Ziua 5 / 30.11.2021: Colmar – Eguisheim (7.

5 km) – Mulhouse(39 km)

1. Eguisheim

Eguisheim este un oraș și o comună situată în Franța în cunoscuta regiune Alsacia. Este un
loc care este, de asemenea, cunoscut pentru că are o mare producție de vin, dar se remarcă și
pentru că este unul dintre acele orașe care sunt printre cele mai frumoase din Franța, deoarece
stilul său tradițional este foarte bine conservat. Fără îndoială, este o vizită ideală pentru o
escapadă de weekend.
Eguisheim este unul dintre acele sate mici din Alsacia care are un farmec deosebit, deoarece
casele sale au încă structura tipică cu jumătate de lemn. Acestea se remarcă mai ales în timpul
sezonului de Crăciun, dar există multe de văzut în această parte a Franței situată lângă granița cu
Se spune că orașelul Eguisheim a fost locuit încă din Paleolitic de către oameni. De atunci multe
nații diferite au trecut pe aici, lăsând o parte din istoria și cultura lor prin Alsacia, precum galo-
romanii care au început să cultive vița de vie. Primul castel din zonă a fost construit în anul 720 și
în jurul lui a apărut orășelul de azi. 
Eguisheim și-a început istoria devenind o așezare romană. Romanii au început să cultive podgorii
în această zonă foarte favorabilă. Dar creșterea orasului nu va veni până în secolul al VIII-
lea când contele Eberhardt a construit un castel în zonă. În jurul acestui castel au fost create
străzile din jur și în formă de inel, ceea ce conferă acestui oraș acea formație originală. Castelul
poate fi vizitat astăzi, în acest castel s-a nascut Bruno de Eguisheim-Dagsbourg, care va fi ulterior
Papa Leon al IX-lea.
Cercul de aur
În Eguisheim, cel mai bun lucru pe care îl putem face este, fără îndoială, să ne pierdem pe acele
străzi frumoase și vechi, imaginându-ne cum au trăit locuitorii acestui oraș timp de secole. Ne vom
simți într-o poveste autentică, deoarece pe ambele părți ale străzilor sunt frumoase case tipice cu
jumătate de lemn și culori frumoase. Cercul de aur se referă la zona exterioară a orașului, unde
sunt cele mai frumoase străzi. Să ne plimbăm pe îndelete, să facem poze și să ne bucurăm de
micile detalii ale caselor care sunt de obicei decorate cu flori, va fi ceva ce ne va fi fermecător. Rue
du Rempart este una dintre acele străzi și ne încântă cu o frumoasă pietruită veche care pare într-
adevăr ceva ieșit dintr-o poveste. Pe buiandrugele unor ferestre și uși puteți vedea inscripții ale
vechilor familii sau ale meseriilor care se desfășurau în unele dintre acele case. Pe această stradă
se află și Pigeonnier, un loc care oferă o împărțire a două străzi și care este unul dintre cele mai
fotografiate locuri din Eguisheim.
Place du Chateau Saint Leon

Place du Château și statuia lui Bruno d'Eguisheim-Dagsbourg (1002-1054), un fost arhiepiscop care
apoi a devenit cunoscut ca Papa Léon IX. Fântana a fost construită între 1834 și 1836 și este una dintre
cele mai mari din Alsacia.
Odată ce am parcurs împrejurimile orașului cu străzile sale mici și casele sale frumoase, trebuie
să ajungem în centru. Acesta este cea mai mare și cea mai centrală piață din Eguisheim, un
loc pe care nu-l putem rata. În centrul acestei piețe putem vedea o fântână frumoasă cu figura
Sfântului Leon IX și chiar în spatele acestei fântâni putem vedea vechiul castel construit în secolul
al VIII-lea. Lângă castel se află o mică capelă dedicată Papei Leon, care a fost construită peste
niște temnițe vechi.

Alte piețe din acest mic oraș Eguisheim pe care ar trebui să le vizităm sunt:
 - Place du Marche, în spatele capelei. Este un mic pătrat cu o sculptură în centru, dar de
Crăciun au și o piață frumoasă aici.
- Place MGR Stampf este o alta dintre piețele fermecătoare din acest oraș, cu o fântână în
centru și podea de pietriș.

