntate si crenelate. In partea superioara a fructului se observa stilopodul. Fructele au culoare galbena sau galbena-maronie-deschis. Mirosul si gustul la fructele uscate aromat, caracteristic, placut. La cele verzi dezagregabile. Compozitia chimica: 0,20-1% ulei volatil format din 60-70% d-linalol sau coriandrol, geraniol, cimol, pinen, terpinen, felandren, dipentene, acid petroselinic etc.; 15-20% lipide, 10% amidon, 4-5% substante minerale, pectine etc. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: Actiune carminativa si stomahica, utilizat si corectiv pentru unele medicamente (uleiul volatil). Are proprietati bactericide si fungicide. Utilizat si in industria alimentara ca aromatizant si condiment. Indicat in anorexii si dispepsii. Intra in compozitia
5

ceaiului contra colicilor pentru copii, in ceaiul gastric nr. 2 si in ceaiul tonic aperitiv. Intra si in compozitia apei aromatice cu care se prepara apoi tinctura de malat de fier. Crusin - Frangulae cortex Rhamnus frangula L. (Crusin, lemn cainesc, patachina) Familia Rhamnaceae Materia prima: Frangulae cortex - Conform monografiei din farmacopee, produsul Frangulae cortex este format din scoartele recoltate de pe ramurile si trunchiurile in virsta de 3 - 4 ani ale arbustului Rhamnus frangula, din familia Rhamnaceae. Se prezinta sub forma de fragmente plate sau rasucite in tuburi i jgheaburi. Suprafata externa este acoperita de crapaturi neregulate si lenticele albicioase, alungite transversal. Fata interioara este fin striata longitudinal. In ruptura este mai neteda catre exterior si fibroasa catre interior. De obicei, prezinta lungimi de15 - 30 cm, grosimea scoartelor fiind de maximum 2 mm. Culoarea externa este brun-cenusie, adesea cu pete albe datorita lichenilor, pe cand fata interna este portocalie sau brun-galbuie la scoartele mai vechi. Daca se zgarie fata externa apare imediat, in profunzime, un strat de culoare rosie. Gustul este la inceput mucilaginos, apoi usor amar, slab astringent, iar mirosul este slab. Prin stropire cu solutie diluata de hidroxid de potasiu sau sodiu sau cu apa de var, suprafata interna se coloreaza in rosu-visiniu. Compozitia chimica: Scoarta de crusin contine ca principii active 2 - 6 % antracenozide si agliconii lor. Acestia se gasesc in cantitati mai mari in scoartele mai in varsta, recoltate de pe trunchiul arbustului, cantitatea maxima acumulandu-se la inceputul perioadei de vegetatie, primavara. Contin glicozide antrachinonice : glucofrangulozida si frangulozida. In scoarta proaspata nu exista insa forme antrachinonice, demonstrat de faptul ca acestea nu dau reactia Borntrger, decat dupa oxigenarea cu apa oxigenata. Se admite ca in scoarta proaspata se gaseste o diantrona care in timpul uscarii este oxidata la antrachinona. Aceasta este bis-glucozidoramnozida frangulaemodol di - hidrodiantronei. In timpul procesului de uscare - oxidare diantrona se scindeaza in doua nuclee antrachinonice, rezultatul fiind glucozido ramnozida frangulaemodolului. Deoarece ramnoza este legata glicozidic de frangulaemodol, in pozitia 6, atat sub forma alfa - cat si beta - glicozidica, exista doua combinatii asemanatoare care difera numai din punct de vedere sferic si care se numesc glucofrangulozida A si B. Prin hidroliza enzimatica,

molecula de glucoza se scindeaza usor, ramanand combinatia ramnozidica, respectiv frangulozidele A i B. Mai departe, eliberand si molecula de ramnoza, ramane agliconul frangulaemodolul. Alaturi de substantele aratate mai sus au mai fost identificate glicozide ale crizofanolului si fiscionei, de asemenea diantrone, dar cu mai mica semnificatie din cauza cantitatilor reduse. Scoarta de frangula mai contine o serie de substante ca principii amare, mucilagii, o saponina, sitosterol, flavone si chiar urmele a doi alcaloizi peptidici, denumiti frangulina si franganina, tanozide, ceruri si saruri minerale. Cercetarile mai recente efectuate in tara noastra au pus in evidenta 1 sau 8 monoglucozidemodina. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: Scoarta de frangula se administreaza ca laxativ sau purgativ, in functie de doza. In stare proaspata poseda actiune drastica cu colici i vomismente, din care cauza este utilizata numai dupa uscare. Actiunea laxativa se manifesta la cca.10 ore de la administrare prin stimularea motilitatii intestinului gros. Glucozidele pure, extrase din scoarta de frangula, determina o actiune relaxanta asupra ansei intestinale si numai extractele totale actioneaza prin marirea peristaltismului intestinal. Acesta se explica prin prezenta agliconilor oxidati in extracte, deoarece glicozidele pure, in absenta unei enzime hidrolizante, nu au actiune purgativa. Prin pastrare timp de un an sau uscare timp de o ora la 100C, formele reduse, sub actiunea unei enzime oxidante termostabile, sunt trecute in forme antrachinonice lipsite de actiune emetica si spastica. Daca urina este alcalina, se va colora, la administrarea de preparate de frangula, in rosu. Produsul intra in compozitia unor specialitati si anume, sub forma de extract uscat in Carbocif, in Cortelax,Laxatin si in Lichiorul purgativ. De asemenea asociat cu alte produse vegetale, face parte din compozitia ceaiului hepatic, laxativ, laxativ antihemoroidal si al pulberei laxativ purgative. Fenicol - Foeniculi fructus Foeniculum vulgare Mill. ( Fenicul, anason dulce, molura) Familia Umbelliferae Materia prima: Foeniculi fructus - fructe formate din doua mericarpe (achene) de obicei libere, glabre, eliptic - oblongi, usor arcuite sau drepte, lungi de 4 10 mm, groase de 1,5 - 4 mm, cu 5 coaste longitudinale foarte proeminente, dintre care cele doua marginale mai dezvoltate. La partea superioara se observa un stilopod latit si resturile stigmatelor. Achenele sunt de culoare cenusiu - verzuie pana la brun - verzui, iar coastele longitudinale galben 6

verzui. Mirosul placut, caracteristic, aromat, gustul dulceag, slab arzator. Compozitia chimica: Fructele contin 2 - 6 % ulei volatil format din 50 - 60 % anetol, limonen, pinen, fencona, esdragol etc., la varietatea dulce si din felandren la varietatea amara ; lipide ( cca. 15 % ), aleurona (cca. 20 % ), derivati cumarinici, flavonoide ( cvercetin sau camferoglicozid ), flavonol-3glucuronid, zaharuri 7 - 8 % substante minerale, mucilagii, ceruri, stigmaterina etc. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: Datorita componentelor de ulei volatil are actiune antispastica si carminativa, stimuleaza secretia lactica, fluidifica secretiile bronsice si are proprietati sedative. Prin depasirea dozelor terapeutice survin aceleasi efecte ca in cazul fructelor de anason. Se recomanda ca antispasmodic, carminativ si expectorant in bronsite. Intra in compozitia ceaiului anticolitic, contra colicilor nr. 2, contra colicilor pentru copii, ceai gastric nr. 2, ceai pectoral, pulbere laxativ purgativ etc. Fructele de fenicul sunt contraindicate in ulcerul gastric si duodenal, enterocolite cronice i acute. Frunze de nuc - Juglandis folium Juglans regia L. ( Nuc) Familia Juglandaceae Materia prima: Juglandis folium - foliole, oblong ovate, acute sau scurt acuminate, cu marginea intreaga, formeaza frunze imparipenat compuse, cu 59 foliole. Sunt glabre pe fata superioara prezentand pe fata inferioara, la jonctiunea nervurilor, peri tectori si glandulari. Lungimea foliolelor este de 6-15 cm, latimea de 3-8 cm, culoare verde inchis pe fata superioara, mai deschise pe partea inferioara, cu tendinta de brunificare in timp. Gust astringent si amarui, este usor aromat caracteristic. Compozitia chimica: Foliolele contin pana la 10% taninuri elagice si derivati de naftochinona, acestia din urma constituind principiile active ale produsului vegetal. Ca derivati de naftochinona, frunzele de nuc contin iuglona, hidroiuglona si 0-glicozidele acestora. In plus, contin acid cafeic, p-cumaric, ascorbic, glicozide flavonice si mici cantitati de ulei volatil ( pana la 0,25% ) constituit din limonen, 1,8-cineol, asi b- pinen, linalool, borneol, carvona, acetat de bornil, p-cimen, iuglona. Iuglona libera este instabila, polimerizandu-se rapid, cu formarea unor pigmeni brun negri i care coloreaza fibrele textile in nuante de brun. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: Astringent datorita taninurilor, cu proprietati usor hipotensive, hipoglicemiante si antialergice. Se

