Anul 3, sem. II.

Curs 14
TINCTURI SI EXTRACTE

In FR X => monografii separate

In Ph. Eur. si Suplim 2006 FR X => monogr. de generalitati = EXTRACTE
Extracte = preparate lichide (extracte fluide şi tincturi), de consistenţă semisolidă
(extracte moi) sau solidă (extracte uscate), obţinute din produse vegetale sau
materii animale, în general în stare uscată.

Se desting mai multe tipuri de extracte:

- extracte titrate (standardizate) – au un conţinut dozat în constituenţi cu
activitate terapeutică cunoscută. Standardizarea extractului este realizată
prin adăugarea unei substanţe inerte sau prin amestecarea mai multor loturi
de extracte.
- extracte cuantificate
- alte tipuri de extracte

TINCTURI

Definitie: Tincturile sunt preparate farmaceutice lichide, sub formă de soluţii

alcoolice, hidroalcoolice sau eteroalcoolice, obţinute prin extracţia produselor vegetale
(TINCTURAE F.R.X).
Ph. Eur: Tincturile sunt preparate lichide obţinute, în general, dintr-o parte produs
vegetal sau materie animală şi 10 părţi solvent de extracţie sau dintr-o parte produs
vegetal sau animal şi 5 părţi solvent de extracţie.
Spre deosebire de soluţiile extractive apoase, tincturile reprezintă forme
farmaceutice industriale, cu o concentraţie mare de principii active, exact dozate, având
o stabilitate mai mare, de 1-2 ani.
În general, tincturile se utilizează în prescripţii magistrale, pentru uz intern sau
extern, formulate ca produse lichide (soluţii, siropuri, gargarisme, clisme), semisolide
(unguente), sau chiar solide (pulberi, pilule, ovule).
Pentru prepararea tincturilor se folosesc produse vegetale uscate. Preparatele
obţinute din produse vegetale proaspete, prin extracţie cu alcool, se numesc
alcoolaturi şi se utilizează frecvent în homeopatie.

1
 Nu pot fi considerate tincturi sol alcoolice colorate obtinute prin dizolvarea unor
subst org sau anorg in alcool -> t-ra de iod!

Formularea si prepararea t-rilor => se face tinand seama de toti factorii care
influenteaza procesul de extr.
Raportul produs vegetal/solvent este:
- 1:10 (m/m) pentru tincturile preparate din produse vegetale care conţin
principii puternic active (Separanda, Venena),
- 1:5 (m/m) pentru restul plantelor (care conţin principii anodine).
Ca şi la alte forme extractive, este necesară mărunţirea produsului vegetal supus
extracţiei; acesta se aduce la gradul de diviziune prevăzut în monografia respectivă.
Gradul de mărunţire al produsului vegetal este de obicei mai avansat decât la extracţia
cu apa. El variază intre sitele III si V. Acest grad depinde de natura principiilor active
de extras si de textura materialului supus extracţiei.
Dacă este cazul, produsul vegetal este supus unei prealabile degresări sau
umectări. Umectarea prod veget este indicata mai ales in cazul percolării si se face cu
0,5 parţi solvent pentru o parte produs vegetal.

Ca solvenţi pentru tincturi se utilizează:

- alcoolul diluat;
- alcoolul concentrat;
- alcoolul acidulat; prin acidularea alcoolului se măreşte randamentul de
extracţie mai ales din produsele vegetale care conţin alcaloizi. Se folosesc
acizi organici (acid formic) sau anorganici (acid clorhidric, fosforic);
- alcoolul de diferite alte concentraţii sau în amestec cu alţi solvenţi
(indicaţi în monografia respectivă).
Alcoolul este un solvent selectiv. Concentratia alcoolica depinde de solubilitatea
principiilor active care se extrag. Prin amestecare cu apa are o putere de dizolvare mai
mare. S-a observat ca extractia este maxima atunci cand alcoolul are o concentratie
intre 40-50 grade (max. 42 grade). Pentru ca stabilitatea tincturilor obtinute cu alcool
de 42 grade nu este intotdeauna buna, se foloseste cel mai des alcoolul de 70 grade
alcoolice. Cu cat concentratia alcoolica este mai mare, rezidiul obtinut la evaporare e
mai mic iar extractia e mai selectiva.

