Arnica - planta care alina trupul si sufletul Daca poteci serpuitoare de munte te poarta in drumetii la inaltimi de peste 1100

de metri, poti avea privilegiul sa intalnesti, in locuri binecuvantate, o planta minunata. si aceasta atat pentru frumusetea ei, cat si pentru puterile tamaduitoare. In palcuri izolate sau in pajisti intinse uneori, aceste flori de un auriu intens, uneori spre portocaliu - soare prelins prin iarba - te ademenesc cu vraja lor si parca nu te mai lasi dus de acolo! In vechime proprietatile lor erau cunoscute numai de mesteri vindecatori, care le culegeau cu sfintenie, in momente de ei stiute, pentru a le spori puterea tamaduitoare. Este o planta mai rara, desi disparitia ei nu se datoreaza recoltarii excesive, ci poluarii care o impinge sa urce din ce in ce mai sus spre zonele curate de munte. Acesta poate fi un indiciu al rezonantei sale cu starea de puritate, pe care o induce in fiinta prin ample si profunde procese de reechilibrare. Arnica este o specie ierboasa de 30-40 cm inaltime, cu flori mari (uneori pot fi 3-4 pe o tulpina), frumoase, ce se aseamana cu o floarea soarelui in miniatura. Creste pe fanetele si pajistile alpine, fiindu-i necesare multa lumina si umiditate. In anii secetosi infloreste mult mai putin abundent. Frunzele au o forma oval alungita si sunt acoperite cu peri scurti si aspri, care se gasesc si pe tulpinile florifere (unde au o culoare rosietica). Infloreste, functie de zona, in toata perioada in care Soarele e la maximum: lunile iunie - august. Este intalnita in Europa, Asia si America de Nord. In scop terapeutic se recolteaza numai florile (aceasta si pentru supravietuirea speciei), desi in alte tari se utilizeaza iarba si mai ales radacinile. De altfel, biologii au fundamentat tehnologia prin care aceasta valoroasa planta medicinala sa poata fi extinsa si in culturi. Recoltarea se face dupa ce s-a ridicat roua, in intervalul orar 11:00-13:00. Floarea contine multa apa si uleiuri volatile, ceea ce ii confera un miros patrunzator, dar placut, inconfundabil. Datorita substantelor balsamice continute, culesul este o placere si pentru pielea mainilor, care este catifelata astfel in mod natural si pastreaza aceste calitati de moale, fin si elastic cateva zile dupa aceea. Prin uscare naturala, din pacate, se pierd foarte multe din proprietatile sale intrucat floarea isi continua procesul de maturizare si consuma rezervele, rezultand in final un puf mult mai sarac in proprietati terapeutice. De aceea se recomanda realizarea unor preparate (tinctura sau macerat in ulei) la scurt timp dupa recoltare (cateva ore). Compozitie chimica: In urma studiilor biochimice realizate, au fost identificate peste 70 de substante din care mai mult de jumatate biologic active (principii active cu actiune biologica recunoscuta). Arnica are un continut bogat in ulei volatil - pana la 3,8%, puternic influentat de conditiile concrete de clima si sol. Mai contine: - alcooli triterpenici: arnidiol, arnisterina, feradiol; - carotinoide: heleniena; - pigmenti galbeni (pana la 4%): arnicina; - acizi: cafeic, fumaric, succinic;

