(LP.

1) FORME FARMACEUTICE EXTRACTIVE: Sunt reprezentate de preparate

lichide, semisolide şi solide, cu un conţinut de principii active, obţinute prin
dizolvarea extractivă a produselor vegetale sau biologice prin intermediul unui
solvent sau amestec de solvenţi, administrate intern (cale orală), sau extern
(piele, mucoase).
SOLUŢII EXTRACTIVE APOASE: Pentru a obţine soluţiile extractive apoase se
lucrează cu produsele vegetale uscate, extracţia principiilor active din acestea
realizându-se prin: dizolvare directă;extracţia propriu-zisă.
Dizolvarea directă are loc când vehiculul vine în contact direct cu principiile
active din celulele produsului vegetal fragmentate în urma mărunțirii.
Soluțiile extractive apoase sunt preparate farmaceutice lichide obținute prin
macerarea, infuzarea sau decocția produselor vegetale în apă.În funcţie de
modul de obţinere pot fi: macerate, infuzii, decocturi.
PREPARAREA SOLUŢIILOR EXTRACTIVE APOASE.
Etapele parcurse la obţinerea soluţiilor extractive apoase sunt:
 aducerea produsului vegetal la gradul de mărunţire adecvat tipului de
produs vegetal folosit şi metodei extractive folosite,
 umectarea produsului vegetal,
 aplicarea metodei de extracţie propriu – zisă ,
 decantarea, filtrarea (spălare şi presare, spălarea reziduului, spălarea,
stoarcerea, în funcţie de tipul de soluţie extractivă obţinută,
 completarea la masă,
Produsul vegetal utilizat la obţinerea soluţiilor exractive apoase trebuie să
corespundă condiţiilor de calitate cerute de F.R.X. şi conţinutului în principii
active. Prin produse vegetale (Plantae medicinalis, F.R.X. supliment 2006) sunt
incluse în această categorie, plante sau părţi din plante, alge, ciuperci licheni,
prezentate întregi, fragmentate sau tăiate, utilizate ca atare, sau sub forma
uscată. Unele exudate naturale, care nu au suferit prelucrări specifice, sunt de
asemenea considerate produse vegetale.
Pentru garantarea calităţii produselor vegetale sunt esenţiale condiţii adecvate
de colectare, cultivare, recoltare, uscare, fragmentare şi stocare.
Produsele vegetale folosite se identifică prin descriere macroscopică,
microscopică şi prin orice altă determinare complementară eventual prevăzută
(ex. cromatografie pe strat subţire), iar conservarea se face ferit de lumină.
Produsele vegetale care se folosesc pentru obţinerea soluţiilor extractive nu se
utilizează întregi, ci mărunţite, iar gradul lor de mărunţire este impus de
structura ţesutului vegetal şi de natura principiilor active conţinute.
F. R. X prevede următoarele grade de mărunţire pentru produsele vegetale:
 flori, frunze, ierburi, rădăcină de nalbă mare Sita I,
 rădăcini, rizomi, scoarţe Sita II,
 fructe, seminţe Sita IV,
 produse vegetale ce conţin alcaloizi şi glicozide Sita V.
Conform F.R.X raportul produs vegetal: solvent folosit la prepararea soluţiilor
extractive apoase este de 6% în general, cu excepţia următoarelor produse
vegetale:
 flori de muşeţel, rădăcina de valeriană şi rădăcina de ciuboţica cucului
pentru care raportul este de 3%,
1
  frunzele de digitală cu 0,5%,
 rădăcină de ipeca cu 0,25%.
Solventul folosit este apă distilată, cu unele excepţii.
Pentru a extrage din produsul vegetal saponinele acide greu solubile în apă se
adaugă 1 g de hidrogenocarbonat de sodiu pentru 10 g de produs vegetal; iar
pentru extracţia alcaloizilor se foloseşte apa acidulată cu acid citric, acid
clorhidric sau cu acid tartric în părţi egale (m/V) cu conţinutul în alcaloizi din
produsul vegetal, cu excepţia scoarţei de China, la care se adaugă 1,5 ml acid
clorhidric pentru 1 g alcaloizi.
Produsele vegetale se umectează cu apă în raport de 3 părţi la 1 parte de
produs vegetal; excepţie fac produsele vegetale care conţin uleiuri volatile care
se umectează cu 0,5 părţi alcool diluat la 1 parte produs vegetal.
Excepţii !Umectarea nu se aplică în procesul de macerare !
Frunzele de digitală nu se umectează; florile de tei se umectează cu apă.
Pentru a creşte randamentul extracţiei F.R.X prevede agitarea, dar numai la
obţinerea maceratelor (extracţia are loc la temperatura camerei şi prin agitare
se urmăreşte creşterea randamentului şi vitezei extracţie).
Macerarea: Acest procedeu se aplică pentru extragerea principiilor active
termolabile și în cazul în care la cald s-ar extrage o cantitate prea mare de
substanțe balast, se utilizează pentru extracția mucilagiilor din produsele
vegetale.
Infuzarea: Se folosește pentru extracția principiilor active din produsele
vegetale care conțin țesuturi friabile (flori, frunze, ierburi).
Decocţia: Se folosește pentru extracția principiilor active termostabile din
produsele vegetale care conțin țesuturi lemnoase (rădăcini, rizomi, scoarțe,
fructe coriacee).
F. R. X prevede că atunci când cantitatea de soluţie extractivă apoasa
depăşeşte 100 g, pentru a creşte conservabilitatea se adauga 75 mg nipagin și
25 mg nipasol la fiecare 100 g soluţie extractivă apoasă.
EXEMPLE DE MACERATE: Rp/ Macerati Altheae radicis ,rădăcinile de Althaea
officinalis (Malvaceae), nalbă mare, la care s-a îndepărtat tuberul şi s-au
decorticat parţial. Acestea au un conţinut în mucilagii de 20-35%, alături de
care este prezent şi amidonul ca substanţă balast în proporţie de 37%; conţine
cel puţin 25% substanţe solubile (F.R. X).In tratamentul afecţiunilor căilor
respiratorii datorită acţiunii emoliente a maceratului.
EXEMPLE DE INFUZII:Rp/ Infusionis Tiliae flos, inforescenţele de tei cu sau fără
bractee ale arborilor Tiliaceae; produsul vegetal conţine mucilagii, ulei volatil în
cantitate mică (0,05%), tanin, flavone şi cel puţin 17% substanţe solubile (FR X).
Pentru că se urmăreşte extragerea mucilagului umectarea se face cu apă.
Se foloseşte în tratamentul afecţiunilor căilor respiratorii datorită acţiunii
emoliente, diaforetice, uşor sedative imprimate de infuzia de flori de tei.
Rp/ Infusionis Chamomillae floris;florile uscate ale plantei Chamomilla recutita
(Asteraceae) care conţin cel puţin 0,4 % V/m ulei volatil de culoare albastră
datorită chamazulenei (aceasta nu există ca atare în produsul vegetal ci se
formează în timpul procesului de extracţie din matricină sau proazulenă);
produsul vegetal mai conţine flavone, cumarine. Se urmăreşte extragerea
uleiului volatil şi umectarea se face cu alcool diluat 0,5 părţi alcool diluat: 1
2
parte produs vegetal. Soluţia extractivă obţinută are acţiune antiseptică,
cicatrizantă datorită uleiului volatil, uşor antispastică datorită cumarinelor şi
flavonelor. Se foloseşte pentru uz intern sau extern sub formă de comprese
datorită acţiunii antiseptice, cicatrizante.
EXEMPLE DE DECOCTURI:Rp / Decocti species pectorales
Observaţii:Speciile pectorale reprezintă un amestec de produse vegetale cu
grade de mărunţire diferite: flori de malvă (S I), frunze şi rădăcini de altea (S I),
flori de verbascum (S I), rădăcină de licviriţie (S II), frunze de anason (S I).
Înainte de folosire, pentru uniformizare, produsul vegetal este trecut prin sita I.
Urmărind extragerea mucilagiilor şi pectinelor, umectarea produsului vegetal
se face cu apă. Soluţia extractivă are acţiune emolientă, expectorantă.
Întrucât prin metodele de extracţie menţionate se pot obţine şi preparate
apoase (ceaiuri), F.R. X, supliment 2006, în monografia Produse vegetale
pentru ceaiuri (Plantae ad ptisanam) menţionează natura produselor vegetale
folosite în acest scop şi condiţiile de calitate ale acestora.
Produsele vegetale pentru ceaiuri sunt constituite exclusiv din unul sau mai
multe produse vegetale, destinate obţinerii de preparate apoase pentru uz oral
prin decocţie, infuzare sau macerare. Preparatele apoase se prepară imediat
înainte de utilizare. Ele trebuie să corespundă prevederilor monografiilor
individuale corespunzătoare din Farmacopeea Europeană, sau în absenţa
acestora, prevederilor monografiei generale Produse vegetale. Proporţia de
produse vegetale prezente în produsele vegetale pentru ceaiuri se verifică prin
metode corespunzătoare, determinări: Uniformitaea masei;

(LP. 2) SOLUŢII EXTRACTIVE ALCOOLICE: EXTRACTA (F. R.X), F.E. 9.0.

(Extracte vegetale F.R. X, suplim. 2006, F.E.9.0.
Extractele sunt preparate lichide (extracte lichide și tincturi), semisolide
(extracte moi și oleorezine) sau solide (extracte uscate), obținute din materii de
origine vegetala sau animală, care sunt de obicei în stare uscată.
Extractele vegetale sunt preparate farmaceutice fluide, moi sau uscate,
obţinute prin extracţia produselor vegetale cu diferiţi solvenţi, urmată de
evaporarea parţială sau totală a solventului şi aducerea masei reziduale sau a
pulberii la concentraţia sau la consistenţa prevăzută.
F. R. X, suplimentul din 2006, F.E.9.0. menţionează următoarele tipuri de
extracte şi caracteristicile lor:
 Extracte titrate (standardizate) ajustate la un conţinut dozat în
constituenţi cu activitate terapeutică (prin adăugarea unei substanţe
inerte sau prin amestecarea mai multor loturi de extracte).
 Extracte cuantificate –ajustate la o gamă de constituenţi prin
amestecarea mai multor loturi de extracte.
Clasificarea extractelor în funcţie de consistență se face în :
 extracte fluide;
 extracte moi (spissa) care conţin cel mult 20% materii volatile ;
 extracte uscate (sicca) care conţin cel mult 5% materii volatile.
Solvenţii folosiţi la extracţie sunt: apa acidulată sau apă alcalinizată, alcoolul
diluat, în unele cazuri acidulat, eterul etc. Se foloseşte apa purificată vrac (nr.
total de microorganisme aerobe viabile – 100 microorganisme/mL, limite de
3
nitraţi, Al, metale grele). Se pot asocia o serie de excipienţi pentru
îmbunătăţirea caracteristicilor tehnologice (omogenitatea, reproductibilitatea),
stabilizanţi, conservanţi antimicrobieni. Prepararea extractelor fluide se
efectuează prin macerare, macerare repetată sau prin percolare.
Extractele fluide sunt lichide limpezi, colorate,cu mirosul şi gustul caracteristice
componentelor produsului vegetal din care s-au preparat. Sunt miscibile cu
solventul folosit la preparare; se tulbura prin diluare cu apă.
Extractele moi (extracta spissa) sunt preparate vâscoase, semisolide, colorate,
cu aspect uniform (întinse pe o placă nu trebuie să prezinte particule solide).
Extractele uscate (extracta sicca) se prezintă sub formă de pulberi, cu aspect
uniform, sub formă de lamele sau de masă spongioasă care se pulverizează
uşor; sunt higroscopice.
Extractele moi şi uscate sunt aproape complet solubile în solventul folosit la
preparare. Conservare: in recipient de capacitate mică, bine închise, ferit de
lumină, la loc răcoros.
ETICHETĂ
 Produsul vegetal sau materia animală utilizate,
 Tipul de extract (fluid, moale, uscat) sau tinctură,
 Extracte titrate - Continutul in constituenti cu activitate terapeutica,
 Extracte cuantificate - Continutul in constituenti utilizati pentru
cuantificare,
 Raport dintre materia prima si extractul original (DER),
 Solvent,
 Natura produsului vegetal sau a materiei animale folosite (stare
proaspătă),
 Extract purificat,
 Excipientul folosit, inclusiv stabilizanţii şi conservanţii antimicrobieni
folosiţi,
 Procentul de reziduu uscat.
Exemple de extracte oficinale:
 Extractum Belladonnae Siccum
 Extractum Frangulae Fluidum
 Extractum Ratanhiae Siccum
 Extracum Valerianae Spissum
TINCTURAE (F. R. X) Tincturile sunt preparate farmaceutice lichide, sub formă
de soluţii alcoolice, hidroalcoolice sau eteroalcoolice, obţinute prin extracţia
produselor vegetale.
Prepararea tincturilor se efectuează prin macerare, macerare repetată sau
prin percolare. Tincturile care au o stabilitate redusă se prepară prin dizolvarea
extractelor uscate sau prin diluarea extractelor fluide. Solventul folosit la
extracţie este, în general, alcoolul diluat, în unele cazuri acidulat. Se pot folosi şi
alte concentraţii ale alcoolului sau amestecuri de solvenţi prevăzuţi în
monografia respectivă.Gradul de mărunţire al produsului vegetal, este de
obicei, mai avansat ca la obţinerea soluţiilor extractive apoase, variind între
sitele III, IV, V. Raportul între masa produsului vegetal şi a solventului de
extracţie este de 1:10 (m/m), pentru tincturile preparate din produse vegetale
care conţin substanţe puternic active şi de 1: 5 (m/m), pentru tincturile
4
preparate din alte produse vegetale. F. R. X, suplimentul din 2006 menţionează
următoarele tipuri de tincturi şi caracteristicile lor:
 Tincturi titrate (standardizate):
- au un conţinut dozat în principii active cu activitate terapeutică
cunoscută,
- standardizarea se realizează prin adăugarea unei substanţe inerte
sau prin amestecarea mai multor loturi de extracţie,
 Tincturi cuantificate:
- sunt ajustate la o gamă definită de constituenţi prin amestecarea
unor loturi de extracţie.
Descriere: Tincturile sunt lichide limpezi, colorate, cu mirosul şi gustul
caracteristic componentelor produsului vegetal din care s-au preparat şi
solventul folosit la extracţie. Prin diluare cu apă, unele tincturi devin
opalescente sau se tulbură.Condiţionare. Conservare, in recipiente de
capacitate mică, bine închise, ferit de lumină. Tincturile a căror masa este mai
mare de 250 g se conserva la loc răcoros.
Exemple de tincturi oficinale:
Tinctura Aconiţi; Tinctura Anticholerina; Tinctura Aurantii Pericarpii
Tinctura Balsami Tolutani; Tinctura Belladonnae; Tinctura Eucalypti
Tinctura Gentianae; Tinctura Menthae; Tinctura Opii; Tinctura Valerianae
GEMODERIVATE:Extracte glicerinice (macerate glicerinice), obţinute din muguri
sau din alte ţesuturi vegetale, meristeme, recoltate de la planta în creştere,
Substante active sub forma de fitocomplex. Mugurii, mlădiţele, rădăcinile
tinere, scoarţa rădăcinilor, scoarţa ramurilor tinere, seva şi seminţele sunt
foarte bogate în enzime, factori de creştere, vitamine, proteine, aminoacizi,
acizi nucleici (ADN, ARN), hormoni vegetali (auxine, gibereline, cinetină, acid
abscisic), principii care sunt extrase în soluţia gliceroalcoolică. Activitatea
enzimatică este blocată la momentul extracţiei în amestecul glicerinic.
Diluate în apă la momentul administrării ele îşi exercită proprietăţile
terapeutice speciale şi reglează funcţiile vitale ale celulelor bolnave.
Etape de obtinere a gemoderivatelor:
 recoltarea meristemelor în perioada optimă,
 macerarea cu amestec glicerinic (glicero-alcoolic),
 extracţia fitocomplexului specific,
 diluarea la prima decimală (10 %) cu amestec hidro-glicero-alcoolic,
 conservare în flacoane de sticlă brună!
NU trebuie utilizat ambalaj de material plastic (interacţionează cu produsul),
Etichetare:
Forma farmaceutică: macerat glicerinic;
Den. în lb. română a plantei + partea de plantă: Extract din mlădiţe de Merişor
Denumirea în lb. latină a plantei: Vaccinium vitis idaea
Insoţită de precizarea formei farmaceutice (MG=D1)
EXEMPLE DE PREPARATE EXTRACTIVE DIN F.E.
BELLADONNA LEAF DRY EXTRACT, STANDARDISED
Belladonnae folii extractum siccum normatum
BITTER-ORANGE-EPICARP AND MESOCARP TINCTURE
Aurantii amari epicarpii et mesocarpii tinctura
5
FRANGULA BARK DRY EXTRACT, STANDARDISED
Frangulae corticis extractum siccum normatum
GENTIAN TINCTURE, Gentianae tinctura
GINKGO DRY EXTRACT, REFINED AND QUANTIFIED
Ginkgonis extractum siccum raffinatum et quantificatum
MILK THISTLE DRY EXTRACT, REFINED AND STANDARDISED
Silybi mariani extractum siccum raffinatum et normatum
OPIUM DRY EXTRACT,STANDARDISED
Opii extractum siccum normatum
OPIUM TINCTURE, STANDARDISED
RHATANY TINCTURE
Ratanhiae tinctura
SENNA LEAF DRY EXTRACT, STANDARDISED
Hyperici herbae extractum siccum quantificatum
VALERIAN DRY HYDROALCOHOLIC EXTRACT
Valerianae extractum hydroalcoholicum siccum

(LP. 3)

(LP. 4) SISTEME DISPERSE COLOIDALE

Un sistem dispers este un sistem fizic alcătuit din două sau mai multe faze care
au aceeaşi stare de agregare sau stări de agregare diferite. Sistemele disperse
eterogene sau dispersiile coloidale
SOLUŢII COLOIDALE: sunt sisteme disperse ultramicroeterogene lichide, cu
dimensiuni ale particulelor cuprinse între 1-100 m, care în funcţie afinitatea
sau atracţia între cele două faze se clasifică în coloizi liofili şi liofobi.
Clasificare
Criteriu Exemple
hidrosoli – liosoli în apă,
natura mediului de organosoli – liosoli în alcool (alcoolosoli), liosoli în benzen
dispersie lichid (benzenosoli),
dispersii coloidale reversibile (gelatina în apă),
reversibilitate dispersii coloidale ireversibile (hidrosoli de argint);
interacțiunea dispersii liofile(coloizi hidrofili macromoleculari),
substanței coloidale cu dispersii liofobe,
mediul de dispersie dispersii micelare sau de asociație
SOLUŢII DE COLOIZI HIDROFOBI: În această categorie se încadrează compuşii
coloidali ai argintului: protargolul, argirolul si colargolul. Aceştia sunt formaţi
dintr-o componentă hidrofobă (argintul adus la dimensiuni coloidale) şi o
componentă hidrofilă (albumina). Sunt pulberi higroscopice, uşor solubile în
apă (1: 2 protargolul, 1: 2,5 colargolul) şi fotosensibile. Conţinutul în argint
variază: protargolul 7, 8 - 8,5%, argirolul 20 %, colargolul 70%, dar, deşi are un
conţinut mai scăzut în argint, protargolul pune în libertate cea mai mare
cantitate de ioni de argint în soluţie apoasă. Protargolul (proteinatul de argint)
şi colargolul (argintul coloidal) sunt compuşi oficinalizaţi in F. R. X. În
terapeutică se utilizează în concentraţii diferite: 0.10 - 10g% protargol, 1 - 5g%
colargol, 10 - 30% argirol (pentru colire); 1- 2 g% protargol, 1-2 g% colargol
6
(pentru erine). Soluţiile pot conţine conservanţi antimicrobieni (borat
fenilmercuric, nipaesteri).
Acţiune terapeutică şi întrebuinţări: acţiune antiseptică în afecţiuni oculare şi
nazale; compuşii coloidali ai argintului sunt mai bine toleraţi pe mucoase decât
sărurile (nitrat, acetat) şi au avantajul de a ceda treptat argintul, în plus,
componenta organică conferă o vâscozitate crescută care măreşte aderenţa pe
mucoase. Stabilitatea soluţiilor de coloizi hidrofobi este asigurată de existenţa
unui strat de hidratare realizat de un coloid protector. Stabilitatea este
influenţă nefavorabil de: concentraţia coloidului hidrofob; tehnica de lucru
(triturarea sau agitarea puternică produce o spumă abundentă şi ruperea
filmului coloidal); condiţii de lucru (pH acid sau alcalin; prezenţa electroliţilor,
temperatura ridicată);condiţionare şi conservare necorespunzătoare (timp
Rp/ Argenti proteínas D .s .ext. picături nazale
SOLUŢII DE COLOIZI HIDROFILI MICELARI
Coloizii hidrofili micelari sau de asociaţie (substanţe tensioactive şi coloranţii
sintetici) În practica farmaceutică se utilizează coloranţii acizi (fluoresceina
sodică, albastru Evans) şi cei bazici (albastru de metilen, metilrosanilina, lactat
de etacridină).
Soluțiile de coloranți sunt forme farmaceutice lichide obținute prin dizolvarea
în apă a coloranților sintetici, cu formarea de soluții moleculare sau dispersii
micelare, colorate, destinate administrării externe (pe piele și mucoase) sau pe
cale parenterală. Se păstrează în recipiente de sticlă colorate, la loc uscat, la
temperaturi de peste 40C (la temperaturi mai mici separă colorantul).
EXEMPLE DE SOLUŢII TRADIŢIONALE DE SOLUTII DE COLORANTI
SOLUŢIA DE LACTAT DE ETACRIDINĂ 1‰, Rivanolul se dizolvă în 80 g apă
distilată încălzită până aproape de fierbere, după care se completează cu apă la
100 g şi se filtrează prin vată sau tifon.Se solubilizează în apă; este greu solubilă
în alcool.Dacă se adaugă soluţiei de rivanol borax în proporţie de 0,05%,
acesta are rolul de a stabiliza rivanolul în soluţie şi de a-i potenţa acţiunea
antiseptică.În cazul dizolvării la cald se obţin soluţii mai stabile decât cele
preparate la rece, iar dizolvarea are loc mai rapid. Soluţiile preparate prin
dizolvare la rece după un timp devin portocalii şi vor prezenta un sediment.
Soluţie limpede, de culoare galbenă. Prezintă fluorescenţă verde. Are pH-ul
aproximativ 4,5. Rivanolul este activ asupra germenilor gram-pozitivi, acţiunea
sa fiind puţin influenţată de prezenţa substanţelor organice.
Se folosesc şi pansamente îmbibate cu rivanol care el
iberează lent colorantul, menţinând o activitate bacteriostatică slabă, dar
prelungită.
SOLUŢIA DE ALBASTRU DE METILEN 1‰, Clorura de tetrametiltioniniu se
dizolvă în 80 g apă prin încălzire; se completează la 100 g şi se filtrează prin
vată sau tifon. Albastru de metilen este clorura de tetrametiltioniniu care se
prezintă sub forma unor cristale sau pulbere cristalină de culoare verde închis
cu luciu metalic, fără miros, cu gust slab amar, fotosensibil. Este puţin solubil în
apă (1:50), greu solubil în alcool diluat, insolubil în eter. La concentraţii mici
soluţiile sunt relativ stabile. La concentraţii mari apar depozite care sunt
formate din agregate moleculare, care nu se vor mai dizolva nici la încălzire.