F.R. indică pentru fabricarea tincturilor urmatoarele procedee:

- macerarea,
- macerarea repetată,

2
 - percolarea,
- dizolvarea extractelor uscate sau diluarea celor fluide, pt obtinerea
tincturilor cu stabilitate redusă.
În industria farmaceutică se utilizează şi alte metode moderne de extracţie pentru
fabricarea tincturilor: modificări ale percolării, extracţia în contracurent, extracţia în
curent continuu.
Tincturile pot fi simple sau complexe, obţinute fie prin extracţia unui singur
produs vegetal, fie a mai multor produse vegetale.

Exemple de tincturi prevazute in FR X:

Dupa procedeul utilizat la obtinere se impart in 3 (4) categorii:

1. Tincturi obtinute prin macerare:

Tinctura de coaja de portocale:
- coaja se marunteste la nivelul sitei III;
- solventul = alcool diluat;
- raportul produs vegetal/solvent = 1/5;
- se foloseste ca aromatizant; intra in compozitia siropului de coji de
portocale.
Tinctura de balsam de Tolu:
- materia prima = balsamul de Tolu, o oleorezina, care se mentine in
contact cu solventul 10 zile, timp in care el se dizolva. Se considera ca
aceasta t-ra se obtine prin dizolvare;
- solventul = alcool concentrat;
- raportul produs vegetal/solvent = 1/5;
- se foloseste ca aromatizant; are actiune dezinfectanta pentru caile
respiratorii; intra in compozitia siropului de balsam de Tolu.
Tinctura de opiu:
- se obtine din pulberea de opiu;
- solventul = alcool diluat acidulat cu acid fosforic (acidul se foloseste pt
prima macerare);
- raportul produs vegetal/solvent = 1/10;
- procedeul de extractie: macerarea repetata;
- se pastreaza la Venena;
- contine 1% morfina anhidra; are actiune analgezica.

3
 2. Tincturi obtinute prin percolare:
Tinctura de Aconit
Tinctura de Belladona
- au principii puternic active, deci raportul p.v/solv este de 1:10; având un
conţinut bine determinat în alcaloizi; solvent = alcoolul diluat acidulat cu HCl.
Păstrate la Separanda, cu doze maxime.
Tinctura de eucalipt - din frunze; raportul este de 1:5 (20%); solv = alcool
diluat; folosită ca antiseptic pt caile resp.
Tinctura de genţiana - din rădăcină; 1:5 (20%) solv = alcool diluat, folosită
ca tonic amar.
Tinctura de Ratania - din rădăcină 1:5 (20%), solv = alcool diluat; folosita
pentru acţiunea astringentă.
Tinctura de Valeriana - din rădăcină; 1:5 (20%) cu alcool diluat; folosită ca
sedativ.
Tinctura de mentă - are o compoziţie mai deosebită; se obţine din frunze de
mentă 5:100 g, solventul fiind alcoolul de 90c. După percolare se adaugă 5% ulei
de mentă. Are acţiune stomahică, antispastică şi aromatizant.

3. Tincturi obtinute prin amestecare:

Tinctura Anticolerina = t-ra, picaturile Davilla:
- contine: T-ra de opiu, extract fluid de Frangula, ulei de menta, ulei de
scortisoara, alcool conc, HCl dil;
- componentele se amesteca, se lasa 48 ore apoi se filtreaza;
- se pastreaza la Venena;
- contine 0,17% morfina; are actiune analgezica, antispastica, antidiareica.

