Ziua 5.

Vezuviu și Pompei* (distanta Castelmmare di Stabia – Vezuviu-22 km;

Vezuviu – Pompei -25 km);

Gigantic si inspaimantator Vezuviul. Impresionant si infiorator Pompeii. Unite pentru

totdeauna de istorie. Vor fi in continuare la fel de apropiate, acum datorita turismului.

1. Vezuviu
Vezuviul (italiană Vesuvio, latină Vesuvius) este un vulcan exploziv situat la
aproximativ 10 km est de orașul Napoli în parcul național omonim din
regiunea Campania în Italia. Înălțimea actuală a conului principal este de 1281 m iar
cea a conului secundar (Monte Somma) este de 1149 m.

La 24 august 79, după secole în care s-a aflat în stare latentă, vulcanul Vezuviu erupe
în sudul Italiei de astăzi, devastând prosperele orașe
romane Pompeii și Herculaneum și ucigând mii de persoane. Orașele, acoperite de un
strat gros de material vulcanic și noroi, nu au fost reconstruite niciodată și au fost uitate
în cursul istoriei. În secolul XVIII, Pompeii și Herculaneum au fost redescoperite și
excavate, aducând probe arheologice fără precedent despre viața de zi cu zi a
civilizației antice.
Orasele antice Pompeii și Herculaneum se găseau în apropiere de poalele Muntelui
Vezuviu, în Golful Neapole. În vremea Imperiului Roman timpuriu, în Pompey trăiau
20.000 de oameni, printre care negustori, meșteșugari și fermieri care exploatau solul
bogat al regiunii, cultivând viță de vie și pomi fructiferi. Nimeni nu bănuia că fertilul
pământ negru reprezenta de fapt rămășițe ale erupțiilor anterioare ale Vezuviului.
Herculaneum a fost un oraș în care au locuit 5.000 de oameni. A fost și o destinație de
vacanță preferată a romanilor bogați. Denumit după eroul mitologic Hercule,
Herculaneum găzduia vile opulente și băi romane grandioase. Obiectele folosite la
practicarea jocurilor de noroc descoperite la Herculaneum și un bordel descoperit la
Pompeii atestă viața de zi cu zi a celor două orașe. În apropiere se găseau și comunități
mai mici, cum ar fi liniștitul orășel Stabiae.
La prânz, în ziua de 24 august, anul 79, această prosperitate a luat sfârșit, atunci când
vârful Vezuviului a explodat, propulsând în stratosferă un nor de cenușă în formă de
ciupercă. În următoarele 12 ore, cenușa vulcanică și pucioasa au invadat orașul,
obligându-i pe locuitori să fugă speriați. Aproximativ 2.000 de oameni au rămas la
Pompeii, ascunși în pivnițe sau în structuri din piatră, așteptând sfârșitul erupției.
Plinius, în vârstă de doar 17 ani la vremea respectivă, a scăpat din această catastrofă,
ulterior devenind un cunoscut scriitor și administrator roman. Unchiul său, Plinius cel
bătrân, a fost mai puțin norocos. Plinius cel bătrân, un biolog de renume, la vremea
erupției era comandantul flotei romane în Golful Neapole. După ce Vezuviul a explodat,
el și-a îndreptat bărcile spre Stabiae, pentru a investiga erupția și pentru a-i îmbărbăta
pe locuitorii înspăimântați. După ce a ajuns la țărm, a murit din cauza gazelor toxice.
Potrivit relatării lui Plinius cel tânăr, erupția a durat 18 ore. Pompeii a fost îngropat sub
un strat de 5 metri de cenușă, iar coasta a suferit modificări majore. Herculaneum a fost
îngropat sub aproape 20 de metri de noroi și material vulcanic. Unii locuitori ai orașului
Pompey s-au întors ulterior pentru a-și scoate casele distruse de sub stratul de cenușă
și pentru a-și salva bunurile de valoare, însă adevărate comori au rămas acolo și au fost
uitate.
În secolul XVIII, un săpător de fântâni a scos la suprafață, în locul unde s-a gasit orașul
Herculaneum, o statuie de marmură. Administrația locală a excavat alte valoroase
obiecte de artă, însă proiectul a fost abandonat. In 1748, un fermier a descoperit sub via
sa urme ale orașului Pompey. De atunci, excavările au continuat aproape fără
întrerupere până în prezent. În 1927, guvernul italian a continuat excavările la
Herculaneum, recuperând numeroase opere de artă: statui de marmură și de bronz și
picturi de mare valoare.
La Pompey au fost descoperite rămășițele a 2.000 de bărbați, femei și copii. După ce
au murit asfixiați, cadavrele lor au fost acoperite de cenușă, care a întărit și păstrat
conturul corpurilor. Ulterior, cadavrele s-au descompus, lăsând în urmă un soi de mulaj.
Arheologii care au descoperit aceste mulaje au umplut spațiile goale cu ghips, relevând
în detaliu pozițiile în care au murit victimele vulcanului. Și restul orașului pare a fi
conservat în urma trecerii timpului. Simple obiecte care spun povestea vieții de zi cu zi
în Pompey sunt la fel de valoroase pentru arheologi ca și statuile și frescele. Abia în
1982 au fost descoperite la Herculaneum primele rămășițe umane. Sutele de schelete
descoperite poartă urmele care atestă moartea oribilă de care au avut parte.
Ultima sa erupție a avut loc în 1944, iar ultima erupție majoră, în 1631. O altă erupție
este așteptată în viitorul apropiat, erupție care ar putea fi devastatoare pentru cei
700.000 de oameni care locuiesc în “zonele morții” din jurul Vezuviului.
Activitatea vulcanică