- inulina; - timol etc. Actiuni terapeutice: ATENTIE! Planta prezinta toxicitate peste dozele indicate: 1 g de pulbere pe zi, 3 lingurite de tinctura sau o ceasca de macerat la rece pe zi. De asemenea, nu este indicata in uz intern copiilor sub 3 ani, femeilor gravide, iar extern celor care au piele foarte sensibila (usor iritabila). In uz intern: - antibiotic puternic; - antidepresiv; - antifebril; - antiinfectios urinar si respirator; - antisclerozant cerebral; - diuretic si hipotensiv; - imunostimulent general; - tonic cardiac si nervos; - vasodilatator coronarian. In uz extern: - antiseptic si cicatrizant puternic; - balsamic; - favorizeaza consolidarea ligamentelor si a oaselor; - rubefiant mediu (activeaza local circulatia sanguina). Indicatii: ATENTIE! Planta prezinta toxicitate peste dozele indicate: 1 g de pulbere pe zi, 3 lingurite de tinctura sau o ceasca de macerat la rece pe zi. De asemenea, nu este indicata in uz intern copiilor sub 3 ani, femeilor gravide, iar extern celor care au piele foarte sensibila (usor iritabila). In uz intern: Arnica este cunoscuta, mai ales in homeopatie, ca planta "antisoc". Aceasta intrucat ea absoarbe socurile aparute in urma unor traumatisme fizice sau emotionale, mai ales daca este administrata la scurt timp dupa producerea socului. Se recomanda un varf de cutit de pulbere (0,5 g), de 3-4 ori pe zi. - in amigdalita, bronsita, guturai, viroza pulmonara: pulbere de planta sau tinctura, 50 de picaturi diluate in jumatate de pahar de apa, de 4 ori pe zi; se poate realiza si gargara cu macerat la rece din planta; - afectiuni renourinare - cistita, nefrita, pielonefrita: pulbere sau tinctura, asociat si cu alte plante; - hipertensiune, angina pectorala, insuficienta coronariana (mareste viteza de circulatie a sangelui in vasele coronare): 0,25-0,5 g pulbere de 3 ori pe zi; - paralizie, semipareza, accident vascular: 0,25-0,5 g pulbere de 3 ori pe zi - se poate asocia cu plantele rozmarin, salvie, maghiran si branca-ursului sau tinctura, 2 lingurite pe zi, dimineata si seara; - depresie psihica, nevroze: 0,25-0,5 g pulbere de 3 ori pe zi; - insomnie, cosmaruri (si pe fond traumatic), palpitatii: un varf de cutit de pulbere, seara, combinata eventual cu aceeasi cantitate de pulbere de valeriana.

In uz extern: Se utilizeaza mai ales cataplasmele cu arnica, accelerand foarte mult procesele de reducere a inflamatiilor si de regenerare a tesuturilor. Se aplica in: - luxatii, entorse, intinderi musculare; - contuzii; - rani (si cele care se vindeca greu), rani aparute la persoanele imobilizate mult timp la pat; - cicatrici inestetice, cicatrici cheloide, cancer de piele (adjuvant). Uleiul obtinut prin macerarea florilor proaspete intr-un ulei vegetal presat la rece (spre exemplu de masline) este un foarte bun ulei de masaj, atat terapeutic (rigiditate articulara, reumatism, dureri musculare etc.) cat si de intretinere, mai ales pentru persoanele cu o constitutie mai fragila sau care prezinta tendinte accentuate de uscare a pielii. Confera o deosebita stare de tonus, protectie si elasticitate articulara si musculara. ATENTIE! Planta prezinta toxicitate peste dozele indicate: 1 g de pulbere pe zi, 3 lingurite de tinctura sau o ceasca de macerat la rece pe zi. De asemenea, nu este indicata in uz intern copiilor sub 3 ani, femeilor gravide, iar extern celor care au piele foarte sensibila (usor iritabila).

Afinele: "insulina verde" pentru diabetici

"Preparatele din afine - extract, tinctura, ceai - sunt indicate mai ales persoanelor cu diabet non-insulino-dependent, insa este de ajutor si celor dependenti de insulina. Tot ce trebuie sa stie o persoana care sufera de diabet este ca aceste remedii naturiste sunt adjuvante, decinu inlocuiesc tratamentul medicamentos recomandat de catre medicul specialist", a declarat medicul nutritionist-biolog, Livia Nena. Deoarece ceaiul de afine nu este un medicament, ci un adaos nutritiv, medicii specialisti nu recomanda persoanelor cu diabet un tratament bazat pe plante medicinale, deoarece "este periculos sa ai un pacient cu glicemia ridicata, iar tu ca medic sa astepti sa isi faca efectul ceaiul de afine". Ce substante contin afinele? "Fructele sunt bogate in antioxidanti, acid elagic, fribre, vitamina A, B, C, E etc, tanin, ericolina, flavonoizi, pectine, mirtilina, zaharuri, acizi organici (citric, malic, oxalic, succinic, lactic), glucochinina, anticianina. Frunzele de afin contin: tanin, arbutina, hidrochinona, mirtilina, neomirtilina, flavonoizi", a precizat medicul biolog, Livia Nena. In scopuri medicale sunt folosite atat fructele cat si frunzele arbustului.