EXTRACTE

Definitii: FR X => Extractele sunt preparate farmaceutice fluide, moi sau uscate,
obţinute prin extracţia produselor vegetale cu diferiţi solvenţi, urmată de evaporarea
parţială sau totală a solventului şi aducerea masei reziduale sau a pulberii la
concentraţia sau consistenţa prevăzută (EXTRACTA F.R. X).
FR X Supliment 2006: Extractele fluide sunt preparate lichide pentru care, în
general, 1 parte masă sau volum corespunde la 1 parte masă de produs vegetal sau
materie animală, în stare uscată. Aceste preparate sunt ajustate, dacă este necesar, astfel

4
încât să corespundă prevederilor conţinutului în solvenţi şi, acolo unde este cazul, în
constituenţi.
Extractele moi sunt preparate semisolide obţinute prin evaporarea totală sau
parţială a solventulzui utilizat pentru extracţie.
Extractele uscate sunt preparate solide obţinute prin evaporarea solventului
utilizat la prepararea lor. Extractele uscate au, în general, o pierdere prin uscare sau un
conţinut în apă de cel mult 5% m/m.

Clasificare:
Dependent de consistenţă (criteriu indicat in FR X):
- extracte fluide;
- extracte moi care conţin cel mult 20% materii volatile;
- extracte uscate care conţin cel mult 5% materii volatile.
Dupa metoda de extractie utilizata:
- extracte obtinute prin macerare;
- extracte obtinute prin percolare.
Dupa natura solventului folosit la preparare:
- extracte apoase;
- extracte alcoolice;
- extracte eterice.

Extractele, ca şi tincturile, sunt forme farmaceutice industriale. Ele au o

concentraţie în principii active mai mare decât soluţiile extractive apoase sau tincturile,
exact dozată şi o stabilitate mare (se păstrează 2 ani).
Ca şi tincturile, extractele vegetale nu se utilizează decât prelucrate într-o formă
farmaceutică; ele pot intra în compoziţia unor formule magistrale şi industriale, pentru
uz intern sau extern, ca de exemplu:
- forme lichide: soluţii, spălături, gargarisme,
- forme semisolide: unguente,
- forme solide: ovule, supozitoare, pulberi, pilule, comprimate.
Un extract trebuie sa contina constituentii activi din produsul vegetal de la care
provine; prin extractie sunt eliminate unele subst balast, care prin prezenta lor ar duce
la descompuneri ale principiilor active. Extractele contin principiile active intr-o forma
concentrata. Extractele fluide corespund in masa la aceeasi cantitate de produs vegetal
(in 1 g extr fluid avem constituentii terapeutic activi din 1 g produs vegetal). Conditia
este ca procedeul de extractie sa fie ales corespunzator si sa se tina seama de toti
factorii care influenteaza extractia pt a se obtine o extractie maxima.

5
 Pentru prepararea extractelor se utilizează produse vegetale uscate, aduse la
gradul de mărunţire prevăzut în monografie. Raportul produs vegetal/solvent nu este
stabilit. Dacă este cazul, produsul vegetal este supus unei prealabile degresări sau
umectări.
Ca solvenţi pentru extracţie se utilizează:
- apa acidulată sau alcalinizată,
- alcoolul diluat, în unele cazuri acidulat,
- alcoolul de diferite alte concentratii,
- eterul.
F.R. indică pentru fabricarea extractelor fluide cele trei procedee prevăzute la
monografia Tincturae:
- macerarea,
- macerarea repetată,
- percolarea (vezi prev. FR X).

Obtinerea extractelor fluide prin percolare: Se folosesc 100 g produs vegetal din
care se obtine separat o prima fractiune de 80 g lichid extractiv. Se continua percolarea
pana la epuizarea completa a produsului vegetal. Percolatele astfel obtinute se
concentreaza, sub presiune redusa, la o temp de max 50 grade, pana la indepartarea
solventului. Reziduul se dizolva in prima fractiune colectata, si se completeaza cu
acelasi solvent la 100 g sau la conc in principii active prevazuta. Se mentine la 5-10
grade C timp de 6 zile, apoi se filtreaza.
Datorită păstrării dificile a extractelor fluide, F.R.X prevede şi metoda de
preparare prin dizolvarea extractelor uscate corespunzătoare, în cantităţi mici, în
farmacie.

