Tema: Tehnologia farmaceutică și obiectivele ei

Ce înţelegem prin medicament?

Medicamentul în concept general, este o substanţă sau o asociere de substanţe active,
transformate cu sau fără substanţe auxiliare într-o formă farmaceutică, destinate administrării
pacienţilor, în vederea vindecării, ameliorării şi prevenirii bolilor, întărirea organismului faţă de
afecţiuni, restabilirea unor stări fiziologice dereglate, inclusiv în scop diagnostic.
Medicamentul se realizează printr-o tehnologie farmaceutică adecvată.

Ce înţelegem prin tehnologie farmaceutică?

Tehnologia farmaceutică este o ştiinţă complexă, care studiază noţiunile teoretice şi practice
privind formularea, prepararea / fabricarea, depozitarea (păstrarea / conservarea), distribuţia
(inclusiv eliberarea din farmacii) şi evaluarea biofarmaceutică a medicamentelor, ca formă
farmaceutică. Tehnologia farmaceutică se ocupă de realizarea formelor farmaceutice, de controlul de
calitate a lor, asigurând astfel ca substanţele active să fie transformate în medicament.
,,Tehnologie farmaceutică” ca denumire, este utilizată în mod curent în locul titulaturii
tradiţionale de ,,Farmacie galenică” provenită din numele ,,părintelui farmaciei” Claudius Galenus,
ca o cinstire şi apreciere din partea discipolilor şi personalului farmaceutic. ,,Farmacia galenică”
după definiţia clasică: ,,este ştiinţa şi arta preparării şi prezentării medicamentelor”. Definiţia se
referă mai mult la prepararea medicamentelor în farmacii. Alte denumiri întâlnite în literatura
farmaceutică, de ex.: Tehnică farmaceutică; Farmacotehnică; Tehnologia formelor farmaceutice.
Astfel de denumiri totodată indică şi cele două direcţii de preparare a medicamentelor, şi anume: - în
farmacie; - în industrie.
„Tehnologia farmaceutică” prin metode preparare/fabricare/producţie înţelege transformarea
substanţelor medicamentoase în medicament. Cea mai mare parte a medicamentelor sunt realizate pe
scară industrială, prin tehnologii mai complexe, decât posibilităţile farmaciilor.
Materiile prime utilizate la realizarea medicamentelor (substanţe medicamentoase, substanţe
auxiliare, materiale de condiţionare) trebuie să corespundă prevederilor farmacopeii şi a
standardelor în vigoare. Normele de calitate sunt obligatorii pentru toate componentele inclusiv şi
pentru materialelede condiţionare.
„Tehnologia farmaceutică industrială” – ca ştiinţă farmaceutică, studiază fabricarea la scară
industrială a medicamentelor (formelor farmaceutice) pe baza unei tehnologii de fabricaţie stabilite
anterior prin fişa de fabricaţie, utilizând materii prime de calitate fizico-chimic, biologic şi
microbiologic.
„Tehnologia farmaceutică de oficină” – ca ştiinţă farmaceutică, studiază prepararea la scară
redusă a medicamentelor oficinale (preparat oficinal realizat după formule oficinale în farmacopeea
în vigoare) şi magistrale (preparat unicat; se prepară pe baza prescripţiei medicale conceput de
medic) în farmacii. Farmacia care prepară astfel de medicament, trebuie să deţină un spaţiu adecvat,
autorizat de forurile competente pentru această activitate, să aibă în stoc materii prime, precum şi
dotări cu aparaturi de laborator, în vederea realizării formelor farmaceutice care corespund calitativ
cerinţelor impuse de farmacopeea în vigoare.