Datorita continutului de tanin, frunzele si fructele acestui arbust au proprietatiastrigente si sunt un bun antibiotic, modificand favorabil flora patogena intestinala si antidiareica. De asemenea, au proprietati hipoglicemiante si antihelmintice, adica distrug viermii intestinali. Glucochinina este un compus regasit in fructele de afin despre care cercetatorii considera ca reduce nivelul de zahar din vasele de sange, si prin urmare, reduce dependenta de insulina. Afinul contine vitamina A si C care in combinatie cu pigmentul antocianina imbunatatesc acuitatea vizuala, circulatia sangelui la nivelul ochilor si la nivelul sistemului nervos si pot preveni sau ajuta la tratarea unor boli de ochi precum retinitapigmentoasa, glaucomul, miopia etc. "De asemena, antocianinele ajuta la protejarea tesuturilor retinei impotriva radicalilor liberi", a specificat medicul biolog. Flavonoidele protejeaza peretii vaselor sangvine, imbunatatesc circulatia cardiovasculara si maresc acuitatea vizuala. Mirtilina si neomirtilina au actiune hipoglicemianta, determinand o hipergeneza la nivelul celulelor beta. Astfel, in formele usoare de diabet se poate asocia cuinsulinoterapia, determinand reducerea cantitatii de insulina injectabila. Proprietati teraputice ale afinelor 1. Hipoglicemiant "Afinul este recomandat persoanelor cu diabet, deoarece scade concentratia de zahar din sange, dar si in caz de guta, enterocolita, parazitoze intestinale, infectii urinare, diuretic, dar si in reumatism, afectiuni dermatologice, tulburari ale circulatiei periferice, eczeme sau ulceratii cronice", a declarat medicul biolog Livia Nena. "In acest caz, se tine un tratament timp de 40 zile cu 2 cani de ceai, consumate zilnic. Ceaiul trebuie pregatiti din frunze de afin, o lingurita de frunze la o cana de apa fiarta", a adaugat medicu biolog. 2. Vindeca ranile Datorita continutului de flavonoizi afinele ajuta la sinteza vitaminei C, folosita de catre organism pentru obtinerea colagenului, o molecuta ce intra in alcatuirea unor tesuturi. Astfel, afinele ajuta la regenerarea tesuturilor si accelereaza vindecarea bolilor. 3. Antihemoragic Prin actiunile de la nivelul peretilor vaselor de sange, afinele refac elasticitatea peretilor vasculari si ajuta la prevenirea infarctului miocardic.