foloseste in preparate dermatologice, mai ales in dermatozele copiilor.Uleiul din seminte format din acizi grasi din care peste 50% acid linoleic este recomandat in alimentatia dietetica pentru prevenirea aterosclerozei. Foliolele de nuc intra in compozitia ceaiurilor antidiareic si dietetic. Datorita formarii unor combinatii coloratii cu proteinele dermice, in nuante de brun, iuglona , ca si extractele obtinute din frunze si mai ales din mezocarpul fructelor, se folosesc in cosmetica pentru prepararea unor lotiuni si creme pentru pigmentare artificiala a pielei, dar si pentru obtinerea unor vopsele si sampoane colorante pentru par. De asemenea, frunzele de nuc proaspete, plasate in incaperi, dezvolta, datorita continutului in iuglona, proprietati insecticide. Galbenele - Calendulae flos Calendula officinalis L. (Galbenele) Familia Compositae Materia prima: Calendulae flos Formata din antodii uscate de culoare galben portocalie inconjurate de bractee verzi, fara peduncul. Mirosul slab aromat, gust amarui sarat. Compozitia chimica: Saponozide triterpenice avand la baza derivati ai acidului glucuronil oleanolic; carotinoide dintre care licopina, a si b-caroten, neolicopina A, rubixantina, luteina, xantofila, violaxantina, flavoxantina, crizantemaxantina etc., precum i unele poliine; flavonoizi si glicozizi flavonici: izoramnetin-3-ramnoglicozizi, rutinozizi si derivati ai cvercetolului; ulei volatil (cca. 0,02%), substante amare cu structura nedefinita, gumirezine, mucilagii, esteri colesterinici ai acizilor lauric, miristic, palmitic si margaric; vitamina C, acid malic substante proteice etc. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: Cercetari originale efectuate in tara noastra au stabilit ca extractele liofilizate de flori ligulate in dilutie de 0,1-0,25% inhiba dezvoltarea stafilococului auriu Oxford, Escherichia coli i Candida albicans. In cadrul acelorasi cercetari s-a demonstrat si activitatea antitrichomonazica a extractelor liofilizate. Literatura de specialitate citeaza si utilizarea frunzelor sub forma de cataplasme in inflamatii oculare, arsuri, plagi, ulceratii si degeraturi. Ghimpe - Xanthii herba Xanthium spinosum L. (Ghimpe) Familia Compositae Materia prima: Xanthii herba Frunzele sunt opuse, lung petiolate, lung obovate, obovate sau ascutit romboidale, uneori trilobate. Sunt lungi de pana la 8 cm. Frunza ingustindu-se spre baza si prelungindu-se
7

in petiol. Culoarea frunzelor pe fata superioara este verde dar in dreptul nervurilor principale, datorita pubescentei verde albicioasa, pe fata inferioara culoarea este tot verde, dar mai deschisa. La baza frunzelor se gaseste cate un spin trident, lung pana la 3 cm, de culoare galben pal si lucios. Nu are miros, are gust usor amarui.. Compozitia chimica: Contine acizi polifenolcarboxilici, (cafeic i clorogenic), taninuri catehice, bsitosterol, saponine triterpenice nehemolitice, urme de ulei volatil. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: Denumirea populara provine de la faptul ca inainte planta intreaga, inclusiv radacina, era folosita sub forma de decoct in tratamentul holerei. Specia este utilizata in medicina empirica romana si iugoslava in afectiuni ale cailor urinare si prostatite, in medicina traditionala a diverselor popoare nord - africane i sud europene este folosita ca antitumoral; sialagog si diuretic, in febra intermitenta si impotriva turbarii. Cercetarile farmacodinamice au demonstrat ca poseda actiune anticongestiva, epitelizanta cicatrizanta si dezinfectanta. Cercetarile farmacodinamice si clinice efectute la Cluj, au pus in evidenta calitatile extractelor in tratamentul adenomului de prostata, al cistopielitelor colibacilelor, si cu Proteus vulgaris, in prostatita si litiaza renala. Ienupar - Juniperi fructus Juniperus communis L. (Ienupar) Familia Cupressaceae Materia prima: Juniperi fructus pseudobace ovalglobuloase sau globuloase cu diametrul de 5-10 mm, netede, de culoare neagra-albastruie sau brunaviolacee, acoperite cu un strat ceros care le imprima un aspect mat, brumariu. Fructul are in varf o adancitura in forma de stea cu trei brate iar la baza o codita (care uneori lipseste) inconjurata de 6 solzi mici, triunghiulari, bruni. Sub epicarpul subtire se afla mezocarpul carnos, galben-verzui, cu trei seminte tari, mai rar una sau doua, cu muchiile rotunjite. Mirosul este aromatic, mai pronuntat prin zdrobire, gustul dulceag caracteristic, apoi amarui. Compozitia chimica: Pseudobacele de ienuper contin 0,8-1,5 % ulei volatil, cantitate variabila in functie de provenienta si de factorii ecologici indirecti (altitudine, latitudine, expozitie, inclinatia terenului etc.). Uleiul volatil este format din a- pinen, camfen, cadinen, 1-4-terpineol si mici cantitati din alti alcooli sesquiterpenici, b-pinen, dipentene, mircene, iuniperina, care este un amestec de trigliceride si alte substante, iunenul, iunenolul care este 10-metil-1 metilen- 7 izopropil- 8 decalol si alte componente in

cantitati foarte mici care difera in functie de provenienta. Alaturi de ulei volatil, fructele de ienuper mai contin cca 30 % zahar invertit, grasimi, pentozane, substante proteice, zaharoza, acizi gliceric, glicolic, glucuronic, 1-ascorbic, acetic, malic, formic, rasini etc. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: Datorita continutului in ulei volatil si in special 1terpineolului si iunenului, fructele de ienuper au actiune diuretica, antiseptica a cailor urinare, carminativa, stomahica, behica si antispastica. Doza de 0,5 g ulei volatil este suficienta pentru a creste considerabil diureza. Datorita actiunii behice prin modificarea starii inflamatorii a cailor respiratorii, maririi si fluidificarii secretiilor bronhice, prin efectele calmante, produsele farmaceutice din ienuper dau rezultate bune in bronsite catarale. Uleiul volatil apare si el in compozitia unor preparate antireumatice, prin actiunea sa antialgica si antinevralgica. Lavanda - Lavandulae flos Lavandula angustifolia Mill. ( Levantica) Familia Labiatae Materia prima: Lavandulae flos flori uscate desprinse de pe pedunculii inflorescenelor, de culoare albastru-violet. Florile au bractee ovate, brune, membranoase, caliciul cilindric, pros i glandulos, cu peri glandulari unicelulari sau 8-12 celulari, au 4-6 mm lungime i diametrul de 3-4 mm; de culoare violet cenuiu cu 10-15 nervuri paralele, cu 5 dini mici dintre care doi mai dezvoltai. Corola bilabiat, de 5-8 mm lungime, de culoare albastrviolet, pubescent i glanduloas, cu tubul aproape drept. Labiul superior este bilobat, cel inferior trilobat cu lobii obtuzi. Nuana florilor difer de la albastruviolaceu pn la albastru-deschis. Mirosul este plcut, aromat, iar gustul uor amrui .Compozitia chimica: Florile proaspete conin 0,51% ulei volatil iar cele uscate 1-3%. Uleiul volatil conine 44-50% acetat de linalil, butirat de linalil, geraniol, linalol n stare liber, valerianat de linali, borneol, cumarin, etil-n-amilceton, nerol, furfurol, a-pinen, cariofilen, acizi i esteri etc. Florile mai conin tanin, un principiu amar, substane minerale. . Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: Datorit componentelor din uleiul volatil, aceasta este un aromatizant puternic cu aciune antiseptic local i uor antispastic. Florile au aciune carminativ i slabe efecte stimulente nervoase. Se utilizeaz intern pentru aciunea carminativ, n tulburri digestive, n cefalee i ca stimulent general sub form de poriuni, ca aromatizant i corectiv. Intr n compoziia
8

igrilor antiasmatice. Uleiul volatil de levnic este foarte mult solicitat n parfumerie i cosmetic. Macese - Cynosbati fructus Rosa canina L., Rosa Species ( Macese) Familia Rosaceae Materia prima: este formata din pseudofructele speciilor mentionate. Acestea sunt intregi, cu receptaculul globulos ovoid sau elipsoidal, cu suprafata exterioara intreaga sau zbarcita. La baza pseudofructului se observa resturi de pediceli, iar la extremitatea opusa un disc plan sau conic cu resturi de stile scurte, glabre sau paroase formand un capitul mai mult sau mai putin evident. Au culoare rosiecaramizie, pana la rosu aprins, sunt fara miros si au un gust placut, acrisor. In interior se afla numeroase fructe ( achene ) cu peri aspri care sunt si ele utilizate in terapeutica. Compozitia chimica: Contine 250-500 mg% acid ascorbic, 2,55-6,18 mg% carotenoide diverse ( provitamina A ), vitaminele B1, B2, PP i K, vitamina P ca rutozida hiperozida, 20 % glucide, pectine, taninuri, acid malic si citric. Terpenoidele sunt reprezentate prin glicozide ale acidului oleanolic, bsitosterolului,( glicozidele A, B i C ), linalool, citronelol, geraniol, nerol. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: Datorita continutului ridicat in acid ascorbic si dehidroascorbic care formeaza un sistem redox , produsele farmaceutice sau alimentare joaca un rol important atat in oxidoreducerile biologice cat si in respiratia celulara. Datorita celorlalte vitamine si in special vitaminei P au proprietatea de a scadea permeabilitatea si fragilitatea capilarelor. Aduc un aport de saruri necesare organismului si au actiune diuretica. Se recomanda in avitaminoza C, in afectiuni hepatice si renale ca diuretic. Intra in compozitia ceaiurilor aromat, hepatic nr. 2, ceai tonic aperitiv, iar achenele in ceaiul diuretic nr. 2. Din pulpa pseudofructelor se prepara siropuri ( sirop de maces ), Sambucovit, gemuri, dulceata, vin. Pentru a nu se pierde in timpul prepararii vitamina C, se recomanda recipienti inoxidabili si atmosfera de azot. Menta - Menthae folium Mentha piperita L. Huds, ( Mentha aquatica x viridis M. viridis - aquatica ) (Menta, izma de gradina, izma buna) Familia Labiatae Materia prima: Menthae piperitae folium frunze petiolate, cu petiol lung pana la 1 cm si paros pe partea inferioara. Au limbul oblong lanceolat, acuminat, lung de 3-8 cm si lat de 1,5-3 cm, inegal

