TEHNICA

FARMACEUTICĂ

CURS NR. 3
 TEHNICĂ FARMACEUTICĂ (GALENICA)
Tehnica farmaceutică sau tehnica galenică este știința care studiază
prepararea, conservarea și prezentarea medicamentelor - de a găsi
pentru fiecare substanță activă formula medicamentoasă cel mai bine
adaptată bolii și bolnavului.

Denumirea de tehnică galenică se datorește ilustrului medic și farmacist

Galen (Claudius Galenos, 131-201 î.Ch.) care dobândește la Roma un mare
renume în domeniu.

2
 TEHNICA FARMACEUTICĂ

• Pentru obținerea diferitelor forme farmaceutice

este nevoie ca substanța medicamentoasă să fie
asociată cu alte componente inerte chimic și
farmacologic, numite substanțe auxiliare
(excipienți, solvenți, vehicule), această asociere
urmărind câteva aspecte foarte importante:
• obținerea unor medicamente cu biodisponibilitate
ridicată,
• toleranță,
• stabilitate,
• o condiționare eficientă.
 una sau mai multe substante auxiliare
substante active

provin din materii prime de origine diferita

conditionare

MEDICAMENT
4

Sef Lucr. Dr. Mariana Grecu

 TEHNICĂ FARMACEUTICĂ
• Procesul de dezvoltare a
medicamentelor începe cu inovarea
unei molecule de medicament care a
demonstrat valoare terapeutică
pentru a lupta, controla, verifica sau
vindeca boli.
• Sinteza și caracterizarea unor astfel de
molecule care sunt numite și
ingrediente farmaceutice active și
analiza lor pentru a crea date
preliminare de siguranță și eficacitate
terapeutică sunt premise pentru
identificarea candidaților medicament
pentru investigații detaliate
suplimentare. Sef Lucr. Dr. Mariana Grecu
 TEHNICĂ FARMACEUTICĂ

• Rolul tehnicii farmaceutice este transformarea substanțelor

medicamentoase nou descoperite într-un produs cu
o formă adecvată locului și modului de administrare la
pacient.
• Formularea reprezintă arta de selecționare calitativă și
cantitativă a substanțelor medicamentoase și a excipienților
în funcție de forma farmaceutică și de operațiile
farmaceutice la care conduce.

Sef Lucr. Dr. Mariana Grecu 6

 TEHNICĂ FARMACEUTICĂ

• Condiționarea reprezintă
operația completă a preparării
formei farmaceutice.
• Rolul condiționării este de
protecție, funcțional, identificare,
informare, promovare.
• Ambalarea medicamentelor are
diferite roluri: să le ferească de
lumină, să fie aseptice, să le
protejeze de variațiile de
temperature, să păstreze
conservabilitatea. Sef Lucr. Dr. Mariana Grecu
 TEHNICĂ FARMACEUTICĂ

• Calitatea medicamentului urmărește:

stabilitatea fizico-chimică a formei farmaceutice
stabilitatea fizico-chimică a substanței medicamentoase
(identitatea, cantitatea și uniformitatea conținutului
medicamentos)
puritatea și gradul de contaminare chimică și microbiologică
a medicamentului
rezistența mecanică (pentru comprimate, drajeuri)
inocuitatea relativă (toxicitate)
asigurarea toleranței locale
eficiența terapeutică dovedită prin studiu de farmacie clinică

Sef Lucr. Dr. Mariana Grecu

 Operațiuni farmaceutice pentru obținerea unui
medicament
Operațiunile de producție
- alegerea materiilor prime (principii activi și excipienți);
• operațiunile preliminare (de purificare, extracție, desicare
etc.);
• punerea în forma farmaceutică;
• operațiunile complementare.
Operațiunile de conservare:
• studiul factorilor de stabilitate;
• conservarea (conservanți diverși: antiseptice,
antioxidanți)

Sef Lucr. Dr. Mariana Grecu

 Operațiuni farmaceutice pentru obținerea unui
medicament
• În cadrul operațiilor de conservare se are în
vedere:
• - studiul factorilor de stabilitate;
• - purificarea, sterilizarea etc.
• - conservarea (antiseptice, antioxidanți);

Sef Lucr. Dr. Mariana Grecu

 Dezvoltarea/Formularea unui medicament
• Dezvoltarea unui medicament necesită diferite
etape tehnologice:
• studiile non-clinice
• studiile clinice.