7
În formulare se poate folosi şi glicerol 10%, cu rol umectant şi de mărire a
vâscozităţii, care creşte aderenţa de piele şi de mucoase. Se foloseşte pentru
acţiunea antiseptică, sub formă de aplicaţii pentru uz extern: pe piele pentru
tratamentul arsurilor, pe mucoase pentru badijonaj bucofaringian. Se foloseşte
sub formă injectabilă pentru tratamentul intoxicaţiei cu dioxid de carbon.
MUCILAGII (DISPERSII HIDROFILE MACROMOLECULARE)
Mucilagiile sunt hidrodispersii coloidale de consistenţă lichidă, vâscoase,
limpezi, transparente sau opalescente, obţinute prin dispersarea în apă a
macromoleculelor cu dimensiunea particulelor cuprinsă între 10ˉ5 - 10ˉ7 cm.
Coloizii hidrofili macromoleculari sunt combinaţii formate din macromolecule
ionice, neionice, amfoterice care au ca unitate structurală monomerul, cu masă
moleculară mică care prin polimerizare permite obţinerea compusul
macromolecular caracterizat prin gradul de polimerizare n.
Macromoleculele pot fi: naturale (guma arabică, guma tragacanta, alginaţii,
agar-agar, gelatina, amidonul, pectinele), de semisinteză (derivaţi de celuloză –
metilceluloza, carboximetilceluloză, hidroxietilceluloza), de sinteză (alcool
polivinilic, polivinilpirolidona).
Macromoleculele naturale au compoziţie variabilă, pot conţine enzime ceea ce
duce la descompunerea macromoleculei (depolimerizare), sau la apariţia de
incompatibilităţi la asocierea cu anumite substanţe medicamentoase.
Macromoleculele de sinteză şi într-o măsură mai mică cele de semisinteză
prezintă avantajul că au structură chimică şi grad de polimerizare cunoscut şi
constant ceea ce face ca şi proprietăţile fizico-chimice să fie cunoscute.
F. R. X prevede patru monografii individuale de mucilagii:
Mucilag de gumă arabică 30 %,
Mucilag de gumă tragacanta 2,5%,
Mucilag de metilceluloză 2%,
Mucilag de carboximetilceluloză sodică 2%.
Mucilagiile se pot obţine fie prin dispersarea în timp, în apă sau în soluţie de
nipaesteri la temperatura camerei sau la cald în funcţie de proprietăţile fizico –
chimice.Procesul decurge în mai multe etape, după cum urmează:
cântărire, dispersarea substanţei macromoleculare cu agentul umectant
(glicerol, alcool etilic, propilenglicol, sirop simplu, sorbitol), adăugarea
vehicolului în care s-au dizolvat conservanţii (nipaesteri, acid benzoic, benzoat
de sodiu) la cald sau la rece, cu agitare energică, completarea la masa
prevăzută cu vehicul, filtrare (când este cazul), condiţionare,depozitare.Se
păstrează în flacoane bine închise, la loc răcoros.
MUCILAGII OFICINALE PE BAZĂ DE MACROMOLECULE NATURALE
1. MUCILAGO GUMMI ARABICI 30% (F.R. X) Guma arabică se obţine prin
exudaţia naturală sau provocată prin incizia ramurilor şi trunchiului arborelui
Acacia. Conţine enzime mai ales oxidaze şi peroxidaze; aceste enzime pot fi
îndepărtate prin dezenzimare când apare sortul de gumă arabică dezenzimată.
F.R. X prevede ambele sorturi de gumă arabică: Gummi arabicum şi Gummi
arabicum desenzymatum.
Mucilagul nu se foloseşte pentru preparatele de uz extern datorită senzaţiei
neplăcute la aplicarea pe piele (lipicios). Se foloseşte ca agent de dispersie la

8
prepararea suspensiilor şi emulsiilor, pentru corectarea gustului unor
medicamente şi pentru influenţarea vitezei de cedare a medicamentelor.
Mucilagul de gumă arabică este obţinut dintr-un produs natural şi constituie un
mediu prielnic pentru dezvoltarea microorganismelor, motiv pentru care la
preparare se foloseşte amestecul de nipaesteri în concentraţie 1 ‰.
Se preferă prepararea ex-tempore a soluţiei de nipaesteri în locul folosirii
soluţiei conservante. F.R. X recomandă păstrarea mucilagului în recipiente de
capacitate mică, bine închise, la loc răcoros, ferit de lumină.
2. MUCILAGO TRAGACANTHAE 2,5% (F. R. X). Guma tragacanta este o
substanţă anionactivă, care se obţine prin exudaţia naturală sau provocată prin
incizia ramurilor şi trunchiului unor specii de Astragalus. Conţine două
componente principale: tragacantina şi basorina şi nu conţine enzime.
Tragacantina este prezentă în proporţie de aproximativ 20–40% şi are structură
filiformă şi masa moleculară de circa 10 000, fiind solubilă în apă. Basorina este
prezentă în proporţie de 50–60%, are structură ramificată şi în prezenţa apei
formează o reţea în ochiurile căreia se află soluţia de tragacantina.
Datorită prezenţei basorinei, guma tragacanta formează mucilagii la
concentraţii mult mai mici decât guma arabică; la concentraţii mai mari de
5% se obţin geluri.
Amestecul de glicerină şi alcool se foloseşte pentru umectare, favorizând
îmbibarea şi apoi dispersarea macromoleculelor în soluţia de nipaesteri, iar
temperatura ridicată favorizează dispersarea gumei în apă.
3. MUCILAGO METHYLCELLULOSI 2 % (F.R. X).Mucilag de metilceluloză 2 %
Metilceluloza este derivat de semisinteză al celulozei şi este o macromoleculă
neionogenă. Îmbibarea cu apă a metilcelulozei se realizează la cald; încălzirea
prelungită sau temperatura prea ridicată pot duce la precipitarea
metilcelulozei. După îmbibare, dispersarea în apă se realizează la rece.
Glicerina nu este folosită ca agent de umectare, ci se foloseşte pentru
obţinerea mucilagului vâscos şi aderent. Cu toate că metilceluloza nu este
mediu favorabil dezvoltării microorganismelor, dar prezenţa acestora
determinând scăderea vâscozităţii mucilagului, se foloseşte amestecul de
nipaesteri ca agent antimicrobian. Mucilagul de metilceluloză se foloseşte la
prepararea emulsiilor, suspensiilor, la obţinerea siropurilor pentru diabetici,
ca agent de vâscozitate pentru colire. F.R. X prevede ca mucilagul de
metilceluloză să se păstreze în recipiente bine închise.

(LP. 5) MUCILAGII (DISPERSII HIDROFILE MACROMOLECULARE)

MUCILAGO CARBOXIMETHYLCELLULOSI NATRICI 2% (C.M.C)(F. R. X)
C.M.C. Na, derivat de semisinteză al celulozei, este o macromoleculă
anionactivă a cărei dispersare în apă este favorizată de temperatura ridicată.
Alcoolul este folosit ca solvent pentru nipaesteri. Agitarea dispersiei se face cu
grijă pentru a evita încorporarea aerului. Se foloseşte la prepararea emulsiilor,
suspensiilor, siropurilor pentru diabetici.F.R. X recomandă păstrarea în flacoane
bine închise, la loc răcoros. C.M.C. Na nu favorizează dezvoltarea
microorganismelor, dar poate conţine impurităţi ce pot deveni medii prielnice
pentru acestea, din acest motiv se foloseşte amestecul de nipaesteri.
MUCILAGII TRADIŢIONALE PE BAZĂ DE MACROMOLECULE DE SINTEZĂ

9
 1. MUCILAG DE ALCOOL POLIVINILIC 5% (A.P.V.). Alcoolul polivinilic este o
macromoleculă sintetică neionogenă care la concentraţii 2–10% duce la
obţinerea de mucilagii; peste concentraţii de 10% se formează geluri.
Temperatura ridicată favorizează dispersarea A.P.V., dar încălzirea pe sită la
temperaturi prea mari sau încălzirea prelungită poate să ducă la scăderea
vâscozităţii mucilagului (de aceea se încălzeşte pe baia de apă). Glicerina
influenţează în sens pozitiv solubilitatea în apă a A.P.V.
A.P.V. nu favorizează dezvoltarea microorganismelor, dar în unele cazuri
acestea pot să se dezvolte datorită apei folosite la preparare; se recomandă
folosirea de agenţi antimicrobieni (înlocuirea apei cu soluţie conservantă sau
adaus de soluţie de borat de fenilmercur 0,2% în raportul de 2 g soluţie pentru
100g mucilag. Mucilagul de A.P.V. se foloseşte la prepararea medicamentelor
oftalmice: substituenţi ai lacrimilor, adeziv pentru lentilele de contact;
stabilizant pentru emulsii şi suspensii, pentru obţinerea unguentelor
medicamentoase sau de protecţie. Flacoane bine închise, la loc răcoros.

(LP. 6) PREPARATE PARENTERALE Parenteralia (F. R. X, supl. 2004)

Medicamentele parenterale sunt preparate farmaceutice sterile destinate a fi
administrate transcutanat, printr-un procedeu care lezează ţesuturile
(injectare, perfuzare sau implantare), în corpul uman sau animal. Preparatele
parenterale fiind cele care ocolesc tractul gastro-intestinal; O grupă delimitată
de medicamente care se administrează prin injectare, în cea mai mare parte, cu
ajutorul seringii, prin perfuzare sau prin implantare în corpul uman sau animal.

Căi de administrare
Loc de administrare
Căi principale Alte căi
intravenos (i.v.) - în venă
intramuscular (i.m.) - în ţesutul muscular
subcutanat (s.c.) - sub piele
- intraarterial (i.a.) în arteră, sub presiune
- intraarticular într-o cavitate a articulaţiei
- intracardiac în muşchiul cardiac
- intracutanat (i.c.) în piele
intraperitoneal
- în cavitat peritoneală, pentru dializă peritoneal
(i.p.)
- intralombar în lichidul cerebrospinal al măduvei osoase
- intrapleural în cavitatea pleurală
- retrobulbar în bulbul ocular
- intrasternal în osul stern, pentru acţiune depot
- subconjunctival sub pielea ploapei

Preparate parenterale Reprezentanti Caracteristici

1. Forme lichide soluţii, suspensii, emulsii se obţin prin dizolvarea, dispersarea
injectabile sterile, sau emulsionarea substanţelor şi a
eventualilor adjuvanţi în apă pentru
preparate injectabile, într-un lichid
neapos sau amestec de cosolvenţi,
10
 repartizate în fiole sau flacoane,
destinate adminstrării prin injectare
cu seringa,
volum mic, între 1 – 20 mL
2. Forme lichide soluţii apoase sau emulsii administrate intravenos în volum mai
perfuzabile de tip L/H, izotonice, mari de 100 mL, cu ajutorul unui
sterile şi apirogene, dispozitiv de perfuzare.
3. Pulberi pentru soluţii substanţe solide, sterile înainte de administrare se dizolvă sau
injectabile sau repartizate în recipiente se suspendă în volumul de lichid steril,
perfuzabile prin agitare şi formează o soluţie
perfect limpede sau o suspensie
uniformă
4. Imunoseruri şi biopreparate obţinute din administrate prin injectare,
vaccinuri specii microbiene vii sau
omorâte, toxine
microbiene modificate
prin diverse procedee şi
condiţionate steril.
5. Implanturi comprimate sterile mici, se introduc în mod aseptic, sub piele,
sub formă de discuri prin incizare;
au un efect retard (prelungit).
6. Geluri pentru injecţii geluri sterile cu eliberare modificată a substanţei
vascozitate adecvată, active la locul administrarii,
CLASIFICAREA FORMELE PARENTERALE
Nr Criteriu Exemple
.
1. forma farmaceutică soluţii, suspensii, emulsii, pulberi, comprimate
2. natura vehiculului soluţii apoase, uleioase, în cosolvenţi, cu vehicul
vâscozifiant
3. cantitatea de vehicul preparate injectabile: 1 – 20 mL,
perfuzii: 100 – 1000 mL,
spălături ale cavităţilor: > 1000 mL.
intravenos (i.v.): soluţii apoase, emulsii L/H,
4. calea de administrare, forma intramuscular (i.m.): soluţii şi suspensii apoase, soluţii şi
farmaceutică suspensii uleioase, preparate vâscoase apoase,
subcutanat (s.c.): soluţii şi suspensii apose,
căi secundare: soluţii apoase;
5. mod de condiţionare multidoză şi doză unică,
forme parenterale cu eliberare convenţională (soluţii
injectabile apoase, perfuzii, pulberi şi comprimate sterile
6. viteza de eliberare a pentru soluţii injectabile apoase,
substanţei medicamentoase forme parenterale cu eliberare modificată: forme
parenterale depot (cu acţiune prelungită),
forme parenterale cu eliberare controlată,
7. acţiune anestezice, hipnotice, sedative, vasoconstrictoare,
farmacologică antiinflamatoare, diuretice, antifungice, citostatice.

11
 PREPARATE INJECTABILE (F. R. X, SUPL. 2004), sunt soluţii, emulsii sau
suspensii sterile. Se prepară prin dizolvarea, emulsionarea sau suspendarea
substanţelor active şi eventual a excipienţilor în apă pentru preparate
injectabile, într-un lichid steril, neapos adecvat sau într-un amestec al acestor
vehicule (F. R. X, supl. 2004).
Din cauza modalităţii de administr. direct în compartimentele organismului, de
obicei prin folosirea acului de seringă, aceste medicamente trebuie să prezinte:
 puritate microbiologică (sterilitate), chimică, mecanică (limpiditate) şi
biologică (apirogenitate),
 stabilitate fizică a formei farmaceutice (emulsii, suspensii injectabile),
 inocuitate (toleranţă locală/generală),
 eficacitate terapeutică.
Formularea de preparate parenterale are ca scop realizarea de forme
farmaceutice dozate, care trebuie să prezinte:
CALITĂŢI OBLIGATORII:
 sterilitate,
 limpiditate, lipsa particulelor insolubile (soluţii),
 apirogenitate,
 inocuitate,
CALITĂŢI DORITE:
 izotonie,
 izohidrie şi capacitate tampon,
 toleranţă.
STERILITATEA: preparatele injectabile trebuie să fie lipsite de microorganisme
vii în formă vegatativă sau sporulată capabile să se dezvolte în condiţii
adecvate.
Metoda de sterilizare se alege în funcţie de proprietăţile fizico-chimice ale
componentelor din preparatul parenteral pentru a evita eventualele modificări
nedorite şi pentru a asigura calitatea preparatului.
F. R. X prevede următoarele metode de sterilizare:
A. prepararea pe cale aseptică,
B. sterilizarea cu vapori de apă sub presiune la autoclav (sterilizarea cu
căldură umedă),
C. sterilizarea cu căldură uscată, la etuvă,
D. sterilizare prin filtrare,
E. sterilizarea cu gaz.
Metoda de Mecanism de realizare a Indicaţii Observaţii
sterilizare asepsiei/conditii de lucru
materii prime sterile, prevenirea se pot asocia
recipiente sterile, aparatură contaminării unui conservanţi
Prepararea sterilă, produs parenteral antimicrobieni,
pe cale controlul mediului, al spaţiului sau oftalmic cu se poate asocia cu
aseptică din încăperea de lucru, o particule şi sterilizarea prin
(FR X) tehnologie corespunzătoare şi microorganisme filtrare şi este indicată
personal instruit. condiţiile de viabile, atunci când pentru testarea
lucru sunt asigurate de preparatul nu poate sterilităţii tuturor
folosirea unor staţii cu flux de fi sterilizat termic în produselor sterile.
12
 aer laminar (orizontal sau recipientul final de
vertical), care creează un condiţionare,
spaţiu de lucru virtual fără produse
particule şi microorganisme termolabile;
testarea sterilităţii,
oxidarea si coagularea soluţii apoase, indicator biologic se
proteinelor tisulare, istrugerea pansamente foloseşte Bacillus
Sterilizarea microorganismelor, autoclave chirurgicale stearothermophilus ,
cu căldură încălzite electric sau cu gaz,
umedă cicluri de sterilizare: 121oC cel
(FR X) puţin 15 minute, sau la 115oC
cel puţin 30 minute.
denaturarea proteinelor produse neapoase, indicator biologic se
(oxidare), etuvă, cicluri de care nu pot fi folseşte Bacillus
Sterilizarea sterilizare recomandate sunt: sterilizate cu vapori subtilis.
cu căldură 160oC cel puţin 3h, 170oC cel de apă sub presiune
uscată puţin 1h, 180oC cel puţin 30 (produse uleioase,
(FR X) min. pulberi, materiale
de laborator din
sticlă sau porţelan,
instrumentar
metalic fără suduri).
îndepărtarea fizică a soluţii apoase, în se pot asocia
microorganismelor, special cu substanţe conservanţi
filtre bacteriologice sterile sau termolabile, care nu antimicrobieni,
Sterilizarea prin membrane filtrante sterile se sterilizează în F. R. X prevede
prin care reţin microorganismele, recipientul final; diametrul porilor
filtrare (FR produsul filtrant se introduce, membranelor filtrante
X) în condiţii aseptice, în recipient să fie cel mult 0,22
în prealabil sterilizate, care µm.
apoi se închid etanş
bactericid prin alchilarea produse instabile indicatori biologici se
Sterilizarea moleculelor implicate in termic şi folosesc specii de
cu gaz reproducere, sterilizare compatibile cu gazul Bacillus subtilis sau de
(FR X) chimică, oxid de etilen, sterilizant, pulberi, Bacillus
deoarece oxidul de etilen este instrumente şi stearothemophilus.
inflamabil în amestec cu aerul, recipiente din
acesta se foloseşte diluat cu material plastic
gaz inert (ex: CO2).

APIROGENITATEA, adică să nu conţină substanţe care ar putea provoca prin

injectare o creştere a temperaturii corporale. Pirogenele sunt endotoxine
secretate de peretele celular al unor bacterii, dar şi al unor ciuperci inferioare şi
chiar al unor viruşi. Chimic sunt macromolecule cu greutate moleculară mai
mare de 1 milion Da., de natură polizaharidică, în care fracţia lipidică este
răspunzătoare de provocarea acceselor febrile.

13
Pirogenele sunt solubile în apă, nu se îndepărtează prin filtrare bacteriană,
sunt termostabile, sunt nevolatile.Provoacă creşterea temperaturii (40oC),
dispnee, cianoză, tahicardie, leucopenie.
Testul pentru pirogene este justificat:pentru preparatele injectabile care se
administrează în volume de cel puţin 15 ml, pentru preparatele injectabile
când eticheta indică apirogenitatea şi volumul administrat întro singură doză
este de cel puţin 15 ml.
LIPSA PARTICULELOR INSOLUBILE: soluţiile injectabile, trebuie să fie limpezi şi
practic lipsite de particule în suspensie; condiţie este valabilă numai pentru
soluţiile injectabile;emulsiile injectabile nu trebuie să prezinte semne de
coalescenţă a fazelor; suspensiile injectabile pot prezenta un sediment uşor
redispersabil prin agitare, obţinându-se o suspensie suficient de stabilă care să
permită eliberarea unei doze corecte.
IZOTONIA: Soluţiile injectabile trebuie să aibă aceeaşi presiune osmotică
(tonicitate) cu a serului sanguin. Substanţele active care intră în compoziţia
medicamentelor injectabile pot influenţa tonicitatea prin concentraţia lor
(hipotonică sau hipertonică) şi în unele cazuri prin modificarea permeabilităţii
membranei. Presiunea osmotică este presiunea exercitată de moleculele (ionii)
unei substanţe dizolvate asupra unei membrane semipermeabile prin care nu
pot difuza liber. Presiunea osmotică determină migrarea solventului prin
membrană spre soluţia mai concentrată, până la egalizarea presiunii osmotice
(izoosmoza). Izoosmoza se determină prin metode fizice bazate pe proprietăţile
coligative (punct de congelare, punct de fierbere, presiune osmotică, presiune
de vapori); ea este egală cu izotonia în cazul substanţelor care nu modifică
starea de permeabilitate a membranei.
Ureea, glucoza, etanolul, antipirina ş.a. traversează membrana şi creează
presiune osmotică (izotonie) în concentraţii mai mari decât concentraţia
calculată izoosmotic.
Alte substanţe, precum procaina la concentraţii mai mari de 10-20%,
propilenglicolul, provoacă permeabilizarea selectivă a membranei faţă de unii
electroliţi, cum este clorura de sodiu, cea ce are drept urmare micşorarea
presiunii osmotice şi modificarea cineticii schimburilor celulare. Unele
substanţe (săruri de zinc) precipită proteina membranara şi conferă
eritrocitelor o rezistenţă mare la hemoliză. Glucoza are o acţiune specifică de
protejare împotriva hemolizei eritrocitelor şi este asociată în multe soluţii
injectabile sau perfuzabile pentru a le asigura inocuitatea.
Soluţiile mai diluate au o presiune osmotică mai mică decât a serului sanguin
şi se numesc soluţii hipotone. Soluţiile mai concentrate au presiunea osmotică
mai mare decât a serului sanguin şi se numesc soluţii hipertone.
Prin introducerea eritrocitelor într-o soluţie hipotonă de NaCl 4%0, apa din
soluţie pătrunde în interiorul eritrocitelor, acestea îşi măresc volumul, devin
turgescente şi are loc hemoliza (icter, anemie, convulsii, comă).
Dacă eritrocitele sunt introduse într-o soluţie hipertonă de NaCl 20%0, apa
din interiorul eritrocitelor trece în soluţia hipertonă pentru egalizarea
concentraţiei, eritrocitele se zbârcesc şi se produce plasmoliza sau
exoosmoza, fenomen reversibil. Din acest motiv soluţiile hipertone sunt mai
bine tolerate de organism decât cele hipotone.
14
IZOTONIZAREA:
 soluţii injectabile - clorura de sodiu (pentru electroliti), şi
- glucoza (pentru neelectroliti),
 suspensii injectabile - se realizează cu clorură de sodiu,
 emulsii injectabile - glucoză, sorbitol, xilitol ş.a.

F. R. X prevede: Izotonizarea este obligatorie în cazul soluţiilor injectabile care

se administrează în volume de cel puţin 5 ml.
!!!! Soluţiile coloidale nu se izotonizează,
Soluţiile hipertone se pot administra în volume mai mari de 5 ml, dar numai
i.v. şi lent, deoarece sângele vehiculează rapid soluţia şi echilibrează
presiunea osmotică.
F. R. X menţionează o formulă de izotonizare bazată pe factorul de izotonie al
serului sanguin.
Astfel, masa substanţei izotonizantă se calculează conform formulei:

0 ,2308−( ci+ c1 i 1 + c2 i 2 +. . .)
Mr
m= i' ,
unde:

m – cant. de substanţă necesară pentru izotonizarea a 1000 ml soluţie (grame),

c – raportul între concentraţia ‰ şi masa moleculară a substanţelor conţinute
în soluţia de izotonizat,
i – coeficienţi de disociere ai substanţelor din soluţia de izotonizat,
Mr – masa moleculară relativă a substanţei izotonizante,
i, - coeficientul de disociere al substanţei izotonizante.
Această formulă se bazează pe cunoaşterea coeficientului de disociere i al
substanţelor componente:
Pentru substanţele care nu disociază în soluţie, i = 1 (glucoza),
Pentru substanţele care disociază în soluţie în 2 ioni, i = 1,5 (NaCl),
Pentru substanţele care disociază în soluţie în 3 ioni, i = 2 (CaCl2),
Pentru substanţele care disociază în soluţie în 4 ioni, i = 2,5

Ex: să se prepare 100 ml soluţie izotonică de clorhidrat de procaină, folosind

ca izotonizant NaCl (Mclorhidrat procaină = 272,8; MNaCl = 58,44).
Calcul:
m = 6,849g NaCl pentru 1000 ml soluţie clorhidrat de procaină 1%
m = 0,6849 g NaCl pentru 100 ml.
m = (0,2308-(10/272,8*1,5))/1,5*58,44
IZOHIDRIA: Preparatele parenterale trebuie să aibă un pH cât mai apropiat
de lichidele organismului. pH-sânge, limfă, lichid lacrimal, LCR este 7,35 –
7,45.
Pentru că acest pH ideal nu este întotdeauna favorabil stabilitaţii
medicamentelor (stabilitatea şi toleranţa nu sunt maxime la acelaşi pH) se
recurge la un compromis: pH-ul unei soluţii injectabile trebuie sa asigure în
primul rând stabilitatea substanţei medicamentoase şi apoi tolerabilitatea.