ROLUL FACTORILOR ÎN ELABORAREA UNUI MEDICAMENT

La elaborarea unui medicament prezintă importanţă deosebită o formulare corectă și optimă
pentru substanţa activă dată. Paralel cu formularea medicamentului se va concepe și o tehnologie de
preparare adecvată formei farmaceutice, pentru a asigura eficacitatea terapeutică prognozată pentru
maladia dată a substanţei active din produsului medicamentos rezultat. Se va avea în vedere şi
siguranţa pacientului.
1
 Factorii care intervin în elaborarea unui medicament sunt:
• - substanţele medicamentoase (definit chimic, nedefinit chimic sau standardizat etc.);
• - substanţe auxiliare;
• - forma farmaceutică (pulbere, granule, soluţie, comprimat, drajeu, fiole, ovule etc.);
• - condiţionarea, ambalarea;
• - stabilitatea;
• - controlul calităţii;
• - calea de administrare;
• - viteza de acţiune
Substanţele medicamentoase răspund direct de efectul terapeutic al medicamentului.
Substanţele medicamentoase pot fi: - definit chimic – înseamnă că substanţa are formulă
chimică exactă, bine definită; - nedefinit chimic – ex.: complex bioactiv; extracte, tincturi (produs
extractiv titrat sau standardizat → sunt ajustate cu o toleranţa acceptabilă la un conţinut dozat în
constituenţi cu o activitate terapeutică cunoscută) etc.
Dintre caracteristicile substanţei active de remediat, între altele se numără: - absorbţia
nesigură; - răspândire în întreg organismul; - acţiune prea rapidă; - degradare la nivel hepatic; -
intoleranţă gastrică; - modificări fizico-chimice la nivelul tractului gastrointestinal, urmat de
transformări, sau inactivări nedorite.
Substanţe auxiliare – pot fi de origine naturală, semisintetică sau sintetică; - cu ajutorul lor se
realizează forma farmaceutică; - au rol diferit (ex. vehicul: solvenţi, excipienţi).
Substanţele auxiliare intervin pentru: - stabilitate (sisteme tampon, care permit ajustarea pH;
antioxidanţi; chelatanţi); - conservare (de ex. antiseptice, antifungice); - complianţa (culoare, gust,
miros) preparatului (pentru a fi acceptat de clienţi) etc.
Forma farmaceutică (forma galenică, forma farmaceutică dozată) reprezintă starea fizică
(stări de agregare: gaz, lichid, semisolid, solid), sub care una sau mai multe substanţe
medicamentoase şi substanţe auxiliare supuse operaţilor farmaceutice, sunt transformate în
medicament, condiţionat corespunzător, pentru a conferii complianţă (acceptare de către pacient) şi
facilitate la administrare.
Formularea optimă şi forma farmaceutică adecvată administrării medicamentului prezintă
importanţă, deoarece substanţa activă poate avea diferite caracteristici care pot fi influenţaţi şi
îmbunătăţiţi prin formulare, precum şi prin asociere cu substanţe auxiliare, potrivit scopului
terapeutic urmărit. Spre ex., se formulează diferit ca formă farmaceutică comprimatul clasic faţă de
comprimat efervescent; sublingual; enterosolubil (gastrorezistent). Necesită o formulare aparte
preparatul retard sau programat precum şi sistemele terapeutice moderne.

REALIZAREA UNUI NOU MEDICAMENT

Ţinând seama de complexitatea problemelor care privesc elaborarea unui nou produs
medicamentos, se vor efectua studii care privesc: - substanţa medicamentoasă; - substanţele aditive
(auxiliare); - forma farmaceutică; - condiţionarea – ambalarea; - stabilitatea; - controlul calităţii; -
calea de administrare; - viteza de acţiune; - inocuitate, toxicitate.
Etapele de producţie.
Medicamentul este rezultatul unui proces tehnologic complex. Producţia produsului farmaceutic
(medicament) presupune: - o logistică adecvată, - respectarea procedurii elaborate şi aprobate pentru
toate operaţiile si fazele de fabricare, în conformitate cu prevederile farmacopeei și standardelor în
vigoare. Etapa de producţie porneşte de la materia primă. Pe tot parcursul fabricării produsului
medicamentos se urmăreşte etapele şi lanţul calităţii. Urmărirea lanţului de calitate începe cu
provenienţa ingredientelor, continuând pe parcursul etapelor intermediare de fabricare, livrare și