Prepararea extractelor moi si uscate se face prin supunerea solutiilor extractive

la diferite tratamente pt indepartarea substantelor balast (procedee de defecare) si
concentrarea prin distilare sub presiune redusa, la o temp de max 50 grade C.

Fazele principale ale procesului tehnologic de fabricare a extractelor sunt:

- cântărirea materiilor prime
- mărunţirea produsului vegetal
- umectarea produsului vegetal
- dizolvarea extractiva
- separarea soluţiei extractive
- concentrarea, evaporarea si uscarea concentratului

6
 - condiţionarea, ambalarea, depozitarea
- controlul in cursul fabricării.

Concentrarea, evaporarea solutiei extractive si uscarea concentratului sunt faze

care se întâlnesc numai la fabricarea extractelor. Înainte de concentrare, in unele cazuri
intervine un tratament intermediar pt îndepărtarea subst balast:
- daca solv de extractie este alcoolic sau hidroalcoolic, prep concentrat e tratat cu
apa, se agita se lasa cateva zile in repaus -> vor pp subst insol in apa: ceara, clorofila.
Apoi sol se filtr si se conc.
- daca solv de extractie a fost apa, prep concentrat e tratat cu un vol egal de alcool,
se agita se lasa cateva zile in repaus -> vor pp subst insol in alcool: amidon, pectine,
mucilagii. Apoi sol se filtr si se conc.
Sol extr concentrata este uneori debarasata de lipide = degresata, prin agitare cu
eter sau alt solv, sau prin pastrare la temp joasa, cand lipidele se solidifica. Prin trat cu
eter pt degresare se pot pierde unelep.a. care se diz in solv org.
Concentrarea (obligatorie) se face la o temp care sa nu depaseasca 50 grade C si la
presiune scăzuta, pana la indepartarea solventului de extractie.
Uneori se aplica evaporarea in aer liber (metoda criticabila, poate fi aplicata doar
atunci cand principiile active nu sunt influentate de lumina si aer),prin încălzire pe baia
de apa sau in cuve cu pereti dubli, prin care circula vapori de apa.
Se recomanda ca evaporarea sa înceapă cu ultimele fracţiuni (percolate) care sunt
mai diluate, evitandu-se astfel expunerea la caldura prelungita a primelor fractiuni
extractive, mai bogate in p.a.
Pt concentrare se utilizează instalaţii moderne - evaporatoare rotative, care
funcţionează sub presiune redusa.
Evaporarea se face numai pana la o anumita concentraţie, după care, in cazul
preparării extractelor uscate, amestecul vâscos se supune uscării in alte instalaţii:
- etuve sub vid
- uscătoare cu valţuri (cilindri): sunt alcatuite din doi cilindri metalici
incalziti in interior, care se rotesc in sens invers unul fata de celalalt. Suprafata lor
externa, incalzita, vine in contact cu solutia extractiva, care adera de suprafata lor si se
usuca, apoi este razuita de un sistem de raclete (cutite). Uscarea dureaza aprox. 8 sec.
Avantaje: se realizeaza o uscare menajata, sub vid, cu randamente mari.
- liofilizatoare => liofilizarea se aplica pt principii active foarte labile; se
face la temperaturi joase; se numeste uscare prin sublimare in vid, criodesicare,
criosublimare; e un procedeu costisitor, de aceea se aplica prod biologice usor
alterabile.

7
 - uscatoare cu nebulizoare => nebulizarea=atomizare=pulverizarea
lichidului intr-o incinta incalzita, cand are loc uscarea instantanee, si obtinerea unei
pulberi foarte fine.
- uscătoare cu radiaţii i.r.

