Ciumafaia

(Datura stramonium) este o specie de plante toxice din genul Datura, familia Solanaceae.

compozitia chimica: contine alcaloizii daturina cu hiosciamina, atropina si scopolamina, leucina, acizii
aspartic, cisteic, glutamic, (enzime, acizi organici- oxalic, malic, citric, fumaric, succinic, aconitic, lactic),
ulei eteric, saruri minerale, etc.
Proprietati: frunzele si semintele sunt antiasmatice, antimalarice, antiinflamatoare, antispastice mai ales
n afectiunile gastrice.

Datorita scopolaminei n cantitate mica are si o actiune calmanta asupra sistemului nervos central.
Se mai citeaza rezultatele deosebite obtinute n boala Parkinson.
Mod de preparare si administrare:
-Pulbere din frunze: se va lua doar cntarit farmaceutic cte 0,5 g din 4 n 4 ore.
-Decoct din 0,5 g frunze uscate si maruntite fierte pentru 10 minute n 250 ml apa. Se strecoara. Aceasta
cantitate se va consuma n 24 ore.

-Tigari din frunze: n combinatie cu frunze de tutun (la o tigare nu se va pune mai mult de 0,5 g de frunze
de ciumafaie (sunt la farmacie tigari antiasmatice).
Toxicitate: toate partile plantei sunt otravitoare pentru om. Semnele intoxicatiei sunt n ordinea
urmatoare: halucinatii, voma, tulburari de vedere, accelerarea pulsului, accelerarea respiratiei, febra n
general mare, urmate de paralizie si moarte.
Se pot folosi doar sub supraveghere medicale si se respecta dozele.
Se utilizeaza la urmatoarele afectiuni: afectiuni gastro-intestinale, astm, bube, dureri de gt, dureri de
ochi, dureri de picioare, nervozitate, paraziti intestinali,(clisme), rani, reumatism, taieturi.
Contraindicatii: nu se supradozeaza deoarece poate produce dereglari stomacale sau chiar intoxicatie. n
cazul intoxicatiei se va administra carbune medicinal, sub forma de praf luat cu lingurita. n lipsa se
poate lua lapte ct mai mult care se va bea. Se poate consuma caldut.


Matraguna
numele latin: Atropa Bella-Donna, din familia Solanaceae

Matraguna este extrem de otravitoare. Vorbim de o planta rezistenta, ce formeaza tufisuri mari din
frunzele sale si cu o radacina conica de mari dimensiuni.

Aceasta planta creste in Europa, la marginea padurilor, pe gramezi de gunoaie vegetale si in locuri
abandonate.

Numele aceste plante a fost dat de catre romani, care o foloseau pentru sucul sau.

Sucul extras din planta era considerat ca cel mai bun pentru marirea pupilei la femei, semn de mare
frumusete. De unde si numele Bella-Donna femeie frumoasa.

Frunzele folium belladonnae sau radacina radix belladonnae sunt folosite in fitoterapie.
Matraguna contine 1% alcaloizi derivati din tropanol, din acid atropic, din beladonina si scopolamina.

De la matraguna se folosesc radacinile si frunzele. Frunzele se culeg inainte de inflorirea plantei,
deoarece atunci contin o cantitate mult mai mare de alcaloizi. Toamna este anotimpul in care se
recolteaza radacina de matraguna.

Proprietati

Relaxarea muschilor, mai ales in cazul contractiilor musculare
Reducerea durerilor colicilor urinari
Reducerea durerilor legate de problemele veziculei biliare
Diminuarea crizelor de astm
Reducerea transpiratiei nocturne
Dilatarea pupilei se foloseste in oftalmologie
Preparatele farmaceutice isi datoreaza existenta atropinei. Este interzisa folosirea oricarui produs ce
contine matraguna deoarece efectele pot fi mortale.

Atropina influenteaza organele si sistemele ce se afla in responsabilitatea sistemului nervos
parasimpatic.

Produsele pe baza de atropina micsoreaza secretia gastrica, secretia salivara si a transpiratiei. Permite o
mai buna ventilare pulmonara si micsoreaza spasmele de natura vagotonica.

Administrare

Matraguna se administreaza sub forma de pulbere in capsule de 0,05 g o singura data si apoi 0,30 g in 24
de ore, numai sub control medical.

Pentru tratarea astmului bronsic se maruntesc 20 g de rizom radacina si se macereaza timp de 8 zile
in 100 ml de alcool. Se iau 15-20 de picaturi de 2-3 pe zi.