Testele non-clinice de siguranță iau in

considerare:
 doza administrată,
 nivelul și durata expunerii sistemice,
 expunerea sistemică zilnică,
 expunerea și natura metaboliților și
 expunerea organelor-țintă.
Sef Lucr. Dr. Mariana Grecu
 Dezvoltarea/Formularea unui medicament
• Studiile din faza de dezvoltare non-clinică sunt efectuate:
• in silico: pe computere sau prin simulări computerizate,
• in vitro - se pot utiliza culturi de hepatocite (celule ale
ficatului) pentru studii ale metabolismului.
• in vivo - experimente care utilizează organisme vii, nu
doar țesuturi sau celule; de exemplu, animale, oameni sau
plante.

Sef Lucr. Dr. Mariana Grecu

 Dezvoltarea/Formularea unui medicament

• Cercetarea clinică este acea parte din cercetarea

medicală care implică animale de experiență,
voluntari umani sau pacienți.
• Studiile clinice (sau trialuri) reprezintă
instrumentul principal cu care sunt evaluate
strategiile de prevenție, diagnostic și tratament.
• Studiile clinice sunt desfășurate cu scopul de a
determina în ce măsură o intervenție biomedicală
nouă este sigură, eficace și efectivă
Sef Lucr. Dr. Mariana Grecu
Dezvoltarea/Formularea unui medicament

• Descoperirea modernă a medicamentelor implică

identificarea acțiunilor de screening chimic, medicinal și
optimizarea acestor rezultate pentru a crește:
• - afinitate,
• - selectivitate (pentru a reduce potențialul de reacții
adverse),
• - eficacitate/potenta,
• - stabilitate metabolcică
• - biodisponibilitate
• Odată e un compus care îndeplinește toate aceste cerințe
a fost identificat, procesul de dezvoltare a medicamentelor
poate continua, devenind un succes în lumea medicală.
Sef Lucr. Dr. Mariana Grecu
 Formularea medicamentelor
 Evaluarea unui nou medicament este un proces
laborios, lung și costisitor, care implică:
- evaluarea calitatii
- evaluarea siguranţei utilizării, în special a
efectului toxic
- evaluarea eficacitatii
 Se estimează că doar una din 1000 de substanțe
investigate ajung să fie folosite ca medicament.
 Pentru ca un medicament să fie activ, acesta
trebuie să îndeplinească, pe lângă condițiile de
puritate prevăzute de farmacopee, o serie de
condiții legate de prelucrare și de forma
farmaceutică realizată.
 Formularea medicamentelor
 Prima condiție ca o substanță să reacționeze
este ca ea să pătrundă în organism, adică să
fie absorbită.
 Viteza de absorbție a unei substanțe depinde
de natura și proprietățile ei fizico-chimice.
 Un alt factor care influențează viteza de
absorbție a substanței active este modul de
administrare.
 Viteza de absorbție a medicamentului este în
funcție de administrarea în următoarea
ordine: prin piele, pe cale orală, pe cale
rectală, subcutanat, intramuscular,
intravenos. 16

Sef Lucr. Dr. Mariana Grecu

 Formularea medicamentelor

Acțiunea unui medicament depinde și de

transformările pe care le suferă în organism
precum și de momentul excreției.
Substanțele medicinale sunt excretate din
organism în diferite moduri și cu viteze diferite:
plămân, rinichi, colon.
Numărul de doze pe zi este ajustat în funcție de
această rată de excreție.
Când substanța are o eliminare lentă, se
recomandă doza unică, iar când eliminarea este
rapidă, administrările se repetă.
Sef Lucr. Dr. Mariana Grecu 17
 Substanțele farmaceutice, în înțelesul farmacopeei, sunt materii
prime sau substanțe de origine animală, vegetală sau minerală,
de extracție sau de sinteză, care trebuie să corespundă unor
condiții de puritate sau conținut prevăzut în farmacopee,
transformarea acestor substanțe în medicamente făcându-se prin
intermediul unor operații adecvate.
 Pentru a se evita folosirea unor medicamente care nu au fost
verificate de către organele Sanitare și farmaceutice competente,
Legea Sanitară Veterinară prevede uzul unor medicamente și
produse biologice incluse în Nomenclatorul de medicamente si
produse biologice veterinare
 Punerea în circulație a unor produse biologice, medicamente,
aparatură de tehnică medicală neautorizate și neînregistrate de
către Institutul pentru Controlul Produselor Biologice și
Medicamentelor de Uz Veterinar este interzisă și sancționată
Sef Lucr. Dr. Mariana Grecu 18
conform legii în vigoare
Sistemul de clasificare Anatomic Terapeutic Chimic
pentru produsele din medicina veterinară - ATCvet