Harta istorică a Vezuviului din enciclopedia Meyer 1888

 activitatea redusă a lui fiind de tipul erupției vulcanului Stromboli cu faze
alternative de scurgeri de lavă și emisii de gaze.
  renumit rămâne în istorie Vezuviul prin erupția sa provocând catastrofa din
perioada lui Plinius, (79) când sub milioane de tone de cenușă, piroclaste au
îngropat orașul Pompei, în care se aflau aproximativ 20 000 locuitori;aici au
fost descoperite rămășițele a 2.000 de bărbați,femei și copii.
 Activitatea vulcanului fiind alimentată printr-un rezervor de magmă situat la
circa 5 – 7 km adâncime.
 Acest vulcan a erupt în 1944 provocand zeci de morti si pagube in valoare de
peste 100milioane de euro.
 În prezent, Muntele Vezuviu este un vulcan activ care elimină gaze naturale
și se află în apropierea orașului Pozzuolli.
 Ultima sa erupție majoră a avut loc în 1631. O altă erupție ar putea fi
devastatoare pentru cei 700.000 de oameni care locuiesc în “zonele morții”
din jurul Vezuviului.

Muntele Vezuviu se afla sub supravegherea continua a specialistilor, existand sisteme

care pot semnala riscul unei explozii cu doua saptamani inainte, astfel incat autoritatile
italiene sa poata evacua zona. Sa speram ca va ramane in continuare cuminte, linistit,
tacut si ca niciodata, din craterul urias deschis ca o gura imensa catre cer nu vor mai
iesi limbi de foc si rauri de lava distrugatoare.