15
Dacă se administrează cantităţi mai mici din soluţii cu pH acid sau alcalin,
acestea sunt bine suportate de organism care le vehiculează rapid şi dispune
de mecanisme fiziologice de tamponare a pH-ului.
Dacă se administrează o cantitate mai mare de soluţie cu pH acid sau alcalin,
atunci la administrare apar senzaţie de durere, inflamaţie, datorită coagulării
proteinelor, cu formarea unei ’pungi’ în care se acumulează soluţia
administrată, fără a se putea resorbi de la locul administrării.
Ajustarea pH-ului soluţiilor injectabile:
1. Dacă substanţele medicamentoase sunt stabile în limite largi de pH, pentru
tamponarea acestora se recomandă utilizarea unei soluţii tampon de HCl sau
NaOH 0,1 mol/L.
2. Dacă domeniul de stabilitate al substanţei se găseşte într-o zonă îngustă de
pH, în apropierea neutralităţii, atunci pentru tamponare e indicat să se
folosească un sistem tampon care să aibă o capacitate de tamponare slabă şi
sa acţioneze în cantităţi mici:
 acid citric / citrat de Na,
 acid acetic / acetat de Na,
 acid tartric / tartrat de Na,
 acid lactic / lactat de Na,
 fosfat monosodic / fosfat disodic.
La alegerea sistemului tampon se ţine seama se compatibilitatea cu celelalte
componente ale formulării.
FORMULAREA MEDICAMENTELOR INJECTABILE:Criteriul major de care se ţine
seama în formularea preparatelor sterile este calea de administrare, scopul
final fiind obținerea efectului terapeutic. În funcţie de acest criteriu se alege:
 formularea medicamentului care urmează să fie injectat,
 forma farmaceutică: soluţie, suspensie, emulsie, implant,
 natura vehiculului şi pH-ul său.
Pentru administrarea i.v., intrarterială, intracardiacă şi intraspinală se
utilizează rareori alte forme decât soluţii apoase. Preparatele i.m., s.c.,
intradermice pot fi emulsii, suspensii, chiar şi forme solide.
Atunci când formularea de preparate lichide nu este posibilă (instabilitate
fizico-chimică, interacţiuni nedorite între componente şi/sau vehicul,
imposibilitate de sterilizare ş.a.), se preferă condiţionarea sub formă de pulbere
sterilă (ex.: antibiotice).
Vehiculele pot varia de la apa distilată(se obţine din apa potabilă sau distilată
în aparate de distilare şi în condiţii care să prevină orice fel de contaminare)
pentru preparate injectabile, la glicoli, uleiuri vegetale. Utilizarea de solvenţi
anhidri (alcool etilic, glicerolul, propilenglicolul) pe cale parenterală este
redusă, datorită inconvenientelor la injectarea în organism a unor lichide
nefiziologice. Însă, în cazul în care substanţele sunt insolubile în apă, se preferă
formularea în solvenţi anhidri sau în amestecuri de solvenţi, în locul suspensiilor
apoase, din diferite motive (dozaj uniform şi uşor de realizat, absorbţie mai
regulată şi o mai mare stabilitate. Solvenţii neapoşi nemiscibili cu apa sunt
reprezentaţi de uleiuri vegetale, cum ar fi uleiul de floarea soarelui neutralizat
şi sterilizat (FR X). Ei trebuie să posede şi alte proprietăți impuse de normele de

16
 calitate, cum ar fi indicele de aciditate mai mic de 0,2. Uneori se folosesc şi alţi
solvenţi lipofili
(oleat de etil, miristat de izopropil, benzoat de benzil, etc.)
SUBSTANŢELE ADJUVANTE care pot fi adăugate într-un preparat injectabil
pentru a-i asigura stabilitatea, eficacitatea, toleranţa şi sterilitatea sunt
reprezentate de: solubilizanţi, antioxidanţi, agenţi chelatanţi, antifungici,
antimicrobieni, inhibitori ai hidrolizei, antispumanţi, substanţe tampon,
izotonizanţi etc.
SUBST. AUXILIARE - ANTIOXIDANŢI FOLOSIŢI ÎN FORMULAREA MEDICAMENTELE PARENTERALE

Mecanism Substanţa Concentraţia (%)

acţiune
Acid ascorbic 0,02-0,10
Bisulfit de sodiu 0,1-0,15
Antioxidanţi
Metabisulfit de sodiu 0,1-0,15
(reducători)
Formaldehid sulfoxilat de sodiu 0,1-0,15
Tiouree 0,005
Antioxidanţi Esteri ai acidului ascorbic 0,01-0,015
(agenţi de Butilhidroxitoluen (BHT) 0,02-0,05
blocare) Tocoferoli 0,05-0,075
Acidul ascorbic 0,01-0,05
Acidul citric 0,0050,01
Acţiune
Acidul citraconic 0,03-0,45
sinergică
Acidul fosforic 0,005-0,01
Acidul tartric 0,01-0,02
Sărurile acidului etilendiamin tetraacetic 0,01-0,075
Chelatare
(EDTA)
Efectul antioxidant într-o soluţie injectabilă poate fi realizat şi prin eliminarea
oxigenului în contact cu substanţa medicamentoasă, prin barbotarea în lichid
a unui gaz inert (azot sau dioxid de carbon).

CONSERVANŢII ANTIMICROBIENI: se adaugă soluţiilor injectabile atunci când

produsul nu poate fi sterilizat în recipientul final prin autoclavare si se
prepară pe cale aseptică.
Nu se admite adaosul de conservanţi antimicrobieni în cazul preparatelor
parenterale folosite într-un volum mai mare de 15 ml, indiferent de calea de
administrare, precum şi în cazul preparatelor care se administrează
intracisternal, intracardiac, peridural, intraocular, intrarahidian, indiferent de
volumul acestora. Aceste preparate sunt condiţionate în recipiente unidoză.

SUBST. AUXILIARE - CONSERVANŢI ANTIMICROBIENI FOLOSIŢI ÎN MEDICAMENTELE PARENTERALE

Substanţa Concentraţia (%)

Alcool benzilic 0,5-10,0
Clorura de benzetoniu 0,01

17
Butilparaben 0,015
Clorbutanol 0,25-0,5
Metacresol 0,1-0,18
Metilparaben 0,01-0,18
Fenol 0,065-0,5
Nitrat fenilmercuric 0,0021
Tiomersal 0,001-0,002

AGENŢI DE TAMPONARE: Substanţele folosite pentru ajustarea pH-ului unei

soluţii injectabile trebuie să îndeplinească următoarele criterii:
 fiziologic compatibili cu calea de administrare, neiritante, netoxice,
 compatibile chimic cu substanţele active şi solvenţii soluţiilor injectabile,
 să garanteze o tamponare suficientă în zona de pH ce trebuie respectat.

SUBST. AUXILIARE - SUBSTANŢE TAMPON UTILIZATE LA FORMULAREA SOLUŢIILOR INJECTABILE

Categoria Substanţa tampon Zona tampon (pH)

Acid acetic 3,8-5,8
Acizi monobazici Acid gluconic 2,6-4,6
Acid lactic 2,1-4,1
Acid malic 2,4-6,1
Acizi dibazici Acid succinic 3,2-6,6
Acid tartric 2,0-5,3
Acid citric 2,1-6,2
Acizi tribazici
Acid fosforic 2,0-3,1
dietanolamina 8-10
Trietanolamina 7-9
Baze
Glicocol 8,8-10,8
Tris 7,1-8,1

De asemenea, se pot utiliza amestecuri tampon, care se aleg în funcție de

capacitatea de tamponare. Pentru preparatele injectabile, cele mai folosite
amestecuri tampon sunt:
 fosfat monosodic – fosfat disodic cu pH = 5,4-8,0
 acid acetic – acetat de sodiu cu pH = 3,6-5,6
 acid citric – citrat de sodiu cu pH = 3-6
 carbonat monosodic – carbonat disodic cu pH = 9,2-10,7

SUBSTANŢE IZOTONIZANTE: asigură, în măsura posibilităţilor, aceeaşi presiune

osmotică, aceeaşi concentraţie moleculară a preparatelor injectabile cu
lichidele tisulare cu care urmează să intre în contact, în scopul de a fi
compatibile cu eritrocitele din sânge, bine tolerate, nedureroase şi uşor
absorbabile.
SUBST. AUXILIARE - SUBSTANŢE IZOTONIZANTE FOLOSITE ÎN PREPARATELE INJECTABILE

Modificatori de tonicitate Concentraţia (g%)

glicerină 1,6 – 2,25
18
lactoză 0,14 – 5
manitol 0,4 – 2,5
dextroză 3,75 – 5
clorură de sodiu variabil
sulfat de sodiu 1,1
sorbitol 2

(LP. 7) RECIPIENTE DE CONDIŢIONARE ALE PREPARATELOR STERILE

Formele farmaceutice sterile se condiţionează în recipiente specifice: fiole,
flacoane, saci de material plastic; unele recipiente au o proiectare specifică,
încât asigură atât condiţionarea cât şi administrarea produsului (ex.: fiole-
seringi sau fiole autoinjectabile, cartuşuri sterile).
Recipientul în care se condiționează medicamentele parenterale trebuie
considerat ca parte integrantă a produsului medicamentos, întrucât poate
influenţa semnificativ stabilitatea, toxicitatea, puritatea şi eficienţa
terapeutică a produsului.
Alegerea tipului de recipient pentru condiţionarea primară este în funcţie de
forma farmaceutică sterilă, de volum, modul de administrare şi de posibilităţile
de fabricare. Aceste recipiente trebuie să fie:
 suficient de transparente pentru a permite, tot timpul, o verificare
vizuală a aspectului conţinutului,
 să nu reacţioneze cu medicamentul, cu care vine în contact direct,
 să nu permită difuzarea în sau prin recipient a unor materii străine, care
să ajungă în medicamentul injectabil,
 să asigure sterilitatea, stabilitatea, conservarea.
Materialele cele mai folosite sunt sticla, plastomerii sau elastomerii, materiale
considerate inerte, inerţie care nu este decât aparentă (apar fenomene de
migrare sau de absorbție între materialul recipientului şi soluţia injectabilă).
A.RECIPIENTE DIN STICLĂ: Materialul îl reprezintă sticla incoloră sau cea
colorată în brun. Sticla din care sunt fabricare recipientele se obţine din dioxid
de siliciu, modificată fizico-chimic prin adaos de oxizi de sodiu, potasiu, calciu,
magneziu, aluminiu, bor şi fier. Sticla poate fi considerată ca un polimer derivat
la siliciului şi oxigenului, nu este impermeabilă la apă. Într-un mediu neutru
soluţia conţinută într-un flacon poate deveni alcalină şi formează un film de
silice hidratat la suprafaţă. În mediu acid atacul hidrolitic este mai puternic,
degradarea hidrolitică a sticlei este mult accelerată de căldură.
Conductivitatea apei creşte foarte rapid funcţie de temperatură. Acest aspect
este foarte important pentru soluţiile injectabile care sunt supuse sterilizării
termice la autoclav. Poate avea loc o migrare a unor ioni în soluţia parenterală,
schimb care este variabil în funcţie de temperatură, pH, compoziţia soluţiei,
calitatea sticlei.
Alterările preparatelor parenterale pot consta în:
 precipitarea soluţiilor de săruri de alcaloizi sau de amine,
 brunificarea soluţiilor de zaharuri reducătoare în mediu alcalin (glucoză,
levuloză),
 racemizare şi hidroliză (hiosciamina),
19
  eliberare de ioni metalici (sticla colorată), care pot cataliza reacţii de oxidare
(adrenalina, vitamina C, morfina), în absenţa unui agent complexant,
 formarea de particule insolubile, în prezenţa unor ioni (sulfat, bicarbonat) ca
urmare a eliberării de ioni de calciu.
TIPURI DE RECIPIENTE DIN STICLĂ
Tip Proprietăţi Utilizare
I Sticla de borosilicat, Fiole, flacoane; superioară altor tipuri; rezistenţă
cu rezistenţă hidrolitică hidrolitică la căldură şi pH acid; pentru condiționarea
înaltă de soluţii apoase tamponate sau netamponate; alte
întrebuinţări
II Sticla sodică cu suprafaţa Soluţii apoase tamponate cu pH sub 7; pulberi, soluţii
tratată uleioase
III Sticla sodică Pulberi, soluţii uleioase
IV Sticla sodică pentru scopuri Nu se foloseşte pentru parenterale; pentru sol şi
generale, ne-parenterale susp.de uz oral, compr, unguente, soluţii de uz extern.

B. FIOLE: sunt recipiente de sticlă, de formă variabilă, de regulă cilindrică

(corpul cilindric al fiolei), terminate cu o prelungire (gâtul sau capilarul fiolei), la
unul sau la ambele capete, care se închide prin fuziune şi sudare la flacără. Se
folosesc recipiente unidoză, preumplute cu soluţie medicamentoasă, pentru
unica folosinţă. După compoziţie, fiolele pot fi incolore sau colorate (brun). Sunt
preferate fiolele incolore, care permit observarea continua a conținutului,
însă se utilizează şi cele brune, pentru unele substanţe fotosensibile.
Fiolele folosite la condiţionarea preparatelor injectabile prezintă următoarele
caracteristici:
 formă şi capacitate corespunzătoare, uniforme şi cu capilarul bine centrat,
 incolore sau cu foarte slabe nuanţe verzui, sau uniform colorate (în brun).
 nu se admit defecte vizibile, ca striuri palpabile, incluziuni, bule de aer, fisuri,
zgârieturi, impurităţi mecanice (praf, particule de sticlă,reziduuri de la
evaporarea apei, etc.),
 perfect centrate – să aibă fundul perfect plat şi perpendicular pe axa de
simetrie a fiolei, pentru a avea stabilitate,
 să prezinte rezistenţă hidrolitică înaltă la sterilizare,
 să aibă o rezistenţă chimică corespunzătoare,
 să nu conţină ioni de calciu, plumb şi zinc.
STAS-ul 80-70 stabileşte 3 tip de fiole după forma acestora,redate în tab.nr. 2:

Tip Caracteristici
fiolă Formă Facilităţi tehnologice şi la administrare
manevrare facilă la umplere, închidere şi
Cilindrică, cu fund plat şi o
A administrare,
tijă mai îngustă
tija îngustă limitează impurificările
Cilindrică, dar cu fundul aspirarea mai bună a lichidului cu
B
rotund ajutorul seringii
soluţii buvabile,
Cilindrică, efilată la ambele
C volume relativ mari 10, 20 ml,
capete
tija îngustă limitează impurificările
20
Figura 1. Tipuri de fiole
Capacitatea fiolelor este cuprinsă între 0,5 – 50 ml. Capacitatea maximă a
fiolelor este de 0,5; 1; 2; 3; 5; 10; 20 (tabelul nr. 3) şi 50 ml şi se referă la
volumul de lichid aspirat care va fi administrat. Volumul real al fiolei este mai
mare decât volumul declarat pe fiolă deoarece acestea nu se umplu până la
capilar iar la sterilizare este necesar să rămână un volum de aer pentru
dilatarea lichidului din fiolă. Excesul de soluţie injectabilă este necesar şi pentru
a compensa pierderile la administrare.
Fiolele sunt considerate cele mai corespunzătoare recipiente pentru
condiţionarea lichidelor injectabile de volum mic, înfiolarea se execută sub gaz
inert (N2, CO2) pentru a înlocui aerul de deasupra soluţiei şi a evita producerea
reacţiilor de oxidare. Înainte de a intra în procesul de producţie, fiolele sunt
supuse unui control obligatoriu privind: capacitatea, rezistenţa la sterilizare,
etanşeitatea, stabilitatea chimică, rezistenţa hidrolitică.
C. FLACOANE MULTIDOZE: aceste recipiente sunt flacoane de sticlă, de
dimensiuni mici, prevăzute cu dop de cauciuc, fixat ermetic cu ajutorul unei
capsule metalice, care asigură şi protecţia. Au o capacitate de 1-5-20 ml,
rareori 50 ml. Sunt utilizate pentru condiţionarea medicamentelor injectabile
sub formă de pulberi liofilizate (antibiotice, preparate opoterapice),
comprimate pentru soluţii sau suspensii injectabile, care se prepară ex
tempore sau chiar a preparatelor injectabile multidoză sub formă de soluţii.
Flacoanele se siliconează pentru a le mări rezistenţa hidrolitică şi a facilita
prelevarea integrală a lichidului. Pentru extragerea soluţiei injectabile sau
pentru prepararea acesteia ex tempore se îndepărtează capsula de aluminiu,
dopul de cauciuc este curăţat cu alcool sau alcool iodat 1% şi apoi este perforat
cu un ac steril.
Dopuri de cauciuc, se utilizează pentru închiderea, asigurarea etanşeităţii
flacoanelor de sticlă multidoze sau flacoanelor pentru soluţii parenterale de
volum mare (perfuzii). Sunt fabricate din cauciuc, polimer organic
macromolecular din clasa elastomerilor, de origine naturală, de semisinteză sau
sinteză. Cauciucul natural are avantajul elasticităţii execelente, calitate
importantă din punct de vedere tehnologic (asigură etanşeitatea după
înţepare). Condiţii de calitate:
 să asigure etanşeitatea pentru a împiedica pătrunderea aerului (oxigen,
dioxid de carbon), a vaporilor de apă şi contaminarea microbiană,
 să nu-şi modifice calităţile fizico-chimice prin sterilizare la autoclav,
 să permită trecerea acului seringii fără a se disloca fragmente de dop care
să impurifice soluţia,
 să fie suficient de elastice pentru a obstrua orificiul rămas după extragerea
acului de seringă în scopul evitării contaminării microbiene,
 să fie compatibile cu substanţele şi solvenţii utilizaţi la prepararea
medicamentelor parenterale (rezist la ulei, să nu pună în libertate peroxizi).
21
Dopurile de cauciuc sunt rareori inerte faţă de soluţia cu care vin în contact,
fiind de aşteptat în cursul timpului să apară coloraţii inexplicabile, tulburări,
precipitate sau micşorarea activităţii prin adsorbţie (cazul agenţi conservanţi).
Capsule metalice, flacoanele multidoze sunt astupate cu dopuri care sunt fixate
cu ajutorul unei armături metalice (capsulă, capac) din aluminiu. În cazul
flacoanelor cu soluţii parenterale de volume mari se utilizează o armătură
metalică dublă, una perforată şi o a doua sub formă de capsulă pentr protecţie.

SOLUŢII INJECTABILE CU SOLVENŢI APOŞI ŞI COSOLVENŢI

Alegerea vehiculului pentru prepararea med. Inj. se face în funcție de

solubilitatea subst. medicamentoase și de acț. urmărită (efectul terapeutic).
Solvenții trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
 să corespundă normelor de calitate prevăzute de F. R. X,
 să nu reacționeze cu substanțele dizolvate,
 să poată fi sterilizați, fără descompunere,
 să asigure stabilitatea medicamentelor injectabile,
 să nu aibă acțiune farmacologică proprie,
 să fie bine tolerați de țesuturile organismului, să nu dea reacții locale, să
se absoarbă bine și rapid,
 să nu fie toxici, să fie economici.

APA DISTILATĂ: apa este solventul cel mai folosit pentru medicamentele
parenterale, deoarece este perfect suportată de organism, dizolvă o mare parte
de subs., asigură o absorbție și o acț. rapidă și, nu în ultimul rând, este cel mai
economic. Până în prezent, numai apa distilată este acceptată pentru
prepararea soluțiilor injectabile. În FR X, supl. 2006 și Ph. Eur. 6th, 2006, sunt
înscrise diferite tipuri de apă utilizate pentru prepararea medic. injectabile

Tipuri de apă descrise de FR X, supl. 2006 și Ph. Eur. 6th

Tipul de apă Preparare Pirogene/ Utilizare
microorganisme
Apă pentru Distilare din apă Pentru prepararea
preparate potabilă sau din Endotoxine < medicamentelor
injectabile (apă apă purificată 0,25 UI/mc, parenterale,
ppi)
apă vrac ppi
apă sterilizată Apa vrac ppi Endotoxine < pentru dizolvarea sau
ppi divizată în 0,25 UI/mc, diluarea substanțelor
recipiene sau preparatelor
adecvate, pentru administrare
închise şi parenterală
sterilizate la
cald, fără aditivi

Apă distilată ptr. preparate inj. (Apă ppi) Aqua destillata ad iniectabilia (FR X)
Este apa destinată preparării medicamentelor administrate pe cale
22
parenterală, dizolvării pulberilor pentru preparate injectabile sau diluării
preparatelor concentrate pentru administrare parenterală, în momentul
folosirii.
Apa ppi se obține prin distilare din apa potabilă sau din apa distilată, într-un
aparat din sticlă neutră, din cuarț sau dintr-un metal potrivit; se colectează
porțiunea care corespunde condițiilor de calitate prevăzute de F.R. Colectarea și
conservarea apei ppi trebuie astfel făcute încât să se prevină orice fel de
contaminare. Apa distilată ppi este considerată apirogenă aproximativ 4 ore
de la colectare (FR X). Apa distilată este foarte rapid contaminată cu
microorganisme, de aceea trebuie recoltată în recipiente sterile, în circuit
închis. Această măsură este indispensabilă, pentru a evita apariția de pirogene,
formate de bacteriile contaminate, care se multiplică rapid în apa distilată,
astfel este cazul pentru Pseudomonas aeruginosa și fungi Mucor, Penicillium,
Protococcus. Apa distilată, păstrată un timp îndelungat, fără precauții
particulare este totdeauna contaminată. Din aceste motive, apa ppi trebuie să
proaspăt distilată și păstrată în recipiente care se vor steriliza imediat după
recoltare. Calitatea apei distilate pentru pp inj. depinde de o serie de factori:
 controlul calității apei potabile folosite,
 prep. corectă prin distilare, în compart. aseptic sterilizate cu raze UV,
 evitarea fenomenului de primaj prin utilizarea apei demineralizate,
moderarea fierberii, utilizarea unui deflegmator,
 folosirea de materiale adecvate pentru aparatul de distilat: sticla neutră,
tip borosilicat sau în industrie, oțel inoxidabil tip 18-8 (care conține 18%
crom și 8% nichel) sau tip 18-8-2,5 (care conține și 2,5% molibden),
 eliminarea gazelor dizolvate în apă (O2, CO2) când se prepară soluții
injectabile sensibile la oxidare, prin barbotarea de azot pur sau prin
fierberea timp de 10 minute, urmată de răcire, ferită de aerul ambiant,
pentru cantități mici de apă,
 depirogenarea apei distilate prin adsorbția pe cărbune activ, caolin,
hidroxid de Al sau Fe, iradiere cu radiații UV,
 păstrarea apei proaspăt distilate în condiții care să nu permită
dezvoltarea microorganismelor.
Apa distilată pentru preparate injectabile trebuie să corespundă monografiei
Aqua destillata (FR X) și următoarelor prevederi
Principalele proprietăți ale apei distilate pentru preparate injectabile
Aspect Lichid limpede, incolor, fără miros și fără gust,
Practic lipsit de particule în suspensie
pH 5,5 - 6,5
Pirogene Endotoxine < 0,25 UI/mL
Microorganisme Absența de germeni viabili în 1g sau 1mL
Săruri < 0,1 ppm NaCl

SOLVENȚI ANHIDRI INJECTABILI: În cazul în care solubilitatea substanţei

medicamentoase în apă este mică se folosesc amestecuri de solvenţi admişi
pentru medicamente parenterale. Ei pot fi neapoşi miscibili (alcool etilic,
glicerolul, propilenglicolul, în anumite proporții) cu apa sau solvenţi uleioşi.

23
Solvenţii neapoşi sunt reprezentaţi de uleiuri vegetale, cum ar fi uleiul de
floarea soarelui neutralizat şi sterilizat (FR X). Ei trebuie să posede şi alte
proprietăți impuse de normele de calitate, cum ar fi indicele de aciditate mai
mic de 0,2. Uneori se folosesc şi alţi solvenţi lipofili (oleat de etil, miristat de
izopropil, benzoat de benzil, etc.).
Solvenți anhidri folosiţi în scop injectabil
Clasa Exemple
Alcooli etanol, alcool benzilic, alcool triclor terțiar butilic
Polioli etilenglicol, 1,2-propilenglicol, 1,3-propilenglicol,
butilenglicol
Esteri ai alcoolilor, ai acetat, lactat, oleat de etil, acetat sau benzoat de
poliolilor, ai PEG-urilor benzil;
acetat, propionat de glicol, glicofurol
Eteri oxid de etilen, fenoxietanol, dietilenglicol,
polioxietilenglicol 200, 300 și 400
Vehicule diverse dioloxanii
Uleiuri vegetale floarea soarelui, soia, măsline, ricin, arahide,
semințe de bumbac

Selectarea solventului se efectuează în funcție de capacitatea de solvatare a

substanței, de polaritate, densitate, viscozitate, miscibilitate, stabilitate,
acțiune fiziologică și toxicitate. Majoritatea acestora nu pot fi injectați singuri,
ci în asociere cu apa sau amestec de solvenți.

Principalele caract. ale solvenților anhidri utilizați în preparate parenterale

Avantaje Dezavantaje
rezolvarea problemelor de solubilitate potențial de a cauza liza globulelor
limitată (ex: alcaloizi bază, barbiturice, roșii la injectare i.v.,
cloramfenicol, vitamine), vâscozitatea crescută duce la injecții
evitarea reacțiilor hidrolitice din dureroase și la încetinirea absorbției,
mediul apos (ex: propilenglicolul), inocuitate scăzută chiar și în cantități
obț. unui efect prelungit la admin. i.m. mici (se asociază totdeauna cu apa),
sau s.c. datorită viscozității crescute acțiune farmacologică proprie (ex:
(ex: oleatul de etil), alcoolul etilic precipită proteinele și
rezistență termică bună, posibilitatea dilată vasele de sânge),
sterilizării la autoclav, miscibili atât cu interacțiunii nedorite cu substanțele
apa cât și cu uleiurile vegetale (ex: active (ex: polietilenglicolii),
alcoolul benzilic, PEG-uri), acțiune compușii de sinteză trebuie să
proprie utilă (alcoolul benzilic este corespundă exigențelor de puritate
anestezic de suprafață și antiseptic), oficinale,
greu invadați de microorganisme

Principalii solvenți anhidri, miscibili cu apa, sunt: alcoolul etilic, glicerina,

propilenglicolul, polietilenglicolii lichizi, glicofurolul, dimetilacetamida.