4. Acuitatea vizuala Sporesc acuitatea vizuala, mai ales pe timp de noapte, regenereaza retina si imbunatateste circulatia sangelui la nivelul ochilor si la nivelul sistemului nervos si pot preveni sau ajuta la tratarea unor afectiuni ale ochiului precum: glaucomul sau miopia. Aceste efecte pozitive sunt datorate antocianinelor, care protejeaza tesuturile retinei impotriva radicalilor liberi. 5. Remediu pentru indigestie In acest scop sunt indicate fructele de afine, ce pot fi folosite sub forma de ceai, dulceata sau suc de afine. Ceaiul din fructe uscate si frunze poate fi folosit cu succes in infectiile gastrointestinale. Dulceata de afine trebuie introdusa in alimentatia copiilor deoarece ii fereste de rahitism si le fortifica sistemul respirator, dupa afectiuni precum bronsita sau tuse convulsiva. Mod de folosire Ceai Ceaiul trebuie preparat atat din frunze de afin cat si din fructe uscate. In cazul persoanelor cu diabet sau persoanelor obeze sunt indicate doua cani de ceai in fiecare zi. Totodata, in cazul acestor persoane dar si celor care sufera de diaree este obligatoriu ca ceaiul sa fie consmat neindulcit. Infuzia Se obtine din 2 lingurite de frunze uscate la o jumatate de litru de apa clocotica. Pot fi consumate mai multe cani de infuzie in fiecare zi, insa sa nu se depaseasca un litru pe zi. Decoct Acesta se obine prin fierberea unei cantitati egale de fructe si frunze de afin. Decoctul are proprietati astringente si antibiotice, astfel, poate fi folosit pentru ameliorarea afectiunilor gastrontestinale (enterite si diaree). Extern, se recomanda sub forma de gargara in faringite, afte, stomatite si comprese pentru hemoroizi si eczeme. FRUCTELE DE AFIN: Actiune :astringent datorita taninului, util in diaree, antiseptic,bactericid si bacteriostatic datorita arbutinei, hidrochinonei, antidiabetic, antiparazitar (eficient in oxiuroze ), antibiotic in special in infectiile tractului urinar, protector al peretilor vasculari prin continutul in flavonoide, glucochinina, antocianine ajuta la prevenirea sau tratarea unor afectiuni precum: varice, fragilitate vasculara, tromboflebite, angina pectorala, insuficienta circulatorie cerebrala (scade permeabilitatea, creste rezistenta capilara), datorita taninurilor are actiune vasocostrictoare, faorizeaza intoarcerea venoasa, protector contra radiatiilor ionizante (antocianina are un efect antioxidant si

totodata absoarbe radiatiile UV ) ,datorita mirtilinei care este considerata insulina vegetala afinele atat frunzele cat si fructul au efecte hipoglicemiante ( de asemeni glucochinona care se gaseste si in struguri, zmeura, fragi, capsuni, mure, smochine , reduce nivelul seric al zaharului ). Cercetatori au obtinut efecte favorabile pentru folosirea afinelor in cazul pierderilor de memorie pe termen scurt care apar in procesul de imbatranire ( ajuta in lupta impotriva bolii Alzheimer ) si totodata ajuta la reducerea oboselii oculare si la vederea nocturna; reduc activitatea elastolitica, crescuta in diabet prevenind microangiopatia diabetica. Tratamentul alternativ al tromboflebitei Tratamentul alternativ :Gemoterapie+ homeopatie+reflexoterapie+apifitoterapie, dar numai sub control medical. Gemoterapicele utilizate in tromboflebita sunt: Alnus glutinosa,Cercis siliquastrum,Citrus limonum,Cornus sanguinea,Ginkgo biloba,Prunus amygdalus,Sorbus domestica,Castanea vesca,Aesculus hippocastanum,Juglans regia. Remediile homeopate utilizate: Aconitum napellus:cand durerea este acuta si asociata cu oboseala aparuta dupa munca sau plimbari indelungate. Arnica montana: Remediul care ajuta in caz de traumatismintr-o zona cu varice. Belladona atropa:cand zona afectata este fierbinte ,rosie ,sensibila si infectata. Pulsatilla nigricans:asociere cu vene varicoase,pacientul e lipsit de sete si nu tolereaza caldura. Hamamelis virginica:ulcere varicoase cronice,dereglari venoase cu inflamare dureroasa cu senzatie de arsura. Aesculus hippocastanum:in dereglari venoase cronice. Reflexologia are in vedere efectuarea unui masaj usor cu ajutorul unui unguent cu tropism venos ce are in componenta iedera( Hedera helix),castan salbatic, ardei iute .Se stimuleaza zonele reflexe corespunzatoare: ficat,intestin gros, inima,suprarenale,hipofiza,tiroida,pancreas. Fitoterapia Plantele medicinale ce pot fi folosite sunt:arnica,castanul salbatic,coada soricelului,ghimpele,macesul,musetelul,nalba mare,paducelul,salcia,tataneasa,troscotul. Ceaiuri recomandate:Rp1.castan salbatic(15 g)+salcie(15g)+coada soricelului(15 g) +troscot(15g)-se beau 3 cani /zi 18 zile.

