Referat

Vulcanul Vezuviu
 Vulcanul Vezuviu
Vezuviul (italiană Vesuvio, latină Vesuvius) este un vulcan
 exploziv situat la aproximativ 10 km est de orașul Napoli
 în parcul național omonim din regiunea Campania în 
Italia. Înălțimea actuală a conului principal este de 1281 m
iar cea a conului secundar (Monte Somma) este de 1149
m.
 La 24 august 79, după secole în care s-a aflat în stare latentă, vulcanul
Vezuviu erupe în sudul Italiei de astăzi, devastând prosperele orașe
romane Pompeii și Herculaneum și ucigând mii de persoane. Orașele,
acoperite de un strat gros de material vulcanic și noroi, nu au fost
reconstruite niciodată și au fost uitate în cursul istoriei. În secolul
XVIII, Pompeii și Herculaneum au fost redescoperite și excavate,
aducând probe arheologice fără precedent despre viața de zi cu zi a
civilizației antice.

 Orasele antice Pompeii și Herculaneum se găseau în apropiere de

poalele Muntelui Vezuviu, în Golful Neapole. În vremea Imperiului
Roman timpuriu, în Pompey trăiau 20.000 de oameni, printre care
negustori, meșteșugari și fermieri care exploatau solul bogat al regiunii,
cultivând viță de vie și pomi fructiferi. Nimeni nu bănuia că fertilul
pământ negru reprezenta de fapt rămășițe ale erupțiilor anterioare ale
Vezuviului.
 Herculaneum a fost un oraș în care au locuit 5.000 de oameni. A fost și o destinație
de vacanță preferată a romanilor bogați. Denumit după eroul mitologic Hercule,
Herculaneum găzduia vile opulente și băi romane grandioase. Obiectele folosite la
practicarea jocurilor de noroc descoperite la Herculaneum și un bordel descoperit la
Pompeii atestă viața de zi cu zi a celor două orașe. În apropiere se găseau și
comunități mai mici, cum ar fi liniștitul orășel Stabiae.
 La prânz, în ziua de 24 august, anul 79, această prosperitate a luat sfârșit, atunci când
vârful Vezuviului a explodat, propulsând în stratosferă un nor de cenușă în formă de
ciupercă. În următoarele 12 ore, cenușa vulcanică și pucioasa au invadat orașul,
obligându-i pe locuitori să fugă speriați. Aproximativ 2.000 de oameni au rămas la
Pompeii, ascunși în pivnițe sau în structuri din piatră, așteptând sfârșitul erupției.
Un vânt din vest a protejat orașul Herculaneum de faza inițială a erupției, însă
un nor gigantic de cenusă încinsă și de gaz a coborât pe panta vestică a
Vezuviului, înconjurând orașul și omorându-i pe cei care au rămas acolo. Acest
nor mortal a fost urmat de un șuvoi de noroi vulcanici și piatră, care a îngropat
orașul. Oamenii care au rămas la Pompey au fost uciși în dimineața zilei de 25
august, când un nor de gaz toxic a ajuns în oraș, sufocându-i pe cei care nu au
fugit. A urmat un șuvoi de rocă și cenușă, care a făcut ca acoperișurile și zidurile
să se prăbușească, îngropându-i astfel pe cei morți.

O mare parte din ceea ce cunoaștem despre această erupție provine dintr-o
relatare a lui Plinius cel tânăr, care locuia în vestul Golfului Neapole
atunci când a explodat Vezuviul. În două scrisori adresate istoricului 
Tacitus, a povestit despre modul în care “oamenii își acopereau capul cu
pernele, singura apărare împotriva unei ploi de piatră” și despre cum “un
nor negru și înfricoșător, încărcat de materie combustibilă avansa spre
oraș. Unii își deplângeau propria soartă. Alții se rugau să moară.”
 Plinius, în vârstă de doar 17 ani la vremea respectivă, a scăpat din această
catastrofă, ulterior devenind un cunoscut scriitor și administrator roman.
Unchiul său, Plinius cel bătrân, a fost mai puțin norocos. Plinius cel
bătrân, un biolog de renume, la vremea erupției era comandantul flotei
romane în Golful Neapole. După ce Vezuviul a explodat, el și-a îndreptat
bărcile spre Stabiae, pentru a investiga erupția și pentru a-i îmbărbăta pe
locuitorii înspăimântați. După ce a ajuns la țărm, a murit din cauza gazelor
toxice.

 Potrivit relatării lui Plinius cel tânăr, erupția a durat 18 ore. Pompeii
a fost îngropat sub un strat de 5 metri de cenușă, iar coasta a suferit
modificări majore. Herculaneum a fost îngropat sub aproape 20 de
metri de noroi și material vulcanic. Unii locuitori ai orașului
Pompey s-au întors ulterior pentru a-și scoate casele distruse de sub
stratul de cenușă și pentru a-și salva bunurile de valoare, însă
adevărate comori au rămas acolo și au fost uitate.
 În secolul XVIII, un săpător de fântâni a scos la suprafață, în locul unde s-
a gasit orașul Herculaneum, o statuie de marmură. Administrația locală a
excavat alte valoroase obiecte de artă, însă proiectul a fost abandonat. In
1748, un fermier a descoperit sub via sa urme ale orașului Pompey. De
atunci, excavările au continuat aproape fără întrerupere până în prezent. În
1927, guvernul italian a continuat excavările la Herculaneum, recuperând
numeroase opere de artă: statui de marmură și de bronz și picturi de mare
valoare.

 La Pompey au fost descoperite rămășițele a 2.000 de bărbați, femei și copii. După ce

au murit asfixiați, cadavrele lor au fost acoperite de cenușă, care a întărit și păstrat
conturul corpurilor. Ulterior, cadavrele s-au descompus, lăsând în urmă un soi de
mulaj. Arheologii care au descoperit aceste mulaje au umplut spațiile goale cu ghips,
relevând în detaliu pozițiile în care au murit victimele vulcanului. Și restul orașului
pare a fi conservat în urma trecerii timpului. Simple obiecte care spun povestea vieții
de zi cu zi în Pompey sunt la fel de valoroase pentru arheologi ca și statuile și frescele.
Abia în 1982 au fost descoperite la Herculaneum primele rămășițe umane. Sutele de
schelete descoperite poartă urmele care atestă moartea oribilă de care au avut parte.
 Ultima sa erupție a avut loc în 1944, iar ultima erupție majoră,
în 1631. O altă erupție este așteptată în viitorul apropiat,
erupție care ar putea fi devastatoare pentru cei 700.000 de
oameni care locuiesc în “zonele morții” din jurul Vezuviului.