. Principalele proprietăți ale solvenților anhidri injectabili, miscibili cu apa

Solvent anhidru Proporția in Activitate Utilizare Observații
24
 cosolvenți proprie și
inocuitate
Alcool etilic < 70%; precipită glicozizi din
volume proteinele, digitală
limitate 1-2 vasodilatator
ml
Alcool benzilic < 5% anestezic de
suprafață,
antiseptic,
indurații la
injectare
Glicerolul < 30% toleranță bună
Propilenglicolul < 80%; efect iritant, alcaloizi se poate
volume caustic; bază, steriliza la
limitate 1-3 absorbție bună barbiturice, autoclav;
ml digoxină, larg utilizat
cloramfenicol datorită
, vitamine A toxicității
și D, reduse și
efectului
iritant
scăzut
PEG fluizi <50%, în interacțiuni cu rezerpina, se pot
asociere cu multe barbiturice steriliza la
apă și alcool substanțe autoclav
Glicofurol 10-40% netoxic cloramfenicol
, novocaină,
xilină
Dimetilacetamid < 50% toxicitate tetraciclină
a redusă clorhidrat
(i.m.),
rezerpină (iv.)

Exemple de produse injectabile care conţin cosolvenţi

Denumire Substanta active / Cosolventi Cale
comerciala grupa terapeutica utilizati administrare
Tador inject Dexketoprofen Etanol 96o i.m., i.v.
(Berlin-Chemie) trometamol 50 mg/2 (soluţie diluată
ml (analgezice si perfuzabilă)
AINS)
Feldene (Pfiser) Piroxicam 20 mg/ml Propilenglicol, i.m.
(AINS) etanol 96o, alcool
benzilic
Ketonal (Sandoz) Ketoprofen 100 mg/2 Propilenglicol, i.m., i.v.
ml (AINS) etanol 96o, alcool (soluţie diluată
benzilic perfuzabilă)
Fitomenadion Fitomenadionă 10 Propilenglicol i.m., i.v.
25
(Terapia- mg/ml (vitamina K şi (soluţie diluată
Ranbaxy) alte hemostatice) perfuzabilă)

SOLUŢII INJECTABILE CU SUBSTANŢE GREU SOLUBILE

Soluţie injectabilă de fenobarbital; Iniectabile phenobarbitali (FR X) (100
mg/ml) este o soluţie sterilă de fenobarbital în propilenglicol (FR X).
Fenobarbitalul este fpuţinsol în apă (1:1100), fenobarbitalul sodic este sol. în
apă (1:2) cu reacţie alcalină, sol. fiind foarte puţin stabilă datorită dioxidului
de carbon din aer şi din apă, care precipită fenobarbitalul la pH acid.
Sub acţiunea căldurii, în timpul sterilizării, fenobarbitalul sodic este descompus
în feniletilacetiluree şi acid carbonic. Gradul de descompunere al soluţiei de
fenobarbital este în funcţie de temperatură, de durata încălzirii şi de
concentraţia soluţiei. Adaosul de alcool etilic, glicerină, uretan prev. hidroliza
fenobarbitalului sodic şi permite sterilizarea sol. la 115oC timp de 30 min.
Soluţie limpede, incoloră. Conservare. SEPARANDA.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: anticonvulsivant, sedativ şi hipnotic. Sol.
injectabilă de fenobarbital nu se adm. i.v. datorită solventului care este iritant.

Soluţie injectabilă de gluconat de calciu 10%

Denumirea Substanţa Natura Substanţe Cale de
formulei activă mg/ml solventulu auxiliare şi rol administrare
i în formulare
Gluconat de Gluconat de Apă ppi Zaharat de In bolus, lent
calciu calciu pro calciu, clorură sau în perfuzie
(Zentiva) injectiones 950 de sodiu - i.v.
mg solubilizanţi,
izotonizanţi

Este o soluţie hipertonică, limpede, incoloră, sterilă. Se administrează i.m. şi i.v.

Gluconatul de calciu este puţin solubil în apă 1:30 şi creşterea solubilităţii se
poate realiza prin adaos de substanţe anorganice (acid boric, borax, clorură
de magneziu, hiposulfit de magneziu) sau substanţe organice (levulinat de
calciu 5%, zaharat de calciu, lactat de calciu, lactobionat de calciu). Soluţia de
gluconat de calciu 10% este o soluţie suprasaturată care prezintă tendinţa de
cristalizare la scăderea accentuată a temperaturii, agitare energică, mai ales în
prezenţa urmelor de cristale rămase în soluţie. Toate acestea pot fi evitate prin
sterilizări succesive, de 3 ori la 100oC timp de 30 min, la intervale de 24 ore.
Indicaţii. Tratamentul tetaniei hipocalcemice grave, hipoparatiroidism
postoperatoriu, convulsii hipocalcemice. Soluţia suprasaturată 20% se foloseşte
prin administrare i.v. pentru determinarea timpului de circulaţie
Injectarea i.v. se va face cu prudenţă, deoarece creşterea bruscă a calcemiei
poate produce deprimarea cordului.

(LP. 8) SOLUŢII INJECTABILE CU VITAMINE

SOLUŢIE INJECTABILĂ DE ACID ASCORBIC (FR X) (100 mg/ml) este o soluţie
sterilă şi apirogenă de ascorbat de sodiu (se obţine din carbonat acid de sodiu şi
acid ascorbic) în apă pentru preparate injectabile din care s-a îndepărtat
26
 dioxidul de carbon. Se înfiolează în atmosferă de CO2, în fiole incolore de 2 sau
5 ml, care se sterilizează după închidere la 1000C timp de 30 de minute.
Acidul ascorbic este o substanţă uşor solubilă în apă care imprimă soluţiei
apoase un pH acid cuprins între 3,5 – 4; la administrarea i.m. a soluţiei la
această valoare de pH este iritantă pentru ţesuturi şi în timp favorizează
oxidarea acidului ascorbic. Pentru a asigura o bună stabilitate a acidului
ascorbic şi o bună tolerabilitate la administrarea soluţiei o parte din acidul
ascorbic se va transforma în ascorbat de sodiu cu ajutorul carbonatului acid de
sodiu astfel încât pH-ul soluţiei să fie cuprins între 5 – 6,5. Un pH mai mare de
6,5 nu este corespunzător pentru că favorizează oxidarea acidului ascorbic
rezultând printr-o reacţie reversibilă acidul dehidroascorbic.
Descompunerea poate merge în continuare până la acid oxalic şi acid L-treonic
compuşi lipsiţi de acţiune terapeutică şi care duc la îngălbenirea soluţiei, motiv
pentru care F.R. X prevede că o eventuală coloraţie a soluţiei să nu fie mai
intensă decât a unui etalon de culoare. Reacţia de oxidare este favorizată de
prezenţa oxigenului, metalelor grele care au rol catalitic, temperaturii ridicate
şi luminii. Pentru a evita acţiunea oxigenului se foloseşte apa distilată pentru
soluţii injectabile proaspăt fiartă şi răcită şi saturată cu CO2, iar înfiolarea se
face în atmosferă de CO2. Urmele de metale grele se evită prin condiţionarea
soluţiei în fiole incolore deoarece sticla colorată poate ceda ioni de cobalt sau
de fier. Pentru acţiunea de chelatare a eventualelor urme de metale grele în
soluţie se poate adăuga EDTA. F.R. X prevede că la obţinerea soluţiei injectabile
de vitamina C este admisă folosirea unui stabilizant potrivit.
Acţiune farmacoterapeutică: Vitamina C este un factor cu rol în biogeneza
substanţei intercelulare, intervine în procesele metabolice de oxido-reducere, în
metabolismul glucidelor, proteinelor şi grăsimilor; acţionează substitutiv în
stările de deficit de acid ascorbic, corectând tulburările specifice; grăbeşte
vindecarea plăgilor, favorizează depunerea calciului în oase şi vindecarea
fracturilor, creşte rezistenţa capilarelor, măreşte rezistenţa la infecţii.
Indicaţii: Profilaxia şi tratamentul scorbutului şi altor forme de hipovitaminoza
C: boli grave, stări febrile prelungite, infecţii, intervenţii chirurgicale; gingivite,
stomatite, osteoporoză, fracturi, hemoragii prin fragilitate capilară, anumite
forme de anemie, methemoglobinemie. Surmenaj, efort fizic prelungit, astenie
de primăvară. Profilaxia virozei şi a gripei.
Mod de administrare
Adulţi: intramuscular sau intravenos 0,1-1 g/ zi.
Copii: intramuscular sau intravenos 0,05-0,30 g/zi.
Conservare: În fiole incolore, la adăpost de lumină şi umiditate,sub 25°C
SOLUŢII INJECTABILE CU VITAMINE DIN COMPLEXUL B
Denumire Substanţa activă mg/ml Solvent Substanţe auxiliare Cale de
preparat administrare
Vitamina Clorhidrat de tiamină Apă ppi Clorhidrat de L- i.m.,i.v. (inj lentă
B1 Zentiva anhidru 100 mg/2ml cisteina; NaHCO3 timp de 10 min.)
Vitamina Clorhidrat de piridoxină Apă ppi - i.m., i.v.
B6 Zentiva 50 mg/2 ml,250 mg/5
ml
Vitamina Ciancobalamina 50 Apă ppi NaCl Excipient cu i.m.
27
B12 µg/ml efect cunoscut:
Zentiva sodiu 0,003 mg pe
fiolă.
SOLUŢII INJECTABILE CU SĂRURI DE ALCALOIZI
INIECTABILE PAPAVERINI HYDROCHLORIDI 4% (F.R. X)
F.R. X prevede că soluţia injectabilă de clorhidrat de papaverină (40 mg/ml sau
100 mg/ml) este o soluţie sterilă care se obţine prin încălzirea la aproximativ
500C în apă pentru preparate injectabile. Preparatul poate să conţină
stabilizanţi potriviţi. Soluţia va avea un pH în jurul valorii de 2,5–,5.
Papaverina clorhidrică este sub formă de cristale sau pulbere cristalină albă,
fără miros, cu gust slab amar şi arzător. Se păstrează în recipiente bine închise,
ferit de lumină, SEPARANDA. Este solubilă în apă în raport de 1:40,
solubilitatea crescând la cald. În soluţie apoasă se oxidează cu obţinere de
papaveraldină şi papaverinol compuşi inactivi care colorează soluţia în galben.
Reacţia de oxidare este accentuată de prezenţa oxigenului (se foloseşte apă
distilată proaspăt fiartă şi răcită), metalelor grele care au rol catalitic (nu se va
condiţiona în fiole de sticlă colorate); pentru a complexa eventualele urme de
metale grele se va adăuga în soluţie EDTA de sodiu şi de calciu; pentru a evita
acţiunea luminii fiolele de sticlă incoloră se păstrează în cutii de carton.
Acţiune terapeutică: Vasodilatator şi antispastic prin acţiune directă asupra
musculaturii netede; efectul se menţine circa 2 ore după administrare orală, şi
40, respectiv 20 de minute după injectarea intramusculară sau perfuzia
intravenoasă. Injectarea i.v. este urmată de o acţiune moderată, dar
incontestabilă, de creştere a circulaţiei cerebrale. Este bronhodilatator
musculotrop şi coronarodilatator relativ slab; deprimă conducerea
atrioventriculară, prelungeşte perioada refractară a miocardului, scade
excitabilitatea.
Indicaţii: tulb. Circ. cerebrale de natură spastică sau aterosclerotică, retinopatii,
migrenă, sindrom Meniere; sindrom anginos, stare post-infarct; tulburări
circulatorii ale musculaturii netede digestive şi biliare; spasm piloric, constipaţie
spastică, colici intestinale, diskinezie biliară hipertonă, colici biliare,
dismenoree.
Mod de administrare: Inj. i.m. sau i.v. (diluat şi lent, în 2-3 minute), 40-120 mg,
repetat eventual la interval de 3 ore. În perfuzie intravenoasă (diluat în soluţie
clorurată sau glucozată izotonă, la un pH de maximum 6), 40-200 mg o dată.
Conservare: ferit de umiditate, lumină şi căldură, SEPARANDA.

INIECTABILE DIGOXINI (FR X), Soluţie injectabilă de digoxină

Soluţie injectabilă cu vehicul compus, destinată administrării i.v.
Digoxinul este o pulbere cristalină albă sau aproape albă, fără miros, cu gust
amar (toxic). Este uşor solubil în piridină, foarte puţin solubil în alcool diluat şi
metanol, practic insolubil în apă şi cloroform. Se păstrează în recipiente bine
închise, ferit de lumină. VENENA.
Acţiune terapeutică: Glicozidă tonicardiacă cu acţiune intensivă, relativ rapidă
(apare la 20 de minute, este maximă la 1,5-3 ore după injectarea i.v.;
concentraţia plasmatică constantă se obţine după 6-7 zile de tratament) şi de

28
durata relativ scurtă (la bolnavii complet digitalizaţi decompensarea survine
după 5-6 zile de la oprirea medicaţiei).
Indicaţii: Insuficienţa cardiacă acută, insuficienţa cardiacă congestivă, cord
pulmonar cronic, insuficienţa cardiacă la copii (în cursul cardiopatiilor
congenitale sau dobândite); fibrilaţie şi flutter atriale, tahicardie
supraventriculară. Este de ales pentru digitalizare rapidă şi la bolnavii cu
tendinţă mare de acumulare a digitalicelor.
Mod de administrare: Adulţi: tratament de atac (eventual) cu 0,5-1 mg/zi oral,
până la compensare (câteva zile), apoi întreţinere cu 0,125-0,50 mg/zi (obişnuit
0,25 mg mai puţin la bătrâni şi la bolnavii cu insuficienţă renală - 0,125 mg); în
urgente, daca pacientul nu a mai fost digitalizat, se injectează i.v. lent (diluat şi
cu prudenţă) 0,5 -1 mg, repetând la nevoie după 4-8 ore încă 0,5 mg.
Conservare: Ferit de lumină, la loc răcoros. VENENA.

SOLUŢII INJECTABILE ULEIOASE: se prepară atunci când substanţa activă este

insolubilă în apă, sau instabilă în mediu apos sau când se urmăreşte obţinerea
unui efect retard. Vehiculul folosit la prepararea acestor forme farmaceutice
este uleiul de floarea-soarelui sterilizat şi neutralizat.
Uleiul de floarea-soarelui este un ulei gras constituit din gliceride ale acizilor
oleic şi linoleic şi acizi graşi liberi exprimaţi în acid oleic care imprimă o anumită
aciditate uleiului.
Conform F.R. X prin indice de aciditate se înţelege numărul de mg de hidroxid
de potasiu necesare pentru neutralizarea acizilor graşi liberi conţinuţi într-un
gram de probă de analizat (ulei gras, ulei volatil, balsam, ceruri, etc.)
F.R. X prevede un indice de aciditate de maxim 0,2% pentru uleiul de floarea-
soarelui. Neutralizarea uleiul de floarea-soarelui care are un indice de aciditate
mai mare de 0,2% se face cu ajutorul carbonatului de sodiu.
Pentru neutralizarea acidităţii uleiului de floarea-soarelui se foloseşte o
cantitate de carbonat de sodiu egală cu dublul cantităţii de acid oleic din
uleiul de floarea-soarelui şi această substanţă se dizolvă într-o cantitate de
apă egală cu cantitatea de acid oleic găsită în proba de analizat.

HELIANTHI OLEUM NEUTRALISATUM (F.R. X),

Uleiul de floarea-soarelui neutralizat. PREPARAREA SOLUŢIEI ULEIOASE
Substanţele active se dizolvă în uleiul de floarea-soarelui, sterilizat şi
neutralizat, la rece sau la cald în funcţie de proprietăţile fiecăreia. Soluţia
obţinută se completează la volumul prescris cu ulei de floarea-soarelui sterilizat
şi neutralizat. Se filtrează la cald.
Dacă soluţia obţinută conţine substanţe active termolabile prepararea se face
pe cale aseptică; în cazul în care substanţele active sunt termostabile,
sterilitatea se va asigura prin sterilizarea soluţiei obţinute la etuvă 30 de minute
la 1800C (sau la 60 de minute la 1700C, sau 3 ore la 1600C).
Dacă este cazul se adaugă antioxidanţi corespunzători.

SOLUŢIA INJECTABILĂ DE ERGOCALCIFEROL

În 30 ml ulei de floarea-soarelui sterilizat şi neutralizat încălzit la 600C se
dizolvă hidrochinona, iar soluţia obţinută se lasă să se răcească. Separat se
dizolvă ergocalciferolul şi fenolul în alcoolul benzilic. Cele două soluţii se
29
amestecă şi se completează cu ulei de floarea-soarelui sterilizat şi neutralizat la
100 ml; soluţia obţinută se filtrează la cald. Se înfiolează în atmosferă de azot,
în fiole colorate de 1 ml.
Solubilitatea vitaminei D2 în uleiul de floarea-soarelui este de 1:100; în acest
caz ea nu se află în limita coeficientului de solubilitate în ulei şi se va solubiliz
prin intermediul alcoolului benzilic, care are rolul de a-i creşte solubilitatea.
Deoarece vitamina D2 este o substanţă termolabilă, prepararea soluţiei
injectabile se va face pe cale aseptică.
F.R. X prevede că 1 mg ergocalciferol corespunde la 40. 000 UI.
Alcoolul benzilic are şi o uşoară acţiune anestezică şi
antiseptică.Ergocalciferolul se poate oxida în prezenta luminii; urmele de
metale grele pot cataliza reacţiile de oxidare; aceste neajunsuri se pot înlătura
prin adăugarea agenţilor de chelatare (EDTA) şi realizarea condiţionării în fiole
incolore care vor fi păstrate ferite de lumină.Hidrochinona are rol antioxidant,
iar fenolul este conservant.
Acţiune farmacoterapeutică: Vitamina D2 catalizează procesul de formare a
complexului calciu-fosfor, intervenind astfel în metabolismul celor doua
substanţe. Stimulează resorbţia calciului şi fosforului la nivelul intestinului,
catalizând totodată transformarea fosforului organic în anorganic şi
mobilizându-l în ţesuturi. Intervine, de asemenea, în metabolismul glucidelor,
determinând o creştere a glicogenului hepatic. Carenţa vitaminică D2 provoacă
rahitismul la copii şi osteomalacia la adulţi, intervine direct în calcemie,
generând prin carenţă fenomene caracteristice tetaniei.
Mod de administrare: Terapia vitaminică D2 se face proporţional cu vârsta, cu
gradul avitaminozei şi tulburărilor produse de aceasta, cu alimentaţia
bolnavului. Necesarul zilnic în rahitism este de 1.200 U.I. Profilaxia rahitismului
se face prin doza de atac, câte 100.000 U.I. pe lună, în sezonul rece (octombrie-
aprilie). Tratamentul curativ se face administrând oral sau intramuscular doze
de 600.000 U.I., care se repeta la 4-6 săptămâni (total 2 doze). În formele
grave, cu spasmofilie, se va începe tratamentul cu doze de şoc şi se va asocia cu
calciu. Injectarea se face profund intramuscular.
Conservare: Se păstrează în recipiente bine închise, sub nitrogen, ferit de
lumină, la rece. La aer şi lumină se descompune. Preparat aseptic.

(LP. 9) PREPARATE INJECTABILE CU ACTIUNE RETARD SAU DEPOT

AVANTAJE:
 forme farmaceutice cu eliberare modificată, viteza de cedare este schimbată
în funcţie de formulare,
 conţin o cantitate de substanţă superioară faţă de formele clasice,
 sunt concepute pentru prelungirea duratei de acţiune, modificarea şi
diminuarea frecvenţei administrării, sau diminuarea efectelor secundare
nedorite,
 se administrează i.m. şi uneori s.c., pentru acele preparate ce conţin
substanţe
 hidrosolubile neiritante = insulina.
DEZAVANTAJE:
 posibilitatea de sensibilizare la locul de acţiune;
30
  cedare neuniformă, cu supradozări, sau apariţia de efecte toxice nedorite;
 irigarea locului are rol important asupra biodisponibilităţii acestor
preparate, fiind cedate mai repede dintr-un ţesut muscular decât dintr-unul
gras, cu irigare scăzută.

REPREZENTANTI:
 soluţii injectabile cu vehicule vâscoase, soluţii injectabile uleioase,
 emulsii, suspensii injectabile apoase şi uleioase,
 implant.

EMULSII INJECTABILE
Formă
farm/ Formulare Reprezentanti
Cale de
adm
substanta activa barbiturice (pentobarbital), anestezice
(benzocaina, lidocaina), antiinflamatoare
(indometacin, dexametasona), antitumorale
(mitomicina), vitamine liposolubile (A, D, E, K),
AB
(amfotericina),
faza lipofilă, dimensiunea uleiuri naturale (10 – 20%) – bumbac, soia,
picăturilor de ulei măsline, arahide,
fiind sub 2 µm; uleiuri sintetice – oleat de etil
faza hidrofilă apă, soluţii izotonice
izotonizanti glicerol, xilitol, sorbitol
Emulsii lecitine naturale (s. animale, vegetale), gelatina,
L/H, emulgatori M.C. sau albumina din ser şi asociere de
H/L / tween 80 sau pluronici,

i.m.
(efect
retard)
sterilizare autoclavare (110 -121C, 15-
30 min.) preparare pe cale
aseptica,
in atmosfera de azot,recipiente siliconate ,
Nu! recipiente din plastomer
conditionare (permeabilitate pentru oxigen, adjuvanti),
dopuri din cauciuc (impermeabile pentru oxigen,
sa nu se dizolve in contact cu emulsia),
lacuite,
31
 conservare  temperaturi <25-30C, ferit de si
ingh lumina
et

SUSPENSII INJECTABILE:

Formă
farm/ Formulare Reprezentanti
Cale de
adm
Concentraţia în substanţă medicamentoasă
substanta activa – 0,5 – 5%, AB. (30%),
vehicul hidrofil, lipofil
agenţi de suspendare- macromolecule hidrofile - derivaţi de
floculare celuloză (M.C, C.M.C. Sodică), A.P.V., P.E.G.,
tensioactivi din grupa polisorbaţilor ,
agenţi de umectare dioctilsulfosuccinat de sodiu, glicerol, alcool,
propilenglicol,
substante, sistem tampon varia
izotonizanti electroliti – NaCl, CH3COONa),
dextroza
sterilizare autoclavare (110 -121C, 15-30 min.),
Suspens preparare pe cale aseptica,
ii agenti antimicrobieni fenol, crezol, clorbutanol, alcool benzilic, nipagin,
i.m. (prep. multidoze) nipasol, cl. de benzalconiu,
(efect agenti antioxidanti si varia
retard) chelatanti
PREPARAREA SE VA FACE ASEPTIC !
NU SE APLICĂ !
sterilizare sterilizarea prin căldură → creşterea cristalelor şi
modificarea coloidului protector =
depolimerizarea moleculelor,micşorarea
vâscozităţii,
filtrarea sterilizantă,
se pot condiţiona sub formă de pulberi sterile ce
conditionare se suspendă în vehicul în momentul
administrării
conservare temperaturi <25-30C, ferit de lumina si
inghet

EXEMPLE INDUSTRIALE:
MOLDAMIN1200000 UI PULBERE PENTRU SUSPENSIE
INJECTABILĂ
Indicaţii terapeutice: Tratamentul infecţiilor tractului respirator superior
uşoare până la moderate (infecţii ORL, otită medie acută, sinuzită),
32
determinate de germeni sensibili la benzatin benzilpenicilină; Prevenirea
infecţiilor streptococice şi a complicaţiilor acestora (RAA şi manifestările
acestuia: coreea, cardita, endocardita, glomerulonefrita (profilaxie primară şi
secundară); Tratamentul sifilisului.

ZYPADHERA 210 MG PULB ŞI SOLVENT PTR SUSP. INJ. CU ELIBERARE

PRELUNGITĂ
Excipienţi: Solvent, Carmeloză sodică, Manitol, Polisorbat 80, Apă pentru
preparate injectabile, Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului), Hidroxid de
sodiu (pentru ajustarea pH-ului).
Indicaţii terapeutice: Tratament de întreţinere la pacienţi adulţi cu schizofrenie
care au fost stabilizaţi suficient în timpul tratamentului fazei acute cu
olanzapină administrată oral. Calea de administrare: NUMAI PENTRU
ADMINISTRARE INTRAMUSC PROFUNDĂ ÎN ZONA GLUTEALĂ.A NU SE ADM
INTRAV SAU SUBCUT!
Precauţii speciale pentru păstrare: A nu se păstra la frigider sau congela.
LUTRATE DEPOT 22,5mg PULBŞISOLVPTR SUSP INJ CU ELIB PRELUNG
Excipienţii liofilizatului (flacon): Polisorbat 80, Manitol (E 421), Carmeloză
sodică, Trietilcitrat Acid poli (DL-lactic) (PLA)
Excipienţii solventului (seringa preumplută): Manitol (E 421), Hidroxid de sodiu
(pentru ajustarea pH-ului), Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului), Apă ppi.
Ind ter: trat. paleativ al neoplasmului avansat de prostată hormono-dependent
Conservare:A se păstra la temperaturi sub 25°C. A nu se congela.