Extracte prevazute in FR X: (4) – vezi FR

Nr. Preparatul farmaceutic Produsul Solventul Mod de

crt. vegetal preparare
(sita)
1. Extractum Belladonnae Frunze (V) Alcool Percolare +
siccum (extract uscat de diluat concentrare
mătrăgună) → 1,5% alcaloizi acidulat cu SEPARANDA
(=hiosciamină) HCl
2. Extractum Frangulae fluidum Scoarţă (III) Alcool 80c Percolare +
(extract fluid de cruşin) → concentrare
1,5%
hidroximetilantrachinone
3. Extractum Ratanhiae siccum Rădăcină Sol. Percolare +
(extract uscat de ratania) → (IV) cloforom concentrare
40% taninuri 5 g/l
4. Extractum Valerianae Rădăcini şi Alcool Percolare +
spissum (extract moale de rizomi (IV) diluat concentrare
odolean) → nu are dozaj
precis în p.a.

Asemănări intre extracte si tincturi:

- se obţin pe cale industriala;
- au o stabilitate mai mare decât sol extractive apoase;
- au un conţinut bine precizat in principii active;
- la obţinerea lor se folosesc aceleaşi procedee.

Diferenţe intre extracte si tincturi:

- solventul folosit la obţinere tincturilor este doar alcoolul (de diferite conc); la
obţinere extractelor se poate folosi si apa sau eterul;
- la obţinerea extractelor apare operaţia de concentrare; extractele sunt mult mai
concentrate in principii active decât tincturile;

8
 - in cazul extractelor, extracţia se face pana la epuizarea completa a prod veget; la
tincturi nu se face epuizarea completa a prod veget, ci operaţia se opreşte când se
obţine cantitatea de tinctura dorita.

STABILITATEA SI CONSERVAREA PREPARATELOR OBTINUTE PRIN

EXTRACTIE

Stabilitatea preparatelor extractive variază de la o formă extractivă la alta.

În general, soluţiile extractive apoase sunt cele mai puţin stabile în timp, ele pot fi uşor invadate
de microorganisme şi fungi, de aceea este necesara adăugarea de conservanţi antimicrobieni.
Tincturile se conservă destul de bine, datorită prezenţei alcoolului. Dacă flacoanele nu sunt bine
închise, are loc evaporarea solventului, ceea ce duce la modificarea concentraţiei şi la apariţia de
sedimente.
De asemenea, oxigenul din aer si lumina pot cauza:
- reacţii de descompunere a principiilor active (reacţii de oxidare, hidroliză),
- apariţia de acid acetic şi aldehidă acetică, în mici cantităţi, prin oxidarea alcoolului,
- modificarea culorii (de ex. tincturile din frunze care conţin clorofilă se închid la culoare), ceea
ce impune folosirea de recipiente din sticlă de culoare brună.
Caldura este un factor de degradare; de aceea se recomanda pastrarea la loc racoros: 8-15 C.
În timp, are loc formarea de sedimente, datorită depunerii unor substanţe care au fost extrase
sub formă de dispersie coloidală, foarte fină; uneori aceste sedimente antrenează şi precipitarea de
principii active.
Tincturile se inactivează în timp; chiar prin păstrare în condiţii corspunzătoare, au un termen de
valabilitate de 1-2 ani, după care sunt reanalizate şi, dacă ele corespund, se mai pot folosi, astfel:
tincturile cu valabilitate de 2 ani, după control, se mai pot folosi 1 an: tincturile cu valabilitate de 1 an,
după control, se mai pot folosi 6 luni.
În cazul formării de sedimente, se admite folosirea lichidului decantat.
Extractele vegetale prezintă o stabilitate care depinde în primul rând de solventul utilizat în
metoda extracţie, de natura produsului vegetal cât şi de consistenţă.
Extractele fluide păstrate în condiţii necorespunzătoare pot să-şi modifice concentraţia, prin
evaporarea solventului; de asemenea, pot suferi procese de descompunere: reacţii de hidroliză,
oxidare (alcaloizii, glicozidele), cu apariţia de sedimente.
F.R. X prevede un termen de valabilitate de 2 ani şi controlarea conţinutului; dacă extractele
fluide sunt corespunzătoare, ele se mai pot folosi 1 an. În cazul formării de sedimente, se admite
utilizarea lichidului decantat.
Extractele moi se alterează mai uşor decât extractele uscate sau fluide; ele pot fixa sau pierde
apa; sunt invadate de microorganisme şi fungi; pot fi supuse unor descompuneri, prin procedee
enzimatice; de asemenea, la lumină şi căldură se alterează rapid.
Extractele uscate au o stabilitate mai bună decât extractele fluide şi moi, dacă sunt păstrate ferit
de umiditate, unele extracte fiind higroscopice. Excepţie face extractul de opiu, care în aer pierde
umiditatea şi se concentrează. Pt o pastrare optima, se recomanda uneori folosirea unui deshidratant
(silicagel).