Nu uitati sa va spalati pe maini dupa ce recoltati aceasta planta! Este extrem de otravitoare.

Maselarita
Denumirea plantei: Hyoscyamus niger din Fam. Solonaceae. Denumiri populare: bob, bolunditoare,
buruiana de masele, ciumasca, iarba lui Sfntu Ioan, maselar, musalari, moslad sau nebunarita. Face
parte din aceeasi familie cu matraguna si ciumafaia.
Maselarita este o planta de leac deosebita, utila mai ales prin frunzele ei. Este bine ca planta sa se
culeaga dimineata, dupa ce roua s-a ridicat, pentru ca atunci contine cea mai mare cantitate de alcaloizi.
Frunzele de maselarita se usuca in straturi subtiri, intinse una langa alta, sau insirate pe sfoara, ca
frunzele de tutun. Denumita popular in functie de regiunea geografica, nebunarita, buruiana de masele
sau ciumasca, aceasta planta este deosebit de toxica, putand provoca decesul. Fiind inrudita cu
matraguna, contine alacaloizi intre care l-hiosciamina, scopolamina. Acestia se folosesc in diferite
produse farmaceutice, precis dozate, ca antispastic al musculaturii netede, eterocolite spastice,
hipersecretii digestive si bronsite, in astm, in excitatii motorii maniacale, boala Parkinson. La tara,
semintele de maselarita se folosesc sub forma de fumigatii in calmarea durerilor de masele, de unde si
denumirea populara. Actioneaza ca antinevralgic si antispasmodic. Dozarea cantitatii de planta trebuie
facuta cu foarte mare atentie. Intoxicatia cu maselarita se recunoaste prin uscarea gurii si sete
puternica. Pupila se dilata si este insensibila la lumina. Urmeaza ameteala, dureri de cap, veselie
exagerata, uneori accese de furie, accelerarea pulsului si a respiratiei, halucinatii.
Canepa
Cnepa indiana sau canabisul (C. sativa L. subsp. indica) este o subspecie a speciei Cannabis sativa,
specie care face parte din genul Cannabis, familia Cannabaceae fiind o planta aromatica. Frunzele ?i
florile plantelor de cnepa indiana con?in o substan?a chimica sau drog cunoscuta sub numele de THC
(acronimul de la tetra-hydro-cannabinol) care provoaca persoanei care o fumeaza sau o digera o
senza?ie de euforie. Marijuana este cel mai comun drog ilegal ntlnit n Statele Unite.

Cnepa cultivata este o planta anuala, originara din India. Tulpina este dreapta, nalta de aproape un
metru, sau chiar mai mult. La maturitate, tulpina de cnepa este lemnificata. Frunzele, mari, sunt
mpar?ite n foliole lanceolate, cu marginea crestata. Florile, de culoare galben-verzuie, sunt grupate n
inflorescen?e asemanatoare cu un spic. Cnepa nflore?te n lunile iulie ?i august, existnd plante de
cnepa femele ?i plante de cnepa masculine. Fructul este o nucula brun-cenu?ie, neteda.

Utilita?i medicale[modificare]

Cnepa con?ine substan?e active importante cum ar fi canabinol, canabidiol, tetrahidrocanabinol.
Ac?iune medicinala semnificativa are tetrahidrocanabinolul.
Canabisul folosit medical are ntr-adevar numeroase efecte benefice bine documentate. Printre acestea
se numara: ameliorarea senza?iei de grea?a ?i voma, stimularea apetitului de mncare n chimioterapie
?i pacien?ii HIV, presiune intraoculara scazuta (a fost demonstrat ca este eficienta n tratarea
glaucomului).
Preparatele medicinale din cnepa au efecte sedative ?i de aceea sunt utilizate n terapii din domeniile
neurologic ?i psihiatric. Preparatele din cnepa au, de asemenea, influen?a relaxanta asupra organelor
interne ?i a mu?chilor n general, precum ?i ac?iune analgezica. Datorita acestor proprieta?i, preparatele
din cnepa sunt folosite n afec?iuni gastrice grave (cancere), n ulcere gastrice, n afec?iuni ale cailor
respiratorii (astm, emfizem, bron?ita cronica), n nevralgii ?i n boli psihice.
Cercetarile au dovedit ca preparatele pe baza de cnepa au ?i efecte anticonvulsive ?i chiar bactericide
pot ac?iona ca un antibiotic.
Pericole n consumul de canabis[modificare]