dintat pe margini, de culoare verde inchis pe partea superioara, mai deschis pe cea inferioara, uneori cu nuante rosietice. Pe ambele fete frunzele au perii mici, setiformi, cu numeroase glande. Mirosul este fin, patrunzator, specific, iar gustul este aromatic, puternic, lasand in gura senzatia de racoare placuta. Compozitia chimica: Partile aeriene recoltate in timpul infloririi contin 0,3-0,5% ulei volatil, iar frunzele 1-2% ulei volatil cu compozitie chimica diferita in functie de provenienta. Principala componenta a uleiului volatil de menta este mentolul (pana la 70%), precum si mentone, mentofuran, apinen, felandren, limonen, cadinen, cineol, aldehida acetica si izovalerianica, alcooli amilic si izoamilic, timol, carvacrol, alcooli sescviterpenici, cariofilen etc. Frunzele mai contin cantitati apreciabile de tanin (pana la 12% sub forma de acid cafeic), acizi organici, vitamina C, saruri minerale si substante antibiotice etc. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: Aciunea farmacodinamica a produsului se manifesta in trei directii principale: 1.Produce o usoara anestezie a mucoasei gastrice datorita mentolului, prin care se explica actiunea antiemetica. 2.Stimuleaz secretia si functia biliara si hepatica, fiind coleretic colagog; stimuleaza producerea bilei, influenteaza pozitiv fluiditatea si asigurand totodata degajarea vezicii biliare. 3. Are o usoara actiune antifermentativa, dezinfectanta, indicata in tratamentul colitei fermentative. La cele de mai sus se mai adauga actiunea spasmolitica si carminativa. Frunzele de menta se prescrie sub forma de infuzie 1%, sau hidrolat 2%, pentru proprietatile lor stimulente, stomahice, colerice, antispastice, si usor analgezice. Prezenta mentolului asigura frunzelor de menta actiunea antiemetica si antiseptica, iar taninurile actiunea antidiareica. Se mai folosesc pentru proprietatile lor colagoge si spasmolitice, datorita acizilor polifenolici, in tratamentul catarului stomacal si al dizenteriilor fermentative. Proprietatile coleretice si colagoge se datoreaza si compusilor flavonoidici din frunze. Sub forma de infuzie se mai prescrie in colecistopatii, calculi biliari si in afectiuni cronice ale pancreasului. Pentru administrarea interna, uleiul volatil este preferabil mentolului, mai putin tolerat de mucoasa gastrointestinala. Prin vaporizare si inspirare pe nas, mentolul si uleiul de menta prezinta o actiune antiinflamatoare la nivelul sinusurilor frontale; mentolul este un vasodilatator al mucoasei
9

nazale. Intra in compozitia a numeroase ceaiuri medicinale: antiasmatic, anticolotic, antidiareic, dietetic, gastric, hepatic etc. Uleiul volatil in diferite produse farmaceutice (Carbocif, Boldocolin, Inhalant etc.), si corectiv pentru gustul unor medicamente. Musetel - Chamomillae flos Matricaria chamomilla L., ( Musetel, Romanita ) Familia Compositae Materia prima: Chamomillae flos formata din flori compuse dispuse in antodii heterogame late de 15-20 mm, rar mai late, cu involucru semiglobulos; receptaculul emisferic sau conic, inalt de aproape 6 mm si lat de cca. 2 mm este gol la interior. Fiecare antodiu are un involucru format din 3 randuri de bractee verzi, lanceolate, scuamoase, imbricate. Florile marginale (12-18 pe fiecare antodiu) sunt femele, au ligule albe lungi de cate 4-6 mm, cu 3-4 dinti fiind parcurse de 3-4 nervuri; florile centrale foarte numeroase sunt galbene, hermafrodite, tubuloase, lungi de aprox. 3 mm si au corola cu 5 diviziuni, cu 5 nervuri si androceu sinanter. Ambele feluri de flori au numerosi peri glandulari de tip compozee, iar in restul receptaculului se afla numeroase glande secretorii. Au miros specific aromat, placut, iar gustul este amarui-aromatic. Compozitia chimica: Florile de musetel contin ulei volatil. Antodiile contin 0,25-1% ulei volatil de culoare galbena care in timpul antrenarii cu vapori de apa prin acest procedeu de extractie devine albastru. Componentii principali ai uleiului volatil sunt azulenele, camazulenele gasindu-se in proportie de 11,5%. Camazulenele nu exista ca atare in materia prima. Ele se gasesc sub forma de proazulene; prin degradare enzimatica acestea dau nastere acidului camazulen-carbonic care prin antrenare in curent de vapori de apa pune in libertate bioxid de carbon si camazulene. Din florile ligulate si tubulare au mai fost izolate doua proazulene: matricina si matricarina. Antodiile de musetel mai contin: apigenina, umbeliferona, eterul metilic al umbeliferonei, acid salicilic, rezine, fitosterine, substante de natura glicozidica cu structura chimica inca neelucidata avand actiune spasmolitica, cvercimetrina, acid clorogenic, camilina, vitaminele B1 si C, substante minerale etc. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: Datorita uleiului volatil bogat in azulene, cat si apiginei, florile de musetel au actiune antispastica, anestezica, antiseptica si antiinflamatoare, protectoare si curativa in reactiile produse de iradieri. In plus musetelul poseda o actiune cicatrizanta, fapt care

creeaza conditii favorabile in tratamentul unor stari inflamatorii, acute sau cronice, a mucoasei gastrice. De asemenea musetelul inactiveaza toxinele bacteriene, avand astfel o actiune antitoxica. Se utilizeaza intern pentru efectele carminative, usor sedative, antispastice si tonic aperitiv stimulante. Extern pentru actiunea cicatrizanta, emolienta si antiflogistica. Au aplicatii si in cosmetica. Intra in compozitia ceaiurilor: anticolitic, contra colicilor pentru copii, gastric, pentru gargara si sudorifica, in produsele farmaceutice Ovestrol si Romazulan. Mustar - Sinapis albae semen Sinapis alba L. ( Mustar alb ) Familia Cruciferae Materia prima: Sinapis albae semen - seminte globuloase cu diametrul de cca. 2 mm, albe - galbui, cu suprafata punctata sau cu ingrosari neregulate, acoperite cu un strat mucilaginos. Uscate, fara miros, gust iute, intepator, caracteristic, prin zdrobire intre dinti. Compozitia chimica: ulei gras (cca 30%), mucilagii (cca 20%), substante de natura proteica (cca 25%), substante minerale, sinalbozid si mirozinaza. Principiul activ sinalbozidul similar sinigrozidului (din mustar negru) se comporta la fel ca acesta: sub actiunea fermentului (mirozinazei) se dedubleaza in mediu apos in glucoza, sulfat acid si izotiocianat de phidroxibenzil care insa nu este volatil ca izotiocianatul de alil. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: Datorita prezentei mucilagiilor in cantitati apreciabile, semintele intregi de mustar alb pot fi utilizate ca laxativ, de altfel singura utilizare terapeutica. In schimb este mult folosit in alimentatie in scopuri condimentare. Semintele de mustar alb constituie totodata o sursa de ulei vegetal. Obligeana - Calami rhizome Acorus calamus L.( Obligeana ) Familia Araceae Materia prima: Rhizoma Calami formata din bucati de rizom curatate sau necuratate de suber, de 3 6 cm lungime si 1,5 2 cm grosime. Suprafata rizomului este de culoare rosie bruna. Se observa cicatricele fostelor fructe ca niste dungi in forma de semiluna de culoare mai deschisa. De asemenea, se observa numeroase urme ale radacinilor indepartate. Fractura rizomului este neteda, de culoare alba roza, uneori galbuie. Mirosul este placut aromat, gustul aromatic, amar. Compozitia chimica: Ulei volatil ( 1,5 3,5 % ) continand azarona, aldehida ezarilica, sescviterpene,
10