ATCvet este un sistem de clasificare al substanţelor

destinate pentru utilizarea terapeutică, şi poate servi ca un
instrument pentru clasificarea medicamentelor
Sistemul ATCvet asigură un instrument administrativ pentru
punerea unor grupuri de medicamente în sisteme, în funcţie
de categoriile terapeutice.
Scopul este acela de a:
facilita schimburile de date pentru studiile de
farmacovigilenţă;
îmbunătăţi compararea statisticilor privind vânzările de
medicamente de uz veterinar;
furniza autorilor de articole ştiinţifice un instrument de
identificare a medicamentelor; 19

ajuta veterinarii şi farmaciştii în munca lor de zi cu zi.

 STABILITATE, CONSERVARE SI ELEMENTE DE
BIOFARMACIE

Substantele medicamentoase utilizate în practică nu

pot fi absolut stabile.
 Formele farmaceutice reprezintă sisteme disperse,
supuse legilor termodinamicii.
 Unele medicamente se găsesc în echilibru nativ,
dar se degradează pe măsura cedării energiei libere,
stare în care valoarea terapeutică scade.
De aceea, pentru unele medicamente stabilitatea
este limitată.

20

Sef Lucr. Dr. Mariana Grecu

 STABILITATEA

• “Perioada de timp care se scurge de la preparare

până la data limită la care aceasta corespunde
încă exigentelor stabilite oficial".
• Perioada în care un preparat farmaceutic este
considerat stabil se numeste: durată de
valabilitate, iar data expirării: termen de
valabilitate.

Sef Lucr. Dr. Mariana Grecu 21

 STABILITATEA
Pentru preparatele elaborate în oficina se impune un
timp de valabilitate care să tină cont de data eliberării
din farmacie, dar si de timpul real al consumării
Pentru preparatele galenice veterinare, se ia în calcul
un timp de 3 - 6 luni,
Pentru cele magistrale 7 - 14 zile,
Pentru cele tipizate în general 1 - 5 ani.
Infuziile si decocturile au o viață mult mai scurtă de 1
- 3 zile.

22
 FACTORI CARE INFLUENTEAZĂ STABILITATEA SI
CONSERVABILITATEA MEDICAMENTELOR

FACTORII INTERNI

1. MODIFICĂRI FIZICE:
• starea de agregare: lichefiere si/sau fixarea
umidității la preparatele solide;
• gradul de dispersie: heterogenitatea, desfacerea
emulsiilor, ecremarea, sedimentarea;
• prin cedarea apei de cristalizare (eflorescență);
• rezistenței mecanice (la comprimate, pilule, boluri,
supozitoare, capsule etc).
Sef Lucr. Dr. Mariana Grecu 23
 FACTORI CARE INFLUENTEAZĂ STABILITATEA SI
CONSERVABILITATEA MEDICAMENTELOR

2. MODIFICĂRI CHIMICE

Hidroliza - (esteri, amide, lactame, eteri

halogenai);
Oxidarea - (carboxilicii), esterilor;
Autooxidarea - grăsimilor si uleiurilor;
Racemizarea - (formele levogire sunt mult mai
eficace în comparație cu cele dextrogire).
Sef Lucr. Dr. Mariana Grecu 24
3. MODIFICĂRI MICROBIOLOGICE
• Prezența prin contaminare de bacterii, levuri, ciuperci
(chiar alge) sau prezența unor produse de metabolism
ale acestora (toxine, substanțe cu potențial pirogen)
determină modificări importante ale medicamentelor.
• În cazul unor condiții favorabile (în primul rând
externe),
microorganismele vor modifica caracterele
organoleptice și
chimice ale formelor medicamentoase.
• Aceste neajunsuri apar în cazul formulărilor
medicamentelor care:
•nu au fost supuse sterilizării;
•nu au fost obținute din substanțe sterile ; 25

•nu au fost preparate aseptic.