Utilizate n exces, preparatele din cnepa pot crea dependen?a ?i pot avea urmari grave asupra
sanata?ii.
Fumatul unor droguri ca marijuana ?i ha?i? dauneaza organismului, fie ?i din cauza fumului de tutun
care con?ine extrem de mult monoxid de carbon ct ?i unor substan?e cauzatoare de cancer pulmonar,
gt sau al cavita?ii bucale, existente n fumul de ?igari.
Studiile au aratat ca persoanele care consuma canabis se expun unui risc mai mare de a face boli
mintale, cum ar fi schizofrenia.[1][2] Canabisul este corelat cu o cre?tere dependenta de doza a riscului
de a avea tulburari psihotice[3] iar uzul frecvent este corelat cu dublarea riscului de psihoza ?i
schizofrenie.[4][5] n timp ce mul?i cercetatori accepta ideea conform careia canabisul este o cauza ce
contribuie la a deveni bolnav de schizofrenie,[6] teza ramne controversata.[7][8]
Istorie
Tisa
Descriere:
Taxus baccata (Tisa) este un arbust verde tot anul, care infloreste din martie pana in aprilie, iar
semintele sunt bune de recoltat din septembrie pana in noiembrie. Creste incet, putand sa atinga chiar
si 14 metri si un diametru de 6 metri sau chiar mai mult daca e amplasat in locuri propice; Este un arbust
folosit pentru borduri, cu ramuri cazatoare si frunze lucioase, verde-inchise la culoare, plate, aranjate in
spirala si lungi de 2-3 cm; lemnul este rosu-purpuriu.

Lemnului arbustului Tisa este tare, durabil, elastic, poate fi lustruit, dar prelucrarea lui dureaza foarte
mult. Foarte apreciat de producatorii de mobila, mai este utilizat in fabricarea vaselor decorative, a
uneltelor, etc. Lemnul poate fi ars ca tamaie.

Cu excep?ia arilului ro?u, toate organele plantei sunt toxice, n popor, spunndu-se ca pna ?i umbra
tisei este otravitoare. Toxicitatea arborelui este determinata de un alcaloid numit taxina ?i de un glicozid
- taxacatina ?i este dovedit ca gradul de toxicitate a frunzelor variaza n func?ie de anotimp, iarna
acestea fiind mai toxice dect n timpul verii.[1] Taxina se utiliza n vechime att la prepararea
otravurilor sau a muni?iei (sage?ile galilor erau tratate cu o fiertura din semin?e sau frunze de tisa), ct
?i la prepararea unor leacuri. De?i n doze infime poate avea o valoare terapeutica, aceasta substan?a nu
este utilizata n fitoterapia uzuala. Tratamentele empirice cu preparate din tisa pot fi deosebit de
periculoase, nregistrndu-se de-a lungul vremii, numeroase cazuri de deces. Valorificarea farmaceutica
sau n orice alt scop a organelor tisei salbatice este interzisa n Romnia.[2] Taxina provenita de la arborii
importa?i sau cultiva?i n Romnia, atunci cnd este foarte precis dozata, a?a cum se afla n unele
produse farmaceutice sau homeopate, este folosita n combaterea unor afec?iuni precum:
hipertensiune, meteorism acut, sau miocardite.[2]

Brandusa de toamna
Brndu?a de toamna (Colchicum autumnale) este o planta relativ mica, toxica, care cre?te pe cmp,
pa?uni. Ea apar?ine de familia Colchicaceae, iar substan?a activa, colchicina, este folosita n medicina.
Toate par?ile plantei con?in toxina, care are efect dupa doua pna la ?ase ore, simptomele de
intoxica?ie manifestndu-se la nceput prin senza?ie arsuri la nivelul gurii. Urmeaza greuta?i de
degluti?ie, senza?ie de voma, vomitari ?i diaree cu snge, la copii chiar paralizia centrului respirator ?i
moarte.

Brndusa de toamna

Planta erbacee, toxica, nalta de 10-13 cm, cu frunze mari alungite ?i flori liliachii, care nfloresc toamna.
Fructul este o capsula lunga care ajunge la maturitate n primavara urmatoare,de culoare bruna, ce se
deschide prin trei valve ?i con?ine numeroase semin?e. Brndu?a de toamna, fiind una din cele mai
toxice plante de la noi astfel nct intoxica?ia poate sa survina nu numai ingerarii de flori sau semin?e, ci
?i n urma consumarii laptelui de oi ?i capre care s-au hranit cu frunzele acstei plante. De obicei vacile nu
se ating de aceasta planta. n scopuri medicinale se utilizeaza doar semin?ele recoltate la deplina lor
maturitate, acestea avnd o forma sferica cu diametrul de 1-2 mm, de culoare negricios-violacee, cu
suprafa?a punctat reticulara, fara miros ?i cu un gust amar ?i iute. Capsulele se recolteaza cnd au o
culoare alba cu un nceput de brun spre vrf, n luna august.
Componen?ii principali[modificare]

