COSMOLOGIA

Definiție

Ramură a astronomiei care studiază structura, dimensiunile și evoluția Universului

și legile generale care îl conduc.

Universul reprezintă lumea în totalitatea ei, probabil că nemărginită în timp și spațiu,

infinit de variată în ceea ce privește formele pe care le iau materia, energia și informația în
procesul dezvoltării lor perpetue.

Formare

Teoria Big Bang-ului (engl. „marea explozie”) explică în mare parte formarea
Universului, pe care o aseamănă cu o explozie de proporții. Din momentul formării
Universului a avut loc o expansiune a acestuia care are loc și astăzi.

Ceea ce a existat a fost doar un punct de o natură cu totul specială, o așa-numită

singularitate, ceva fără dimensiuni dar cu o energie infinită. La momentul "zero" acest punct
a ieșit din starea lui de singularitate (încă nu se știe din ce cauză) și și-a manifestat uriașa
energie printr-o inimaginabilă explozie, Big Bang-ul, care mai continuă și în ziua de azi.

1
Există fizicieni și matematicieni care, pe baza calculelor matematice, caută să găsească
explicații asupra momentului zero al exploziei inițiale - Big Bang. Astfel:

Teoria / fizica cuantică a permis unor cercetători fizicieni să emită o serie de teorii
referitoare la cauza care a determinat Big Bangul. Demonstrațiile făcute în cadrul și pe
baza teoriei fizicii cuantice, conform cărora o particulă elementară poate fi detectată în
două locuri în același timp (de unde și concluzia că particula este într-o permanentă
vibrație), au generat ideea că spațiul și timpul sunt abstracțiuni, iluzii ale gândirii omului.

Există și teoria "supragravitației", bazată pe faptul că forța gravitațională este mult prea
slabă în raport cu forța electromagnetică sau cu alte forțe (deși în Univers ea se manifestă
ca o forță deosebit de mare și atotcuprinzătoare). Aceasta a postulat că gravitația se
scurge într-un "univers paralel" și că forța gravitațională ce rămâne în universul nostru
este mult diminuată.
Ambele teorii au condus la dezvoltarea „teoriei membranelor” sau Teoria M și au permis
concluzia că în lumea reală trebuie să fie mult mai multe dimensiuni decât cele trei din
universul nostru, și că deci există mai multe universuri.

Totul pornește de la observația că forța fundamentală care guvernează întreg universul

și dinamica lui este gravitația.

În fizica modernă gravitația este descrisă de teoria relativității generalizate (propusă de

Albert Einstein în 1915), care descrie gravitația nu ca o forță, ci ca o consecință a curburii
spațiu-timpului cauzată de distribuția inegală a masei / energiei.

• F este magnitudinea forței gravitaționale dintre cele două corpuri punctiforme,

• G este un coeficient de proporționalitate numit constanta atracției universale,

• m1 este masa primului corp,

2
 • m2 este masa celui de al II-lea corp,

• r este distanța dintre cele două corpuri.

Relativitatea generală sau teoria relativității generale este teoria geometrică a gravitației
publicată de Albert Einstein in 1915-1916.

Relativitatea generală precizează că efectul de curbare al spațiu-timpului este produs de

conținutul in masa-energie și impuls al materiei din spațiu-timp.

În universul lui Einstein, spațiul si timpul nu mai sunt plane (cum a presupus
Newton), ci pot fi împinse si trase, alungite si deformate de către materie. Aceasta afirmație
este nucleul teoriei relativității generale a lui Einstein, care este, de obicei, sumarizată în
următoarele cuvinte: „materia dictează spațiu-timpului cum sa se curbeze, iar spațiul-
timpul curbat dictează materiei cum sa se miște”.

