MATERIA ÎNTUNECATĂ

Cel mai bun model teoretic al Universului nu poate explica decât 5% din
Univers. Restul, de 95%, este format, aproape în totalitate, dintr-o formă
necunoscută de materie invizibilă, denumită materie întunecată și din energie
întunecată.
Materia întunecată și energia întunecată pot fi deduse numai pe baza
efectelor gravitaționale.
Materia întunecată ar putea fi o formă misterioasă de materie invizibilă
care exercită o forță gravitațională, pe care o putem măsura, asupra materiei
înconjurătoare.
Energia întunecată este o forță repulsivă care provoacă expansiunea
accelerată a Universului.
Materia întunecată și energia întunecată au fost întotdeauna tratate ca
fenomene separate.
Nebuloasa Carina. Credit: NASA / ESA / M. Livio / Hubble 20th Anniversary Team, STScI.

Într-un studiu recent, care a fost publicat în Astronomy and Astrophysics (Astronomie și
Astrofizică), am sugerat că materia întunecată şi energia întunecată pot fi explicate cu
ajutorul unui concept unificat care presupune existenţa unui „fluid întunecat” având o
masă negativă.

Masa negativă caracterizează o formă ipotetică de materie care exercită un efect gravitaţional
negativ, în sensul că aceasta respinge orice altă formă de materie. Spre deosebire de orice alt
obiect fizic cunoscut, atunci când un obiect având o masă negativă este împins într-o direcţie
el accelerează într-o direcţie opusă.

Conceptul de masă negativă nu este o idee nouă în cosmologie. La fel ca

materia obişnuită, particulele având masă negativă devin tot mai răspândite pe
măsură ce Universul se extinde, ceea ce înseamnă că forța lor de respingere va
fi tot mai slabă în timp.
Cu toate acestea, studiile au arătat că forța care provoacă expansiunea
accelerată a Universului este constantă în timp. Această constatare i-a
determinat pe cercetători să renunţe la această idee.
În noul meu studiu am propus o modificare a teoriei relativității generale
a lui Einstein pentru a permite existenţa materiei având masă negativă şi crearea
acesteia în mod continuu.
Procesul de creare continuă a materiei a fost deja inclus într-o teorie
alternativă timpurie a Big Bang-ului, cunoscută sub numele de modelul
Universului Staţionar (Steady State Model). Principala ipoteză din această teorie
a fost aceea că materia obişnuită, având masă pozitivă, este generată, în mod
continuu, pe măsură ce Universul se extinde.
În urma dovezilor observaționale știm acum că această ipoteză nu este
corectă. Acest lucru nu înseamnă că materia având masă negativă nu poate fi
creată în mod continuu. Mai mult, am arătat că aceasta se comportă exact ca
energia întunecată.
 Aşa cum cititorul a înţeles, este foarte dificilă cercetarea materiei
întunecate. Aceasta este din cauza că materia întunecată nu are interacţiuni
electromagnetice cu particulele terestre.
Astrofizicienii au ştiut în ultimii 80 de ani că cea mai mare parte a
Universului constă dintr-o materie necunoscută, materia întunecată. Rezolvarea
misterului poate fi acum foarte aproape. „Căutăm un nou membru al grădinii
zoologice a particulelor pentru a explica materia întunecată. Ştim că aceasta este
un animal foarte exotic. Şi am găsit o explicaţie plauzibilă" relatează Are
Raklev, profesor asociat din domeniul fizicii particulelor de la Departamentul
de Fizică al Universităţii din Oslo. El este un teoretician de frunte al
universităţii, în domeniul fizicii astroparticulelor şi a lansat un model care
explică din ce poate consta materia întunecată şi cum se pot descoperi pe cale
experimentală particulele invizibile. Chiar dacă materia întunecată este
invizibilă, astrofizicienii ştiu că ea există. Fără această materie întunecată, este
imposibil de explicat modul în care lucrurile vizibile din Univers sunt
suspendate împreună.
Un exemplu de materie întunecată este anterior menţionatul neutrino.
Din nefericire, neutrinii reprezintă doar o parte imperceptibil de mică a materiei
întunecate. Chiar dacă nu a fost posibilă observarea materiei întunecate, câteva
miliarde de neutrini străbat prin corpul tău în fiecare secundă. Oricum, viteza lor
este limitată într-o oarecare măsură. Particulele se mişcă la fel de încet ca şi
viteza cu care sistemul solar se mişcă în jurul galaxiei. Cu alte cuvinte, cu doar
400 km pe secundă. „Atunci când nu există relaţii electromagnetice cu
particulele vizibile, particulele pot trece chiar prin noi, fără ca vreun instrument
de măsurat să le detecteze. Aici intervine supesimetria. Dacă supersimetria este
adevărată, fizicienii pot explica de ce este materie întunecată în Univers.
Aceasta este partea distractivă în meseria mea”, râde Raklev. El afirmă acum că
materia întunecată constă în principal din gravitino. „Supersimetria simplifică
totul. Dacă Teoria totului există, cu alte cuvinte dacă este posibil de unificat
cele patru forţe ale naturii, atunci gravitino trebuie să existe”. Particulele
gravitino s-au format imediat după Big Bang. „La scurt timp după Big Bang am
avut o supă de particule care se ciocneau. Gluonii, care sunt particulele
purtătoare de forţă în cazul forţei nucleare tari, s-au ciocnit cu alţi gluoni,
emiţând gravitino. Multe particule de gravitino s-au format după Big Bang,
când universul era încă plasmă. Avem deci o explicaţie de ce gravitino există”.
Fizicienii au văzut până acum particula gravitino ca o problemă. Ei au
crezut că teoria supersimetriei nu funcţionează pentru că sunt prea mulţi
gravitino.
În modelele vechi, materia întunecată a fost întotdeauna veşnică. Acest
lucru a însemnat că gravitino a fost o parte supărătoare a modelului
supersimetriei. În noul model al lui Raklev, durata lor de viaţă nu mai este fără
sfârşit. Cu toate acestea, durata medie de viaţă a gravitino-ului este foarte lungă
şi de fapt, mai lungă decât durata de viaţă a universului. Oricum, este o mare
diferenţă între o durată de viaţă nelimitată şi o durata de viaţă de peste 15
miliarde de ani. Cu o durată de viaţă limitată, gravitino trebuie să se transforme
în alte particule. Tocmai efectul acestei transformări este ceea ce poate fi
măsurat. Iar transformarea explică modelul.
Măsurătorile sunt în curs de desfăşurare.
Cercetătorii încearcă acum să le testeze în mod experimental şi să explice
de ce aceste noi particule nu au fost încă observate în experimentele CERN de
la Geneva, în Elveţia.
„Pe de altă parte, ar fi teoretic posibil să le observăm dintr-o sondă
spaţială”.
Modul cel mai simplu de a observa particula gravitino ar putea fi
observarea a ceea ce se întâmplă cu două particule care se ciocnesc în univers şi
se transformă în alte particule, cum ar fi fotoni sau antimaterie. Chiar dacă
coliziunile apar foarte rar, nu există încă atât de mult materie întunecată în
Univers încât un număr semnificativ de fotoni să poată fi produs. Problema mai
mare este însă că particulele gravitino nu se ciocnesc. „Sau cel puţin se întâmplă
atât de rar, încât nu putem spera să le observăm”. Cu toate acestea, există
speranţă.