Alcaloizi :
colchicina
tricolchicozida
demecolcina
Proprieta?i[modificare]

antigutoase
anticanceroase
antireumatice
antiinflamatoare
analgezice
Indica?ii[modificare]
Semin?ele brndu?ei de toamna se folosesc n industria chimico-farmaceutica pentru extragerea
alcaloizilor activi sub raport terapeutic.

Rostopasca
Rostopasca (nume ?tiin?ific Chelidonium majus L.), cunoscuta ?i sub denumirea populara de iarba de
negi sau negelari?a, este o planta erbacee u?or de recunoscut dupa latexul de culoare galbena care n
contact cu aerul se brunifica.
Frunzele sunt simple, alterne, nestipelate. Florile sunt actinomorfe (cu simetrie radiala), bisexuate, de
culoare galbena, grupate n umbele simple. nflore?te din aprilie pna n septembrie. Fructul este o
capsula.

Rostopasca este comuna n locuri umbroase, ruderale (n jurul a?ezarilor omene?ti), n tufari?uri, pna n
regiunea montana.
Momentul recoltarii[modificare]

Principii active
Planta este bogata n alcaloizi.
Chelidonina
Homochelidonina
Sanguinarina
Cheleritrina
Oxichelidonina
Chelidimerina
Berberina
Coptizina
Tetrahidrocoptizina
Stilopina
Protopina
a- allocriptopina
Magnoflorina
Sparteina
Al?i constituien?i: acid chelidonic, saponozide, carotenoide, substante rezinoase, ulei volatil (n urme),
flavonozide, taninuri, acid nicotinic, nicotinamida.
Activitate farmacologica:

Ac?iune antivirala
Ac?iune analgezica
Ac?iunea analgezica a extractului de rostopasca implica mecanismele GABA-ergice din sistemul nervos ?i
a receptorilor pentru glicina.
Ac?iune antiinflamatoare
Ac?iune antimicrobiana
Ac?iune imunomodulatoare
Ac?iune antispastica
Ac?iune coleretica

Indica?ii terapeutice:

Acnee, afec?iuni hepato-biliare, afec?iuni digestive, afec?iuni intestinale, afec?iunile splinei, angina
pectorala, angiocolite, artrita, astm bronhic, arterioscleroza cerebrala, atonie vezicala, bataturi,
blefarita, boli de ficat, boli de piele persistente, cataracta, catar bron?ic, cancer, cancerul pielii ?i tumori
exteriorizate, calculoza biliara, cefalee, chelie, cheratita, chisturi, chist ovarian, ciroza hepatica,
colecistita, colesterol crescut, colici biliare, constipa?ie atona, dischinezie biliara, dispepsie, dureri de
ficat, eczeme infec?ioase, epidermofi?ie, faringita, febra intermitenta, fibrom uterin, fistule, gastrita,
grea?a, guta, hepatita cronica, hepatita virala (A, B, C), herpes rebel bucal ?i genital, hipertensiune
arteriala, hipermetropie, hirsutism, icter, indigestie, infec?ii cronicizate ale pielii, infec?ii genitale (cu
papiloma-candidatrichomonas), infec?ii n gt, infec?ii intestinale, inflama?ii cronice ale ochilor,
inflama?ii intestinale, insomnie, insuficien?a cardiaca, isterie, laringita, lipomatoza, litiaze biliare, lupus,
migrena, migrena biliara, negi, nelini?te, nevroze, ochi obosi?i, panari?iu, pancreatita, parazitoze
intestinale, pete pe cornee, pilozitate excesiva, psoriazis, rani infectate, reumatism, spasme
intestinale,tahicardie, tuberculoza, tumori exteriorizate, tuse spastica sau convulsiva, ulcer duodenal,
ulcer varicos (plagi atone, vechi), ulcera?ii cronice ale ochilor, vegeta?ii veneriene. [3]

Precau?ii ?i contraindica?ii

Supradozarea poate provoca gastroenterita, tuse, probleme respiratorii, spasme digestive. Dozele mari
pot provoca paralizie temporara ?i tulburari cardiace.
Dryopteris filix-mas