a-pinen, calamol, camfen, camfor eugenol etc. in functie de provenienta ; vitamina B1 si C, tanin, o substanta amara acerina, colina, zaharuri, rezine, saruri minerale etc. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: Pentru proprietatile sale tonice, aromatice, carminative, antispastice si diuretice se utilizeaza in disfunctiile gastro-intestinale. Calami rhizoma este cel mai important dintre amarele aromatice. Actiunea amarelor aromatice se bazeaza pe combinatia existenta intre principiile amare si uleiurile volatile cu actiune spasmolitica, carminativa sau colagol coleretica. Prin aceasta, actiunea tonic generala este mai redusa, in schimb se accentueaza actiunea locala la nivelul stomacului. Poseda o actiune puternic tonica si de stimulare a secretiei gastrice. Este un excelent stimulent al apetitului. Se administreaza sub forma de decoct bolnavilor care se plang de lipsa de pofta de mancare, chiar si bolnavilor de cancer gastric, carora, daca nu le usureaza suferintele, le reda pofta de mancare. Datorita principiilor aromatice, rizoamele de obligeana isi gasesc utilizari multiple in aplicatii externe, locale. Sub forma de Oleum Calami si Spiritus Calami, are o actiune reconfortanta si de reinprospatare, aplicate prin masare in complexul simptomatic varicos, in oboseala picioarelor sau chiar sub forma de masaj al intregului corp, in stari gripale. Baile de obligeana au un efect tonifiant general, mai ales in convalescente, anemie, afectiuni metabolice, diabet. Deoarece poseda efecte stimulente, baile de obligeana nu se administreaza seara. Bucati mici de rizom se pot mesteca, in scopul dezobisnuirii de fumat, cand prin efectul tonic la nivelul mucoasei bucale rezultatul este salutar, conducand totodata si la o usoara hipersecretie salivara. Pentru aceleasi efecte, rizomul se da copiilor mici sa-l mestece in perioada cresterii dintilor. Rizomii de obligeana mai poseda o actiune favorabila si in distonia vegetativa. De asemenea produsul mai are proprietati tranchilizante. Paducel - Crataegi folium cum flore Crataegus oxyacantha L. (Paducel) Familia Rosaceae Materia prima : Folium Crataegi frunze variabile ca forma; lat-ovate sau rombic obovate; la baza ascutite sau trunchiate, lungi de 3-5(7) cm, coriacee, pe fata lucioase, verzi, glabre, pe dos de culoare verde mai deschisa, penat lobate sau inegal sectate, cu 3-7 (9) lobi. Lobii care patrund mai mult de jumatatea laminei sunt numai spre varf neregulat simplu sau dublu serati (C. monogyna). La C. oxyacantha frunzele sunt numai cu 3 (5) lobi care abia patrund pana la jumatatea laminei.

Flores Crataegi flori cu peduncul de maximum 1 cm, cu sepale triunghiulare, rotunjite sau ascutite, glabre sau paroase la interior. Petalele rotunde, de 5-6 mm, de culoare alb-crem. Au cca 20 stamine, cu un stil (foarte rar 2). Miros caracteristic, gust usor astringent. Folium Crataegi cum flore este format din buchetele de flori cu frunze la baza, cu o ramurica de maximum 1 cm. Miros caracteristic, gust amarui. Compozitia chimica : foarte bogata. In partile inflorite cu frunze se afla acidul crataegic care este de fapt un complex format din compusi triterpenici: acid crategolic, neotegolic si acantolic; acid ursolic si oleanolic; derivati de natura flavonoidica: hiperozidul, un ramnozid al vitexinei, leucoantocianidina, un heptaoxiflavonbiozid cu actiune cardiotonica, cvercetina, acid clorogenic, acid cafeic, amigdalina, colina, sorbitol, vitamina C; amine: trimetilamina si amilamina; ulei volatil ce contine aldehida anisica; taninuri de natura catehica, pectine, saruri minerale etc. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice : La fel de complexe ca si compozitia chimica, produsele farmaceutice din frunzele, florile si fructele de paducel actioneaza sinergic asupra aparatului cardiovascular si asupra sistemului nervos central. Astfel, efectele simpatolitice, hipotensive arteriale, vasodilatatoare in special asupra coronarelor si actiunea sedativa asupra sistemului nervos central a acestor specii au fost demonstrate de majoritatea cercetarilor prin experimentari pe animale de laborator si au fost aplicate clinic cu bune rezultate. In doze terapeutice, extractele de paducel constituie unul dintre importantele medicamente de origine vegetala care dau bune rezultate in dereglarile cardiovasculare. Se aplica pentru actiunea vasodilatatoare generala si specifica pentru coronare, ca sedativ in nevroze cardiace si ca hipotensiv usor. Da rezultate bune si in angina pectorala si este un apreciat sedativ vegetal. Rezultate favorabile se obtin prin asocierea cu digitalicele. Frunzele cu flori intra in compozitia ceaiurilor antiastmatic si calmant impotriva tulburarilor cardiace, iar fructele in ceaiul calmant. Intra in produsul farmaceutic Pasinal. Preparatele de Crataegus sunt uneori recomandate ca inlocuitor de valeriana. Papadie - Taraxaci herba Taraxacum officinale Web. ( Papadie ) Familia Compositae Materia prima: Tarxaci herba - formata din rozeta de frunze impreuna cu bobocii florali si cu radacini
11

recoltate inainte sau in timpul aparitiei bobocilor florali. Fara miros, cu gust amar pronuntat. Compozitia chimica: Partile aeriene ale plantei recoltate in timpul infloririi contin grasimi sub forma de gliceride ale acizilor stearic, oleic, palmitic, etc., tanin, flobafene, colina, glucoza, polioze, ulei volatil, substante antibiotice, substante proteice, acid tartric, saruri de azot, calciu, fosfati, vitamina C, alcooli triterpenici (arnidiol si faradiol), substante de natura carotenoidica, xantofile, flavoxantine etc. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: Actiune colagoga si coleretica remarcabila, diuretica si diaforetica. Actiune antibiotica pe un numar mare de germeni. Este utilizata in dispepsii, insuficienta hepatica, ichter cataral, colicistita si angiocolita. Empiric este utilizata si in dieta impotriva obezitatii, (prin efectele diuretice, diaforetice si laxative ) asociata cu alte specii cu actiune laxativa. Herba Taraxaci intra in compozitia ceaiului depurativ, dietetic si gastric. Patlagina - Plantaginis folium Plantago major L., P. media L., P. lanceolata L. (Patlagina) Familia Plantaginaceae Materia prima: Plantaginis lanceolata folium - sunt de forma alungit - lanceolate, ascutite la varf, cu petiol subtire si lung, cu nervuri paralele mai vizibile pe partea inferioara, lungi de cca 20 cm si late pana la 4 cm, cu marginea intreaga sau indepartat denticulata, paroase pana la glabrescente cu petiol lanat paros de obicei. De culoare verde specific, cu pete brune rezultate din uscare in proportie de maximum 10%. Fara miros specific, cu gust acrisor amarui. La noi se admite si amestecul de frunze din cele trei specii (Folium Plantaginis species) care are elementele specifice de identificare descrise la caracterele de recunoastere ale plantei pentru fiecare specie in parte. Compozitia chimica: mucilagii formate in special din xiloza, acid poliuronic, pentozane etc.; aucubina sau aucubozid care prin hidroliza da aucubigenina si o molecula de glucoza; o trioza, planteoza, tanin, glicozizi, saponine, zaharuri, ulei volatil, rezine, substante proteice, carotenoizi, filochinona, vitaminele A, C si K, substante antibiotice etc. Semintele contin proteine, ulei gras, tanin etc. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: Datorita mucilagiilor, planteozei si unor produsi de hidroliza au proprietati emoliente si laxative, iar datorita taninurilor si aucubozidului au proprietati astringente si antipruriginoase. Sunt indicate in bronsite cronice; local in prurit sau ca astringent si cicatrizant (frunza proaspata). In special semintele au