Rp2.castan salbatic(scoarta)+musetel(flori)+arnica(flori)+nalba mare(frunze) +tataneasa(radacina).Se beau 3 cani /zi. Staza sanguina simbolizeaza psihologia acestor persoane: inclinatie spre staza mentinere,complacere in anumite situatii si stari.Este o patologie cu dominanta de apa,atasamentul fiind elementul dominant din punct de vedere emotional (Plante de Leac pentru tamaduirea sufletului-autor Dr.Dragos Dorin). Planeta guvernatoare a sistemului venos este Venus care contureaza profilul persoanelor ce dezvolta probleme la nivelul sistemului venos: atasamentul,complacerea,evitarea controverselor,a transformarilor,dorinta de confort si convietuire pasnica intr-un context stabil. Ceaiuri utile in caz de tromboflebita Dna Elena Banea, din Botosani, ne scrie ca, de mai multi ani, sufera de tromboflebita si ne intreaba ce fel de ceaiuri ar putea sa bea pentru ca macar sa-si amelioreze boala. Dna Banea, tromboflebita sau boala tromboembolica este un proces mixt de inflamatie a peretelui venos si de coagulare intravasculara. Procesul incepe, de obicei, in venele talpii piciorului si se intinde la venele principale ale gambei. In primul rind este recomandat un regim alimentar bogat in ceapa, care impiedica tromboza formarea de cheaguri de singe in vase. Pentru retete de ceaiuri care v-ar putea ajuta sa ameliorati boala, in unele cazuri mai usoare existind chiar sperante de vindecare, ne-am adresat dlui prof. univ. dr. Constantin Milica, specialist in fitoterapie, coordonatorul Centrului Aroma, din cadrul Universitatii Agronomice Iasi: scoarta de castan salbatic, coaja de salcie, coada soricelului si troscot, cite 15 g din fiecare; flori de castan, flori de arnica, fructe de scorus de munte, flori de paducel si fructe de maces, cite 15 g din fiecare; scoarta de castan salbatic, flori de castan salbatic, flori de musetel, flori de arnica, frunze de nalba mare si radacina de tataneasa, cite 10 g din fiecare. Se prepara infuzii sau decocturi din 3 lingurite amestec la 0,5 l apa si se beau cite 3 cesti pe zi. (C.Iacob) 2. Ceaiul de nalba cu miere( ERNST GUNTER) 3. Sorbiti pe parcursul zilei cate o lingurita de de apa pura( filtrata)- de mai multe ori. 4. Aplicati pe zonele inflamate: COMPRESE CU OTET, COMPRESE CU LAPTE BATUT( SAU BRANZA DE VACI)- 3-4 ORI PE ZI. Daca sunt afectate venele picioarelor, bandajati picioarele de la calcai in sus si faceti multe exercitii. 5. Pentru varice si flebita, Dr. D. C. JARVIS. recomanda, compresele cu otet de mere, ca si consumul a 2 lingurite de otet de mere-intr-un pahar de apa, de 2 ori pe zi. ATENTIONARE SPECIALA: TRATAMENTUL FLEBITELOR , TROMBOFLEBITELOR, ESTE O URGENTA MEDICALA. CERETI AVIZUL MEDICULUI!

Rezultate bune da produsul natural HRI vitalion care se gaseste la farmacii naturiste.

Regimurile alimentare in bolile cardio-vasculare si hipertensiunea arteriala

In aceste afectiuni, regimul alimentar va fi sarac in sare (hiposodat), cu proteine limitate la 60-80 g/zi si cu continut redus de glucide (fainoase, dulciuri) si grasimi, mai ales cele de origine animala. Se vor prefera mesele cu volum redus, dar mai dese si se vor evita alimentele greu digerabile, ca si cele care au fost supuse unei pregatiri prea laborioase. Intrucat regimul hiposodat (1,5-3 g/zi) este greu de suportat, se va evita monotonia alimentatiei, prezentandu-se o gama cat mai bogata de preparate, asezonate din plin cu condimentele permise, pentru a evita sau masca lipsa sarii. Sunt permise urmatoarele alimente:

laptele degresat, branza de vaci, casul slab, nesarat, urda dulce, telemea de vaca desarata; carnea de vita, pui, gaina, curcan, in cantitate limitata (150-200 g/zi) si numai de 3-4 ori pe saptamana. Carnea se va da fiarta, ca rasol, sau fripta; pestele slab de rau (lin, salau, stiuca, crap de primavara, etc.), fiert ca rasol, fript sau copt in pergament; ouale se vor da in cantitate limitata, numai in preparate (4-5 oua/saptamana); grasimi: unt nesarat, smantana, frisca, ulei vegetal (floarea soarelui, soia, porumb), margarina nesarata. Cantitatea totala de grasimi din alimentatie va reprezenta cel mult 1/2 din cea a individului sanatos; painea alba sau intermediara, fara sare, sau cu sare redusa, de preferat veche de o zi; fainoasele, in cantitate limitata (gris, orez, paste fainoase, fulgi de ovaz, mamaliguta pripita) fierte, cu sarea mult redusa; fructele sunt permise toate si sub orice forma: crude, coapte, pireuri, compoturi, gelatine, rase pe razatoare, sucuri de fructe; legumele permise vor fi cele sarace in sodiu si celuloza (morcovi, dovlecei, fasole verde, salata verde, ardei, vinete), evitand varza, telina, spanacul, leguminoasele uscate, ridichile de iarna, sfecla. Legumele se vor da rase marunt, ca salate, fierte ca soteuri, budinci de legume fierte "a la grecque"; dulciurile permise sunt numai cele preparate fara sare, bicarbonat de sodiu sau praf de copt. Sunt permise: aluatul de tarta, de ecler, gelatine, miere, marmelade si gemuri preparate in casa (fara conservant), peltea; bauturi: in limitele lichidelor permise, sub forma de ceaiuri de plante, sucuri de fructe si legume, lapte simplu, degresat, lapte amestecat cu ceai sau cafea de orz (malt), lapte batut, iaurt;

condimentele permise sunt aromatele: patrunjelul, tarhonul, mararul, leusteanul, dafinul, cimbrul, zeama de lamaie, sifonul; supe: supe din legumele permise, supe-creme ingrosate cu fainoase, supe de cereale, supe de fructe, dar in cantitati limitate; sosuri: cele preparate dietetic din legume, sos alb, sos de smantana, sos de caramel, etc. Sunt interzise urmatoarele alimente: branzeturile grase, fermentate, sarate (cascaval, branzaturi topite, telemea nesarata); carnea grasa de porc, gasca, rata, vanat, organe, mezeluri, carne conservata cu sare, conservele de carne, pestele sarat, afumat sau gras (de mare); painea neagra, cu sare, fainoasele preparate cu bicarbonat de sodiu sau sare; grasimi: slanina, untura, untul sarat, margarina sarata, grasimi prajite sau in cantitati mari; legumele bogate in sodiu sau celuloza ca: telina, spanacul, varza creata, sfecla, usturoiul, redicile, gogosarii murati, varza murata cu sare, varza de Bruxelles, conopida, leguminoasele uscate; fructele oleaginoase: nuci, alune, migdale etc; dulciurile preparate cu bicarbonat, cu aluat dospit, cu unt si cu galbenus de ou in cantitate crescuta; bauturile alcoolice sub orice forma, cafeaua, ceaiul tare, apele minerale, clorurosodice; supele de carne; sosurile preparate cu zeama de oase sau carne, cele cu rantasuri, cu usturoi, maioneza cu mustar; condimentele iuti: boiaua, piperul, mustarul cu sare, ceapa, usturoiul, hreanul; se va interzice fumatul. Nu se vor consuma lichide in timpul mesei si nu se vor bea bauturi prea reci. Masa de seara se va servi cu cel putin 2-3 ore inainte de culcare. Informatiile au fost preluate din cartea "Dietoterapie. Practica. 800 de retete culinare", de Laurentiu Cernaianu, Bucuresti, Editura All, 2002, www.all.ro