Dryopteris filix-mas, feriga comuna, este o feriga cu nal?imea de 1,20 m. Rizomul este orizontal avnd
dimensiuni de la 10 la 20 cm. Radacinile sunt adventive, sub?iri ?i numeroase

Aspidium filix-mas [1]
Feriga este o planta ierbacee, vivace, avand in pamant un rizom gros de cca 1-2 cm si lung pana la 30 cm,
tarator si acoperit cu partile imbatranite ale petiolurilor frunzelor din anii trecuti. Ei sunt de culoare
bruna spre negru, arcuiti, insotiti de solzi membranosi. Din rizom pornesc radacini subtiri, negricioase. In
sectiune, rizomul si resturile de petiol sunt de culoare verde. Rizomul creste prin varful lui, care se
termina printr-un buchet de frunze. Primavara, frunzele sunt rasucite in forma de carje. Pe masura ce se
dezvolta, ele se desfac ajungand la o lungime de 50-140 cm si o latime de cca 25 cm. Petiolul este scurt
si acoperit pe toata lungimea lui cu solzi (scoame) brun-roscati. Frunzele sunt alungite avand de o parte
si de alta a nervurii principale numeroase foliole, de culoare verde inchis, care la randul lor sunt divizate
in aripioare (segmente) mai mici, dintate pe margini si cu varful rotunjit, niciodata ascutit. Incepand cu
luna iunie si pana in septembrie, pe spatele acestor aripioare, de-a lungul nervurii, se observa niste
puncte brune, ca de rugina. Privite cu lupa, ele au forma unui rinichi, formand gramajoare de sporangi
(sori) continand spori, cu ajutorul carora feriga se inmulteste. Sorii sunt acoperiti de o membrana glabra
numita indusiu. Feriga este o planta comuna ce creste prin padurile de munte in locuri umede si
umbrite.
Recoltarea[modificare]

Toamna, incepand din luna septembrie, se recolteaza rizomul impreuna cu resturile de petioluri ramase
din anii trecuti. Rizomul se poate recolta si primavara in momentul cand frunzele sunt inca in faza de
carje. Perioada de recoltare nu are influenta asupra valorii medicinale a produsului.

Mod de uscare[modificare]

Pentru uscare, rizomii nu se vor taia in lungime, deoarece substantele active in contact cu aerul se
distrug, iar rizomul capata o culoare bruna. Uscarea se face numai pe cale naturala. In cazul cand timpul
nu permite acest lucru, rizomii se pot usca si cu aer cald, la o temperatura de cel mult 35 grade C. Ei se
depoziteaza in locuri bine aerisite, curate si cat mai ferite de lumina. Din cca 3,5 lg rizomi proaspeti se
obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari[modificare]

Rizomii sunt folositi de catre industria chimico-farmaceutica pentru prepararea unor medicamente
contra teniei (panglicii).
Coada calului
Coada -Calului este o planta perena, erbacee, lipsita de frunze, cu doua feluri de tulpini. Primavara se
dezvolta tulpinile simple, brune, fertile (poarta in varf spice cu spori), inalte de 40 cm. Indata dupa
fructificare, aceste tulpini fertile putrezesc si in locul lor apar tulpini sterile de 60 cm, mai subtiri, verzi,
mult ramificate, avand ramurile laterale dispuse in verticile. Tulpinile sterile apar la inceputul verii. In
jurul nodurilor, tulpinile sterile au frunzulite solzoase, brune, in forma de guleras si niste ramurele
aciculare (ca frunzele de pin). Aceste ramurele sunt mai lungi la baza tulpinii si mai scurte spre varful ei,
dar nu sunt mai lungi decat distanta dintre noduri, ceea ce face planta in intregime sa aiba infatisarea
unui con. In pamant, are un rizom ce creste oblic, purtand la noduri radacini subtiri, precum niste
tubercule.

Principii active: Ulei volatil, bioxid de siliciu, saruri de potasiu, acid salicilic.

Actiune farmacologica: Bronhodilatator, antimicrobian, antiseptic urinar, remineralizant, diuretic,
expectorant.

ntrebuin?ari[modificare]
Coada-calului este folosita pentru vindecarea contuziilor (umflaturi, vnatai), cicatrizarea ranilor,
ulcerului varicos, bubelor, edemelor la picioare att de frecvente in climacterium, degeraturilor,
eczemelor, neurodermitelor, combaterea transpira?iei excesive a picioarelor. Deasemenea, datorita
ac?iunii diuretice a ceaiului, acesta este indicat n prevenirea calculozei renale (spala rinichii ?i caile
urinare). Medicul german Sebastian Kneipp, care a readus aceasta planta n medicina naturista n
Germania secolului XIX, recomanda aceasta planta ?i n tratamentul artrozei sub forma de ceai/elixir. n
zilele noastre, aceasta planta se regase?te n diverse preparate (nu doar marca dr. Kneipp) de tip ceai
pentru tratamentul reumatismului, tusei, rinichilor ?i purificare a sngelui.