• Relația aceasta intre curbura spațiu-timpului și energie impuls este dată de ecuațiile
lui Einstein:

oRµν - tensorul Ricci

oR - curbura scalara

oGµν - tensorul metric

oTµν -tensorul energie-impuls

o G - constanta gravitațională

3
 o c - viteza luminii in vid (300.000 km/s)

Ecuațiile lui Einstein sunt ecuații cu derivate parțiale neliniare și, ca atare, sunt

dificil de rezolvat. Cu toate acestea, se cunosc mai multe soluții exacte, însă numai câteva
dintre acestea sunt interpretabile din punct de vedre fizic. Cele mai bine cunoscute soluții
exacte, și în același timp cele mai interesante din punct de vedere fizic, sunt soluția
Schwarzschild, soluția Reissner-Nordström și metrica Kerr, fiecare corespunzând unui anume
tip de gaură neagră aflată într-un univers altfel gol, și universurile Friedmann-Lemaître-
Robertson-Walker și de Sitter, fiecare descriind un univers aflat în proces de
expansiune. Printre soluțiile exacte de interes teoretic se numără universul Gödel (care
deschide posibilitatea călătoriei în timp printr-un continuum spațiu-timp curbat), soluția
Taub-NUT (un model de univers care este omogen, dar anizotrop), și spațiul Anti-de Sitter
(care a devenit cunoscut în contextul a ceea ce se numește conjectura Maldacena).

Teoria lui Einstein are implicații astrofizice importante. Din ea decurge posibilitatea
existenței găurilor negre — regiuni ale Universului în care spațiul și timpul sunt distorsionate
într-o măsură atât de pronunțată, încât nimic, nici măcar lumina, nu mai pot emerge de acolo
— ca stare finală a evoluției stelelor masive. Există indicii că astfel de găuri negre stelare,
precum și alte tipuri mai masive de găuri negre, sunt răspunzătoare pentru radiațiile intense
emise de unele tipuri de obiecte astronomice, cum ar fi nucleele galactice active
sau microquasarii. Curbura traiectoriei luminii sub efectul gravitației conduce la apariția
efectului de lentilă gravitațională, prin care imaginile obiectelor cosmice aflate în spatele
lentilei sunt distorsionate sau uneori chiar multiplicate. Relativitatea generală prezice
existența undelor gravitaționale, care au fost măsurate indirect. O măsurare directă a acestora
este scopul mai multor proiecte, între care și LIGO. În plus, relativitatea generală stă la baza
modelelor cosmologice actuale ale unui univers în expansiune.

Structura

Universul are în compunerea sa materia vizibilă galaxii, stele, planete, asteroizi,

praf care reprezintă cca 10 % din masa totală a sa precum și materia întunecată și energia
întunecată care ar reprezenta cca 90% din masa Universului.

Mai puțin de o sutime din masa universului o reprezintă masa tuturor stelelor pe
care le putem vedea în galaxia noastră și alte galaxii și care formează Universul vizibil.

Materia din univers se prezintă sub doua forme esențiale:

- organizată, in corpuri cosmice(stelele, planetele)
- neorganizată, ca praf cosmic si gaze interstelare
Corpurile cosmice nu sunt răspândite haotic în Univers , cum s-ar putea crede, ci
sunt grupate în sisteme de mărimi si complexități diferite. Astfel, corpurile cosmice reci,
fiind mai mici, gravitează în jurul unor stele, alcătuind sistemele planetare.
Materia interplanetara este formata din pulberi, molecule, atomi și particule subatomice.
4
Materia din Univers pe care o putem observa consista din stele, gaz fierbinte si alte lucruri
care emit lumina, dar în ultimii ani s-a identificat și o materie invizibila în Univers. De
exemplu, nu este suficientă materia vizibilă sub forma de stele si gaz interstelar să țină toate
galaxiile în câmpul gravitațional.  
În cadrul Universului, materia nu este repartizată uniform. Există, pe de o parte,
spații care se caracterizează printr-o concentrare a materiei în diverse structuri cosmice, iar,
pe de alta parte, imense zone în care aceasta este extrem de rarefiată.
Universul este alcătuit din:

 Galaxii;
 Stele, planete;
 Nebuloase, gazoase;
 Alte corpuri cerești.
Galaxiile sunt cele mai cunoscute aglomerări de materie din Univers. Ca structuri
cosmice bine definite, sunt formate dintr-un număr foarte mare de stele din materie
interstelară foarte rarefiată, reprezentată de gaze, pulberi si particule subatomice.
Între numeroasele galaxii din Univers se afla si Calea Lactee( Calea Laptelui),
din care face parte si planeta noastră. A fost numită astfel întrucât se conturează pe cer ca un
brâu luminos. Calea Lactee conține peste 150 de miliarde de stele, aflate la distanțe enorme
unele față de celelalte.