 FACTORI CARE INFLUENTEAZĂ STABILITATEA SI
CONSERVABILITATEA MEDICAMENTELOR

SUBSTANȚELE AUXILIARE (EXCIPIENȚII)

Utilizate la prepararea acestor forme, de obicei au
un conținut ridicat glucidic și protidic (amidon, zahăr,
mucilagii, gelatină, pepsină), care favorizează foarte
mult dezvoltarea microorganismelor în capsulele
gelatinoase sau amilacee, bujiuri, ovule,
supozitoare, soluții extractive, comportându-se ca
reale medii de cultură.

Sef Lucr. Dr. Mariana Grecu 26

 FACTORI CARE INFLUENTEAZĂ STABILITATEA SI
CONSERVABILITATEA MEDICAMENTELOR

FACTORII EXTERNI
• O serie de factori de mediu produc diminuări ale
stabilității si conservabilității induse prin diferite
procese:
• inactivare,
• descompunere,
• oxidare,
• hidroliză,
• pierderea apei de cristalizare,
Sef Lucr. Dr. Mariana Grecu 27

• fermentații etc.
 LUMINA
Sub influența radiațiilor luminoase
• •Cu lungime de undă mică (U.V.) Si
• •A radiațiilor ionizante (X, gamma), apar reacții de
descompunere (oxidare si reducere) cunoscute si sub
denumirea de reacții fotochimice
Capacitatea de a absorbi radiațiile luminoase determină
sensibilitatea la lumină a medicamentelor, cele mai rezistente
fiind cele care absorb radiațiile infrarosii.
În prezența luminii si a oxigenului multe substanțe
oxidează: acetona, acidul ascorbic, aldehidele, uleiurile etc.
Alte substanțe se reduc: calomelul, clorura ferică,
permanganatul de Sefpotasiu etc.
Lucr. Dr. Mariana Grecu 28
 LUMINA
• Substanțele fotosensibile semnalează
modificările survenite asupra lor prin modificări
de culoare.
• Ex., sub influența luminii:
• nitratul de argint (cristale incolore) este redus
sub formă de argint metalic (cenusiu);
• clorura ferică (brun-galbenă) se decolorează;
• derivații fenolici (ex., adrenalina), de obicei,
incolori, se colorează în roz;
• apomorfina (incoloră) virează în verde. 29
 LUMINA
Modificările sub influența luminii pot fi insesizabile sau slab
perceptibile, putându-se produce intoxicații:
•Calomelul (clorura meruroasă)
Se cunosc si medicamente care sub influența luminii sunt
conservante:
•Sărurile feroase (oxalații, sulfații);
•tinctura de iod (absența luminii duce la apariția de acid
iodhidric, foarte iritant);
• Iodura feroasă (absența luminii duce la transformarea
derivaților bivalenți în trivalenți).
Substanțele se conserva în ambalaje din sticle incolore.
Farmacopeea prevede expresia "ferit de lumină", pentru
cele sensibile.
 TEMPERATURA
• factor esențial în stabilitate si conservare
• F.R. are prevederi în legătură cu păstrarea medicamentelor, prin
expresiile:
• "la loc răcoros",
• "la rece" (0-6°C),
• "temperatură normală" sau "temperatură obisnuită"
(15-20°C).
• Temperatura optimă pentru păstrarea medicamentelor este
cuprinsă între +4°C si +20°C
• Sunt contraindicate:
• temperaturile negative sub 0°C (înghețul inactivează);
• temperaturile ridicate peste +20°C; 31

• variațiile de temperatură care depăsesc 6-8°C.