LEPTOPROL 5 MG IMPLANT:conține leuprorelină 5 mg (sub formă de

leuprorelină acetat).Excipienti: Acid polilactic.Forma farmaceutică: Implant în
seringă preumplută. Bastonaș cilindric (lungime 10 mm) de culoare albă până
la ușor gălbuie, biodegradabil, într-o seringă preumplută.
Indicaţii terapeutice:Tratamentul paliativ al pacienților cu carcinom de
prostată hormono-dependent, în stadiu avansat
Mod de administrare:Un implant este injectat subcutanat pe peretele
abdominal anterior. Înaintea injectării poate fi administrat un anestezic local.

Doza rec este o doză unică de 5 mg Leptoprol adm o dată la fiecare 3 luni.
Conservare: A se păstra la temperaturi sub 30°C. Conditionare: Seringă
preumplută din policarbonat cu un piston din copolimer acrilonitril-butadien-
stiren și un ac sigilate într-o pungă din folie conpozit
polietilentereftalat/aluminiu/PE.

NEXPLANON 68 MG IMPLANT, radioopac, non-biodegradabil, care conţine

exclusiv progestativ, flexibil, încărcat într-un aplicator steril, de unică folosinţă.
Implant pentru utilizare subdermică, contraceptiv hormonal, cu acțiune
prelungită. Tijă flexibilă, radioopacă, non-biodegradabilă, de culoare albă până
la aproape albă, moale, cu o lungime de 4 cm şi 2 mm în diametru.
33
 Indicaţii terapeutice: Contracepţie.Mod de administrare:Implantul Nexplanon
trebuie introdus subdermic, IMEDIAT SUB PIELE, pe interiorul părţii superioare a
braţului EVITÂND adâncitura (canelura) dintre mușchii biceps și triceps, unde
vasele sanguine mari şi nervii se află în fasciculul neurovascular, în profunzimea
ţesutului subcutanat.Conservare nu necesită condiţii speciale de păstrare. A se
păstra în ambalajul original.Conditionare: Blisterul conţine un implant (4 cm
lungime şi 2 mm în diametru) care este încărcat din fabrică în acul din oţel
inoxidabil al aplicatorului steril, gata de utilizare, de unică folosinţă.Conţinutul
blisterului este steril dacă ambalajul nu este deteriorat sau deschis.

PREPARATE RADIOFARMACEUTICE (F.E., 9.0., F.R. X, SUPL. 2006)

Preparatele radiofarmaceutice sunt preparate dozate care conţin unul sau mai
mulţi radionuclizi (izotopi radioactivi) destinaţi administrării umane, în scop
terapeutic (nuclizi care emit particule β) sau de investigaţie (nuclizi care emit
particule γ ).

PREPARATE RADIOFARMACEUTICE
Denumire forma Reprezentanti
farmaceutica
PRODUS RADIOFARMACEUTIC Orice medicament care atunci când este gata pentru
utilizare conţine unul sau mai mulţi radionuclizi( izotopi
radioactivi) folosiţi în scopuri medicale,
GENERATOR DE Orice sistem care conţine un radionuclid părinte fixat de la
RADIONUCLIZI care se obţine un radionuclid fiică
(eluţie), folosit într-un produs radiofarmaceutic,
TRUSĂ (KIT) PENTRU Orice preparat care urmează să fie reconstituit sau
PREPARATE FARMACEUTICE combinat cu radionuclizi în produsul radiofarmaceutic
final,
PRECURSOR RADIONUCLIDIC Orice alt radionuclid produs pentru
radiomarcarea altei substanţe înaintea administrării,

ADMINISTRAREA PREPARATELOR RADIOFARMACEUTICE

CALE DE ADMINISTRARE FORMA FARMACEUTICA

soluţii,
ORALĂ produse liofilizate,
capsule gelatinoase
soluţii injectabile, soluţii în seringi de uz unic,
PARENTERALĂ emulsii sau suspensii injectabile,
soluţii perfuzabile,
pulberi liofilizate,
Gaze (Kr85, Xe135 în fiole de sticlă sau cilindri
PULMONARĂ metalici, aerosoli radioactivi
CALEA CUTANATĂ soluţii, suspensii, unguente şi pudre
34
EXEMPLE INDUSTRIALE:

FID-F 37-2590 MBQ/ML SOLUŢIE INJECTABILĂ: Un ml soluţie injectabilă

conţine 37 -2590 MBq fludeoxiglucoză (18F) la data şi momentul calibrării.
Radioactivitatea per flacon variază între 37 MBq şi 51800 MBq la data şi
momentul calibrării. Fludeoxiglucoza (18F) se descompune în oxigen-18 stabil,
cu o perioadă de înjumătăţire de 109,77 minute prin emiterea unei radiaţii de
pozitroni cu o energie maximă de 634 keV, urmată de radiaţii de anihilare
fotonică de 511keV.
Fludeoxiglucoza (18F) este un analog al glucozei, care se acumulează în toate
celulele care utilizează glucoza ca sursă primară de energie. Fludeoxiglucoza
(18F) este concentrată în celulele tumorale, cu un metabolism glucidic mare.
Excipienti: Apă pentru preparate injectabile, Clorură de sodiu, Etanol 96%.
Indicaţii terapeutice:Acest medicament este utilizat numai în scop diagnostic.
FID-F soluţie injectabilă este utilizată în tomografia cu emisie de pozitroni (PET).
Perioada de valabilitate: Maximum 12 ore de la data fabricaţiei.
Data şi ora de expirare sunt indicate pe ambalaj. Conservare: A se păstra la
temperaturi sub 25°C, în ambalajul original de protecţie la radiaţii (protejat
de lumină şi oxidanţi), conform conform normelor de radioprotecţie.
Conditionare
Un flacon conţine 1 - 20 ml soluţie, corespunzător cu 37 - 51800 MBq la
momentul calibrării. Flaconul multidoză din sticlă incoloră, tip I, cu
capacitatea de 20 ml, este închis cu un dop din cauciuc şi sigilat cu capsă din
aluminiu, introdus într-un container de Pb, cu rol de ecranare a radiaţiei,
conform normelor de radioprotecţie.

ULTRATECHNEKOW FM 2,08-41,58 GBq GENERATOR DE

RADIONUCLIZI
Techneţiu (99mTc) este produs de către un generator de (99Mo/99Tc) şi se
descompune cu emisie de radiaţii gamma cu o energie medie de 140 keV şi un
timp de înjumătăţire al (99Tc) de 6 ore până la techneţiu (99mTc) care,
comparativ cu timpul de înjumătăţire lung al acestuia de 2,13 x 105 ani se
poate considera ca fiind quasi stabil.Generatorul steril conţine izotopul părinte
99Mo adsorbit pe o coloană de oxid de aluminiu.
Excipienti: Oxid de aluminiu, Trioxid de molibden, Clorură de sodiu, Apă distilată
pentru preparate injectabile.
Indicaţii terapeutice: utilizat numai în scop diagnostic.
Eluatul obţinut din generator (pertechnetat de sodiu injectabil- (99mTc) conf.
Farmacopeei Europene), poate fi utilizat ca reactiv pentru marcarea diferiţilor
compuşi purtători furnizaţi sub formă de kituri sau administrat direct in vivo.
Când se administrează intravenos, soluţia sterilă de pertechentat sodic (99mTc)
este utilizată pentru diagnostic după cum urmează:
Scintigrafie tiroidiană: imagine directă şi măsurarea captării tiroidiene pentru
a oferi informaţii despre mărime, poziţie, prezenţa nodulilor şi funcţionarea
glandei în cazul afecţiunilor tiroidiene.

35
Scintigrafia glandei salivare : pentru evaluarea funcţionării glandei şi
evidenţierea ductului.
Localizarea mucoasei gastrice ectopice : diverticul Meckel.
Scintigrafie cerebrală: pentru a identifica discontinuităţi ale barierei
hematoencefalice determinate de tumori, infarct, hemoragii şi edem, atunci
când nu sunt disponibile alte metode. Când se utilizează concomitent cu un
pre-tratament constând într-un agent reducător al efectului techneţiului
(99mTc) care marchează hematiile.
Perioada de valabilitate: 9 zile de la momentul de referinţă (calibrării). 8 ore
pentru eluţia generatorului.
Conservare: A se păstra la temperaturi sub 25 C. A nu se ţine la rece-frigider.
Generatorul trebuie păstrat în condiţii de siguranţă pentru Ultra-TechneKow (cu
o protecţie din plumb de cel puţin 57 mm) sau după un ecran protector adecvat
de laborator. Eluatul trebuie păstrat la temperaturi între 2 C - 8 C. Păstrarea
trebuie făcută în concordanţă cu reglementările naţionale privind materialele
radioactive.
Conditionare: Generator: Generatorul este format dintr-un cartuş care conţine
o coloană de oxid de aluminiu încărcată cu 99Mo închisă între două filtre. O
faţă a cartuşului este conectată la acul de alimentare steril, ecranat în
conţinătorul eluantului. Cealaltă parte este conectată similar la acul de
eliminare steril, ecranat în staţia de eluţie. Al doilea ac din conţinătorul
eluentului serveşte la eliminarea sub presiune în flaconul cu eluent în condiţii de
sterilitate.
Coloana generatorului este înconjurată de un ecran de protecţie din plumb cu
grosimea 28-56 mm, în funcţie activitatea 99Mo. Generatorul ecranat
împreună cu deţinătorul eluentului sunt ambalate într-o carcasă închisă
ermetic, care este de asemenea ambalj.
Eluarea se realizează prin plasarea flaconului eluent pe acul din deţinătorul de
eluent urmată de umplerea totală sau parţială a flacoanelor goale. Eficienţa
eluării: ≥ 80% (flacoane de 11 si 25 ml) ≥ 75% (flacoane de 5 ml)

TECHNESCAN DMSA 1,2 MG KIT PENTRU PREPARAT RADIOFARMACEUTIC

Fiecare flacon conţine acid dimercaptosuccinic 1,2 mg.
Radionuclidul nu face parte din kit.
Excipienti: Clorură de staniu dihidrat, Inozitol, Acid clorhidric, Hidroxid de sodiu.
Pelete sau pulbere de culoare alb spre gri până la galben deschis. A se
reconstitui cu soluţie injectabilă de pertechnetat (99mTc) de sodiu (nu este
inclus în acest kit).
Indicaţii terapeutice: Acest medicament este utilizat numai în scop diagnostic.
După radiomarcarea cu soluţie de pertechnetat de sodiu ( 99mTc) soluţia
obţinută este indicată pentru:
 imagistică renală statică (plană sau tomografică),
 studii morfologice ale cortexului renal,
 funcţionarea fiecărui rinichi,
 localizarea rinichiului ectopic.

36
Mod de administrare: Acest medicament este disponibil în ambalaj multidoză.
Se administrează prin injectare intravenoasă. Acest medicament trebuie
reconstituit înainte de a fi administrat pacientului.
Perioada de valabilitate: 1 an. După radiomarcare: 4 ore. După radiomarcare a
se păstra la temperaturi sub 25ºC. A nu se păstra la frigider sau congela.
Conservare: A se păstra în frigider (2 - 8ºC). A se păstra flaconul în ambalajul
original, pentru a fi protejat de lumină.

(LP. 10) FORME FARMACEUTICE PERFUZABILE:F. R. X, sunt soluții apoase sau

emulsii de tip L/H, izotonice, sterile și apirogene, care se administrează i.v., în
volume de 100 ml sau mai mari, cu ajutorul unui dispozitiv de perfuzare. F.R
X, supl. 2004, Farmacopeea Europeana, 9.0., înscriu Preparatele perfuzabile în
monografia de generalități Preparate parenterale (Parenteralia). Sunt izotonice
și destinate în principal adminstrării în volum mare. Preparatele perfuzabile nu
conțin conservanți antimicrobieni. Aceste soluții sunt limpezi și practic lipsite
de particule în suspensie. Emulsiile perfuzabile nu trebuie să prezinte semne
de separare a fazelor. Preparatele perfuzabile sunt administrate i. v., în doză
unică, în volume de cel puțin 100 ml, picătură cu picătură. Scopul terapeutic al
acestor preparate este de a reface echilibrul electroliților, de a completa
lichidele pierdute din organism și de a asigura alimentația parenterală. Sunt
utilizate ca tratament medicamentos atunci când servesc ca vehicule pentru
dizolvarea unor medicamente compatibile. Concentrate pentru injecții sau
perfuzii (F.R.X, supl. 2004, F.E., 9.0.) Concentratele pentru injecții sau perfuzii
sunt soluții sterile destinate injectării sau perfuziei după diluare. Sunt diluate la
un volum prescris cu un lichid prescris înainte de administrare. După diluare, se
conformează cerințelor pentru injecții sau perfuzii. Pulberi pentru injecții sau
perfuzii (F.R.X, supl. 2004, F.E., 9.0.) Pulberile pentru injecții sau perfuzii sunt
substanțe solide și sterile distribuite în recipientele lor finale și care, atunci când
sunt agitate cu volumul prescris al unui lichid steril prescris formează rapid
soluții clare și practic fără particule sau suspensii uniforme. După dizolvare sau
suspendare, acestea respectă cerințele pentru injecții sau pentru perfuzii.
Produsele liofilizate pentru administrare parenterală sunt considerate pulberi
pentru injecții sau perfuzii.
Medicamentele perfuzabile se pot clasifica funcție de:
 forma farmaceutică:
 soluții apoase,
 emulsii de tipul L/H (U/A),
 scopul terapeutic urmărit:
 perfuzii care asigură reglarea dezechilibrului hidric și ionic al
organismului, perfuzii pentru restabilirea echilibrului acido-bazic,
 perfuzii cu substanțe energetice,
 perfuzii folosite în metabolismul reconstituant,
 perfuzii pentru nutriție parenterală,
 perfuzii cu preparate de sânge și înlocuitori de plasmă,
 perfuzii medicamentoase,
 soluții pentru dializă peritoneală și hemodializă,
 soluții pentru nutriție enterală (hiperalimentație enterică).
37
Condițiile îndeplinite de lichidele perfuzabile sunt specifice formelor sterile:
 sterilitatea,
 lipsa particulelor insolubile pentru soluțiile apoase,
 lipsa pirogenelor,
 stabilitatea.
În plus, față de soluțiile injectabile, soluțiile perfuzabile trebuie să fie când este
posibil izotonice, izohidrice și izoionice (o compoziție ionică apropiată de
lichidele organismului). Substanțele active formulate în medicamentele
perfuzabile sunt reprezentate de electroliți, nutrienți, substanțe energetice,
reconstituante și mai rar de substanțe medicamentoase (perfuzii medicamen).

Solventul principal este apa pentru preparate injectabile (FR X), în care
substanțele medicamentoase sunt dizolvate sau emulsionate. F. R. X prevede că
soluțiile perfuzabile hipotonice se izotonizează. La prep nu se admite adaosul
soluțiilor-tampon pentru ajustarea pH-ului sau a conservanților microbieni.
Conținutul în substanță activă se exprimă în unități de masă pentru 1000 ml
soluție, în milimoli pe 1000 ml soluție (mmol/L), sau în miliechivalenți pe 1000
ml (mEq/L). Conținutul în substanțe energetice se exprimă uneori în calorii
(cal). pH-ul preparatelor perfuzabile trebuie să fie apropiat de neutralitate,
dacă nu se prevede altfel. Prepararea perfuziilor La prepararea soluțiilor
perfuzabile se dizolvă substanțele medicamentoase în apa pentru produse
parenterale, proaspăt distilată și apirogenă, se filtrează și se repartizează în
recipiente din sticlă care se închid cu dopuri de cauciuc peste care se aplică o
garnitură metalică de fixare, sau se introduc în recipiente din material plastic
(pungi sau saci) care se închid prin termosudare, după care medicamentele se
sterilizează. Prepararea se face g/v. La preparare se asigură stabilitatea fizico-
chimică, microbiologică și biologică. Emulsionarea se face după prevederile
generale de la prepararea emulsiilor parenterale. Faza uleioasă este de obicei
un ulei vegetal (din semințe de bumbac, de soia, floarea soarelui etc) precum și
gliceride semisintetice. Emulgatorii sunt naturali (lecitine) sau sintetici
(tensioactivi neionici); cel mai frecvent se folosește lecitina de gălbenuș de ou
sau din semințe de soia, deoarece este mai bine metabolizată decât agenții
sintetici. Izotonia emulsiilor perfuzabile nu se face cu ajutorul electroliților,
preferându-se glucide (glucoza, levuloza) și mai ales polioli (xilitol, sorbitol,
glicerol). Ca antioxidanți se preferă α-tocoferolul spre a preveni oxidarea
acizilor grași nesaturați din faza uleioasă dispersată. Prepararea emulsiei este
urmată de omogenizare, la presiuni de 3000 - 5000 psi la 50 80oC, de obicei sub
azot. Sterilizarea emulsiilor parenterale se face prin autoclavare (110oC timp
de 40 min). Recipiente de condiționare Pentru fluidele perfuzabile, sânge uman
conservat și derivate de sânge, se utilizează recipiente din sticlă și din
plastomeri suple sau rigide. Se indică sticla pot fi recuperate și supuse la mai
multe sterilizări prin autoclavare, flacoanele de sticlă se siliconează prin
tratare cu soluție cloroformică de dimetilsiliconă. Recipientele din material
plastic utilizate pentru preparate perfuzabile au formă de saci, pungi și flacoane
suple, semirigide sau rigide, care pot avea diverse capacități: 125, 250, 500, 1
000 și 2 000 mL. Recipientele din material plastic se controlează la fel ca și
flacoanele pentru soluții injectabile: permeabilitatea, transparența,
38
rezistența la sterilizare, tubiditatea, metale grele, tensioactivi, acțiunea
hemolitică, toxicitatea. Aceste recipiente se închid după umplere prin
termosudare. Pentru ca lichidul să poate ieși ușor din recipientul de sticlă și să
curgă prin setul de perfuzare, este necesar un anumit mecanism care să
permită aerului să intre în recipient. Recipientele din material plastic nu
necesită introducerea aerului ca să poată funcționa, deoarece presiunea
atmosferică exercită forțe din exterior asupra pereților recipientului și
determină curgerea lichidului. !!! Recipientele din plastomeri pentru perfuzii
sunt unidoză, resturile de lichid fiind eliminate, la fel ca și recipientele.
PERFUZII PENTRU RESTABILIREA ECHILIBRULUI HIDRO-ELECTROLITIC
Între lichidul celular și extracelular au loc schimburi de lichide determinate de
obicei de modificări în compoziția lichidului extracelular. Spre exemplu, o
scădere a sodiului extracelular va produce hidratarea celulară, iar creșterea
concentrației sodiului extracelular va determina deshidratarea celulară.
Pierderile de potasiu produc perturbări și mai serioase, deoarece cationul
potasiu are rol în procesul de excitabilitate al fibrelor musculare ale inimii.
Modificarea conținutului în electroliți (accidente, cauze patologice,
alimentație, tratament parenteral) duce la un schimb al apei și electroliților
între celule și spațiul interstițial, cu modificarea presiunii osmotice. Pierderile
de electroliți duc la perturbări și în echilibrul acido-bazic. În stări normal
fiziologice organismul, printr-un mecanism complex de reglare, reține
elementele necesare și elimină surplusul, mecanism cunoscut sub numele de
homeostazia apei și electroliților. În anumite stări patologie sau accidente,
este necesară corectarea deficitului electroliților, refacerea homeostaziei, prin
aport exogen. Deficitul principal al apei, numit și deshidratare principală sau
primară, deshidratare hipotonică, hipovolemie, reprezintă starea în care
conținutul organismului în apă este redus față de componenții solizi.
Deshidratarea poate fi provocată de:, transpirație abundentă, carență de
săruri (hiposalie): pierderea lichidelor ca rezultat al vomei, diareii, edemului,
obstrucției intestinale, drenajului intestinal excesiv (prin fistule sau sondă
nazogastrică), în arsuri, peritonită, ascită, transpirație excesivă provocată de
febră sau temperaturi mari ale mediului înconjurător, insuficiență renală
cronică sau uremie însoțită de acidoză și acidoză provocată de diabet sau
înfometare. Pierderea apei, cu retenția sărurilor se numește deshidratare
hipertonă. Tratamentul de echilibrare al organismului cu electroliţi trebuie să
ţină seama de raportul în care se afla anionii şi cationii în organism:
Ionograma serului sangvin cationi mEq/l anioni mEq/l. Indiferent de calea de
administrare se va avea în vedere că soluţiile de electroliţi se repartizează în
spatiile extracelulare, iar soluţiile coloidale se repartizează în spaţiul vascular.
Necesarul de electroliți pentru compensarea deficitului la anumiți pacienți, este
solicitat în miliechivalenți (mEq), deoarece presiunea osmotică este direct
proporțională cu numărul de molecule sau de ioni pe unitatea de volum

INFUNDIBILE NATRII CHLORIDI (F.R. X) Soluţie perfuzabilă de clorura de sodiu

Este o soluţie sterilă şi apirogenă de clorură de sodiu (9g/l) în apa pentru
preparate injectabile. Corespunde prevederilor de la “Infundibilia” şi
următoarelor prevederi: un conţinut de cel puţin 95,0% m/V şi cel mult 105,0%
39
m/V clorură de sodiufaţă de valoarea declarată; 1000 ml soluţie perfuzabilă
conţin 154 mmoli Na+ şi 154 mmoli Cl-.Soluţie limpede, incoloră, fără miros, cu
gust slab sărat. pH-ul soluţiei este 5,5-7,0. Clorura de sodiu intră în compoziţia
soluţiilor injectabile sau perfuzabile fie cu rol de izotonizare, fie cu rol în
homeostazia electroliţilor şi restabilirea echilibrului acido-bazic, fie asociată
cu glucoza în perfuzii cu substanţe energetice. Dacă se adm. în cantităţi mari
duce la eliminarea K+ din organism şi favorizează apariţia edemelor.
Nu se foloseşte în afecţiuni renale.

INFUNDIBILE NATRII CHLORIDI COMPOSITA (F.R. X) Soluţie perfuzabilă de

clorură de sodiu compusă, care conţine clorură de sodiu (8,6 g/l), clorură de
calciu (0,5 g/l) şi clorură de potasiu (0,3 g/l) dizolvate în apă pentru preparate
injectabile. Trebuie să corespundă prevederilor de la „Infundibilia” şi
următoarelor prevederi: un conţinut de cel puţin 0,425 g şi cel mult 0,525 g
clorura de calciu (CaCl2 x 6H2O) şi cel puţin 4,95 şi cel mult 6,05 g clor total;
1000 ml soluţie perfuzabilă conţin 147 mmoli de Na+, 4 mmoli K+, 2,28 mmoli
Ca2+ şi 156 mmoli Cl-. Soluţie limpede, incoloră, fără miros, gust sărat. Soluţia
obţinută are pH-ul 5,0-6,5. Această formulă mai este cunoscută şi sub numele
de - Soluţie perfuzabilă Ringer.

INFUNDIBILE NATRII CHLORIDI COMPOSITA CUM NATRIO LACTATO (F. R. X)

Soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu compusă cu lactat de sodiu
Sinonim: Soluţie perfuzabilă Ringer lactată
Trebuie să corespundă prevederilor de la “Infundibilia” şi următoarelor
prevederi: un conţinut de cel puţin 0,475 g şi cel mult 0,525 g clorura de calciu
(CaCl2 x 6H2O) şi cel puţin 4,5 şi cel mult 5,5 g lactat de sodiu, cel puţin 3,8 g şi
cel mult 4,2 g clor total; 1000 ml soluţie perfuzabilă conţin 147 mmoli de Na+, 4
mmoli K+, 0,77 mmoli Ca2+ si 624 mmoli Cl-. Soluţie limpede, incoloră, fără
miros, gust sărat. Soluţia obţinută are pH-ul 5,0-7,0.

