PELINUL

Pelinul este o plantă perenă, ierboasă.

Poate atinge o înălțime de 1 - 1,2 m.
Frunzele bazale sunt tripenat sectate, cu o
lungime de până la 20 cm, iar cele
tulpinale, cu lungimi nu mai mari de 10
cm, se simplifică treptat spre vârf. Florile
sunt galbene pal și foarte mirositoare.
Înflorește în perioada iulie-septembrie.
Fructul este o achenă. Este răspândit în
Eurasia și Orientul Mijlociu, crescând în
special pe terenuri necultivate. Pelinul
alb(Artemisia absinthium) sau popular
“pelinul de mai”plantă erbacee, perena cu
frunze compuse,păroase,spintecate, verzi-
cenușii pe față, argintii-cenușii pe dos și cu
flori galbene, aromate, grupate în capitule
mici E răspândit în Europa, Asia și Africa,
înalt de 60–120 cm.
 Uz medicinal
Pelinul: are numeroase utilizări în medicina umană și veterinară de la noi și
din alte țări: excitant al secrețiilor gastrice,antiinflamator al mucoaselor
gastro-intestinale, antihelmintic, antidiareic, laxativ, în hipotonie gastrică
etc. Printre cele mai importante proprietăți terapeutice pe care pelinul alb le
prezintă, pe care fitoterapeuții le enumeră sunt: proprietăți dezinfectante,
diuretice, depurative, laxative, vermifuge, antiinflamatoare, stimulente
gastric, tonic-amare și cicatrizante (intern și extern). Pelinul alb, întâlnit,
aproape la tot pasul în satele românești, conține un tezaur de principii active,
dovedindu-și eficiența în tratarea a numeroase afecțiuni. În practica
naturistă, încă din vechime, se utilizează frunzele și vârfurile înflorite (lunile
iulie-septembrie), când planta are un miros puternic aromat și gust foarte
amar.
 „Este un tonic amar, emanagog şi antihelmitic,
colagog, antibacterian, antiseptic, schizoticid. La
proprietăţile amare ale pelinului trebuie amintit şi
un efect colotrop, stimularea funcţionalităţii vezicii
biliare, ceea ce contribuie la îmbunătăţirea stării
generale. Calităţile pelinului (pelinul alb) sunt date
de principiile sale amare (absintină, artabsina,
anabsintina, etc), ulei volatil, vitaminele B6 şi C,
substanţe de natură carotenoidica, fitosteroli,
lactone, acizi organici, şi nu numai ” declara
fitoterapeutul Elena Badea
Infuzia de pelin face curăţenie generală pe aceste căi,
distrugând inclusiv viermii intestinali. Pelinul este
folosit în mod curent în afecţiuni precum oxiuraza,
edeme renale, gastrite hipoacide, anorexie,
hemoroizi, constipaţii, răni greu vindecabile. Pelinul
s-a dovedit a fi un bun remediu şi în tratamentul
ficatului şi al bilei, dar şi în tratarea diabetului,
această plantă având şi calităţi depurative
Cum îl putem folosi ?
Cea mai la îndemână de preparat
este infuzia de pelin. „Avem nevoie de
una-două linguriţe de frunze uscate, la o
cană de apă clocotită. Se recomandă
consumul a două ceaiuri pe zi, înainte de
mese, pentru stimularea poftei de
mâncare sau după mese, pentru alte
afecţiuni din rândul celor amintite
 La ce trebuie să fim atenţi Fitoterapeutul avertizează că, din cauza
toxicitătii tuioninei, pelinul trebuie administrat cu prudenţă. „Curele
cu produse din pelin nu trebuie să depăşească 8 zile. În doze mari,
pelinul este toxic, din cauza uleiului volatil şi prezintă, în primă fază,
o acţiune psihoexcitantă, convulsivă, narcotică, urmată de tremor,
convulsii epileptiforme, stupoare şi inconştienţă. De asemenea,
preparatele din pelin nu se administrează femeilor gravide şi celor care
alăptează şi nici bolnavilor de ulcer”, încheie renumitul specialist, care
recomandă consultarea unui medic, atunci când începem o cură cu
această plantă.
 Din pelin se obtin preparate terapeutice pentru:
Ciroza, dischinezie biliara, indigestii, constipatie,viermi intestinali,
hemoroizi, hipertensiune,rani , plagi purulente, oboseala picioarelor
Nu se administreaza femeilor gravide sau care
alapteaza, persoanelor cu infectii acute
intestinale sau boli nervoase.

Supradozajul sau excesul de pelin e toxic, da

agitatie, halucinatii, ameteli, pierderea
cunostintei iar abuzul de bauturi poate duce la
tulburari psihice, pierderea memoriei, greturi,
tulburari gastro-intestinale, convulsii.

Perioada de administrare nu trebuie sa

depaseasca 2 saptamani.
 ceaiul de pelin, pe cât de amar, pe atât de sănătos
Pelinul este „oaia neagră” a plantelor medicinale, fiindcă gustul său
amar foarte intens este suportat și plăcut de puține persoane. Este însă
un puternic detoxifiant, pe care îl putem include din când în când în
dieta noastră.
Mod de preparare și restricții
Ceaiul de pelin se realizează din frunze și tulpini uscate, o lingura
plina adăugata în 25-300ml apă clocotită. Se acopera si se lasa la
infuzat 5-10 minute. Se strecoara si se poate bea cat este caldut. Deși
gustul poate fi greu de suportat, este de preferat să nu îndulcești ceaiul
cu zahăr. Poți adăuga o linguriță de miere și 2-3 picături de lămâie,
care îi vor schimba puțin aroma.

Poți bea o cană cu ceai de pelin cu o jumătate de oră înainte să iei

micul dejun. În acest mod, infuzia își va face efectul, iar mâncarea
consumată după te va scăpa de gustul neplăcut cu care rămâi.