 TEMPERATURA
Temperaturile ridicate pot duce la:
• Evaporarea unor solvenți
• Volatilizarea
• Substanțele volatile, inflamabile
• Uscarea,
• Înmuierea si topirea
Temperaturile scăzute conduc la pierderea completă a eficacității:
•Inactivarea vaccinurilor si a serurilor (sub 0°C),
•Înghețarea soluțiilor apoase,
•Cristalizarea soluțiilor concentrate și saturate,
•Sedimentarea extractelor alcoolice și a tincturilor,
•Polimerizarea afectează formolul,
32
Pt. Corectare, extractele sau tincturile se vor menține la +15°C ± 20°C,
timp de 4 - 5 zile, până la redizolvarea sedimentului.
 închise", "la loc uscat".
COMPONENTELE
• Oxigenul: oxidează AERULUI
• polimerizare si rezinificare
• râncezire
• inactivare
• Bioxidul de carbon provoacă:
• carbonatare
• acidifierea apei distilate
• descompunere
• Alte gaze componente ale aerului
• amoniacul, hidrogenul sulfurat, metanul, clorul
• Substanțele cu mirosuri persistente:
• iodoformul, iodul, crezolii, creolina, naftalina, formolul, uleiul de
terebentină,
• gudroanele, organocloruratele etc. 33
 UMIDITATEA
U.R. RECOMANDATĂ ÎN FARMACIE ESTE: 50-60%.
UMIDITATEA CRESCUTĂ AFECTEAZĂ:
• SUBSTANȚELE CRISTALINE DELICVESCENTE (HIGROSCOPICE):
• UMEZIRE SI LICHEFIERE
• MODIFICAREA CONCENTRAȚIEI – SOLUȚII DE REZERVĂ 50%, 33%, 25%
• HIDRATAREA SUBSTANȚELOR ANHIDRE
• ALTERĂRI DE NATURĂ CHIMICĂ
• STABILITATEA SI CONSERVABILITATEA UNOR PREPARATE FARMACEUTICE
• MODIFICĂRI CANTITATIVE SI CALITATIVE (REACȚII ÎNTRE COMPONENTE,
SCĂDEREA EFICACITĂȚII, ÎNGREUNAREA MANIPULĂRII ETC.).
• DROGURILE USCATE - FIXAREA UMIDITĂȚII FAVORIZEAZĂ PROCESE
ENZIMATICE, CARE VOR MODIFICA COMPOZIȚIA LOR CHIMICĂ (EX.
CONȚINUTUL ÎN ALCALOIZI).
Sef Lucr. Dr. Mariana Grecu 34
 uscaciunea

• pierderea apei de cristalizare la substanțele eflorescente cresc concentrațiile;

această crestere a concentrației poate duce la accidente, dacă nu se face
corectarea la dozare (ex. clorhidratul de morfină, codeina fosforică - cu 15%
conținut de apă);
• Fărâmițarea drogurilor, care vor pierde principii volatili (ex: uleiurile eterice);
• evaporarea unor solvenți din soluții.

Sef Lucr. Dr. Mariana Grecu 35

 AGENȚII BIOLOGICI
• MICROORGANISMELE (ÎN SPECIAL BACTERIILE SI CIUPERCILE) ÎSI
EXERCITĂ ACȚIUNEA ÎN CONDIȚII DE TEMPERATURĂ SI UMIDITATE
RIDICATĂ.

• PROCESELE DE FERMENTAȚIE BACTERIANĂ SI MUCEGĂIRE SE REFERĂ

LA DROGURILE VEGETALE SI SUBSTANȚELE CU UN CONȚINUT GLUCIDIC
SAU PROTIDIC RIDICAT (AMIDONURI, PEPSINE ETC).

• SUNT EXPUSE ALTERĂRII UNELE FORME FARMACEUTICE (CAPSULELE,

BUJIURILE, SUPOZITOARELE, SOLUȚIILE EXTRACTIVE ETC.).