Materia întunecată pe care n-o putem vedea direct dar despre care știm că trebuie
să fie acolo datorită influenței atracției gravitaționale asupra stelelor care orbitează în oricare
galaxie reprezintă cam o zecime din cantitatea de materie din Univers.

Nu există o definiție universal acceptată a termenului „materie”. Cel mai des se

înțelege prin asta însă partea masivă a universului. În modelul standard al fizicii de particule,
materia este alcătuită din particule elementare, obiecte punctiforme având diverse proprietăți.
Din aceste proprietăți face parte și masa particulei, o măsură a inerției, dar și a

5
influenței forței gravitaționale asupra particulei respective. Orice obiect care are masă și
ocupă spațiu poate fi considerat deci material.

Astronomia

Astronomia este știița observării aștrilor, căutând să explice originea, evoluția,

mișcarea precum și proprietățile lor fizice și chimice.

În Grecia Antică, ca și în alte civilizații antice, astronomia conținea în mare parte

astrometrie, calculând pozițiile stelelor și ale planetelor pe cer. Mai târziu, Kepler și Newton
au publicat lucrări despre mecanica cerească, descriind matematic mișcarea corpurilor din
sistemul solar și interacțiunea lor sub acțiunea gravitației. Astfel cosmologia reprezintă o
ramură a acestei științe.

Observatorii, studiind cerul ca hobby, au jucat un rol deosebit în descoperirea unor

fenomene astronomice, astronomia fiind una din puținele științe în care amatorii încă mai
joacă un rol important, în special la descoperirea și monitorizarea fenomenelor tranzitorii,
doar că aceștia au acces limitat la uneltele performante ale astronomilor profesioniști.

Prin telescoape se pot observa nebuloase(nori de gaz din galaxia noastră), roiuri
stelare(aglomerări de stele ) și galaxii. Se mai pot vedea ploi de meteori, petele solare,
grupuri deplanete (conjuncții), luna. 

Rossette nebula sau NGC 2244

  Au fost înregistrate câte trei imagini de 200 secunde, cu filtre RGB pentru
culoare și 10 imagini cu filtru Halfa, tot de 200 secunde expunere pentru luminanță. Un total
de aproximativ o oră de expunere. Această nebuloasă a fost surprinsă la observatorul
Colegiului Național “Vasile Lucaciu”.

6
Bibliografie

• https://ro.wikipedia.org/wiki/Univers

• https://dexonline.ro/definitie/cosmologie

• https://ro.wikipedia.org/wiki/Structura_
%C8%99i_arhitectura_universului#Componenentele_masei_universului

• https://ro.wikipedia.org/wiki/Big_Bang

• https://ro.wikipedia.org/wiki/Astronomie

• https://ro.wikipedia.org/wiki/Legea_atrac%C8%9Biei_universale

• https://ro.wikipedia.org/wiki/Gravita%C8%9Bie

• http://www.mixdecultura.ro/2016/08/spatiul-si-timpul-lui-einstein /

• https://physics.uvt.ro/~vulcan/PAGINA_LHC/06_Vulcanov.pdf

• https://ru.scribd.com/doc/236710954/Fizica-Si-Astronomia

• https://www.facebook.com/lucaciu/photos/a.213071662057978/2295554040476386/?
type=3&theater

• https://ro.wikipedia.org/wiki/Teoria_relativit%C4%83%C8%9Bii_generale

Elevi: Cosmuța Laura-Alexandra

Urban Elena-Delia

Profesor coordonator: Izet Filis

Clasa a XI-a A

Colegiul Național Militar “Alexandru Ioan Cuza”

Constanța

7
8