Substan?e active: oxid salicic (5-7%), gluteolina, nicotina, palustrina ?i palustridina, fitosterina, beta-
sitosterol, acid malic, acid oxalic, gliceride ale acizilor stearic, linoleic, linolic, oleic, dimetil sulfone,
vitamina C, urme de ulei volatil, saruri de potasiu. Sporii contin acizii cu lant lung alfa, omega-
dicarboxilici, prezen?i n frac?iunea lipidica (sursa: v. legaturi externe). Principiile active din coada-calului
au ac?iune antimicrobiana, antiseptica, antiinflamatoare, maresc rezisten?a ?esutului conjunctiv,
activeaza circula?ia locala. Planta este indicata pentru uzul intern, sub forma de ceai cu ac?iune
diuretica, sau extern, sub forma de comprese ?i bai.
Lycopodium clavatur
Denumiri populare: piciorul lupului, cornatel, pedicuta, brnca ursului.
Descriere: Bradisorul este o planta trtoare, ce ajunge la peste 2 metri lungime si care nu are flori.
Aceasta este acoperita cu frunzulite mici, iar din loc n loc are ramuri cu formatiuni ca niste spice, n care
se formeaza numerosi spori. Bradisorul poate fi gasit n zone montane si subalpine, n special n paduri
de conifere. De la bradisor se recolteaza sporii, mpreuna cu spicele, care se usuca la soare si se scutura.
De asemenea se recolteaza si partile aeriene ale plantei, n lunile iulie-august.
Compozitia chimica: Bradisorul contine substante grase, celuloza, flavone si alcaloizi. Partile aeriene
contin de asemenea si anotina, clavatina si licopodina.
Actiune farmaceutica: Aceasta planta este utilizata ca diuretic, purgativ, pentru dermatite, eczeme si
calculi renali. Bradisorul este adjuvant si n tratamentul alcoolismului, a nicotinismului cronic si a
psoriazisului.
Efecte adverse: Consumul excesiv de bradisor poate cauza spasme intestinale.
Cornul Secarei
Cornul secarei (Claviceps purpurea) este o ciuperca fitoparazita din familia Clavicipitaceae, genul
Claviceps, ai carei sclero?i paraziteaza diferite cereale, mai ales secara. Termenul este folosit cu mai
multe sensuri, toate n legatura cu ciuperca parazita: pentru a denumi ciuperca parazita, Claviceps
purpurea; pentru a denumi sclero?ii[1] acesteia, ?i pentru a denumi boala parazitara respectiva a
secarei. Pentru secara parazitata se folose?te ?i denumirea de secara cornuta.
Sclero?ii[2] ciupercii pot ajunge n produsele de panifica?ie prin folosirea fainii ob?inute din macinarea
unor boabe parazitate. Datorita con?inutului ridicat de alcaloizi[3] toxici din cornul secarei (ergotamina,
ergotinina etc.), consumul prelungit de cereale contaminate provoaca o intoxica?ie cronica grava,
numita ergotism[4] sau focul sfntului Anton. De aceea propor?ia maxima admisa este de 0,1% n grul
alimentar ?i 0,05% n faina.

Proprieta?i fizico-chimice[modificare]

Solubilitate: alcaloizii de tipul ergometrinei sunt substan?e solubile n apa spre deosebire de alcaloizii
peptidici, solubili doar n solven?i apolari (eter).
Stabilitate: cele mai stabile combina?ii sunt cele care includ acidul metansulfonic (mesila?i).
Izomerie: o proprietate interesanta ?i care poate fi utilizata n anumite scopuri (extrac?ie, dozare), este
transformarea izomerilor dextro - n izomeri levo, sub ac?iunea acizilor foarte slabi (acid acetic). Sub
ac?iunea alcalilor are loc de asemenea transformarea inversa levo - n dextro.