9
 ETICHETARE
Pe etichetă se menţionează:
- produsul vegetal sau materia animală utilizate,
- dacă extractul este fluid, moale sau uscat sau dacă este o tinctură,
- pentru extractele titrate, conţinutul în constituenţii cu activitate terapeutică cunoscută,
- pentru extractele cuantificate, conţinutul în constituenţii (markeri) utilizati pt cuantificare,
- raportul dintre cantitatea de materie primă şi extractul original (DER),
- solventul sau solvenţii utilizaţi pentru extracţie,
- unde este cazul, dacă s-a utilizat un produs vegetal sau o materie animală în stare proaspată,
- unde este cazul, că extractul este “purificat”,
- denumirea şi cantitatea oricărui excipient utilizat, inclusiv stabilizanţii şi conservanţii
antimicrobieni,
- unde este cazul, procentul de reziduu uscat.
- când este cazul, conţinutul % V/V în etanol în extractul final.

CARACTERELE ŞI CONTROLUL CALITĂŢII

Formele extractive sunt supuse controlului calităţii după normele interne sau farmacopee.
Soluţiile extractive apoase sunt lichide limpezi sau slab opalescente, cu culoarea, mirosul şi
gustul caracteristice componentelor extrase din produsul vegetal.
Tincturile sunt lichide limpezi, colorate, cu mirosul şi gustul caracteristice componentelor
produsului vegetal din care s-au preparat şi solventului utilizat la extracţie. Prin diluare cu apă, unele
tincturi devin opalescente sau se tulbură. Dacă prin păstrare tincturile formează sedimente, se
foloseşte lichidul decantat, cu condiţia ca acesta să corespundă prevederilor din monografia
respectivă.
Extractele fluide sunt lichide limpezi, colorate, cu mirosul şi gustul caracteristice
componentelor produsului vegetal din care s-au preparat. Sunt miscibile cu solventul folosit la
preparare; se tulbură prin diluare cu apă.
Extractele moi sunt preparate vâscoase, semisolide, colorate, cu aspect uniform (întinse pe o
placă nu trebuie să prezinte particule solide).
Extractele uscate se prezintă sub formă de pulberi, cu aspect uniform, sub formă de lamele sau
masă spongioasă care se pulverizează uşor; sunt higroscopice.
Extractele moi şi uscate sunt aproape complet solubile în solventul folosit la preparare.

Controlul calităţii: - conf FR X

Pt soluţiile extractive apoase se urmăreşte - aspectul;
- se verifică masa totală pe recipient.
La tincturi se verifica aspectul şi se controlează: ferul, metalele grele, conţinutul în alcool,
reziduu prin evaporare, se determină concentraţia în principii active.
Pentru extractele fluide, moi sau solide se controlează aspectul, ferul, metalele grele, conţinutul
în alcool (la cele fluide), reziduul prin evaporare, pierderile prin uscare si se determină concentraţia în
principii active.

10