2
transportul către beneficiar, astfel se va putea reconstitui istoricul medicamentului în caz de nevoie,
de ex. litigii de calitate, reacţii adverse etc.
Etapele preparării medicamentului presupune operaţii farmaceutice cu caracter:
• - general (de exemplu: cântărire, măsurare în volum, pulberizare, amestecare etc.);
• - specific (de exemplu: modelare supozitor, ovul, modelare pilule etc.).
Succesiunea operaţiilor farmaceutice înseamnă: flux tehnologic de fabricare.
Rezultatul unui flux tehnologic este produsul finit. Medicamentul este un produs finit. Termeni
farmaceutici folosiţi pentru medicament, ca produs finit: preparat farmaceutic; produs
medicamentos; forma galenică, preparat tipizat, specialitate industrială, preparat industrial etc.
Etapele procesului tehnologic de fabricare industrială a medicamentelor se stabileşte în funcţie de
forma farmaceutică de realizat: soluţie; sirop; emulsie; suspensie; preparate semisolide (gel,
unguente, creme, paste); supozitoare; ovule; comprimate; drajeuri etc.
La realizarea formelor farmaceutice se vor utiliza diferite operaţii generale şi specifice.
Etapele generale de producţie sunt:
- aprovizionare cu materii prime; control calitate;
- livrarea materiilor prime;
- operaţii generale: cântărire, măsurare, amestecare, adăugare substanţe auxiliare etc.;
- operaţii specifice pentru realizarea formei farmaceutice;
- stocare intermediară (control, produs semifinit);
- condiţionare primară;
- condiţionare secundară;
- marcarea, gruparea şi ambalarea;
- depozitare produs finit; livrare către beneficiar.

Farmacopeea este un cod oficial al normativelor care asigură calitatea medicamentului și se

referă la denumirea, prepararea şi controlul medicamentelor. Prima farmacopee din România a
apărut în 1863, fiind redactată de farmacistul Constantin Hepites în limba latină şi în limba română.
Actualmente este în vigoare ediţia a X-a (FR. X) apărută în 1993. Elaborarea periodică de noi ediții
ale farmacopeei este impusă de progresele continue înregistrate în domeniul tehnologiilor de
preparare și a metodologiilor de control, precum și de introducerea în terapeutică de noi
medicamente.
Completări apar din 2 în 2 ani sub formă de suplimente. Este lucrarea care ghidează practica
farmaceutică, dar unele din prevederile sale interesează şi medicii. Cuprinde monografii ale
substanţelor medicamentoase simple, formelor farmaceutice şi preparatelor oficinale. Urmează apoi
metodele de analiză folosite în laboratoarele de farmacie, tabelele “Venena” şi “Separanda”, modul
de administrare, doza maximă pentru o dată şi 24 de ore, observaţii.
O serie de preparate farmaceutice realizate în industrie sunt definite în FR X numai din punct
de vedere a substanței active folosite, fără a se mai înscrie formula și modul de preparare. Acest
punct de vedere al farmacopeei oferă libertatea producătorului de a efectua unele modificări în
privința substanțelor auxiliare sau a metodei de preparare folosite, cu condiția ca produsul final să
corespundă standardelor de calitate înscrise în farmacopee.

3
 Monografii individuale pentru substanțe,
produse vegetale și preparate farmaceutice
și monografii generale pentru preparate farmaceutice

