TEORIA BIG BANG

„Teoria Big Bang” este modelul care explică apariția materiei, energiei,
spațiului și timpului, altfel spus a existenței Universului. Această teorie
încearcă să explice de ce universul se extinde permanent încă de la
apariția sa, și de ce pare a fi uniform în toate direcțiile.
Teoria Big Bang este modelul cosmologic predominant
pentru univers de la cele mai vechi perioade cunoscute, prin evoluția pe
scară largă ulterioară. Modelul descrie modul în care universul s-a extins
dintr-o stare de densitate foarte ridicată și temperatură ridicată și oferă o
explicație cuprinzătoare pentru o gamă largă de fenomene, inclusiv
abundența elementelor ușoare, fondul cosmic de microunde, structura la
scară largă și legea lui Hubble. Dacă legile cunoscute ale fizicii sunt
extrapolate la regimul cu densitate cea mai mare, rezultatul este
o singularitate[7] care este în mod obișnuit asociată cu Big Bang-ul.
[8]
 Fizicienii sunt indeciși dacă acest lucru înseamnă că universul a pornit de
la o singularitate sau că cunoașterea actuală este insuficientă pentru a
descrie universul în acel moment. Măsurători detaliate ale ratei de
expansiune a universului plasează Big Bang-ul la aproximativ 13,8 miliarde
de ani în urmă, ceea ce este astfel considerat vârsta universului. După
expansiunea inițială, universul s-a răcit suficient pentru a permite formarea
de particule subatomice și mai târziu de atomi simpli. Nori uriași ai acestor
elemente primordiale s-au coalizat ulterior prin gravitațe în halou de
materie întunecată, formând eventual stelele și galaxiile vizibile astăzi.
Teoria Big Bang oferă o explicație cuprinzătoare pentru o gamă largă
de fenomene observate, inclusiv abundența elementelor ușoare, radiația
cosmică de fond, structura la scară largă și Legea lui Hubble. Cadrul pentru
modelul Big Bang se bazează pe teoria relativității generale a lui Albert
Einstein și pe simplificarea ipotezelor,cum ar
fi omogenitatea și izotropia spațiului. Ecuațiile de guvernare au fost
formulate de Alexander Friedmann, iar soluții similare au fost elaborate de
Willem de Sitter. De atunci, astrofizicienii au încorporat adăugări teoretice
și observaționale în modelul Big Bang, iar parametrizarea sa ca modelul
Lambda-CDM servește drept cadru pentru investigațiile curente
ale cosmologiei teoretice. Modelul Lambda-CDM este actualul "model
standard" al cosmologiei Big Bang, consensul este că acesta este cel
maisimplu model care poate explica diferitele măsurători și observații
relevante pentru cosmologie.
Există patru indicii majore pentru veridicitatea teoriei Big Bangului:

 Vârsta celor mai bătrâne stele este de 12-13,2 miliarde de ani,

adică ea corespunde parțial cu vechimea Universului.
 Analiza luminii emise de galaxii indică faptul că obiectele galactice
se îndepărtează unele de altele cu o viteză cu atât mai mare, cu
cât sunt mai îndepărtate de Pământ, ceea ce sugerează că
galaxiile erau altădată adunate într-o regiune unică a spațiului;
 În ziua de azi, în toate regiunile Universului există o radiație de
fond ("radiație cosmică") foarte slabă, un fel de fosilă, rămășiță de
pe urma torentelor de căldură și lumină din primele clipe ale
Universului.
 În radiația cosmică de fond a fost detectat un model care confirmă
existența undelor gravitaționale asociate inflației cosmice,
momentul de expansiune rapidă a Universului.