Efecte farmacologice:
n general, alcaloizii naturali cresc activitatea uterului gravid. La administrarea de doze mici, are loc
cre?terea frecven?ei ?i for?ei contrac?ie, urmate de o relaxare. Pe masura cre?terii dozei, contrac?iile
devin tot mai puternice, mai dese ?i de durata mai lunga, efectul fiind sus?inerea contrac?iilor. Datorita
acestor efecte, alcaloizii pot fi utiliza?i postpartum pentru oprirea sngerarilor ?i pentru men?inerea
contrac?iilor.
Efecte asupra aparatului cardiovascular[modificare]
Dintre alcaloizii ergotului, ergotamina are efect arteroconstrictor ?i venoconstrictor. Deriva?ii
hidrogena?i ai ergotoxinei determina hipotensiune arteriala. Cre?terea rapida a concentra?iei
plasmatice dupa administrarea injectabila a ergotaminei ?i a dihidroergotaminei, duce la o cre?tere la fel
de rapida a presiunii sanguine, presiune care revine la normal dupa cteva ore; acest efect se datoreaza
ac?iunii asupra receptorilor a2 adrenergici.
Efecte asupra uterului[modificare]
Dintre to?i alcaloizii naturali care au efect asupra uterului, ergometrina este mult mai activa ?i mai pu?in
toxica comparativ cu ergotamina. Ergometrina ?i derivatul sau metilat - metilergometrina - sunt utiliza?i
cel mai des n obstetrica. Ele sunt rapid absorbite chiar ?i prin administrare orala, vrful plasmatic maxim
nregistrndu-se ntre 60-90 minute, timpul de njumata?ire fiind de circa 2 ore (ergometrina). Efectul
asupra uterului gravid se observa dupa 10 minute, n cazul administrarii orale.
Efecte n Boala Parkinson[modificare]
Datorita similarita?ii nucleului ergolinic cu o serie de neurotransmi?atori (adrenalina, dopamina,
serotonina), anumi?i deriva?i semisintetici ?i sintetici ai alcaloizilor din ergot sunt folosi?i pentru
tratarea anumitor simptome ale bolii Parkinson.

Toxicologia:
Acesta se datoreaza efectelor vasoconstrictoare ?i halucinogene ale substan?elor farmacologic active
din ergot, avnd 2 forme de manifestare:
Forma gangrenoasa: arsuri la nivelul extremita?ilor, cianoza membrelor ?i desprinderea carnii de pe
oase, fara sngerare.
Forma convulsivanta: debut cu senza?ie de sete foarte accentuata, halucina?ii (intoxica?ii au
comportament de pasari), contrac?ii musculare dureroase.
Con?inutul n alcaloizi[modificare]
Este n general de 0,2% din greutatea uscata, dar poate atinge ?i 1% din greutatea uscata a ergo?ilor. n
aceste condi?ii, consumarea a 5 10 g de ergo?i poate avea efecte letale. De aceea, exista reglementari
care definesc gradul de pericol al substan?elor care con?in ergo?i. Aceste norme se exprima n general n
(%) pentru cereale ?i n g alcaloizi totali pe kilogram pentru alimente. n general, toxicologii considera
ca doza zilnica maxima care nu duce la efecte toxice pentru oameni este de 0,1 mg/kg corp. Uneori acest
prag este definit ca nivel fara efect toxic. Pentru cerealele se accepta n general un con?inut de 0,1 n
cazul utilizarii lor pentru furaje. Pentru cerealele utilizate pentru panifica?ie, normele Uniunii Europene
indica o valoare maxima de 0,05% Aceste valori ar corespunde unor praguri ale con?inutului total de
alcaloizi de 2.000 g/kg respectiv 1.000 g/kg, de?i aceste valori nu sunt nca precizate n reglementarile
n vigoare
Anemone ranunculoides
Pastita galbena este o planta erbacee perena, apartine familiei Ranunculaceae si este foarte
asemanatoare cu Anemone nemorosa, floarea-Pastelui. Creste in aceleasi locuri drenate dar umede, se
inmulteste tot prin rizomi si, la fel ca A. nemorosa, la inceputul verii trece in stare de repaus. Diferenta
intre ele este ca pastita galbena are florile de culoare galbena si creste putin mai inalta, aproximativ 20-
25 cm. Infloreste in martie-mai, florile au de regula 5 sepale si multiple stamine, iar pe tulpina solitara
pot sa apara si 2 flori, rar mai multe. Sub floare, pe tulpina, exista acelasi involucru format din 3 bractee.
Frunzele adevarate pornesc direct din rizom.