AETHER ANESTHESICUS
Eter pentru anestezie
C4H10O Mr 74,12
Descriere. Lichid limpede, incolor, ușor volatil, inflamabil, cu miros caracteristic, cu gust arzător,
răcoritor (IX.B).
Vaporii de eter pot forma amestecuri explozibile cu aerul, oxigenul și oxidul de dinitrogen.
Solubilitate. Este miscibil cu alcool, benzen, cloroform, eter de petrol, uleiuri grase și uleiuri
volatile, solubil în 15 ml apă (IX.C.1).
Densitate relativă: d = 0,713 – 0,717 (IX.C.3).
Punct de fierbere: 34 – 35 ºC (IX.C.7).
Acetonă. 20 ml eter pentru anestezie se agită cu 5 ml apă într-o pâlnie de separare. În stratul apos se
adaugă 1 ml hidroxid de sodiu 100 g/l (R), 0,25 ml pentacianonitrozilferat (II) de sodiu-soluție (R) și, imediat,
1,5 ml acid acetic 300 g/l (R); colorația soluției nu trebuie să fie roșiatică sau violetă.
Aciditate. 20 ml eter pentru anestezie se agită cu 5 ml apă, într-o pâlnie de separare. În stratul apos
separat se adaugă 0,05 ml metiloranj-soluție (I); soluția nu trebuie să se coloreze în roz.
Alcool. 10 ml eter pentru anestezie se agită cu 10 ml apă saturată cu eter (R), într-o eprubetă cu dop
rodat de 25 ml, cu gradații de 0,1 ml; volumul stratului apos poate să se mărească cu cel mult 0,3 ml.
Aldehide. 10 ml eter pentru anestezie se agită timp de 1 minut cu 1 ml tetraiodomercurat (II) de
potasiu-soluție alcalină (R), într-o eprubetă cu dop rodat și se lasă în repaus timp de 1 min.; stratul apos poate
să prezinte o slabă opalescență alb-gălbuie.
Apă. 20 ml eter pentru anestezie se agită cu 0,05 g acid picric (R), într-o eprubetă cu dop rodat;
colorația nu trebuie să fie mai intensă decât colorația a 20 ml acid picric-soluție (R).
Peroxizi. 10 ml eter pentru anestezie se agită cu 1 ml iodură de potasiu-soluție (R), într-o eprubetă cu
dop rodat, și se ține la întuneric timp de 3 h; stratul apos trebuie să rămână incolor.
Substanțe organice ușor carbonizabile. 5 ml eter pentru anestezie se introduc într-un vas conic și se
adaugă, în mici porțiuni, sub agitare și răcire, 5 ml acid sulfuric (R); soluția trebuie să rămână limpede și
incoloră timp de 3 h (IX.C.14).
Substanțe volatile străine. 10 ml eter pentru anestezie se evaporă în mici porțiuni, pe o hârtie de
filtru de 10/10 cm, curată și uscată. În timpul evaporării nu trebuie să se perceapă miros străin, iar după
evaporarea eterului hârtia de filtru trebuie să fie uscată și fără miros.
Reziduu prin evaporare. Cel mult 0,002%.
50 ml eter pentru anestezie se evaporă la temperatura camerei, într-o capsulă de sticlă în prealabil
cântărită, iar reziduul obținut se usucă la 105 ºC timp de 1 h.
Conservare. În recipiente mici, bine închise, ferit de lumină și de surse de foc, la rece.
Observație. Se admite adăugarea de stabilizanți. Eterul anestezic se reanalizează din 6 în 6 luni.
Acțiune farmacologică și întrebuințări. Anestezic general.
ARGENTUL COLLOIDALE
Argint coloidal
Sinonim: colargol
Conține cel puțin 70,0 % Ag.
Descriere. Lamele cu luciu metalic sau pulbere granuloasă, cenușie, negru-verzuie sau
albastru-închis, cu miros slab caracteristic și gust metalic (IX.B)
Solubilitate. Se dizolvă lent în apă și alcool diluat, practic insolubil în alcool și eter.
(IX.C.1).
Identificare.
- Prin încălzire, argintul coloidal se carbonizează și degajează miros de pene arse.