INFUNDIBILE KALII ET NATRII CHLORIDI (F.R. X) Soluţie perfuzabilă de clorură

de potasiu şi clorura de sodiu
Corespunde prevederilor de la “Infundibilia” şi următoarelor prevederi: 1000 ml
soluţie perfuzabilă conţin cel puţin 5,72 g şi cel mult 6,32 g clorură de sodiucel
puţin 2,55 g şi cel mult 2,81 g clorură de potasiu şi cel puţin 4,25 g şi cel mult
5,25 g clor total. 1000 ml soluţie perfuzabilă conţin 103 mmoli Na+ , 36 mmoli
de K+ şi 138 mmoli Cl-.Soluţie limpede, incoloră, fără miros, gust sărat. Soluţia
obţinută are pH-ul 5,0-6,5.

(LP. 11) 1. PERFUZII PENTRU RESTABILIREA ECHILIBRULUI ACIDO-BAZIC

Din punct de vedere fiziologic, echilibrul acido-bazic are cea mai mare
importanţă în metabolism, deoarece activitatea enzimelor care intervin în
procesele de biotransformare este dependentă de pH, fiecare enzimă
acţionând la un pH specific, orice modificare de pH conducând la o modificare
în activitatea enzimelor şi la perturbarea proceselor vieţii. Prin echilibrul
acido - bazic se înţelege totalitatea mecanismelor fizico-chimice şi fiziologice
care menţin pH-ul sângelui la valori cuprinse între 7,35 - 7,45. Reglarea
40
dezechilibrului acido-bazic se efectuează prin mecanisme fizico-chimice şi
fiziologice, care sunt în strânsă corelaţie.

Mecanisme de regl. fiz.-ch; Localizare Sistem tampon; Mecanism de acţiune

Plasmă: NaHCO3 / H2CO3 (20:1), Na2HPO4 / NaH2PO4 (4:1)
➢ concentraţie mare în apa extracelulară, posibilitatea de a fi modificat
de activitatea plămânului şi a rinichiului
Eritrocite: Hemoglobinatul alcalin / hemoglobina acidă
Oxihemoglobinatul alcalin / oxihemoglobina acidă
➢ hemoglobina combate acidoza prin eliminarea CO2 din plămăni
Schimbul dintre anionii din plasmă şi cei din eritrocite
În mecanismele de reglare fiziologică intervin: eritrocitele, plămânii şi rinichii.
Dereglarea echilibrului acido-bazic apare în mare parte prin variaţiile sistemului
tampon din lichidul extracelular. Creşterea valorii acidului carbonic sau
scăderea valorii carbonatului acid conduc la scăderea pH-ului numită acidoză,
iar scăderea concentraţiei acidului carbonic sau creşterea concentraţiei
carbonatului acid conduc la creşterea pH-ului numită alcaloză. Concentraţia
acidului carbonic este reglată de gradul de respiraţie (ventilaţie).
Concentraţia ionului HCO3 este reglată de rinichi; HCO3 poate fi excretat în
urină împreună cu ionii de sodiu sau potasiu sau rinichii pot secreta ioni de
hidrogen, returnând HCO3 în plasmă. Rolul plămânilor este legat de eliminarea
CO2.
Anhidraza carbonică din eritrocite catalizează reversibil reacţia de formare şi
disociere a acidului carbonic; la nivelul ţesuturilor presiunea CO2 este mai mare
şi reacţia este deplasată spre dreapta (formare de acid carbonic), iar la nivelul
plămânilor presiunea CO2 este mai mică şi reacţia este deplasată spre stânga
(eliberarea CO2 care difuzează în alveole). Dacă în sânge creşte presiunea CO2
centrul respirator este stimulat, iar hiperventilaţia ce urmează determină
eliminarea CO2. Acumularea CO2 în sânge poate duce la o acidoză respiratorie.
Rolul rinichilor este legat de eliminarea protonilor (H+) proveniţi din acizii
nevolatili (acidul lactic din efortul muscular, acidul sulfuric din proteinele
alimentare, acidul fosforic din degradarea fosfolipidelor). Mecanismele de
excreţie la nivel renal ale acizilor aminaţi se fac însă prin schimb cu H+.
Perturbările echilibrului acido-bazic cauzate de modificări ale conţinutului de
acid carbonic în sânge sunt de origine respiratorie. Când perturbările sunt
cauzate de o modificare iniţială a bicarbonatului se vorbeşte de o acidoză sau
alcaloză metabolică. Dacă mecanismele de compensare sunt insuficiente sau
depăşite, pH-ul se modifică şi se ajunge la acidoze sau alcaloze decompensate,
cu manifestări clinice importante.
Cauzele stării de alcaloză:
 Alcaloză metabolică: Vomă, aspiraţie gastrică, excesul de diuretice,
ingestia excesivă de alcooli
 Alcaloză respiratorie: Hiperventilaţie produsă de hipoxie, febră,
encefalită, intoxicaţii cu salicilaţi, barbiturice, sulfamide
Cauzele stării de acidoză:

41
  Acidoză metabolică: Diaree prelungită, fistule sau alte drenări GI;
diabetus mellitus, insuficineţă renală, şoc, arsuri, intoxicaţii cu somnifere,
insuficienţă cardiacă congestivă
 Acidoză respiratorie: Dispnee obstructivă, paralizia musculaturii
respiratorii, pneumonie, boli pulmonare cronice, intoxicaţii cu morfină,
barbiturice
Perturbările echilibrului acido-bazic Soluţii perfuzabile de modificare a
echilibrului acido- bazic.
Acidoză metabolică/ Acidoză respiratorie
➢ perfuzii cu bicarbonat de sodiu (lichid extracelular) lactat de sodiu, acetat de
sodiu (acţionează mai lent, dar pe o durată mai mare, datorită metabolizării
anionilor la nivel hepatic cu formare de bicarbonat), Tris (THAM, sau 2-amino-
2hidroximetil-1,3-propandiol, acţionează intracelular), soluţie Ringer lactată.
Alcaloză metabolică/ Alcaloză respiratorie
➢ perfuzii cu clorură de amoniu, cu clorhidrat de arginină. INFUNDIBILE NATRII

HYDROGENOCARBONATIS (F.R. X)
Soluţie perfuzabilă de hidrogenocarbonat de sodiu
Materia prima:
➢ Carbonatul acid de sodiu se descompune reversibil în soluţii apoase, la
temperaturi ridicate (la care se face sterilizarea) şi în urma unei agitări
energice, cu obţinere de dioxid de carbon,
➢ după răcirea soluţiei, CO2 se va dizolva în apă cu formarea
carbonatului acid de sodiu.
Preparare:
➢ apa ppi se fierbe câteva min. şi se lasă să se răcească într-un vas
acoperit pentru a favoriza eliminarea gazelor dizolvate în apă care ar
putea crea un plus de presiune în interiorul fl. în timpul sterilizării soluţiei,
➢ după răcirea soluţiei, dioxidul de carbon se va redizolva în apă, este
important ca pe parcursul preparării să nu apară pierderi ale acestuia,
prepararea soluţiei se va face în vase acoperite,
➢ pentru a compensa eventualele pierderi de dioxid de carbon care apar
la prepararea soluţiei, se barbotează dioxid de carbon înainte de
închiderea flaconului,
Sterilizare:
➢ atingerea temperaturii de 121C se va face în decurs de 30 minute
pentru creşterea treptată a presiunii prin descompunerea substanţei
active (cu formarea dioxidului de carbon),
➢ flaconul se va menţine pe perioada sterilizării în autoclav cu dopul în
jos pentru ca presiunea care se realizează în interior să nu acţioneze
asupra dopului, ci asupra bazei flaconului (care este mai rezistentă).
Conditionare:
➢ flacoane de sticlă cu pereţi groşi şi rezistenţi;
➢ se va lăsa un spaţiu liber în interiorul flaconului de (30%) pentru a
favoriza eliberarea dioxidului de carbon astfel încât să nu crească foarte
mult presiunea din interiorul acestuia;
42
 ➢ recipiente din sticlă, care să nu cedeze ioni de calciu, ce duc la
precipitarea carbonatului de calciu,
Caracteristici:
➢ sol. limpede, incoloră cu gust sărat, slab leşietic, fără miros, ➢ pH= 6,5 - 8.
Utilizare:
➢ combaterea acidozei,
➢ F.R. X prevede un conţinut de 154 mmoli Na+ şi 154 mmoli HCO3- în
1000 ml soluţie perfuzabilă,

2. PERFUZII CU SUBSTANŢE ENERGETICE

În mod normal organismul reţine din alimentaţie numai necesarul, eliminând
surplusul, fenomen cunoscut sub denumirea de homeostazie. Pentru păstrarea
homeostaziei este necesar un consum de energie calorică, care este rezultatul
transformării glucidelor, lipidelor şi protidelor în organism. Necesarul energetic
variază în limite largi de la 2000 la 4000 de calorii. Necesarul este crescut în
stări patologice, intervenţii chirurgicale, arsuri grave, febră, septicemie. Pentru
a asigura acest aport energetic crescut, în anumite stări patologice, este
necesar să se administreze pe cale artificială perfuzii care conţin substanţe
energetice, care vor furniza de asemenea şi elemente de bază necesare
proceselor metabolice. PERFUZII CU SUBSTANTE ENERGETICE
GLUCIDE: caracteristici: Solutii sterile, apirogene, izotone, hipertone.
reprezentanti:
➢ Monozaharide (glucoză, fructoză),
➢ hexoli (sorbitol, manitol, xilitol);
LIPIDE: reprezentanti
➢ fază lipofilă - uleiuri vegetate de susan, soia, seminţe de bumbac,
germeni de porumb, arahide, în proporţie de 10- 15 %,
➢ faza hidrofilă: apa ppi,
➢ emulgatori naturali: lecitinele de soia şi de gălbenuş de ou, purificate
şi parţial hidrogenate,
➢ emulgatorii sintetici - polisorbaţii; monostearatul de poliglicerol;
pluronicii,
➢ antioxidanti - stabilitate a fazei uleioase se folosesc antioxidanţi de
tipul tocoferolului,
➢ izotonizanti glucoză, sorbitol, glicerol.
caracteristici:
➢ Emulsii tip L/H, sterile, izotonice,
➢ Emulgatorii trebuie să asigure o bună stabilitate emulsiei; să fie
metabolizaţi în organism, să fie bine toleraţi de organism,
➢ Se pot asocia cu aminoacizi şi uneori cu vitamine liposolubile,
➢ Toleranţa emulsiilor perfuzabile este bună dar, în unele cazuri,
administrarea lor poate duce la fenomene secundare de scurtă durată
(înroşirea pielii, senzaţia de căldură, ameţeală, vomă, frisoane,
insuficienţă respiratorie) cu dispariţia lor la întreruperea perfuzării.
Pentru a furniza organismului o cantitate mare de energie soluţiile cu glucide
şi proteine trebuie administrate în cantitate mare, introducând în organism şi
43
o cantitate mare de apă şi de aici riscul de flebită, edeme. Acesta este şi unul
din motivele pentru care se preferă emulsiile tip L/H, la care un volum mic
furnizează un număr mare de calorii.

PERFUZII ENERGETICE CU GLUCIDE (SOLUTII PERFUZABILE) REPREZENTANTI:

INFUNDIBILE GLUCOSI (F.R. X) (dextroza),

caracteristici:
➢ la prepararea soluţiilor perfuzabile se va folosi glucoza „ pro
injectiones”,
➢ soluţie sterilă, izotonica si apirogenă de glucoză (50 g/L) în apă ppi,
➢ în caz în care la pp nu se foloseşte glucoza anhidră, ci
glucozamonohidratată se va lua un exces de 10% faţă de cantitatea de
glucoză anhidră prescrisă,
➢ soluţii hipertonice 10-20-40% care se administrează i.v. lent.
utilizari:
➢ compenseaza nevoile energetice ale organismului în insuficienţele
hepatice şi renale

INFUNDIBILE FRUCTOSI (F.R. X)

caracteristici:
➢ soluţie sterilă şi apirogenă de fructoză (54 g/L, 100 g/L şi 400 g/L) în
apă ppi, din care a fost îndepărtat oxigenul,
➢ în concentraţie de 5,4% se obţine o soluţie izotonică,
➢ soluţiile 10% şi 40% sunt hipertonice,
➢ se obţ. o sol. limpede, incoloră cu gust dulce, fără miros, are pH-ul 3,4
- 4,5.
utilizari:
➢ fructoza se metabolizează în ficat independent de prezenţa insulinei;
se poate administra şi la diabetici,
➢ se foloseşte ca sursă de energie la diabetici, în cazul insuficienţei
cardiace şi dereglărilor în metabolismul glucozei.

INFUNDIBILE SORBITOLI (F.R. X)

caracteristici:
➢ o soluţie sterilă şi apirogenă de sorbitol (50 g/L, 100 g/L, 400 g/L) în
apă ppi, ➢ se obţine o soluţie limpede, incoloră, fără miros, cu gust slab
dulce, are pH-ul 4,0 - 6,5,
➢ soluţia perfuzabilă de sorbitol în concentraţia de 5% este izotonică, ➢
soluţiile 10% şi 40% sunt hipertonice.
utilizari:
➢ sorbitolul se metabolizează în ficat independent de prezenţa insulinei;
se administra şi la diabetici.
➢ se foloseşte ca sursă de energie; ➢ soluţiile hipertonice au şi acţiune
diuretică.

44
INFUNDIBILE MANNITOLI (F.R. X)
caracteristici:
➢ soluţie sterilă şi apirogenă de manitol (50 g/L, 100 g/L, 200 g/L)
dizolvat prin încălzire, în apă ppi,
➢ se foloseşte soluţia perfuzabilă de manitol în concentraţii de 5%
(izotonică, se mai numeşte şi soluţie Fleig),
➢ solutia perfuzabila 10%, 20% (hipertonice; soluţia cu concentraţia 20%
poate cristaliza în timp, înainte de administrare trebuie încălzită uşor,
utilizari:
➢ manitolul nu se metabolizează şi se elimină prin filtrare glomerulară
fără reabsorbţie,
➢ se foloseşte ca sursă de energie;
➢ soluţiile hipertonice au acţiune diuretică osmotica,

PERFUZII ENERGETICE CU LIPIDE (EMULSII L/H)

SMOFlipid 200 g/1000 ml EMULSIE PERFUZABILA

Compozitie calitativa si cantitativa/ Faza lipofila
➢ ulei de soia rafinat 60 g, Trigliceride cu lanţ mediu 60 g, Ulei de
măsline rafinat 50 g, Ulei de peşte purificat bogat în acizi omega3 30 g,
Compozitie calitativa si cantitativa/ Faza hidrofila
➢ apă pentru preparate injectabile,
Emulgatori ➢ lecitină din ou, oleat de sodiu
Antioxidanti ➢ DL-α-tocoferol Izotonizanti ➢ Glicerol,
Modificator de pH
➢ Hidroxid de sodiu pentru ajustarea pH-ului la aproximativ 8,
Sterilizare: ➢ atmosfera de Nitrogen, preparare pe cale aseptica,
pH :➢ aproximativ 8
Conservare:
➢ a se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original,
➢ A nu se congela!
Conditionare:
➢ flacoane din sticlă (tip II, incolore) cu dop din cauciuc butilic,
Idicatii terapeutice:
➢ conţinut energic total: 8,4 MJ/l (= 2000 kcal/l),
➢ aport de energie, acizi graşi esenţiali şi acizi graşi omega-3 pentru
pacienţi, ca parte a unui regim de nutriţie parenterală, atunci când
alimentaţia pe cale orală sau enterală este imposibilă, insuficientă sau
contraindicată.

INTRALIPID 200g /1000 ml

Compozitie calitativa si cantitativa/Faza lipofila
➢ ulei de soia purificat 200 g,
Compozitie calitativa si cantitativa/Faza hidrofila
➢ apă pentru preparate injectabile,
Emulgatori ➢ fosfolipide din ou purificate,
45
Izotonizanti ➢ Glicerol (anhidru),
Modificator de pH ➢ Hidroxid de sodiu
Sterilizare:
➢ atmosfera de Nitrogen, preparare pe cale aseptica,
pH ➢ aproximativ 8
Mod de administrare:
➢ doza şi viteza de perfuzare trebuie stabilite pe baza capacităţii
organismului de a elimina Intralipid,
Conservare:
➢ a se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original,
➢ A nu se congela!
Conditionare: ➢ flacoane din sticlă (tip II, incolore) cu dop din cauciuc butilic,
➢ niciuna dintre componentele ambalajului nu conţine latex şi nici PVC,
Perioada de valabilitate:
➢ Perioada de valabilitate a medicamentului în ambalaj original 2 ani,
➢ Perioada de valabilitate după prima deschidere a ambalajului primar
➢ emulsia trebuie utilizată imediat, din cauza riscului de contaminare
microbiologică,
➢ Orice cantitate de emulsie rămasă neutilizată trebuie aruncată!!!!
Idicatii terapeutice:
➢ conţinut energetic: 8,4 MJ (2000 kcal)/1000 ml,
➢ conţinut în fosfat organic: 15 mmol/1000ml,
➢ Intralipid este indicat pentru nutriţie parenterală, la pacienţii care
necesită suplimentarea aportului energetic şi de acizi graşi esenţiali,
➢ Intralipid este recomandat pacienţilor cu deficit de acizi graşi esenţiali
(DAGE), care nu pot asimila sau nu pot păstra echilibrul acizilor graşi
esenţiali administraţi oral.
Pungă Ambalajul primar constă dintr-o pungă interioară şi un ambalaj exterior
de protecţie. În spaţiul dintre punga interioară şi ambalajul exterior de
protecţie sunt plasate un absorbant pentru oxigen şi un indicator de integritate.
Punga interioară este ambalajul primar propriu-zis al Intralipid. Ambalajul
exterior asigură protecţia în timpul păstrării, având proprietăţi de barieră
împotriva pătrunderii apei şi oxigenului până la nivelul pungii interioare a
Intralipid. Absorbantul de oxigen va absorbi şi lega oxigenul rămas între punga
interioară şi ambalajul exterior de protecţie.
Indicatorul de integritate va reacţiona cu oxigenul liber şi îşi va modifica
culoarea, de la transparent la negru, în cazul deteriorării ambalajului exterior
de protecţie.

3. PERFUZII CU ÎNLOCUITORI DE PLASMĂ

Necesitatea înlocuirii sângelui pierdut accidental sau în timpul unor intervenţii
chirurgicale se poate face cu sânge, dar folosirea lui este dificilă din cauza
faptului că sunt necesare cantităţi mari de sânge şi conservabilitatea lui este
redusă; în plus apare şi riscul contaminării virale. S-au folosit astfel soluţiile
coloidale care pot înlocui volumul de lichid pierdut, dar nu pot înlocui funcţiile
biologice ale sângelui.
46
COLOIZI FOLOSIŢI PENTRU ÎNLOCUIREA PLASMEI
Natura coloizilor
 Coloizi naturali:
 Dextrani - substituenţi de plasmă ideali Plasma-expender
 Gelatine modificate (Gelifundol, Plasmagel, Hemacel) - Lipsite de
toxicitate şi antigenitate, Nu modifică viscozitatea sangvină,
Menţin volumul intravascular (superior dextranilor), Produc
diureză
 Hidroxietilamidon -Proprietăţi reologice asemănătoare dextran 70,
Timp de circulaţie mare (50% după 24 h),
 Transportori naturali sau de sinteză ai oxigenului
 Soluţii de hemoglobină, microcapsule cu HG, metaloporfirine, emulsii
cu fluorocarburi - Acumularea şi transportul de oxigen, proprietate pe
care niciun înlocuitor coloidal de plasmă nu o are.
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o soluţie coloidală pentru a fi
folosită ca înlocuitor de plasmă sunt:
• să asigure o presiune osmotică asemănătoare cu a sângelui,
• să nu aibă acţiune farmacologică proprie,
• să se metabolizeze şi să se elimine din organism în câteva zile,
• să nu fie toxic,
• să nu se depună în organism,
• să nu aibă caracter antigenic,
• să nu aglutineze eritrocitele,
• să fie sterilizabilă şi conservabilă.
DEXTRANII
Obtinere:
➢ polizaharide cu greutate moleculară mare,
➢ rezultă prin acţiunea bacteriei Leuconostoc mesenteroides asupra
mediilor de zaharoză,
➢ În prima etapă se obţin glucoza şi fructoza, în a doua etapă glucoza
este polimerizată sub acţiunea enzimei dextransucraza,
➢ Dextranii se mai pot obţine şi prin acţiunea directă a enzimei
purificate dextransucraza asupra zaharozei
➢ hidroliză acidă, depolimerizare fermentativă, alcooliză, destrucţie
termică, tratare cu perhidrol, iradiere cu raze gamma, ultraviolete sau
raze X, ultrasunete,
Structura chimica:
➢ polimeri ai glucozei formaţi din lanţuri liniare sau ramificate de
glucopiranoză legate 1-6.
Caracteristici:
➢ pulbere albă, solubilă în apă, stabilă, sterilizabilă prin autoclavare,
➢ Soluţiile apoase de dextran au vascozitate apropiată de cea a plasmei
sangvine, dependentă de pH, masa moleculară relativă, gradul de
ramificare, temperatură şi natura solventului,
➢ Efect superior de expandare a volumului, acţiunea antitrombotică şi
dezagregantă superioara faţă de ceilalţi înlocuitori de plasmă,
47
 ➢ metabolizaţi în totalitate în organism şi se elimină sub formă de CO2 şi
apă, prin rinichi,
➢ compatibili cu majoritatea medicamentelor care se adm. în stări de
urgenţă: adrenalină, săruri de cofeină, gluconat de calciu, piridoxină,
antibiotice, − dextran 40, cu masa moleculară relativă 40.000, numit şi
Rheomacrodex, în concentraţie de 10% în soluţie izotonică de NaCl sau
glucoză; ➢ dextran 70, cu masa moleculară relativă 70. 000, numit şi
Macrodex, în concentraţie de 6%, în soluţie izotonică de Nacl sau glucoză.
PRINCIPALELE DIFERENŢE ÎNTRE DEXTRAN 40 ŞI DEXTRAN 70
Farmacocinetica:
Dextran 40: ➢ timp de înjumătăţire 8,2 h, ➢ epurare renală ≈ 70% în 24 h,
Dextran 70: ➢ epurare renala ≈ 40% în 24 h (eliminare totală în 2 săptămâni),
Farmacodinamie:
Dextran 40: ➢ ameliorarea circulaţiei sangvine,
➢ expansionarea volumului plasmei, efect antitrombotic
Dextran 70: ➢ idem, durata efectelor biologice mai lungă de 24 h,
➢ efect hipervolemic de 150% faţă de volumul injectat
Farmacoterapie:
Dextran 40: ➢ boli vasculare, şoc, arsuri, tromboze, infarct miocardic,
ameliorarea microcircuaţiei, peritonite, pancreatite, ileus.
Dextran 70: ➢ aceleaşi utilizări,
➢ profilaxia trombozelor după intervenţii chirurgicale şi după
arteriografie, edem nefrotic, reducerea presiunii cerebrale.
PERFUZII CU INLOCUITORI DE PLASMA REPREZENTANTI :

INFUNDIBILE DEXTRANI CUM GLUCOSO (F. R. X)

Soluţie perfuzabilă de dextran cu glucoză
Caracteristici:
➢ Dextran 40, 100 g/L
➢ Dextran 70, 100 g/L,
➢ Glucoză 50 g,
➢ Apă p.p.i.,
➢ soluţie sterilă şi apirogenă de dextran,
➢ lichid slab vâscos, limpede, incolor, fără miros, cu gust dulce
➢ pH = 3,5 - 6,5 ➢ în recipient închise etanş, ferit de lumină şi de îngheţ.
Utilizari:
Dextran 40
➢ Pentru realizarea expansiunii volemice în: şoc traumatic, hemoragic,
cardiogen, anafilactic, embolie grăsoasă, pancreatite, peritonite, ileus
paralitic, tromboze, tromboflebite,
➢ în chirurgia vasculară şi plastică (ameliorează circulaţia locală şi scade
tendinţa la tromboză la nivelul transplantului),
➢ în intervenţiile chirurgicale pe cord deschis (ca hemodiluant în cadrul
circulaţiei extracorporeale),
Dextran 70
48
 ➢ şoc hipovolemic, în special posthemoragic sau posttraumatic,
➢ insuficienţă circulatorie determinată de şocul toxic sau septic,
➢ arsuri întinse cu deshidratare masivă şi hemoconcentraţie,
➢ profilaxia şocului chirurgical,
INFUNDIBILE DEXTRANI CUM NATRIO CHLORIDO (F. R. X)
Soluţie perfuzabilă de dextran cu clorură de sodiu
Caracteristici:
➢ Dextran 40, 100 g/L,
➢ Dextran 70, 100 g/L,
➢ NaCl 9g /L,
➢ Apă p.p.i.,
➢ soluţie sterilă şi apirogenă de dextran,
➢ lichid slab vâscos, limpede, incolor, fără miros, cu gust sărat.
➢ pH = 4,5 - 6,5
➢ în recipiente închise etanş, ferit de lumină şi de îngheţ.
Utilizari:
➢ Pentru realizarea expansiunii volemice în: şoc traumatic, hemoragic,
cardiogen, toxi-infecţios, embolie grăsoasă, pancreatite, peritonite, ileus
paralitic,
➢ tromboze, tromboflebite, gangrena iminentă, ulcus cruris şi boala Raynaud,
➢ in chirurgia vasculară şi plastică (ameliorează circulaţia locală şi scade
tendinţa la tromboză la nivelul transplantului),
➢ in intervenţiile chirurgicale pe cord deschis (ca hemodiluant în cadrul
circulaţiei extracorporeale).
TETRASPAN 60 MG/ML
Compozitie calitativa si cantitativa:
➢ Hidroxietil amidon 130/0,42 [Poli-(O -2-hidroxietil)-amidon] 60,0 g
Raportul substituţiei molare: 0,42,
➢ Masă moleculară medie: 130 000 Da,
➢ Clorură de sodiu 6,252 g, Clorură de potasiu 0,298 g, Clorură de calciu
dihidrat 0,367 g, Clorură de magneziu hexahidrat 0,203 g, Acetat de
sodiu trihidrat 3,266 g, Acid L-malic 0,671 g,
➢ Concentraţii de electroliţi: Sodiu 140 mmol/l, Potasiu 4,0 mmol/l,
Calciu 2,5 mmol/l, Magneziu 1,0 mmol/l, Clorură 118 mmol/l, Acetat 24
mmol/l, L-malat 5,0 mmol/l.
➢ Osmolaritate teoretică 297 mOsmol/l Aciditate (titrare până la pH 7,4)
< 2,0 mmol/,
Indicati terapeutice:
➢ Tratamentul hipovolemiei determinate de pierderea acută de sânge,
atunci când se consideră că soluţiile cristaloide administrate în
monoterapie nu sunt suficiente,
Solvent ➢ Apă pentru preparate injectabile,
Modificator de pH ➢ Hidroxid de sodiu (sub formă de soluţie 40%)
pH ➢ pH 5,6−6,4 2,
Mod de administrare:
49
 ➢ utilizarea HES trebuie să se limiteze la faza iniţială a resuscitării
volemice, cu o durată de maximum 24 de ore,
➢ doza zilnică şi viteza de perfuzare depind de volumul de sânge pierdut
şi de cant. de lichid necesară pentru restabilirea parametr.
hemodinamici.
Conservare:
➢ A nu se congela !
➢ Soluţia ambalată în pungi Ecobag, din material plastic trilaminat. A se
păstra la temperaturi sub 25°C,
➢ Soluţia ambalată în flacoane Ecoflac plus, din polietilenă. A se păstra
la temperaturi sub 30°C.
Conditionare. Perioada de valabilitate
➢ Soluţia ambalată în pungi Ecobag din material plastic trilaminat 2 ani,
➢ Soluţia ambalată în flacoane Ecoflac plus, din polietilenă: 3 ani,
➢ După prima deschidere, soluţia se administrează imediat.

