CALITATEA MEDICAMENTELOR

Medicamentele sunt substanţe organice sau anorganice naturale sau de sinteză care
prezintă, în doze foarte mici, anumite acţiuni farmacodinamice. O definiţie mai exactă a fost dată
de OMS, conform căreia „orice substanţă sau produs utilizat spre a modifica sau explora un
sistem fiziologic sau o stare, patologică în interesul individului căruia este administrat se
numeşte medicament".
Principiile active care intră în compoziţia medicamentelor se numesc substanţe
medicamentoase sau produse farmaceutice. Ele se utilizează ca atare sau condiţionate cu
substanţe însoţitoare: excipienţi, stabilizatori, vehicule etc. Calitatea medicamentului este dată de
totalitatea proprietăţilor sale fizice, chimice şi farmacologice, care trebuie să corespundă
normelor impuse de Farmacopee.
Medicamentele au apărut ca rezultat al dorinţei omului de a-şi menţine organismul în
perfectă stare de sănătate.
Organismul uman este un sistem biologic (sistem cibernetic deschis) cu un înalt grad de
organizare - înzestrat cu capacitatea de autoconservare, la nivel ontogenetic şi filogenetic -
realizată prin metabolism, care reprezintă totalitatea schimburilor de materie, energie şi
informaţii dintre organism şi mediul înconjurător.
Funcţionarea normală a acestui sistem, ce descrie starea de sănătate a organismului, este
rezultatul numeroaselor procese fizico-chimice şi mecanisme biologice, extrem de complicate,
care decurg succesiv sau paralel, condiţionându-se reciproc. Menţinerea unui echilibru ideal între
aceste procese se realizează prin mecanisme de reglare, control şi integrare a funcţiilor şi
proceselor vitale, comandate de sistemul nervos central şi sistemul nervos vegetativ.
Abaterile de la starea de echilibru ideal, sau tulburările de orice fel a funcţiilor normale
ale organismului, produc o stare patologică caracterizată prin reducerea potenţialului fizic, psihic
şi afectiv. Restabilirea şi menţinerea funcţiilor normale se realizează, în principal, prin utilizarea
produselor medicamentoase.
Medicamentele au o contribuţie însemnată la menţinerea sănătăţii şi, împreună cu factorii
de ordin social şi economic, la progresul civilizaţiei moderne. În acest context, merită remarcat
faptul că stadiul de dezvoltare a industriei de medicamente este unul din factorii care definesc
gradul de civilizaţie al unei ţări.
 Pentru a stabili mai exact rolul şi locul medicamentelor în societatea modernă, este
suficient să-l cităm pe laureatul premiului Nobel, savantul Ernest Chain, care spunea: „În sânul
civilizaţiei moderne, aş putea renunţa la radio, la televiziune, la avioanele ultrarapide şi chiar la
lumina electrică, însă nu la medicamente, care au permis să se învingă epidemiile, diabetul şi
infecţiile microbiene, furnizând igienei bazele sale şi mijloacele de acţiune”.
În ultimul timp consumul de medicamente a sporit ca rezultat al creşterii populaţiei, al
ridicării nivelului cultural şi social şi al creşterii longevităţii. Se poate afirma că medicamentele
au produs un adevărat miracol în terapie, dar au generat implicit şi riscurile dependente de
utilizarea lor abuzivă. Este clar - spune Claude Bernard - că substanţa care este medicament în
doză mică poate deveni otravă în doză mare, sau prin administrare inadecvată. De asemenea,
otrăvuri foarte puternice (de exemplu stricnina) sunt utilizate cu rezultate deosebite în tratarea
diferitelor afecţiuni.
Tehnica farmaceutică în decursul ultimilor ani a evoluat ca ştiinţa de specialitate. Aceasta
studiază noţiunile teoretice şi practice privitoare la prepararea şi conservarea medicamentelor.
Denumirea de farmacie provine din cuvântul grecesc, „pharmacon”, care înseamnă
remediu, leac. Scopul principal al tehnicii farmaceutice este studiul transformărilor substanţelor
şi produselor naturale sau de sinteză în medicamente când rezultă medicamente preparate apte
pentru a fi admininstrate bolnavului în scop terapeutic.
O latură importantă o constituie controlul calităţii materiei prime şi a produselor finite.
Controlul are în vedere asigurarea unor caracteristici fizico-chimice importante, cum este
asigurarea omogenităţii preparatelor astfel încât să se poată administra o dozare corectă.
Un domeniu de mare însemnătate îl reprezintă asigurarea stabilităţii chimice, fizice şi
microbiologice a preparatelor farmaceutice. Această asigurare a stabilităţii fizico-chimice şi
biologice a preparatelor se poate realiza studiind cauzele şi factorii care provoacă alterari şi
indicând apoi căile şi mijloacele de împiedicare a degradării substanţelor medicamentoase
dispersate în forme farmaceutice:
- respectarea unor anumite condiţii de lucru, o tehnologie;
- folosirea de substanţe ajutătoare;
- modificarea vehiculului;
- anumite condiţii de ambalare;
- conservare.