4
 - 0,2 g argint coloidal se calcinează. După răcire, reziduul se dizolvă în 5 ml acid nitric 100
g/l (R), soluția se filtrează și se adaugă 0,1 ml acid clorhidric 100 g/l (R); se formează un precipitat
alb, cazeos, solubil în amoniac concentrat (R).
- 0,1 g argint coloidal se dizolvă în 5 ml apă și se acidulează cu acid clorhidric 100 g/l (R); se
formează un precipitat brun-închis, solubil în hidroxid de sodiu 100 g/l (R).
Aspectul soluției. 0,10 g argint coloidal se dizolvă în 100 ml apă. Soluția privită prin
transparență trebuie să fie limpede (IX.C.2).
Alcalinitate. Cel mult 0,45 % (exprimat în hidroxid de sodiu).
1 g argint coloidal se calcinează într-un creuzet de porțelan; după răcire, reziduul se extrage
de mai multe ori cu câte 10 ml apă încălzită la aproximativ 70 ºC, până când apele de spălare nu se
mai colorează în roz în prezență de fenolftaleină-soluție. La lichidele reunite se adaugă fenolftaleină-
soluție (I) și se titrează cu acid sulfuric 0,05 mol/l până la incolor (microbiuretă).
1 ml acid sulfuric 0,05 mol/l corespunde la 0,004 g NaOH.
Săruri de argint. 0,5 g argint coloidal se agită cu 5 ml alcool (R) timp de 1 min și se
filtrează. În filtrat se adaugă 0,15 ml acid clorhidric 100 g/l (R); lichidul trebuie să rămână limpede.
Substanțe insolubile în apă. Cel mult 1,0 %.
1 g argint coloidal se agită cu 50 ml apă până la dizolvare. Se lasă în repaus timp de 30 min.
și se filtrează printr-un creuzet filtrant în prealabil cântărit. Creuzetul filtrant cu reziduul se spală cu
apă și se usucă la 100 ºC până la masa constantă.
Pierdere prin uscare. Cel mult 3,0 %.
1 g argint coloidal se usucă la 80 ºC până la masa constantă (IX.C.15).
Dozare. 0,2 g argint coloidal se dizolvă în 10 ml apă și se adaugă, cu precauție, 10 ml acid
sulfuric (R). Se răcește și se adaugă, în mici porțiuni și sub agitare, 2 g permanganat de potasiu (R)
pulverizat. Se încălzește la fierbere timp de 5 min, se adaugă sulfat de fer (II)-soluție (R), picătură cu
picătură, până se obține un lichid limpede, gălbui. Se adaugă 50 ml apă, 5 ml acid nitric 250 g/l (R),
se răcește, se adaugă 5 ml sulfat de amoniu-fer (III)-soluție acidă 200 g/l (I) și se titrează cu tiocianat
de amoniu 0,1 mol/l până la colorație roz-roșiatică.
1 ml tiocianat de amoniu 0,1 mol/l corespunde la 0,01079 g Ag.
Conservare. Ferit de lumină.
Acțiune farmacologică și întrebuințări. Antiseptic.

Vocabular:
Calcina, calcinez = A transforma o substanță chimică în alta prin încălzirea ei la o temperatură
înaltă în scopul eliminării apei, al înlăturării unor compuși volatili, al oxidării etc.
Coloidal, -ă (adj.) (Chimie) Care are aspectul și proprietăție unui coloid. Stare coloidală = stare de
diviziune a materiei, în care particulele constitutive au dimensiuni cuprinse între aceea a moleculelor
și aceea a suspensiilor.
Diluat, -ă (adj.) = 1. (despre soluții) Care e mai puțin concentrat; slab. 2. Soluție căreia i s-a
micșorat concentrația prin adăugare de solvent.
Miscibil, miscibili, -e (adj.) = (Despre substanțe) Care poate forma (împreună cu altă substanță) un
amestec omogen; care poate fi amestecat cu altă substanță.
Saturat, -ă (adj.) = (Chimie, fizică) Care nu mai are valențe libere și nu mai poate forma compuși
de adiție; care se află în stare de saturație; Soluție saturată = soluție cu o concentrație maximă
pentru presiunea și temperatura la care se află.
Titra, titrez (vb.) = 1. A determina proporția de aur, de argint etc. dintr-un aliaj. 2. A determina prin
analiză volumetrică concentrația unei soluții; a determina proporția componenților dintr-o substanță.
Volatil, -ă (adj.) = (Despre diferite substanțe lichide) Care se evaporă cu ușurință la temperatura
obișnuită; volatilizabil.
5
 Agendă gramaticală
Verbe conjugate la diateza pasivă