2. Pompei
Pompei se afla pe un platou de lava vezuviana, cu vedere la valea raului Sarno si a fost
un port important al tarii, un loc pentru comert, industrie si afaceri. Cele mai vechi
dovezi istorice indica originea orasului intre sfarsitul sec VII si prima jumatate a sec VI
i.Hr. In anul 80 i.Hr. a devenit colonie romana si a fost extins prin construirea de cladiri
publice si private, in special in vremea imparatilor Augustus si Tiberius. In 62 d.Hr. un
cutremur violent a lovit intreaga zona din jurul Vezuviului. Lucrarile de reconstructie au
inceput imediat dar au durat foarte mult timp, deoarece daunele au fost foarte mari. 17
ani mai tarziu Vezuviul s-a cutremurat din nou si a aruncat, furios, cu foc, fragmente de
roci si lava asupra a tot ce era la poalele lui.
In cateva ore, ceea ce fusese un oras de coasta cu aproape 30000 de locuitori a fost
ingropat sub un strat de cenusa si pietre gros de 5-7 metri. Totul s-a petrecut atat de
rapid, incat oamenii nu au avut timp sa evacueze orasul, iar stratul de materie vulcanica
a pastrat nealterat tot ceea ce a fost acoperit.
A fost redescoperit in sec XVI, dar sapaturile au inceput in 1748, in timpul domniei
regelui Neapolelui Carol al III-lea de Bourbon si au fost continuate sistematic in sec XIX,
pana la cele mai recente lucrari de excavare, restaurare si valorificare a vechiului oras
si a bogatiei extraordinare de arhitectura, sculptura, pictura si mozaicuri.
Nu se pot vedea toate siturile, intrucat activitatea arheologica de restaurare si intretinere
cere inchiderea unor zone pentru vizitatori, cu toate acestea spatiile deschise publicului
sant largi. Pentru ca plimbarea pe jos printre sapaturile de la Pompei este o experienta
unica, este ca o calatorie inapoi in timp, o calatorie care ne-a purtat tocmai in
antichitate.
Forumul a fost centrul vibrant al orasului, o piata mare, dreptunghiulara, unde era
interzis accesul carelor, pavata in travertin si care era inconjurata de cladiri
guvernamentale, religioase si comerciale. De asemenea, o zona de agrement, care
cuprindea Amfiteatrul – era folosit pentru lupte cu gladiatori, spectacole ce implicau
animale salbatice si putea gazdui pana la 20000 de oameni – si Palestra – folosita
pentru activitati sportive, in mijlocul ei existand un bazin.
Strada in orasul antic Forumul 

Amfiteatrul Macellum
O alta zona importanta a orasului era piata centrala – Macellum, formata dintr-o curte
interioara cu porticuri. Cele trei incaperi de la intrare erau dedicate cultului imperial,
ritualurilor de sacrificiu si comertului cu carne, iar in centrul curtii interioare era curatat si
vandut pestele.
Sunt multe resedinte particulare, case elegante cu atrium si peristil – curti interioare
inconjurate de coloane, care au peretii decorati cu picturi ce infatiseaza peisaje, scene
mitologice sau aspecte din viata orasului roman, a familiilor respective. Casele
oamenilor de rand erau mai modeste si aveau incaperi de dimensiuni mai mici, aveau
un singur etaj, iar peretii erau simpli, fara picturi. Diferentele dintre clasele sociale sant
vizibile pana in ziua de azi.
Toate strazile sunt pietruite si inclinate, astfel incat apa acumulata in timpul inundatiilor
sa se poata scurge. Cateva pietre mari leaga trotuarele inguste din loc in loc, creand
“podete” pentru trecatori. Pe langa aceste pietre, se vad si acum urmele lasate de
carele folosite de pompeieni. Se poate observa cu usurinta faptul ca Pompei a fost un
oras infloritor, dezvoltat: numeroase case, un amfiteatru, doua teatre (in cel mare
puteau incapea pana la 5000 de spectatori), brutarii, restaurante, bai publice, chiar si un
bordel (Lupanarul), forul, basilica, temple, edificii publice opulente.
Ceva, insa, lipseste. Lipseste viata. Este o liniste nefireasca pe strazile vechiului oras,
tulburata doar de noi, turistii, care am retrait, pentru cateva ore, o pagina din istoria
trista a omenirii.
Si pentru ca vizita sa fie completa, intr-o mica expozitie din apropierea Forumului,
printre rafturile de vase din ceramica descoperite cu ocazia sapaturilor, un trup ne
atrage atentia: este ghemuit, dorind parca sa se faca cat de mic, cu mainile acoperindu-
si fata, in speranta ca se va putea apara de parjolul ce venea din ceruri. Nu am putut sa
privesc aceasta imagine fara sa-mi imaginez groaza prin care au trecut locuitorii
orasului cand au vazut valurile de lava pravalindu-se peste ei. Si nu m-am mai putut uita
la Muntele Vezuviu, care se zareste in departare, fara sa simt fiori la gandul ca mai
devreme, in acea dimineata, m-am plimbat pe poteca de langa crater.