actiune laxativa. Medicina populara le atribuie efecte hemostatice, cicatrizante, antiinfectioase. Intra in compozitia Siropului de patlagina si in compozitia ceaiului antibronsitic. Muguri de pin - Pini turio Pinus silvestris L. (Pin) Familia Pinaceae Materia prima: Pini Turio constituita din mugurii recoltati primavara. Mugurii de pin sunt ovoizi, cilindrici ascutiti la varf, lungi pana la 3 cm, grosi pana la 4 mm, cu un ax central verde pe care sunt dispuse in spirala numeroase bractee brune, membranoase, lanceolate la baza carora se gasesc mici expansiuni, purtand fiecare o pereche de frunze aciculare, scurte, inconjurate de o teaca membranoasa. Compozitia chimica: Componentul principal al mugurilor de pin este uleiul volatil format din pinen, limonen si silvestren, drept componenti predominanti cantitativ. Mugurii ca si cetina de pin contin o cantitate apreciabila de acid ascorbic (pana la 300 mg %), alaturi de pinitol (metoxi-inozitol) si un principiu amar, pinipicrozida, care se gaseste in fractiunea rezinoasa. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: Prin continutul lor, mugurii de pin constituie un modificator al secretiilor bronsice si totodata, un bun diuretic. Se administreaza sub forma de infuzie si sirop si se recomanda in tratamentul bronsitelor, pielitelor, cistitelor catarale sau uretrite. Ca antiseptic al cailor urinare se caracterizeaza prin faptul ca dupa administrare, urina capata miros de violete. Bune rezultate au dat mugurii de pin in tratamentul scorbutului ca si faina din cetina de pin, in general, prin continutul ridicat in acid ascorbic. Se mai foloseste in compozitia inhalantelor, ca aromatizant, intra in compozitia unor preparate antigripale si antireumatice; a figurat in Farmacopeea Romana Ed. A VII-a ca inlocuitor al balsamului de Tolu si face parte din compozitia Ceaiului antibronsitic. Pufulita cu flori mici - Epilobi parviflori herba Epilobium parviflorum L. (Pufuli cu flori mici) Familia Onagraceae Materia prima: Epilobi parviflori herba tulpin nalt pn la 1 m, cilindric, cu peri pateni, uneori amestecai cu peri glanduloi, scuri. Baza tulpinii are lstari scuri. Frunze ngust lanceolate, mrunt i ascuit dinate, cele inferioare i mijlocii opuse, rareori alterne sau verticilate cte trei. Flori mici, cu receptacul infundibuliform; caliciul din 4 sepale; corola din 4 petale cordiforme; androceul din 8
12

stamine, cele episepale mai lungi; gineceul cu stigmat 4-lobat. Compozitia chimica: partea aerian conine un galotanin hidrolizabil, acizi terpenici pentaciclici, alcool cerilic, -sitosterol, poliholozide, pectine, substane flavonozidice, glicozide ale flavonolilor cvercetol, kempferol i mircetol, precum i un numr de opt acizi grai: palmitic, palmitoleic, stearic, oleic, arahidonic, arahidic, linoleic i linolenic. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: prilor aeriene nflorite ale plantei i se atribuie proprieti depurative, astringente, regeneratoare. Roinita - Melissae folium Melissae officinalis L. (Roinita) Familia Labiatae Materia prima: Melissae folium - frunzele recoltate in timpul infloririi. Ele sunt petiolate, ovoide. cu varful obtuz, usor cordiforme, la baza, dintate pe margini, lungi de 5-8 cm, late de 4-5 cm, cu nervatiunea reticulat proeminenta pe suprafata inferioara, de culoare verde mai inchisa pe suprafata superioara, acoperite cu peri albi si scurti si mai deschis la culoare pe suprafata inferioara. Au miros si gust aromat, placut, de lamaie. La cerere sau pentru obtinerea uleiului volatil se poate utiliza ca materie prima si partea aeriana recoltata la inceputul infloririi: Herba Melissae, cu aspectul descris la caracterele de recunoastere ale plantei. Compozitia chimica: contine 0,05-0,30% ulei volatil format din citral, citronelol, citronelal, geraniol, linalol, tanin, acid cafeic - un principiu amar cristalizat, acid ursolic si oleanolic, stachioza etc. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: Datorita componentelor din uleiul volatil are actiune antispastica si sedativa. Datorita principiul amar si acidului cafeic are actiune coleretica, carminativa, stomahica. Se utilizeaza in tulburari digestive postprandiale in special la copii, in spasme, colici si nevroze intestinale si stomacale, in dischinezii biliare si in colite cronice. Intra in compozitia ceaiurilor anticolitic, aromat,contra colicilor si in ceaiul laxativ.

Rostopasca - Chelidonii herba Chelidonium majus L. ( Rostopasca ) Familia Papaveraceae Materia prima: Chelidonii herba - adica ramurile si tulpinile tinere recoltate in timpul infloririi, fara rizomi si radacini, fara partile lemnoase ale tulpinii principale; frunze verzi pe partea superioara, verzi albastrui - deschis pe cea inferioara, glabre si moi la pipait. Pe planta se gasesc concomitent flori de culoare galbena si fructificatii imature. La locul de taiere al plantei se observa latexul intarit al plantei, de culoare brun-portocaliu, inchis. Mirosul este neplacut, iritant, gustul amarui. Compozitia chimica: alcaloizi din grupa naftofenantridinei: chelidonina, homochelidonina, oxichelidonina, mezoxichelidonina, cheleritrina, sanguinarina; alcaloizi din grupa protoberberinei: coptizina si tetrahidrocoptizina, cantitati mici de berberina; alcaloizi din grupa protopinei: protopina si a, b-alocriptopina; cantitati mici de sparteina. Alcaloizii se afla in proportie de 0,5-0,2% in functie de organul de planta si perioada recoltarii. Maximum de alcaloizi se afla in rizomi si radacini. In frunze s-au identificat cantitati apreciabile de vitamina C. In partile aeriene si subterane s-au mai identificat rezine, ulei volatil. substante de natura flavonoidica si saponozide. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: Alcaloizii din Chelidonium majus au mai multe actiuni farmacodinamice importante: in special chelidonina si homochelidonina au actiune similara morfinei, fiind deprimante ale miocardului, au actiune sedativa si narcotica asupra centrilor nervosi superiori. Relaxeaza musculatura neteda a vaselor mari si in special a coroanelor; asupra respiratiei au actiune usor stimulatoare. Sanguinarina are actiune excitanta asupra centrilor medulari. Cheleritrina are proprietatea de a cobori presiunea arteriala si stimuleaza peristaltismul intestinal si contractiile uterine. In schimb, chelidonina diminueaza tonusul musculaturii netede intestinale, uterine, bronchiale si a altor organe, avand in aceasta directie actiune antispastica de tipul papaverinei, prezentand totodata avantajul unei toxicitati mai reduse. Pe langa actiunile majore, extractele totale din aceasta planta au remarcabile efecte antibiotice pe un mare numar de germeni patogeni. Nici actiunea mitoclazica a alcaloizilor din Chelidonium majus nu este lipsita de importanta pentru fitoterapie. In special sanguinarina, dupa cercetari mai recente, s-a dovedit a avea efecte antitumorale de tip colchicinic. Extractele apoase sau slab hidroalcoolice din planta au si actiune colereticcolagoga, fapt cunoscut in medicina populara din
13

timpuri stravechi, fiind utilizate in afectiunile hepatobiliare, colecistopatii si in ciroza hepatica initiala. Fata de arsenalul de principii active existente in Chelidonium majus, la ora actuala aceasta specie este insuficient valorificata pentru fitoterapie. Herba Chelidonii intra in compozitia ceaiului hepatic, in produsele farmaceutice Nervocalm si Pasinal. De la aceasta planta se mai pot recolta si produsele Herba Chelidonii cum radice (planta intraga, inclusiv partea subterana) si Radix Chelidonii (partea subterana, incluzand rizomii cu radacinile), dar exploatarea acestora duce la scaderea potentialului bazinelor. Salvie - Salviae folium Salvia officinalis L. (Salvie) Familia Labiatae Materia prima: Salviae Folium frunze alungit oval sau lanceolate, mai rar eliptice, lungi de 2-8 cm si late de 0,5-3 cm, cu baza rotunjita sau cuneata, mai rar usor arcuiti sau rotunjiti. Marginea limbului este fin dintata, uneori aproape intreaga. Frunzele bazale si mijlocii sunt petiolate, iar cele superioare sesile, reticulat si penat nervata. Pe partea inferioara si pe partile proeminente ale partii superioare frunzele sunt des albicios paroase cu peri pluricelulari, fini, ce le confera un aspect general verde argintiu. Mirosul este caracteristic, gustul aromatic amar. Compozitia chimica: Partile aeriene ale plantei contin 0,20 - 0,60% ulei volatil, iar frunzele recoltate la inceputul infloririi 1 2%. Uleiul volatil este format din tuiona sau salvinol sau absintol, a si b pinen, acetat de linalil, camfor, borneol, acetat de bornil, cineol, sescviterpene diferite, etc. Frunzele mai contin tanin, acid ursolic, acid oleanolic, un principiu amar picrosalvina, sitosteroli, acizii : fumaric, clorogenic, nicotinic, cafeic, etc ; saponozide, rezine si oleorezine, substante estrogene, vitamina B1 si C, azotat de potasiu, etc. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: Datorita compozitiei chimice complexe a uleiului volatil si a celorlalte principii active din frunzele, extractele din aceasta planta medicinala au proprietati coleretice, carminatve, estrogene, antiseptice si usor astringente. Se utilizeaza ca eupeptic amar, stimulent in dispepsii si atonii gastro-intestinale, colagog si disfunctii ovariene. Extractele din aceasta specie au actiune antisudorifica pronuntata ( scad secretiile activate de pilocarpina ). Au efect usor hipotermizante. Uleiul volatil ca atare este foarte toxic. Frunzele intra in compozitia ceaiului antiastmatic, ceaiului pentru gargara si in tigarile antiastmatice.