Ca și în limba rusă, diateza pasivă în limba română arată că persoana sau obiectul (lucrul) în funcție
de subiect gramatical suferă acțiunea săvârșită de altă persoană sau obiect (lucru). Diateza pasivă se formează
cu verbul auxiliar a fi și participiul acordat în gen și număr cu subiectul. Modul, timpul, persoana și
numărul verbului sunt indicate de formele verbului a fi: (1) Studentul este apreciat de profesor → Studenții
sunt apreciați de profesor. (2) Informația este / a fost /va fi codificată pentru a fi păstrată → Informațiile
sunt / au fost / vor fi codificate pentru a fi păstrate.
La persoana a III-a sing. și pl. diateza pasivă deseori este exprimată prin verbe reflexive cu
pronumele în acuzativ: 1) Cu ajutorul substanțelor auxiliare se realizează forma farmaceutică = Cu ajutorul
substanțelor auxiliare este realizată forma farmaceutică. 2) Medicamentul se realizează printr-o
tehnologie farmaceutică adecvată. = Medicamentul este realizat printr-o tehnologie farmaceutică
adecvată.
Structurile active (enunțirile cu predicatul exprimat prin verb tranzitiv la diateza activă) pot fi
transformate în structuri pasive (cu predicatul exprimat prin verb la diateza pasivă) și viceversa:
(1) Profesorul îl apreciază pe student. → Studentul este apreciat de / de către profesor. (2) Farmacia
prepară medicamentele oficinale după formule oficinale din farmacopeea în vigoare (activ) →
Medicamentele oficinale sunt preparate de farmacii după formule oficinale din farmacopeea în vigoare
(pasiv).
Pentru a desemna autorul/agentul acțiunii în structurile pasive este utilizat complementul de agent cu
prepoziția de sau de către, iar pentru a exprima instrumentul cu ajutorul căruia este realizată acțiunea –
complementul circumstanțial instrumental cu prepoziția cu: Medicamentele oficinale sunt preparate de / de
către farmacii după formule oficinale din farmacopeea în vigoare.

Diateza pasivă exprimată prin verbe construite cu pronumele reflexiv în acuzativ:

Eterul anestezic se reanalizează din 6 în 6 luni. = Eterul anestezic este reanalizat din 6 în 6 luni.
Paralel cu formularea medicamentului se va concepe și o tehnologie de preparare adecvată
formei farmaceutice = Paralel cu formularea medicamentului va fi concepută și o tehnologie de
preparare adecvată formei farmaceutice.
În astfel de cazuri, de regulă, autorul acțiunii este omis sau nu este cunoscut. Mijlocul de verificare
pentru diateza pasivă construită cu pronumele reflexiv în acuzativ este posibilitatea de a înlocui această
construcție prin pasivul format cu verbul a fi: se reanalizează = este reanalizat; se va concepe = va fi
conceput. Dacă în construcția pasivă autorul acțiunii lipsește, el este omis și în construcția pasivă.
Trebuie de avut în vedere că pot forma construcții pasive doar verbele tranzitive, adică verbele care
cer obiect direct.

Adjective (participii) cu sens pasiv

 Medicamentul este o substanţă sau o asociere de substanţe active, transformate (care

sunt/au fost transformate) cu sau fără substanţe auxiliare într-o formă farmaceutică.
 Actualmente este în vigoare ediţia a X-a (FR. X) apărută (= care a apărut) în 1993.

1. Extrageți din text structurile pasive formate din participii cu sens pasiv, apoi transformați-le în
structuri pasive cu verbul a fi. Model: Materiile prime utilizate la realizarea medicamentelor
(substanţe medicamentoase, substanţe auxiliare, materiale de condiţionare) trebuie să corespundă
prevederilor farmacopeii → Materiile prime, care sunt utilizate la realizarea medicamentelor
6
(substanţe medicamentoase, substanţe auxiliare, materiale de condiţionare), trebuie să corespundă
prevederilor farmacopeii.