4. PERFUZII PENTRU NUTRITIA PARENTERALA:

KABIVEN EMULSIE PERFUZABILĂ REPREZENTANTI :

Kabiven este disponibil sub forma unui sac cu trei compartimente,

1. Soluţie de glucoză 19%: soluţie limpede, aproape incoloră,
2. Soluţie de aminoacizi şi electroliţi: soluţie limpede, incoloră până la
slab gălbui, practic fără particule vizibile,
3. Emulsia lipidică: emulsie omogenă, de culoare albă, Emulsia finală
obţinută prin omogenizarea conţinutului celor 3 camere ale sacului
tricompartimentat: emulsie de culoare albă.
➢ Emulsia lipidică - Ulei purificat de soia,
➢ Soluţia de glucoză - Glucoză anhidră sub formă de Glucoză monohidrat,
➢ Soluţia de aminoacizi şi electroliţi - Alanină, Arginină, Acid aspartic, Acid
glutamic, Glicină, Histidină, Izoleucin, Leucină, Lizină sub formă de Clorhidrat de
lizină, Metionină, Fenilalanină, Prolină, Serină, Treonină, Triptofan, Tirozină,
Valină,
➢ Electroliti - Clorură de calciu sub formă de Clorură de calciu dihidrat,
Glicerofosfat de sodiu anhidru, Sulfat de magneziu sub formă de Sulfat de
magneziu heptahidrat, Clorură de potasiu, Acetat de sodiu sub formă Acetat de
sodiu trihidrat,
Indicati terapeutice:
➢ Kabiven emulsie perfuzabilă este indicat pentru nutriţia parenterală la adulţi
şi copii cu vârsta peste 2 ani, atunci când alimentaţia orală sau enterală este
imposibilă, insuficientă sau contraindicată.
Faza hidrofila:➢ apă pentru preparate injectabile,
Emulgatori: ➢ Fosfolipide din ou purificate,
Izotonizant: ➢ Glicerol anhidru,
Modificator de pH ➢ Hidroxid de sodiu
Sterilizare ➢ atmosfera de Nitrogen, preparare pe cale aseptica,
pH ➢ aproximativ 5,6.
50
Conservare:
➢ a se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original,
➢ A nu se congela!
Conditionare.
➢ ambalajul primar constă dintr-un sac interior multicompartimentat şi
un ambalaj exterior (pungă),
➢ sacul interior este împărţit în trei compart, prin septuri permeabile,
➢ între sacul interior şi ambalajul exterior de protecţie este plasat un
absorbant de oxigen.
Perioada de valabilitate:
➢ 2 ani, în ambalajul original.
➢ perioada de valabilitate după amestecare
➢ După deschiderea sigiliilor permeabile, stabilitatea fizică şi chimică în
timpul utilizării a amestecului obţinut din cele 3 compartimente ale
sacului a fost demonstrată pentru 24 de ore, la temperaturi de 25°C.
5. PERFUZII MEDICAMENTOASE METRONIDAZOL
BRAUN 5 mg/ ML, SOLUŢIE PERFUZABILĂ

Compozitie calitativa si cantitativa:

➢ 100 ml soluţie perfuzabilă conţine metronidazol 500 mg,
➢ Soluţie limpede, incoloră până la galben închis,
Indicati terapeutice:
➢ Trat. curativ al infecţiilor determinate de bacterii anaerobe sensibile:
➢ infecţii la nivelul sistemului nervos central (abces cerebral, meningită);
➢ infecţii ale plămânului şi pleurei, endocardită;
➢ inf. în sfera ORL, precum şi ale dinţilor, cavităţii bucale şi mandibulei,
➢ infecţii postoperatorii,
➢ afecţiuni supurative abdominale şi pelvine (peritonită, abces hepatic);
➢ infecţii ginecologice, infecţii osteo-articulare,
➢ septicemie cu tromboflebită.
➢ Profilaxia inf. postoperatorii cu germeni anaerobi (interv.chir.
digestive sau ginecologice), în asociere cu un antibiotic activ pe germenii
aerobi,
➢ Trat. cazurilor severe de amoebiază cu localizare intest. sau hepatică.
Solvent ➢ Apă pentru preparate injectabile,
Modificator de pH ➢ Hidrogenofosfat de disodiu dodecahidrat, Acid citric
monohidrat,
Izotonizant ➢ Clorură de sodiu,
Conservare ➢ A se păstra fl. în amb. original, pentru a fi protejat de lumină.
Conditionare:
➢ flacoane din sticlă incoloră a câte 100 ml soluţie perfuzabilă,
➢ Recipientul este pentru o singură utilizare,
➢ Se va arunca conţinutul care nu a fost folosit.

ULTOP, LIOFILIZAT PENTRU SOLUŢIE PERFUZABILĂ, 40 MG

51
Compozitie calitativa si cantitativa:
➢ Un fl. cu pulbere pentru soluţie perfuzabilă conţine omeprazol 40 mg,
➢ Pulbere cu aspect poros, uniform, de culoare albă.
Indicati terapeutice:
➢ Tratamentul cu Ultop soluţie i.v. este recomandat ca alternativă la
terapia orală pentru următoarele indicaţii:
➢ Tratamentul ulcerelor duodenale, gastrice,
➢ Prevenţia recidivei ulcerelor duodenale, gastrice,
➢ În eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) din ulcerele peptice, în
asociere cu o schemă de tratament antibacterian adecvată,
➢ Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate utilizării de
medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
Modificator de pH ➢ Hidroxid de sodiu 1N Antioxidant
➢ Edetat disodic.
Modalitate de administrare:
➢ Întreg conţinutul flaconului trebuie dizolvat în aproximativ 5 ml, iar
apoi imediat diluat în 100 ml soluţie de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%)
sau soluţie perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml (5%),
➢ Stabilitatea soluţiei de omeprazol depinde de pH, de aceea, pentru
diluare nu trebuie utilizat alt solvent sau alte cantităţi.
Conservare:
➢ A se păstra la temperaturi sub 30°C,
➢ A se păstra în ambalajul original.
Conditionare:
➢ fl. din sticlă incoloră cu capacitatea de 15 ml, închis cu dop din
cauciuc, cu capsă de aluminiu, ce conţ. Pulb. pentru soluţie perfuzabilă.

TREOSULFAN TILLOMED 5 g PULBERE PENTRU SOLUŢIE PERFUZABILĂ

Compozitie calitativa si cantitativa:
➢ Fiecare flacon conţine treosulfan 5 g,
➢ După reconstituire, 1 ml de soluţie conţine treosulfan 50 mg.
Indicati terapeutice:
➢ Treosulfan este indicat pentru terapia paliativă a cancerului epitelial
ovarian avansat, după cel puţin o serie de tratament standard.
Excipienti -
Modalitate de administrare:
➢ Treosulfan Tillomed trebuie administrat prin perfuzie intravenoasă
timp de 15 până la 30 de minute,
➢ Treosulfan Tillomed este utilizat pentru perfuzii intravenoase după ce
a fost dizolvat în 100 ml de apă pentru preparate injectabile,
➢ Soluţia reconstituită este limpede, incoloră.
Conservare:
➢ Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
Conditionare. Perioada de valabilitate:

52
 ➢ Fl. cu capacitatea de 10 0ml din sticlă transparentă (tip I) închise cu
dop de cauciuc bromobutilic prevăzut cu sigiliu detașabil de 20 mm,
➢ Medicament ambalat pentru vânzare: 2 ani
➢ Soluţii reconstituite
➢ Nu păstraţi medicamentul reconstituit în frigider (2 - 8°C), deoarece
acest lucru poate produce precipitarea,
➢ Soluţiile care prezintă orice semn de precipitare nu trebuie folosite.

TOLNEXA 20 MG/ML CONCENTRAT PENTRU SOLUŢIE PERFUZABILĂ

Compozitie calitativa si cantitativa:
➢ Fiecare ml de concentrat steril pentru soluţie perfuzabilă conţine 20
mg docetaxel,
➢ Concentratul este o soluţie limpede, de culoare galben-pal până la
galben-maroniu.
Indicati terapeutice: Docetaxelul este indicat, în asociere cu doxorubicină şi
ciclofosfamidă, pentru tratament adjuvant la pacientele cu:
➢ neoplasm mamar operabil, cu afectare a ganglionilor limfatici,
➢ neoplasm mamar operabil, fără afectare a ganglionilor limfatici.
Excipienti ➢ Polisorbat 80, Etanol anhidru, Acid citric anhidru,

Conservare:
➢ A nu se păstra la temperaturi peste 25ºC,
➢ A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
Conditionare. Perioada de valabilitate.
➢ 20 mg/1 ml: flacon din sticlă incoloră (tip I) cu capacitatea de 5 ml,
prevăzut cu dop din cauciuc flurotec plus, sigiliu din aluminiu, şi o capsă
capac detaşabilă din aluminiu, de culoare portocalie,
➢ Flaconul sigilat: 2 ani,
➢ După deschiderea flaconului:
➢ Fiecare flacon este destinat unei singure utilizări şi trebuie utilizat
imediat după deschidere,
➢ După diluarea la soluţie perfuzabilă:
➢ După diluarea în clorură de sodiu 0,9% sau glucoză 5% (soluţie
amestec), stabilitatea chimică şi fizică în timpul utilizării a fost
demonstrată pentru o perioadă de 48 de ore, atunci când este păstrată în
ambalaje nonPVC, la temperaturi de 30C.

PROPOFOL PFIZER 10 MG/ML EMULSIE INJECTABILĂ/PERFUZABILĂ

Compozitie calitativa si cantitativa:
➢ Fiecare ml emulsie injectabilă/perfuzabilă conţine propofol 10 mg,
➢ Emulsie tip ulei în apă, de culoare albă.
Indicati terapeutice:
➢ Propofol Pfizer este un anestezic general pentru administrare
intravenoasă, cu durată scurtă de acţiune.
Faza hidrofila ➢ apă pentru preparate injectabile,
Emulgatori ➢ Lecitină din ou, Oleat de sodiu,
53
Izotonizant ➢ Glicerol,
Modificator de pH ➢ Hidroxid de sodiu
Sterilizare ➢ preparare pe cale aseptica, pH între 6,00 şi 8,50.
Conservare
➢ A se păstra la temperaturi sub 25°C,
➢ A nu se congela!
Conditionare. Perioada de valabilitate:
➢ Flacon din sticlă incoloră (tip II) cu capacitatea de 20 ml, prevăzut cu
dop din cauciuc bromobutilic de culoare gri,
➢ 2 ani.
➢ După prima deschidere şi/sau diluare: se va utiliza imediat.

SOLUTII PENTRU DIALIZA PERITONEALA

Pentru pacienţii cu insuficienţă renală, dializa peritoneală este o procedură

pentru îndepărtarea substanţelor toxice produse de metabolismul azotat şi
excretate în mod normal prin rinichi, şi pentru reglarea balanţei
hidroelectrolitice, ca şi a balanţei acidobazice. Transferul de substanţe între
capilarele membranei peritoneale şi soluţia de dializă se face prin membrana
peritoneală conform principiului osmozei şi difuziunii. Soluţiile de dializă
peritoneală sunt preparate sterile şi apirogene, soluţii concentrate de electroliţi,
izotonice şi izoionice cu plasma sanguină. Soluţiile de dializă peritoneală
trebuie încălzite la 37°C pentru a creşte confortul pacientului. În acest scop
trebuie folosită doar căldură uscată (de exemplu pernă electrică, placă de
încălzire). Soluţiile nu trebuie încălzite în apă sau în cuptorul cu microunde din
cauza potenţialului de lezare sau disconfort. Trebuie folosită o tehnică aseptică
pe toată durata procedurii de dializă peritoneală

PHYSIONEAL 35 CLEAR-FLEX GLUCOZĂ 13,6 MG/ML

SOLUŢIE PENTRU DIALIZĂ PERITONEALĂ PHYSIONEAL 35 CLEAR
Compozitie calitativa si cantitativa:
➢ Înainte de amestecare 1000 ml soluţie electroliţi (camera mare ″A″)
conţin: Substanţe active: Glucoză monohidrat echivalentă cu glucoză
anhidră, Clorură de calciu dihidrat Clorură de magneziu hexahidrat,
➢ 1000 ml soluţie tampon (camera mică ″B″) conţin: Substanţe active:
Clorură de sodiu, Bicarbonat de sodiu, Lactat (S) de sodiu soluţie,
➢ 1000 ml de soluţie după amestecare conţin: Substanţe active: Glucoză
monohidrat echivalentă cu glucoză anhidră, Clorură de sodiu, Clorură de
calciu dihidrat, Clorură de magneziu, hexahidrat, Bicarbonat de sodiu,
Lactat (S) de sodiu soluţie,
➢ Numărul „35” din denumirea comercială specifică concentraţia
tampon a soluţiei (10 mmol/l lactat + 25 mmol/l bicarbonat = 35
mmol/l),
Indicati terapeutice: PHYSIONE AL 35 este indicat în toate cazurile în care
dializa peritoneală este utilizată, incluzând:
➢ Insuficienţă renală acută şi cronică;

54
 ➢ Retenţie hidrică masivă,
➢ Dezechilibre electrolitice severe;
➢ Intoxicaţii medicamentoase cu substanţe dializabile, când nu este
disponibilă o altă metodă terapeutică adecvată,
➢ Soluţiile pentru dializa peritoneală cu bicarbonat/lactat cum este
PHYSIONEAL 35 cu un pH fiziologic sunt indicate, în particular, la pacienţii
la care soluţiile bazate numai pe tampon lactat, cu un pH scăzut,
determină dureri abdominale la administrare sau disconfort,
➢ De unică folosinţă!
Solvent ➢ Apă pentru preparate injectabile.
Modificatori de pH ➢ Acid clorhidric diluat, Hidroxid de sodiu,
pH ➢ pH-ul soluţiei finale este 7,4.,
➢ Osmolaritate 345 mOsmol/l.
Modalitate de administrare:
➢ PHYSIONEAL 35 se administrează numai intraperitoneal,
➢ A nu se administra intravenos,
➢ Soluţiile de dializă peritoneală trebuie încălzite la 37°C pentru a creşte
confortul pacientului,
Conservare ➢ A nu se păstra la temperaturi sub 4°C.
Conditionare. Perioada de valabilitate:
➢ Soluţia pentru dializă peritoneală PHYSIONEAL 35 este sigilată ermetic
într-o pungă cu două camere fabricată din film coextrudat (film Clear-
Flex) din polipropilenă, poliamidă şi un amestec de polipropilenă, SEBS şi
polietilenă,
➢ Camera superioară este prevăzută cu un port de injecţie pentru
adăugarea medicamentelor la soluţia de glucoză şi electroliţi,
➢ Camera inferioară este prevăzută cu un sistem de valve pentru
conectarea la un set de administrare corespunzător care să permită
operaţiunile de dializă,
➢ Conectorul lineo care poate face parte din linia de transfer în formă
de Y al pungii twin conţine unguent cu iod povidonă 10,5%,
➢ Punga este sigilată în interiorul unui înveliş transparent fabricat din
mai multe straturi de copolimeri,
➢ Perioada de valabilitate ambalat pentru comercializare: 2 ani,
➢ Perioada de val. după amestecare: trebuie utilizat în primele 24 de
ore.
➢ Soluţia rămasă neutilizată se aruncă!

(LP. 12) FORME FARMACEUTICE OFTALMICE:

Preparatele oftalmice (lat. Oftalmica) sunt preparate sterile, lichide,

semisolide sau solide, destinate administrării pe globul ocular şi/sau pe
conjunctivă sau aplicării în sacul conjunctival (F.R. X, supl. 2004 şi F.E.9.0.). Se
disting următoarele categorii de preparate oftalmice:
1. Picături oftalmice (lat. Oculoguttae, sin. Collyria, colir, engl. Eye drops);
55
2. Soluții pentru băi oculare (lat. Oculobalnea, engl. Eye lotions);
3. Pulberi pentru sol oftalmice și pentru băi oculare (engl. Powder for eye drops
and powder for eye lotions);
4. Prep. oftalmice semisolide (lat. Unguenta ophtalmica, engl. Semi-solid eye
preparations);
5. Inserte oftalmice (engl. Ophtalmic insert). Medicamentele oftalmice sunt
forme farmaceutice sterile folosite în tratamentul şi pentru diagnosticarea
ochiului bolnav sau lezat.

FORMULAREA ȘI PREPARAREA PICĂTURILOR OFTALMICE (Oculoguttae)

În mod obișnuit, formele farmaceutice oftalmice topice sunt soluții apoase sau
uleioase sau suspensii, folosite in tratamentul si diagnosticarea bolilor de ochi.
Se pot prezenta si sub forma de pulberi sterile care se dizolva sau se suspenda
inainte de folosire intr-un vehicul steril. Colirele, ca forme farmaceutice sterile,
trebuie să răspundă la aceleași condiții cerute pentru soluțiile injectabile.
În formularea prep. oftalmice se va ține seama de următ. condiții specifice:
 sterilitate, izotonie, izohidrie, stabilitate, toleranță,
 lipsa particulelor insolubile (pentru soluții),
 toxicitate,
 timpul de contact cu mucoasa oculară și penetrația.
FORMULARE - REPREZENTANTI
SUBSTANŢE ACTIVE :
 antiinfecţioase, antiinflamatoare, cicatrizante,
 anestezice locale,
 midriatice, miotice,
 antiglaucomatoase,
 tratamentul cataractei,
 diagnostic, adjuvante în chirurgia oculară
SOLVENT :
 apa proaspat fiarta si racita,
 apa distilată pentru preparate inj. sau vehicule izotonice şi sterile,
 ulei de floarea soarelui neutralizat şi sterilizat,
SUBSTANTE AUXILIARE :
 solubilizanti,
 izotonizanti,
 agenti pentru ajustarea pH-ului si pentru cresterea vascozitatii,
 conservanti antimirobieni
PREPARARE:
 metode care să le asigure sterilitatea şi care permit evitarea
contaminării ulterioare cu microorganisme,
 substanţele active se dizolvă sau se suspendă într-un vehicul
corespunzător şi se completează la masa prevăzută (m/m),
 picăturile pentru ochi – soluţii se filtreză printr-un material filtrant
adecvat, sterilizare cu vapori de apa, la etuva, filtrare sterilizanta,
CONDITIONARE: in recipiente cu capacitatea de cel mult 10 ml, închise etanş,
prevăzute cu sistem de picurare.
CONDITII DE CALITATE :
56
IZOTONIE:
 conform F.R. X colirele sunt preparate izotonice, cu aceeaşi presiune
osmotică cu cea a lichidului lacrimal, care este egală cu cea a sângelui
şi cu cea a unei soluţii de NaCl 0,9%,
 solutiile hipotone se izotonizeaza,
 soluţiile coloidale nu se vor izotoniza,
 ochiul tolerează mai bine soluţiile hipertonice decât pe cele hipotone,
izotonizanti-NaCl, NaNO3, KNO3, glucoza,
IZOHIDRIE:
 pH cât mai apropiat de cel al lichidului lacrimal 7,4 – 7,7, în cazul în
care stabilitatea substanţei active permite acest lucru,
 dacă substanţa medicamentoasă este stabilă la un pH apropiat de cel
fiziologic se folosesc amestecuri tampon (tampon fosfaţi pentru colir
cu sulfat de atropină, clorhidrat de pilocarpină);
 dacă stabilitatea substanţei este la un pH diferit de cel fiziologic se
ajustează pH-ul la valoarea pH de stabilitate (pH=5 pentru colirul cu
rezorcinol, adrenalină).
 acid boric, carbonat acid de sodiu, acetat de sodiu, sisteme tampon
acid boric/borax, fosfat monosodic/fosfat disodic,
 valorile de pH tolerate de ochi sunt intre 6,4 – 7,8,  soluţiile alcaline
sunt mai uşor suportate decât cele acide,
STERILITATE :
 colirele unidoză se sterilizează prin una din metodele prevăzute de FR
X, aleasă în funcţie de stabilitatea termică a substanţelor active
conţinute,
 în cazul colirelor multidoză sterilitatea se asigură şi prin adăugarea
unui conservant antimicrobian corespunzător, care trebuie să asigure
şi sterilitatea preparatului pe parcursul administrării,
Ex: borat de fenilmercuric 0,002%, nipaesteri, mertiolat de sodiu,
clorură de benzalconiu.
 sterilizare cu vapori de apa, la etuva, filtrare sterilizanta,
VASCOZITATE :
 anumită vascozitate e necesara cand se doreşte un timp de contact
mai prelungit între preparat şi mucoasa oculară;
 pentru a creşte toleranţa picăturilor de ochi acide,
 vehicule coloidale care se obţin prin dizolvarea în apă a unor
macromolecule hidrofile: metilceluloză, carboximetilceluloză sodică,
alcool polivinilic, dextran
Cand masa substanţelor active este mai mica de 1%, solutia se prepara prin
dizolvarea substantei active in solutii izotonice sterile (sol. NaCl 0,9% sau
dizolvantul pentru picături de ochi prevăzut de F.R. IX (Solvens pro oculoguttae)
care are următoarea formulă:
 Clorură de sodiu 0,8 g
 Fenosept sol.0.2% 1,0 g
 Apă distilată ad. 100,0 g

57
Cand masa substanţelor active este mai mare de 1%, masa de substanta
necesara izotonizarii se calculeaza conform formulei prevăzute în monografia
Iniectabilia. Aceste vehicule trebuie să aibă:
 indicele de refracţie apropiat de cel al lichidului lacrimal 1,334-1,337,
 să fie inerte fiziologic,
 să asigure stabilitatea substanţelor active
 să aibă o anumită vascozitate (max. 25cP) ptr a nu favoriza lipirea
pleoapelor.
Pentru obţinerea de preparate oftalmice cu vascozitate crescută, se poate folosi
ca vehicul soluţia următoare denumită Septogel:
 Carboximetilceluloză 0,50 g
 Soluţie fenosept 0,2% 2,50 g
 Soluţie NaCl 0,9% ad 100,00g
PICĂTURI PENTRU OCHI OFICINALE :
FR X:
 Picături pentru ochi cu sulfat de atropină 1%,
 Picături pentru ochi cu azotat de pilocarpină 2%,
 Picături de ochi cu rezorcinol 1%,
FR IX:
 Picături pentru ochi cu azotat de argint 1%,
 Picături pentru ochi cu cloramfenicol 0,5%,
 Picături pentru ochi cu sulfat de zinc 0,25%.
OCULOGUTTAE ARGENTI NITRATIS 1% (FR IX)
Picături pentru ochi cu azotat de argint 1%
 Argenti nitras 1 g
 Natrii nitras 1 g
 Aqua destillata ad. 100 g
FORMULARE – REPREZENTANTI:
AZOTAT DE ARGINT :
 solubil în apă de 1:6., în urma dizolvării în apă imprimă soluţiei un pH
acid (aproximativ 5) care este iritant pentru ochi.
 substanţă fotosensibilă;
 în prezenţa luminii, a ionilor metalici, substanţelor organice şi a unui
pH > 6,5 se reduce la argint metalic,
 soluţia se filtrează prin filtre de sticlă (hârtia de filtru poate
descompune azotatul de argint din cauza substanţelor organice pe
care le conţine).
AZOTAT DE SODIU:
 izotonizant,
 aducerea pH-ului soluţiei în jurul valorii de 6 pentru creşterea
tolerabilităţii preparatului,
 azotatul de argint în concentraţie 1% este o soluţie hipotonică,
această concentrație nu poate fi crescută deoarece concentraţii mai
mari de 1% sunt caustice.
CONDITIONARE: în flacoane colorate,
ÎNTREBUINŢĂRI:
 se foloseşte pentru acţiunea antiseptică,
58
  se mai numeşte şi colir pentru nou-născuţi (Collirum pro neo natis).
 se administrează în oftalmia nou-născuţilor (congestia conjunctivei şi a
corneei) câte o picătură în fiecare ochi,
 acţiunea antiseptică se datorează ionului Ag+ care precipită proteinele
plasmatice ale microorganismelor.