Soc - Sambuci flos Sambucus nigra L. ( Soc ) Familia Caprifoliaceae Materia prima: Sambuci flos - formata din flori mici cu caliciul format din 5 dinti mai scurti decat petalele, cu corola lata de 6-9 mm, alba pana la galbuie, cu 5 lobi rotunjiti. Androceul format din 5 stamine alterne, concrescute cu tubul corolei are antere mari biloculare. Ovarul inferior, triocular, uniovulat se termina cu un disc care poarta trei lobi stigmatici scurti. Mirosul florilor este placut aromat, gustul la inceput dulceag apoi iute. Aceasta materie prima se prezinta sub doua sorturi comerciale: flori de soc nesitate (Flores Sambuci "nicht gerebelt") si flori de soc sitate (Flores Sambuci "gerebelt"), primul sort avand florile cu peduncul, iar la cel de al doilea sort fara peduncul. Fructus Sambuci - formata din fructe globuloase cu suprafata zbarcita, de culoare neagraviolacee, lucioase, cu diametrul de 3-5 mm in stare uscata, de obicei cu 3 seminte ovoidale, brune in interior. Mirosul este caracteristic iar gustul dulceag, slab acrisor. Compozitia chimica: florile contin rutozid (cca 3%), cantitati mici de ulei volatil (0,03%), etil, izobutil, si izoamil-amine, b-D-glicozizi ai acizilor cafeic si ferulic, zaharuri, mucilagii, vitamina C etc.; - frunzele contin sambunigrina (care lipseste la celelalte specii ale genului), aldehide glicolice, oxalati, cantitati apreciabile de vitamina C etc.; - fructele contin de asemenea rutozid si izocvercetina, antociani, aminoacizi, acizi: citric, chinic, malic, sichimic, tanin, zaharuri, vitamina C si in special vitamine din complexul B; scoarta contine colina, zaharuri, tanin etc. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: florile de soc au proprietati sudorifice, diuretice si laxative; atat florile cat in special sucul obtinut din fructe au proprietati antinevralgice in special sub forma de extract slab alcoolic, actiune confirmata prin cercetari experimentale si aplicatii clinice. Se utilizeaza atat in reumatism, in afectiuni ale cailor respiratorii in nevralgii ale trigemenului si sciatice etc. Proprietati similare au si frunzele. Scoarta este utilizata in special pentru proprietatile diuretice in nefrite si edeme, precum si pentru proprietatile ei laxative. In medicina populara scoarta este intrebuintata ca antihelmintic. Florile de soc intra in compozitia ceaiurilor antireumatic, depurativ si sudorific, in siropuri sau bauturi racoritoare in special pentru copii. In unele regiuni ale tarii din fructe se prepara dulceata, sirop sau vin.

Sovarv - Origani herba Origanum vulgare L. ( Sovarv ) Familia Labiatae Materia prima: Origani herba - formata din tulpinile drepte, ramificate, de 15-25 cm lungime, fara partea inferioara lignificata, de culoare rosiatica, fin pubescente; frunzele sunt petiolate, intregi, ovate, pubescente in special pe partea inferioara, cu marginea slab crenat-serata, cu 3-5 perechi de nervuri secundare. Inflorescenta dispusa in corimb este formata din cime de nervuri secundare. Inflorescenta dispusa in corimb este formata din cime contractate, alcatuind spiculete cilindrice sau prismatice. Bracteele sunt rosietice, ovate, sesile de lungimea caliciului. Florile sunt poligam-dioice, cu caliciul campanulat glabrescent, paros la interior. Corola bilabiata, tubuloasa, infundibuliforma, rosieticapurpurie, mai rar alba-rozee, staminele divergente, 4 la numar, cu stilul lung. Mirosul este aromat, caracteristic, gustul amar-aromatic. Compozitia chimica: Partile aeriene recoltate in timpul infloririi contin 0,15-1% ulei volatil cu continut ridicat in timol si carvacrol; cimol si cantitati mai mici de a-tuiona (origanen), dipenten, selinen, aterpinen si alte terpene; tanoizi formati din acid cafeic si depsidele lor (cca 8%), acid ursolic, substante amare cu structura inca nestabilita etc. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: Datorita componentelor din uleiul volatil are actiune antispastica asupra musculaturii netede si sedativa asupra sistemului nervos central si in special asupra centrilor respiratiei; produce o usoara bronhodilatatie. Datorita substantelor amare si tanoizilor are actiune tonic - amara si usor astringenta, carminativa. Se utilizeaza in traheite si bronsite si unele afectiuni stomacale, in special in gastritele anacide. Intra in compozitia ceaiului antibronsitic si in ceaiul sedativ.

14

Splinuta - Solidaginis herba Solidago virgaurea L. ( Splinuta ) Familia Compositae Materia prima: Solidaginis herba este formata din partile aeriene inflorite ale plantei, cu frunze dispuse altern, dintate pe margini, eliptice sau lanceolate, de culoare verde dupa uscare, cu inflorescente avand ramurile indreptate in sus. Florile sunt de culoare galbuie-albicioasa din cauza perilor caliciului. Nu au miros, iar gustul este slab astringent. Compozitia chimica: Partile aeriene ale plantei contin cvercetina, acid solidagonic, ulei volatil, substante amare, saponozide, taninuri catehice, acizi cafeic si clorogenic, flavonozide, cumarine, substante minerale, etc. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: Are actiune diuretica antidiareica, antihemoragica fiind utilizat in artrite, menoragii, expectorant, in tratamentul ascitei, reumatismului gutei, in afectiuni renale, litiaza renala, in tratamentul inflamatiilor intestinale, precum si in uz extern ca cicatrizant in plagi, in ulceratii in cavitatea bucala. Sunatoare - Hyperici herba Hypericum perforatum L., ( Sunatoare, Pojarnita ) Familia Hypericaceae Materia prima: este formata din partile terminale imbobocite sau inflorite ale plantei cu conditia ca partea cea mai groasa a tulpinii sa nu depaseasca 2 mm in diametru. Lungimea partilor care se recolteaza este de 20 30 cm, fiind prevazuta cu ramuri cilindrice, cu doua muchii longitudinale, de culoare verde sau roscat-verzuie, cu frunze eliptice, opuse, glabre, verzi, cu mici puncte negre pe marginea intreaga si cu numeroase punctuatii (glande) pe toate suprafata limbului care privit prin transparenta pare perforat. Florile, dispuse in dichazii, au caliciul i corola pentamere, sepale lanceolate, petale galbene aurii cu puncte negre. Miros caracteristic balsamic, gust aromatic-amar, rezinos si astringent. Compozitia chimica: Contine 0,05-0,10% ulei volatil in partile aeriene si 0,40-0,50% in flori; derivati polifenolici: o flavonoida-hiperozida (galactozida cvercetolului), rutozid si cvercetol, acid cafeic si clorogenic; tanin de natura catehica pana la 12%, o substanta coloranta, rosul de Hypericum sau hipericina, care are in lumina ultravioleta o puternica fluorescenta rosie, fiind un derivat al naftodiantronei, colina, carotenoide, saponine, acid ascorbic, nicotinic si valerianic. Uleiul volatil contine a-pinen si carburi sescviterpenice, saruri minerale. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: Se utilizeaza in medicina populara ca balsamic
15

antiinflamator al cailor bronsice si genito-urinare, ca antihemoragic, antihemoroidal, antinevralgic, cicatrizant si antiulceros. Poseda actiune hipotensiva si vasodilatatoare, analoga cu cea a musetelului si socului. De asemenea o actiune diuretica. A fost pusa in evidenta si este folosita, pentru actiunea coleretica si colagoga, administrandu-se sub forma de infuzie sau decoct. Mai are si unele proprietati antibiotice, nefiind cunoscut principiul responsabil de aceasta actiune, iar hipericina ii confera proprietati fotosensibilisatoare, datorita unui efect fotodinamic. Ca macerat uleios, Oleum Hyperici coctum sau untul de sunatoare este folosit, indeosebi in medicina populara, ca cicatrizant, in tratamentul arsurilor iar intern in tratamentul ulcerului gastric. Actiunea hipericinei este asemanatoare hematoporfirinei, produs de degradare al hemoglobinei, cu proprietati antidepresive. Este, de asemenea importanta, actiunea de vitamina P a sunatoarei determinata de glicozidele cvercetolului si in primul rand de hiperozida. Acesteia catena glucidica constituita din galactoza, ii confera o mai buna solubilitate, difuziune si permeabilitate, ceea ce explica si actiunea sa vasodilatatoare. Hyperici herba intra in compozitia ceaiului anticolitic, gastric, hepatic, preparate farmaceutice precum Fitogastrin, etc. Pastai de fasole - Phaseoli fructus sine seminibus Phaseolus vulgaris L. ( Fasole ) Familia Leguminosae Materia prima: Phaseoli fructus sine seminibus formata din pastai uscate purtand la baza un disc tubulos, sesile sau stripitate, turtite sau subcilindrice, fara seminte. De culoare alb-galbuie, sunt fara miros caracteristic, iar gustul este fad. Compozitia chimica: Materia prima conine aminoacizi intre care arginina, asparagina, tirozina, triptofan, betaina, lizina s.a., vitamina C in mici cantitati, acid silicic, acid fosforic, saruri minerale, cca 50% hemiceluloza. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: Datorita sarurilor minerale are actiune diuretica. In medicina populara se utilizeaza in starile incipiente ale diabetului cu toate ca pana in prezent nu s-a putut izola un factor hipoglicemiant. Actiunea usor hipoglicemianta se datoreaza probabil argininei. Intra in compozitia ceaiurilor antireumatic si dietetic.