2. Puneți verbele din paranteze la diateza pasivă (prezent, trecut sau viitor). Faceți acordul
predicatului verbal, exprimat prin verb la diateza pasivă, cu subiectul propoziției.
Nu departe de Cairo se înalță câteva piramide. Cea mai mare (a numi) piramida lui Kheops – primul
faraon al celei de-a IV-a dinastii. Aceasta (a considera) una dintre cele 7 minuni ale Antichității și (a
construi) probabil între anii 3000-2800 î.Hr. Piramida (a atribui) lui Kheops de marele istoric antic
Herodot, care a vizitat-o în anul 450 î.Hr., lăsând posterității descrierea acesteia și modalitatea cu care (a
construi). Napoleon, în timpul campaniei sale în Egipt, (a fascina) de cele trei piramide. Cele 2 300 000 de
blocuri cântăresc între 2 și 50 de tone și (a transporta) și (a ridica) până la înălțimea de peste 146 de metri.
În plus, blocurile (a șlefui) și (a ajusta) atât de bine, încât între ele abia dacă se poate introduce o foaie de
hârtie. Conform unei ipoteze recente, pietrele inițial (a pulveriza), apoi (a reconstitui), ceea ce necesită
utilaje superperformante. Galeriile și cele două încăperi din centrul piramidei (a căptuși) cu granit provenit
de la Assuan – oraș situat la o mie de kilometri! O altă enigmă o constituie descoperirea celor două încăperi
(a regelui și a reginei) în care nu se află absolut nimic în afară de sarcofagul gol și fără capac al faraonului.
(A jefui)? Nimeni (a nu înhuma) acolo? Atunci cine și pentru ce a construit piramida? Zeci de ipoteze (a
emite): piramida (a construi) de extratereștri, de o altă civilizație înfloritoare care a dispărut, de egiptenii
care cunoșteau toate enigmele pământului (geografice, astronomice, geometrice etc.) și care au dorit să le
transmită omenirii încifrate în piramidă; monumentul (a închina) Soarelui. Răspunsul ar fi fost poate posibil,
dacă nu ar fi dispărut învelișul de calcar alb plin de hieroglife, care se păstra încă în secolul al XIII-lea și
care (a utiliza) probabil la reconstrucția orașului Cairo, care (a afecta) de un puternic cutremur.

3. Transformați verbele reflexive astfel, încât să obțineți structuri pasive.

Prelevarea probelor dintr-o serie trebuie să se efectueze din recipiente diferite. Prelevarea se
efectuează cu ustensile potrivite (sonde, linguri, scafe, pipete), nu se folosesc ustensile din materiale care pot
reacționa cu produsul respectiv. Probele pentru analiză se introduc în flacoane, în prealabil uscate, bine
închise. Pentru controlul la masa de analiză se prelevează cantitatea necesară pentru identificarea substanței.
Probele pentru analiză se sigilează și se păstrează în unitatea respectivă. Pentru determinarea solubilității
substanțelor solide, substanța se pulverizează fin, se cântărește cu exactitate, se agită până la dizolvare.
Proba de analizat se introduce într-un cilindru de sticlă și se determină densitatea cu un densimetru. La
proba luată în lucru, se adaugă reactivul într-un balon cu dop rodat și se încălzește în baia de apă. Cupa
metalică se umple cu proba de analizat, se îndepărtează excesul de substanță. Cupa metalică se fixează între
cele două lame.

4. Compuneți enunțuri cu formele pasive și reflexive cu sens pasiv ale verbelor: a dilua, a păstra, a
prepara, a transforma, a realiza, a adăuga, a filtra, a dizolva, a usca, a titra.

5. Compuneți enunțuri cu următoarele forme:

- a asigura, a se asigura, a-și asigura, a fi asigurat;
- a susține (ceva/pe cineva), a se susține (reciproc), a-și susține, a fi susținut;
- a proteja, a se proteja, a-și proteja, a fi protejat;
- a apăra, a se apăra, a-și apăra, a fi apărat.