INSECTELE SI ROZĂTOARELE
• DETERIOREAZĂ ÎN SPECIAL AMBALAJELE DIN CARTON SI PLASTIC AFECTÂND
CONSERVABILITATEA SI IMPURIFICÂND SUBSTANȚELE MEDICAMENTOASE CU CARE VIN
ÎN CONTACT. Sef Lucr. Dr. Mariana Grecu 36
 MIJLOACE DE CONSERVARE A MEDICAMENTELOR

• Substanțele conservante (antiseptice)

• Acțiune de distrugere a microorganismelor si de conservare a calităților
organoleptice ale medicamentelor.
• Cele mai cunoscute substanțe conservante sunt:
• fenolii si crezolii;
• acidul benzoic (si sarea sodică);
• acidul salicilic (si derivații);
• acidul boric;
• esterii acidului p-oxibenzoic (nipagin, nipasol);
• derivații organomercurici (nitrat si borat fenilmercuric, metiolat de sodiu);
• sărurile de amoniu cuaternar
• alcool feniletilic;
Sef Lucr. •Dr. Mariana
clorobutanolul.
Grecu 37
 SUBSTANȚELE STABILIZANTE
INTÂRZIE ALTERĂRILE COMPONENTELOR, CRESCÂNDU-LE STABILITATEA.
SUBSTANȚELE ANTIOXIDANTE STABILIZEAZĂ REACȚIILE DE OXIDARE
CE POT AVEA LOC ÎN PREZENȚA OXIGENULUI SAU ALTOR CATALIZATORI.
– TOCOFEROLII;
– ACIDUL NORDEHIDROGUAIARETIC (NDGA);
– HIDROCHINONA;
– BUTILHIDROXIANISOLUL (BHA);
– BUTILHIDROXITOLUENUL (BHT);
– ESTERII ACIDULUI GALIC
– SULFAȚII SI BISULFIȚII;
– CISTEINA;
– GLUTATIONUL;
– ACIDUL ASCORBIC;
Sef Lucr. Dr. Mariana Grecu 38
– ACIZII TIOGLICOLIC SI TIOLACTIC
 CONTROLUL STABILITATII

• Pentru aprecierea stabilității medicamentelor se cunosc teste specifice

• În general, prevederea stabilității unui medicament este dificilă, dar se pot face
evaluări (orientative) pe baza studiilor efectuate la temperaturi ridicate.
• Controlul include:
• stabilirea degradărilor posibile;
• mecanismele si factorii implicțai care vor accelera viteza de descompunere (căldura,
lumina, umiditatea, oxigenul, prezența altor substane);
• stabilirea naturii produselor de degradare
• eventualele acțiuni toxice.

39
 VARIAȚII EXTREME
- TEMPERATURI RIDICATE,
- VARIAȚII LUMINOASE,
- UMIDITATE ÎN EXCES,
- VARIAȚII ALE PH-ULUI,
- ACȚIUNEA AGENȚILOR OXIDANȚI ȘI REDUCĂTORI,
- FILTRĂRI,
- CENTRIFUGĂRI ETC. PRIN ASA NUMITELE "TESTE DE ÎMBĂTRÂNIRE
ARTIFICIALĂ".
PE BAZA INTERPRETĂRII DATELOR SE TRAG CONCLUZII ASUPRA
COMPORTAMENTULUI PREPARATELOR ÎN CONDIȚII NORMALE, PUTÂNDU-SE STABILI ÎN
FINAL UN TERMEN DE VALABILITATE.
DINTRE TOȚI FACTORII UTILIZAȚI ÎN PRACTICA TESTELOR DE ÎMBĂTRÂNIRE,
CEL MAI IMPORTANT ESTE TEMPERATURA.
Sef Lucr. Dr. Mariana Grecu 40
 VARIAȚII EXTREME

• Concomitent cu testele de îmbătrânire artificială se mai practică:

• testarea chimică
• testarea biologică
• testarea formei farmaceutice
• teste de utilizare
• supradozarea medicamentelor
• Supradozarea se aplică la medicamente la care limitările de posologie nu sunt
absolut riguroase (metoda se aplica la preparatele vitaminice, antibiotice etc. unde
supradozajul este practicat în proporții mărite de 10% la 30%).
• La preparatele care trebuiesc dozate strict nu se admite supradozarea, deoarece
preparatul poate fi periculos în prima parte a perioadei de valabilitate.

Sef Lucr. Dr. Mariana Grecu 41

VĂ MULTUMESC!
Sef Lucr. Dr. Mariana Grecu 42