Tei - Tiliae flos Tilia cordata, Tilia platyphyllos, Tilia tomentosa L. (Tei rosu, Tei mare, Tei alb) Familia Tiliaceae Materia prima: Inflorescentele cu sau fara bractee recoltate la inceputul infloririi de la cele trei specii. Florile speciei T. tomentosa, in numar de 5-10 (15) sunt mai scurte decat bracteele. Bracteele sunt sesile sau scurt pedunculate, de 8-10 cm lungime, 1,5-2 cm latime, eliptice sau lanceolate cu fata inferioara des stelat tomentoase (vizibil cu lupa). Culoarea bracteei este verde deschis, avand nervura mediana concrescuta cu pedunculul inflorescentei pana la jumatatea ei. Flori galbene aurii cu 5 sepale verzi galbui, caduce, stelat tomentoase; 5 petale libere si spatulate si 5-11 parapetale (staminode) mai scurte decat petalele. Petalele si parapetalele sunt mai groase decat la celelalte specii. Staminele 50-80 formeaza 5 grupuri. Ovarul oval, tomentos, pistilul terminat cu un stigmat globulos, cu 5 lobi. Florile speciei T. cordata, in numar de 3-9 (16), sunt dispuse in inflorescente erect divergente sau intinse orizontal. Bracteele mai scurte decat la specia anterioara, de cca 6 cm lungime si 1-1,5 (3) cm latime, sunt eliptice sau lanceolate, membranoase, glabre pe fata superioara, cu peri mari pe cea inferioara, reticulat nervate, cu marginea intreaga. Culoarea bracteei este galbena verzuie, are nervura mediana concrescuta cu pedunculul florar pana la jumatatea inferioara. Florile galbene, cu diametrul de aproximativ 1 cm caliciul cu 5 sepale libere, ovale caduce, corola cu 5 petale libere, glabre, spatulate si subtiri. Staminele in numar de 30, 40 formand 5 grupuri, au filamentele lungi si subtiri, purtand cate 2 antere galbene; ovar super, ovoid, acoperit cu peri, pistil prevazut cu un stigmat globulos cu 5 lobi. Florile speciei T. platyphylos, in numar de 3 (9), sunt dispuse in inflorescente nutante. Sepalele sunt lungi pana la 6 mm, petalele pana la 8 mm, ovat oblongi, galbui. Nu au parapetale. La toate speciile mirosul este specific, aromat, gustul dulceag usor astringent, mucilaginos. Florile de la specia T. tomentosa au mirosul mai pronuntat. Compozitia chimica: Mirosul placut al florilor de tei se datoreaza prezentei farnesolului, alcool sescviterpenic aciclic. In florile de tei au fost puse in evidenta o serie de flavonozide derivind de la cvercetol si kempferol si care explica unele din proprietatile farmacodinamice ale produsului. Intre acestea, tilirozida este 3-(p-cumaroil)-glucozida kemferolului. In afara de substantele descrise, in florile de tei se gasesc si zaharoza, taninuri galice si catehice (acidprotocatehic si elagic) cantitati reduse de fraxozida si esculozida, o saponina nehemolitica
16

care este un produs triterpenic identic cu taraxerolul, denumit tiliadina si alaturi de acesta acetatul de bamirenol. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: Inflorescentele datorita uleiului volatil au actiune neurosedativa si antispastica; datorita mucilagiilor reduc inflamatiile cailor respiratorii. Datorita acestor proprietati florile de tei sunt utilizate ca sedative nervoase, in insomnii si ca expectorant in bronsite. Actiunea sedativa poate fi utilizate si la copii mici sub forma de bai cu flori de tei. Intra in compozitia ceaiului calmant, ceaiului calmant impotriva tulburarilor cardiac, ceaiul pectoral, in ceaiul sedativ si sudorific, la prepararea apei de tei si in compozitia unor preparate magistrale. Trei frati patati - Violae tricoloris herba Viola tricolor L. (Trei frati patati) Familia Violaceae Materia prima : Viola tricoloris herba formata din planta intreaga, fara radacina recoltate in timpul infloririi. Tulpina este simpla sau ramificata, acoperita cu peri scurti si drepti; frunzele lungi de 1-3 (5) cm, late de 5-20 mm, pe margini cu dinti obtuzi. Forma lor difera dupa nivelul la care se gasesc. Petalele superioare ale florilor, de obicei de culoare violet inchis sau deschis, mai rar alb galbui; cea inferioara aproape triunghiulara este galbena cu dungi de culoare inchisa, iar cele laterale ovale, albe, galbene sau violet albastrui. Fara miros, gust mucilaginos amarui. Compozitia chimica : Planta contine mucilagii, cantitati mici de saponozide triterpenice, derivati si esteri ai acidului metil salicilic, saruri minerale; florile contin un pigment galben de natura flavonoidica (violacvercetina) sinonim cu rutozidul, carotenoide (violaxantine), antocianozide, violanina care prin hidroliza se dedubleaza in glucoza, ramnoza acid p-cumaric si delfinidina, mici cantitati de ulei volatil, vitamina C, tanin, caroten si gume. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice : Datorita prezentei saponozidelor triterpenice si rutozidului, are proprietati diuretice si expectorante. Are activitate depurativa, antialergica si usor laxativa. Se recomanda si in tratamentul unor dermatoze de natura artritica si in unele dermatoze frecvente la copii. Extern sub forma de comprese amelioreaza dermatozele si tuberculoza pielii.

Turita mare - Agrimoniae herba Agrimonia eupatoria L. (Turita mare) Familia Rosaceae Materia prima: Agrimoniae herba tulpini obtuz costate sau rotunde cu diametrul de max. 4mm, simple sau ramificate spre varf, moi, paroase, indesuit foliate. Frunze de 8-16 cm, late de 4-8 cm, cu 5-9 foliole mari intre care sunt adesea 6-10 foliole mici. Foliolele sunt sesile, eliptice sau ovate, cu 6-13 dinti, dispers paroase sau cenuiu pubescent-tomentoase, uneori cu glande pe partea inferioara. Inflorescenta pana la 30 cm lungime. Sepale ovat triunghiulare, petale obovate de culoare galbena. Miros slab, gust amarui, astringent. Compozitia chimica: Contine taninuri catehice, galotanin si elagitanin, cvercetina libera, hiperina si rutozid, glicozizi ai apigeninei si luteolinei, substante amare, urme de ulei volatil, bioxid de siliciu, acid nicotinic, vitaminele C si K, acid ursolic. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: proprietati astringente datorita taninurilor si stimulente ale apetitului datorita substantelor amare. Indicata in afectiuni cronice stomacale si ca eupeptic amar. Intra in compozitia ceaiurilor antidiareic si hepatic. Urzica - Urticae herba Urtica dioica L. ( Urzica ) Familia Urticaceae Materia prima: Herba Urticae constituita din tulpini tinere recoltate inainte sau in timpul infloririi, avand frunze ovale cu marginea dintata, lungi de 7-14 cm, late de 2-4 cm, petiolate, cu varful ascutit, acoperite cu peri aspri, de culoare verde inchis caracteristica. Mirosul specific, gustul amarui. Compozitia chimica: Substantele de natura proteica, avand un mare numar de aminoacizi, substante de natura glucidice, amine, steroli, cetone ( metilheptenona i acetofenona ), ulei volatil, substante grase, sitosteroli, acid formic si acetic vitaminele C, B2, si K ( cca 400 unitati pe gram ), acid pantotenic, acid folic, clorofila 0,3 0,8, protoporfirina si coproporfirina, b-caroten, saruri de Ca, Mg, Fe, Si, fosfati s.a. Substanta vezicanta pentru piele a plantei proaspete este formata din acid formic, o enzima si o toxalbumina. Prin uscare, aceste substante se pierd sau se transforma, disparand astfel proprietatile vezicante. Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: In medicina traditionala, urzica a fost utilizata pentru proprietatile sale antianemice, hemostatice, antidiabetice, diuretice si colagoge. Mai importanta este insa pentru extractia b-carotenului ca sursa de
17