OCULOGUTTAE RESORCINOLI 1% (FR X) Picături pentru ochi cu resorcinol 1%

 Resorcinolum 1,0g
 Acidum boricum 1,3g
 Solutio phenylhydraargiry boratis 0,2% 0,5g
 Aqua desttilata ad. 100,0g
FORMULARE - REPREZENTANTI
REZORCINA:
 solubila în apă de 1:1;
 se oxidează în prezenţa luminii, oxigenului, temperaturii ridicate, urmelor
de metale grele, pH-ului neutru sau slab alcalin când se obţin compuşi
inactivi (chinona) care vor duce la colorarea soluţiei (de la roşu până la
brun),  acţiunea nefavorabilă a temperaturii se evită prin dizolvarea
rezorcinolului în soluţia de acid boric numai după răcirea acesteia,
ANTIOXIDANTI :
 acid ascorbic sau tiouree;
 nu se va adăuga pirosulfit de sodiu deoarece imprimă soluţiei un pH
alcalin.
ACID BORIC:
 asigură un pH uşor acid 5-6, pH necesar pentru o bună stabilitate a
rezorcinolului.
SOLUTIO PHENYLHYDRAARGIRY BORATIS 0,2% :
 conservant antimicrobian
AGENTI CHELATANTI;
 Pentru a evita descompunerea rezorcinolului datorită acţiunii ionilor
metalici cedaţi de sticlă soluţia se va condiţiona în flacoane de sticlă
tratate la interior cu EDTA.
pH : 5 - 6
ÎNTREBUINŢĂRI:
 actiune antiseptica in tratamentul unor blefarite si conjunctivite.

OCULOGUTTAE CHLORAMPHENICOLI 0,5% (FR IX)

Picături pentru ochi cu cloramfenicol 0,5%
 Chloramphenicolum 0,50g
 Acidum boricum 1,60g
 Natrii tetraboras 0,50g
 Solutio phenylhydrargiry boratis 0,2% 1,0g
 Aqua desttilata ad. 100,0g
FORMULARE - REPREZENTANTI
CLORAMFENICOL:
 solubilitatea în apă 1:400 (se obţine o concentraţie 0,25%),
 pentru a avea o acţ. bactericidă este nevoie de o conc. mai mare (0,5%);
59
  în acest caz coeficientul de solubilitate în apă poate fi mărit cu ajutorul
sistemului tampon acid boric/borax de la 1 : 400 la rece la 1:200 la cald,
 se obtine un complex intre cloramfenicol şi borax sub formă de sare
sodică,
 creşterea suplimentară a solubilităţii cloramfenicolului se poate realiza
prin creşterea pH-ului, dar stabilit. cloramfenicolului este mult redusă,
 astfel, într-un tampon conţinînd 1,5% acid boric şi 3% borax, se poate
realiza o concentraţie de 3% cloramfenicol, dar soluţia este stabilă doar
48 ore, la temperatura camerei,
 cloramfenicolul nu poate fi înlocuit cu cloramfenicolsuccinat de sodiu
deoarece acest compus trebuie descompus hidrolitic pentru a-şi
manifesta acţiunea bactericidă,
 descompunerea pe care o poate realiza enzima lizozim din lichidul
lacrimal nu se poate realiza din cauza timpul de contact destul de mic al
colirului cu ochiul, deci acţiunea antiseptică nu se manifestă,
 pentru creşterea timpului de contact nu se pot folosi soluţii coloidale
deoarece acest compus este incompatibil cu macromoleculele hidrofile.
ACID BORIC/BORAX:
 în soluţie apoasă la pH acid sau alcalin cloramfenicolul se poate
descompune hidrolitic şi apoi se oxidează (acid dicloracetic şi acid
glioxalic; p-nitrofenil-2-amino-1,3-diol, pnitrobenzenaldehida,
diazobenzoat de sodiu – de culoare roşie, amoniac),
 soluţia are conservabilitate limitată (12 zile),
 sistemul tampon acid boric/borax creşte şi stabilitatea cloramfenicolului
în apă aducând pH-ul soluţiei în jurul valorii de neutralitate.
SOLUTIO PHENYLHYDRAARGIRY BORATIS 0,2% :
 conservant antimicrobian
ÎNTREBUINŢĂRI:
 tratamentul infecţiilor externe ale globului ocular şi anexelor:
conjunctivită, cheratită, cheratoconjunctivită.

SOLUŢII OFTALMICE CU SARURI DE ALCALOZI

OCULOGUTTAE ATROPINI SULFATIS 1% (FR X)
Picături pentru ochi cu sulfat de atropină 1%
 Atropini sulfas 1,00g
 Acidum boricum 1,50g
 Natrii tetraboratis 0,15g
 Solutio phenylhidrargyriboratis 0,2% 1,00g
 Aqua destillata q.s.ad. 100,00g
FORMULARE - REPREZENTANTI
SULFAT DE ATROPINĂ:
 este uşor solubilă în apă (1 : 1). În soluţie apoasă imprimă un pH acid în
jurul valorii de 5, care este iritant pentru ochi,
 temperatura crescută şi pH-ul alcalin favorizează descompunerea
hidrolitică a atropinei cu obţinerea tropanolului şi acidului tropic care
sunt compuşi inactivi din punct de vedere terapeutic,
 la pH = 6,8 stabilitatea soluţiei de sulfat de atropină este de 2 ani.

60
ACID BORIC/BORAX
 aduce valoarea pH-ului soluţiei în jurul valorii de 7, care este un pH mai
bine tolerat de ochi;
 acest sistem tampon are şi rol de izotonizant,
 la valoare de pH creată de sistemul tampon are loc transformarea
sulfatului de atropină în atropină bază, fără ca în soluţie să apară un
precipitat de atropină bază, pentru că aceasta se află în limita
coeficientului de solubilitate în apă (1:40),
 acţiunea colirului este favorizată, deoarece atropina bază este o
substanţă lipofilă care penetrează mai bine la nivelul epiteliului cornean
lipofil, comparativ cu sulfatul de atropină,
 timpul de contact al colirului cu mucoasa oculară poate fi cresct prin
folosirea la preparare a unui vehicul vâscozifiant, conţinând metilceluloză
0,5% sau alcool polivinilic 1,5%.
SOLUTIO PHENYLHYDRAARGIRY BORATIS 0,2%
 conservant antimicrobian
pH: 6.5-7.5
ÎNTREBUINŢĂRI:
 acţiune midriatică,
 în scop de diagnostic pentru examinarea fundului de ochi,
 în scop terapeutic pentru tratarea unor cheratite, irite (inflamarea
mucoasei iridoiene), iridociclite (inflamarea irisului şi corpului ciliar).

OCULOGUTTAE PILOCARPINI NITRATIS 2% (FR X)

Picături pentru ochi cu nitrat de pilocarpină 2%
 Pilocarpini nitras 2,00g
 Acidum boricum 1,50g
 Natrii tetraboratis 0,15g
 Solutio phenylhidrargyriboratis 0,2% 1,00g
 Aqua destillata q.s.ad. 100,00g
FORMULARE - REPREZENTANTI
Nitratul de pilocarpină:
 uşor solubil în apă,
 imprimă soluţiei apoase un pH acid în jurul valorii de 4, care este
iritant pentru ochi,
 temperatura crescută şi pH-ul alcalin favorizează descompunerea
hidrolitică a nitratului de pilocarpină cu obținerea unor compuşi
inactivi din punct de vedere terapeutic (acid pilopic şi homopilopic),
 nu se recomadă folosirea clorhidratului de pilocarpină care este mai
solubil în apă decât nitratul, pentru că este o substanţă higroscopică
iritantă pentru ochi.
ACID BORIC/BORAX :
 sistemul tampon acid boric/boraxare rolul de a aduce pHul soluţiei în
jurul valorii de 6, pH mai bine tolerat de ochi;
 acest sistem tampon are şi rol de izotonizant,
 la valoarea de pH creată de sistemul tampon are loc transformarea
nitratului de pilocarpină în pilocarpină bază, fără ca în soluţie să
61
 apară un precipitat, pentru că aceasta se incadrează în limita
coeficientului de solubilitate în apă (1:40),
 biodisponibilitatea colirului este favorizată deoarece pilocarpina bază
este o substanţă lipofilă care penetrează mai bine la nivelul epiteliului
cornean lipofil, comparativ cu starea iniţială.
 se poate creşte timpul de contact al colirului cu conjunctiva dacă se
foloseşte un vehicul vâscozifiant.
SOLUTIO PHENYLHYDRAARGIRY BORATIS 0,2%
 conservant antimicrobian
pH : 5.5 - 6.5
ÎNTREBUINŢĂRI:
 acţiune miotică în trat. glaucomului; scade tensiunea intraoculară.
Acţiune apare la circa 15 minute de la adm. şi durează 6-8 ore.

SOLUŢIE ÎN FIOLĂ UNIDOZĂ SAFLUTAN 15 micrograme/ml PIC. OFT.,

SOL. ÎN FIOLĂ UNIDOZĂ
Compozitie calitativa si cantitativa:
 un ml picături oftalmice, soluţie, conţine tafluprost 15 micrograme,
analogi de prostaglandine,
 fiolă unidoză (0,3 ml) picături oftalmice, soluţie, conţine tafluprost 4,5
micrograme,
 picătură (aproximativ 30 µl) conține tafluprost aproximativ 0,45
micrograme.
Solvent/Solubilizant :
 Apă pentru preparate injectabile,
 Polisorbat 80,
Izotonizanti : Glicerol
Modificator de pH :
 Dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat, Acid clorhidric şi/sau hidroxid de
sodiu pentru ajustarea pH-ului
Aagenti chelatanti:
 Edetat disodic
Conservare:
 A se păstra la frigider (2ºC - 8ºC),
După deschiderea pungii:
 a se păstra fiolele unidoză în punga original,
 a nu se păstra la temperaturi peste 25°C,
 a se arunca fiola unidoză deschisă, împreună cu orice soluţie rămasă,
imediat după utilizare.
Conditionare. Perioada de valabilitate
 Fiole unidoză din polietilenă de joasă densitate (PEJD) amb. în pungă,
 De la prima deschidere a pungii: 28 zile.
Indicaţii terapeutice
 scăderea tensiunii intraoculare crescute la pacienţii cu glaucom cu
unghi deschis şi la pacienţii cu hipertensiune oculara,

SIFICETINA 4 mg/ml PICĂTURI OFT. PULBERE ŞI SOLV. PENTRU SOLUŢIE

62
Compozitie calitativa si cantitativa:
 fiecare mililitru sol oftalmică reconstituită conţine cloramfenicol 4 mg,
 Pulbere omogenă, de culoare alba,
 Solvent sub formă de soluţie limpede, incoloră,
Solvent/Solubilizant
 Apă purificată,
 Polisorbat 80,
Conservanti antimicrobieni
 Clorură de benzalconiu (sub formă de clorură de benzalconiu soluţie)
Diluant: Lactoză monohidrat
Sistem tampon/Izotonizanti:Tetraborat de sodiu, Acid boric
Agenti chelatanti:Edetat disodic
Conservare: A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
Conditionare. Perioada de valabilitate
 flacon din sticlă brună cu 5 ml solvent şi o pungă cu un rezervor cu
pulbere pentru soluţie oftalmică şi un picurător,
 medicamentul în ambalaj intact (pulbere şi solvent pentru soluţie
oftalmică): 3 ani,
 Soluţia oftalmică reconstituită: 15 zile.
Indicaţii terapeutice
 tratamentul infecţiilor externe ale globului ocular şi anexelor:
conjunctivită, cheratită, cheratoconjunctivită, ulcer cornean, blefarită,
blefaroconjunctivită, dacriocistită,
 profilaxia infecţiilor chirurgicale oftalmologice.

IKERVIS 1 mg/ml PICĂTURI OFTALMICE, EMULSIE

Compozitie calitativa si cantitativa/Faza lipofila
 un ml de emulsie conţine ciclosporină 1 mg (ciclosporin),
 Trigliceride cu lanţ mediu,
Compozitie calitativa si cantitativa/ Faza hidrofila
 Apă pentru preparate injectabile
Izotonizanti: Glicerol,
Emulgatori : Tiloxapol, Poloxamer 188, Clorură de cetalconiu,
Modificator de pH: Hidroxid de sodiu (pentru reglarea pH-ului)
Sterilizare: aseptic,
Conservare
 A nu se congela !
 după deschiderea foliilor protectoare din aluminiu, recipientele
unidoză trebuie păstrate în foliile protectoare pentru a fi protejate de
lumină şi pentru a se evita evaporarea,
 orice recipient unidoză deschis, împreună cu orice cantitate de
emulsie rămasă, trebuie aruncat imediat după utilizare.

Conditionare
 recipiente unidoză cu capacitatea de 0,3 ml, din polietilenă de joasă
densitate (PEJD), prezentate într-o folie protectoare sigilată din
aluminiu laminat,

63
Indicaţii terapeutice
 tratamentul cheratitei severe la pacienţii adulţi cu xeroftalmie, care
nu s-a ameliorat în pofida tratamentului cu substitute lacrimale,

FORTINOL EP 2% PIC. OFT. CU ELIBERARE PRELUNGITĂ 20 mg/ml

Compozitie calitativa si cantitativa
 Clorhidrat de carteolol: 2 g la 100 ml (1 ml picături oftalmice cu
eliberare prelungită conţine clorhidrat de carteolol 20 mg),
Solvent: Apă purificată
Izotonizant: Clorură de sodiu
Conservanti antimicrobieni: Clorură de benzalconiu soluţie
Sistem tampon/Modificator de pH
 Dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat,
 Fosfat disodic dodecahidrat,
 Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului),
pH: este cuprins între 6 şi 7, compatibil cu pH-ul lacrimal,
Agenti de cresterea vascozitatii: Acid alginic
Conservare: A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
Conditionare. Perioada de Valabilitate
 flacon din PEJD prevăzut cu picurător din PEJD, cu capac cu filet din
polipropilenă, conţ. 3 ml picături oftalmice cu eliberare prelungită,
 perioada de valabilitate după prima deschidere a flaconului: 28 zile
Indicaţii terapeutice
 hipertensiune intraoculară,
 glaucom cronic cu unghi deschis,
 carteololul este un beta-blocant neselectiv, de tip chinidinic).

AZOPT 10 mg/ml PICĂTURI OFTALMICE, SUSPENSIE

Compozitie calitativa si cantitativa
 fiecare ml de suspensie conţine brinzolamidă 10 mg,
Mediu de dispersie  Apă purificată,
Izotonizanti  Clorură de sodiu
Agenti de suspendare/umectare/cre sterea vascozitatii
 Tiloxapol, Carbomer 974P, Manitol (E 421),
Modificator de pH
 Acid clorhidric/hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pHului)
Conservanti antimicrobieni: Clorură de benzalconiu
Agenti de chelatare: Edetat de disodiu
Conservare: nu necesită condiţii speciale de păstrare.
Conditionare. Perioada de valabilitate
 Flacon de 5 ml şi 10 ml, opac, din PEJD, cu capac filetat din
polipropilenă (flacon picurător),
 2 ani, 4 săptămâni după prima deschidere a flaconului.

Indicaţii terapeutice
 scăderea presiunii intraoculare crescute în:
64
  hipertensiune ocular,
 glaucom cu unghi deschis,
 ca monoterapie la pacienţii adulţi care nu răspund la beta-blocante
sau la pacienţii adulţi la care beta-blocantele sunt contraindicate sau
ca terapie adjuvantă la beta-blocante sau analogi de prostaglandină

BĂI OCULARE

Numite şi ape oftalmice sau loţiuni oculare (Oculobalnea), aceste forme

oftalmice sunt soluţii apoase sterile, care conţin concentraţii relativ reduse de
substanţe medicamentoase, folosite pentru spălarea globului ocular şi a
conjunctivei sau pentru impregnarea pansamentelor oculare; au efect
calmant, decongestionant şi astringent. Băile oculare se utilizează în cazul
pătrunderii în ochi a unui corp străin, substanţe chimice sau în afecţiuni oculare
minore. Având în vedere cantitatea mare de lichid care vine în contact direct cu
ochiul, băile oculare trebuie să fie:
 Sterile,
 Lipsite de particule în suspensie,
 Izotonice şi izohidrice.
Aceste condiţii se impun deoarece băile oftalmice nu pot fi tamponate de
lichidul lacrimal, ca în cazul instilării de picături.
Formulare: În general, aceste soluţii conţin: acid boric, tetraborat de sodiu,
clorură de sodiu, sulfat de zinc, săruri de aluminiu sau de cupru. Soluţiile
pentru băi oculare pot conţine excipienţi pentru ajustarea tonicităţii sau
vâscozităţii preparatului, pentru ajustarea sau stabilizarea pH-ului. Aceste
substanţe nu trebuie să influenţeze negativ acţiunea terapeutică a preparatului
sau să provoace, la concentraţiile alese, iritaţie locală exagerată. Soluţiile
pentru băi oculare, condiţionate în recipiente multidoză, conţin un conservant
antimicrobian adecvat, cu excepţia cazului în care preparatul însuşi prezintă
proprietăţi antimicrobiene. Dacă soluţiile pentru băi oculare nu conţin
conservanţi antimicrobieni, acestea trebuie condiţionate în recipiente unidoză.
Soluţiile utilizate în scop chirurgical sau în tratamente de primă urgenţă, nu
trebuie să conţină conservanţi şi sunt condiţionate în recipiente unidoză
Condiţionare şi mod de administrare Se condiţionează în recipiente de sticlă
incoloră sau colorate de 50 ml, care se ambalează în cutii de carton împreună
cu paharul de administrare. Recipientele multidoză cu soluţii pentru băi oculare
au capacitatea de cel mult 200 ml, cu excepţia cazurilor justificate şi autorizate.
Băile oculare se administrează călduţe (35°-37°C) cu ajutorul unui pahar steril
special, care se aplică plin cu soluţie pe arcada oculară; ochiul deschis vine în
contact cu lichidul, câteva secunde sau mai mult. Se recomandă a se utiliza în
timp de 24 ore, de la deschiderea flaconului.

Exemple de soluţii pentru băi oftalmice magistrale

Rp. Acid boric 1,40g

Tetraborat de sodiu 0,30g
Apă distilată ad. 100,00g

65
ÎNLOCUITORI DE LACRIMI

Lacrimile umane, compuse din electroliți, apă, proteine (de exemplu,

anticorpi, lizozim) și lipide, hidratează suprafața oculară și minimizeaza
deteriorarea epiteliului cornean.
Aceste componente se reunesc pentru a forma trei straturi distincte:
1) stratul lipidic exterior,
2) un strat apos mediu
3) stratul mucoid care acoperă epiteliul.
Disfuncția în oricare dintre aceste straturi poate determina instabilitatea
filmului lacrimal și hiperosmolaritatea. Cauzele exterioare ale acestor disfuncții
sunt larg răspândite, inclusiv factorii de mediu, bolile sistemice și
medicamentele. Substituienţii de lacrimi lubrifiază ochiul şi împiedică uscarea
suprafeţei oculare, inlăturând senzaţia permanentă de uscăciune, mâncărime
şi arsuri la nivelul ochiului. Utilizarea substanţelor macromoleculare hidrofile,
în soluţii apoase, ca atare sau ca vehicule pentru medicamentele oftalmice,
conduce la prelungirea efectului terapeutic, influnţând eficacitatea, toleranţa şi
stabilitatea în timp a colirului. Prin mărirea vâscozităţii mediului, colirele devin
emoliente, bine tolerate şi micşorează producerea reflexă a lacrimilor.
Totodată, asigură o stabilitate optimă a substanţei în timp, încetinid
eventualele reacţii de degradare, dar vâscozitatea colirelor nu poate depăşi
limita de 40-50 mPa * s, deoarece apare riscul obstrurării canalelor lacrimale.
Se utilizează derivaţi de metilceluloză, alcool polivinilic, polividonă, dextrani,
gelatină, carbopoli. Soluţia vâscozifiantă se obţine prin umectarea, îmbibarea
şi dizolvarea la rece sau la cald, în funţie de natura substanţei
macromoleculare. Astfel, soluţia de metilceluloză 1% cu 25 mPa * s sau 0,25%
de 4000 mPa * s se obţine prin dispersarea cu agitare a coloidului în jumătate
de apă fierbinte (cu adaos de conservat), restul de apă se adugă la temperatura
camerei; se menţine 24 ore la +4oC, pentru structurarea coloidului şi se
filtrează.

Rp. Metilceluloză 4000 cP 0,33g

Soluţie tampon fosfat Sorensen pH=6,8 50,00g
Soluţie NaCl 0,9% 50,00g
M.f. sol.
D.S. extern

PICĂTURI OFTALMICE LUBRIFIANTE SYSTANE COMPLETE, 10 ML, ALCON

SYSTANE COMPLETE Picături oftalmice lubrifiante este o emulsie sterilă, de

culoare albă, care conține:
 propilenglicol,
 hidroxipropil guar,
 ulei mineral,
 dimiristoil fosfatidilglicerol, polioxil 40 stearat, sorbitan tristearat,
 acid boric,
 sorbitol,
 edetat disodic,
66
  conservant POLYQUAD®(clorură de polidroniu) 0,001%,
 apă purificată. Este posibil să conțină acid clorhidric și/sau
hidroxid de sodiu pentru ajustarea pH-ului.
INSTRUCȚIUNI
Produsul SYSTANE ® COMPLETE Picături oftalmice lubrifiante poate fi utilizat:
pe durata întregii zile pentru ameliorarea simptomelor sindromului de
 ochi uscat,
 înainte de plasarea lentilelor de contact și după îndepărtarea
acestora,
 a se agita bine înainte de utilizare.
ATENȚIONĂRI
 în cazul în care apar disconfort ocular persistent, lăcrimare excesivă,
cefalee, modificări ale vederii sau roșeață a ochilor, se întrerupe
utilizarea produsului SYSTANE ® COMPLETE și se consulta specialistul,
 încețoșarea temporară a vederii sau alte tulburări de vedere pot avea
influență asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje.
PRECAUȚII
 pentru evitarea contaminării, nu se atinge niciodată vârful picurător
al recipientului de nicio suprafață,
 nu se utiliza în cazul modificărilor de culoare a emulsiei,
 A nu se păstra la temperaturi sub 2°C,
 A nu se păstra la temperaturi peste 30°C,
 recipientul se pastreaza bine închis când nu este utilizat,
 poate fi utilizat timp de până la trei luni după deschidere,
 se arunca orice soluție rămasă la trei luni după prima decshidere.

67