Descrierea plantei

La baza acestei plante se gasesc 3 bractee sesile (fara pe?iol), care sunt palmat-sectate. n ceea ce
prive?te floarea, aceasta este hermafrodita (bisexuata) cu simetrie actinomorfa sau radiara, prezentnd
un nveli? simplu. Perigonul este petaloid alcatuit din 5 tepale libere (dialitepal); androceul florii este
dialistemon, fiind alcatuit din numeroase stamine libere. Gineceul este apocarp, aflat n pozi?ie
superioara fa?a de receptacul ?i compus din numeroase carpele libere, care dau na?tere la fructul
"polinucula".
Acontium tauricum
Aconitum tauricum - Omagul
Produsul vegetal este constituit din radacinile tuberizate recoltate de la speciile Aconitum tauricum
Wulf. ?i Acomitum callybotryon Rchb. din familia Ranunculaceae, denumita popular omag.
Denumirea genului se refera la toxicitatea acestor plante: Aconitum provine de la cuvntul grecesc
aconitum care nseamna fara praf ?i se refera la o victorie u?oara n nfrngerile dintre gladiatori n
care nvingatorul termina lupta n picioare, fara sa fi cazut ?i fara a se murdari cu rumegu?ul care
acoperea arena.
Specia este raspndita n zonele montane din vestul Europei pna n Mun?ii Himalaya.

Omagul este o planta perena, cu frunze alterne, penat-sectate ?i flori grupate n raceme.
Produsul vegetal (Aconiti tuber) se prezinta sub forma unor fragmente conice, alungite, dure, cu
surafa?a zbrcita n urma uscarii. La capatul superior prezinta un mugure ?i resturi ale tulpinilor aeriene.
Capatul ascu?it este, de obicei retezat la condi?ionare. Culoare este brun-negricioasa la exterior ?i alba
la interior.
Gustul este dulceag, apoi iute ?i irritant, urmat de o senza?ie de amor?eala a limbii. Nu prezinta miros.

Compozi?ie chimica:
-alcaloizi norditerpenici de tip licoctonina
-aconitina alcaloidul principal
-hipaconitina, pseudaconitina, licaconitina, napelina, neopelina.

Ac?iune
-aconitina ac?ioneaza n prima faza, prin excitarea termina?iilor nervoase periferice ?i a centrilor
nervoase periferice din creier ?i maduva, iar apoi prin deprimarea marcanta a acestora; ca urmare, n
doze terapeutice, aconitina ?i preparatele din Aconiti tuber stimuleaza respira?ia;
-proprieta?i hipotermizante ?i antinevralgice.

Mod de utilizare:
-sub forma de tinctura: Tinctura Aconiti

Indica?ii:
-intern: preparatele din Aconiti tuber se administreaza n gripa, afec?iuni respiratorii (tuse, pneumonie,
laringita).
-extern: n nervralgia de trigemn, nevralgii intercostale, crize de sciatica

Toxicitate:
-aconitina este alcaloidul cel mai toxic; 1 mg de aconitina, respectiv 10 g Aconiti tuber reprezinta dozele
letale pentru un adult; din cauza toxicita?ii Tinctura Aconiti nu se administreaza ca atare; ea intra n
compozi?ia unor preparate medicamentoase utilizate n tratamentul unor afec?iuni respiratorii.
Part 2
acontium tauricum. familia ranunculaceae.
Fisa botanica
Denumiri populare - marul-lupului, foaie, remf, omag albastru.
Caracteristici - planta erbacee, toxica, intalnita la noi in tara in tot lantul carpatic, in zona alpina si
subalpina. Radacina - tuberul - este carnoasa si ingrosata, iar tulpina poate atinge o inaltime de pana la
un metru. Frunzele sunt divizate iar florile, de culoare violet inchis, formeaza un fel de ciorchine lung de
10-20 cm. Infloreste in perioada iunie - august. Fructele contin seminte negre, lucioase.
Demn de retinut - este foarte otravitoare, mai ales radacina si semintele, de fapt, este una dintre cele
mai otravitoare specii de plante din Europa Centrala. Este planta ocrotita.
Intrebuintari medicale
Compusi importanti - alcaloizi de tip aconitinic
Fitoterapie - tinctura de omag, preparata din frunze, alcool si apa distilata, are actiune antistatica,
antivirala, imunomodulatoare, imunostimulatoare, antitumorala, cicatrizanta.
Se recomanda ca adjuvant extern in - infectii virale ale pielii, vegeatatii veneriene, negi, herpes,
leucoree, acnee, impetigo, tumori externe.
Homeopatie - Aconitum - un remediu homeopat important, se administreaza in caz de: febra, nevralgii
(de trigemen), sciatica si raceli.