provitamina A si pentru obtinerea clorofilei. Aceasta din urma se foloseste mai rar ca atare, cat mai ales sub forma produsilor sai de degradare hidrolitica, operatie prin care clorofila este transformata in asazisele clorofiline. Acestea, ca saruri de sodiu sunt solubile in apa si se folosesc ca antituberculoase, antianemice, cicatrizante ( in arsuri, dermatoze ), dar mai ales dar mai ales ca dezodorizante in tot felul de preparate medicamentoase si cosmetice sub forma de pomade, aerosoli, paste de dinti, guma de mestecat, sprayuri deodorante. Clorofilina de cupru, de culoare verde, este de asemenea, mult utilizata drept colorant verde sau deodorant. In afara de substantele amintite, urzica mai contine histamina, urme de acid formic si o toxina urticanta a carei compozitie chimica este inca nedeterminata. 1/10.000.000 din aceasta toxina produce inca efectul urzicant la nivelul pielii. In urzicile tinere, productia toxinei inca nu are loc. De aceea, nu se vor folosi urzici mature sau batrane, care chiar dupa fierbere, atat lichidul cat si partea vegetala integrata, duce la aparitia unei iritatii gastrice, senzatia de arsura la nivelul pielii, edeme, imposibilitate de a urina. In ceea ce priveste actiunea diuretica, trebuie specificat ca frunzele de urzica se folosesc in special pentru tratamentul bolilor metabolice, ca reumatismul si guta. S-a demonstrat ca extractele de urzica provoaca o eliminare renala abundenta de acid uric, iar pe de alta parte deplaseaza acidul uric din tesuturi, trecandu-l in circulatia sanguina. Se prescrie un decoct preparat astfel : o lingura produs vegetal se fierbe 5 minute cu 150 ml apa. Se beau zilnic 3 decocturi, timp de 4-6 saptamani. Empiric, cazurile de lombago i sciatica se trateaza prin flagelarea locurilor dureroase cu un buchet de urzici proaspete. Operatia se efectueaza timp de 2-3 zile, dupa care se face o pauza tot de 2-3 zile ca urmare a sensibilitatii pielii. Procedeul este mai putin eroic decat pare, deoarece cei care aplica acest tratament capata obisnuinta, iar senzatia initiala de arsura se transforma intr-o senzatie de caldura placuta care invaluie tot corpul. Pacientul nu are voie, insa sa vina peste zi in contact cu apa rece, deoarece senzatia placuta de caldura se transforma iarasi in arsura si usturime. Li se mai atribuie frunzelor de urzica si preparatelor obtinute din ele, proprietati hemostatice, astringente si antidiareice, si de asemenea se obtin bune rezultate in tulburarile gastrice datorate abuzului de tutun. Tot asa de importanta este actiunea hematopoetica, comparabila cu cea a spanacului si a preparatelor de fier. Asupra aparatului cardiovascular determina o actiune hipertensiva. Interesante sunt si proprietatile galactogoge si de stimulare a secretiei pancreatice. S-

a descris si un efect hipoglicemiant dar, ca si in alte cazuri, alaturi de principiul hipoglicemiant exista si unul hiperglicemiant. Se utilizeaza infuzia 5-10 %, decoctul 3-10 % si extractul 1:2 in alcool de 70. Pentru tratamentul enterocolitelor se administraza cate o lingura de infuzie la fiecare 1-3 ore, sau 2-5 picaturi de extract alcoolic. Ca purgativ se administreaza cate un paharel de decoct, dimineata, sau 5-10 picaturi de extract alcoolic, de 2-4 ori pe zi, timp de 5-15 zile pe luna. Urzica moarta - Lamii albi herba Lamium album L. (Urzica moarta alba) Familia Labiatae Materia prima : Lamii albi herba planta perena erbacee, inalta de 20-50 cm, cu tulpini aeriene erecte sau ascendente, se dezvolta de pe stoloni, are 4 muchii evidente si este paroasa, in general neramificata, goala la interior; frunze: dispuse opus, limb triunghiular ovat lung de 4-7 cm si lat pe jumatate, margine serata cu dinti mari, peri pe ambele fete; petiol lung la frunzele inferioare (aproape cat limbul), la cele superioare redus; flori dispuse in cime asezate la subsoara frunzelor, cu 3-6 flori albe, mari, corola avand pana la 2 cm, cu baza superioara in forma de coif, iar cea inferioara in forma de lingura. Compozitia chimica : mucilagii, flavonoide, tanoizi, saponine, ulei volatil, vitaminele C si K, acizi fenolici, alcaloizi, amine biogene (histamina, tiramina, metilamina), glicozide, saruri minerale (mai ales potasiu). Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice : Florile se utilizeaza empiric fie ca emolient si expectorant, fie ca astringent. Planta intreaga datorita continutului ridicat in tanin (12-14%) este utilizata ca antidiareic. In medicina populara, florile se intrebuinteaza in special in bolile aparatului genitourinar (dismenoree, leucoree etc.) si in inflamatii ale prostatei. Datorita proprietatilor sale astringente in tratamentul leucoreii constitutionale nebacteriene sub forma de spalaturi sau instilatii vaginale. Se mai poate folosi in unele afectiuni ale cailor respiratorii, in tratamentul tusei si a racelii, ca hemostatic, antimalaric, antireumatic si in tratamentul hipertrofiei de prostata. Organele subterane, se pare ca pot fi indicate in tratamentul ulcerului gastric. Ceaiul de flori de urzica moarta alba este depurativ si actioneaza in tratarea eruptiilor la copii, a anemiei, infectiei streptococice, afectiunilor respiratorii. Extern se intrebuinteaza un decoct tare pentru tratarea arsurilor, nodurilor, varicelor etc.

Urzica radacina - Urticae radix Urtica dioica L. ( Urzica ) Familia Urticaceae Materia prima: Urticae radix amestec de rizomi i rdcini subiri, cilindrice de culoare brun deschis la exterior. Fr miros, cu gust uor astringent .Compozitia chimica: Planta conine substane de natur proteic, avnd un mare numr de aminoacizi, substane de natur glucidic, amine, steroli, cetone (metilheptenona i acetofenona), ulei volatil, substane grase, sitosteroli, acid formic i acetic, vitaminele C, B2 i K (cca 400 uniti pe gram), acid pantotenic, acid folic, clorofil 0,3-0,8%, protoporfirin i coproporfirin, -caroten, sruri de Ca, Fe, Mg, Si, fosfai .a. Substana vezicant pentru piele a plantei proaspete este format din acid formic, o enzim i o toxalbumin. Prin uscare, aceste substane se pierd sau se transform, disprnd astfel proprietile vezicante.Din rdcin s-au izolat: derivai fenil propanici, acizi grai, fitosteroli ( sitosterol liber i glicozidat, 5 steroli liberi i glicozidai), cumarine (scopoletina), un complex de lectine (UDA Urtica Dioica Aglutinina), lignani, prozaharide. . Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: dei cunoscut ca plant medicinal nc din antichitate, urzica a format obiectul unor studii recente care n principal au confirmat unele utilizri empirice n terapeutic ale diferitelor organe ale plantei. Aceste cercetri se rezum la demonstrarea aciunii hemostatice, astringente, hematopoetice, slab hipoglicemiante, diuretice sau antiseptice extern i stimulator al epitelizrii tegumentelor. Extractul apos inhib dezvoltarea diferiilor ageni patogeni (Shigella, Staphylococcus, Pasteurela etc.). Frunzele de urzic constituie o bogat surs de clorofil, existnd diferite procedee industriale de extracie a acestui colorant vegetal. Extern, clorofila este utilizat n industria cosmetic i n dermatologie. Rdcinile au aciune antiinflamatoare decongestiv i immunomodulatoare. Tinctura de rdcin se utilizeaz empiric n loiuni n amestec cu alte plante contra cderii prului. Studii clinice au dovedit eficacitatea tincturii i a decoctului de rdcin de urzic n tratamentul adjuvant al adenomului de prostat i n tratamentul HBP (hiperplazia benign a prostatei, stadiile I II). Aciunea se datoreaz fitosterolilor, UDA i polizaharidelor, care acioneaz prin diferite mecanisme. Izolectinele (UDA) se leag de T limfocite, activeaz complexul T3 T1 i astfel inhib sinteza de prostaglandine avnd ca urmare un antiflogistic. Fraciunea polizaharidic
18

stimuleaz T limfocitele, contribuind i ea la aciunea antiinflamatoare, iar fitosterolii interfereaz cu DHT (dihidrotestosterona). S-a dovedit de asemenea, c un extract uscat de rdcin de urzic, scade semnificativ SHBG ( sexual hormone binding globulin) seric, globulin ce inactiveaz hormonii androgeni, i care, la vrstnici, se gsete n concentraie mai mare. Zmeura - Rubi idaei folium Rubus idaeus L. ( Zmeura ) Familia Rosaceae Materia prima: Folium Rubi idaei foliole ovatlanceolate inegal dinate pe margini fr peiolul principal, de culoare verde pe suprafaa superioar i alb sau alb cenuie pe cea inferioar. Mirosul frunzelor uscate este plcut, gustul astringent .Compozitia chimica: Frunzele conin tanin (cca 10%) substane de natur flavonoidic, cca 800 mg% vitamina C. Fructele proaspete conin acid citric, malic i formic, zaharuri, tanin, pectine, antociani, glicozidici, substane de natur flavonoidic, vitamina C. (cca 50 mg%). . Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: Fr a avea o aciune farmacodinamic specific, frunzele sunt utilizate empiric ca depurativ i astringent, iar extern sub form de gargar n afeciuni faringiene. Intr n compoziia ceaiului aromat. Dup unii autori, frunzele au aciune antispastic i uterotonic. Siropul obinut din fructele proaspete este utilizat n farmacie corectiv pentru diferite siropuri medicinale.

19