Turnurile Eguisheim
Rămășițele acestor turnuri se găsesc la periferia orașului. Weckmund, Wahlenbourg și
Dagsbourg Acestea sunt cele trei construcții de gresie în tonuri roșii care au aparținut familiei
Eguisheim. În Războiul Óbolos, in care Eguisheim s-a confruntat cu populațiile vecine, membrii
acestei familii au fost arși pe rug și aceste turnuri au devenit parte a episcopilor din Strasbourg.
Biserica San Pedro și San Pablo
Este un templu vechi, datând din secolele XIII și XIV, care a fost inițial construit în stil romanic, dar
în prezent ne oferă un stil gotic. Deși exteriorul său nu este foarte interesant, în interior putem
vedea o sculptură a Fecioarei din Ouvrante din secolul al XIII-lea.
Eguisheim la Crăciun
Deși acest oraș este frumos pe tot parcursul anului, adevărul este că în timpul Crăciunului
primește mult mai mulți vizitatori. Acest oraș împreună cu alele precum Colmar au unele din cele
mai frumoase piețe, iar străzile sale se îmbracă în tot felul de decorațiuni. Chiar și casele sunt
decorate astfel încât totul să aibă o atmosferă incredibilă de Crăciun. Dacă vă place această
perioadă a anului, trebuie să vizitați aceste orașe în timpul Crăciunului pentru a experimenta acest
spirit la maximum.

2.Mulhouse

Inedit: În centrul orașului se înalță Turnul Europei, în vârful căruia este situat un restaurant
panoramic care se rotește 360o, ceea ce permite observarea în timpul mesei a întregii panorame
(Munții Jura, Munții Pădurea Neagră, Alpii elvețieni). Vizibil de departe, acesta a devenit simbolul
orașului Mulhouse.
De vizitat Târgul de Crăciun organizat în luna decembrie.

Mulhouse (în germană Mülhausen) este un oraș în Franța, sub-prefectură a

departamentului Haut-Rhin, din colectivitatea teritorială Alsacia în regiunea Grand Est.
După Strasbourg este al doilea oraș ca mărime din Alsacia. Denumirea sa provine de la Mühle,
cuvântul german pentru "moară". Stema orașului reprezintă roata unei mori.
Orașul Mulhouse a fost menționat pentru prima dată în anul 803. Orașul a luat naștere pe un sit
adesea inundat, pe care însă l-a transformat într-un atu: instalarea unei mori a creat bazele pentru
o activitate economică, a dat numele orașului, iar roata morii, chiar și astăzi, simbolizează orașul.
Potrivit legendei, un războinic a fost găsit rănit aproape de moară și fiica morarului l-a îngrijit și mai
târziu i-a devenit soție. Copiii lor s-au numit mulhousieni și aceasta explică numele „Mulhausen”,
care în limba germană înseamnă Casa Morii.

Orașul s-a bucurat de autonomie în cadrul Sfântului Imperiu Roman, până la anexarea sa de către
Franța, pe 4 ianuarie 1798.
Frederic I Barberousse a făcut din Mulhouse un veritabil oraș. În anul 1308, statutul de oraș regal
i-a conferit o cvasi-independență. Alianțele sale cu cantoanele elvețiene (Mulhouse obținând
statutul de canton aliat în anul 1515) și regatul Franței i-au permis să-și păstreze autonomia și să
fie ocolit de conflictele care au trecut Alsacia prin foc și sabie, precum războiul de treizeci de ani.
Mulhouse a dispus de atuuri care i-au permis dezvoltarea economică: capital grație comerțului
său, mână de lucru grație populației rurale, iar religia calvinistă i-a conferit o morală bazată pe
eforturi și perseverență. În anul 1746, patru tineri cetățeni ai orașului au fondat o manufactură
pentru imprimarea țesăturilor, moment care a dat startul industrializării rapide a orașului.
La 4 ianuarie 1798, orașul Mulhouse a votat realipirea sa la Franța, fapt care a dat un nou impuls
dezvoltării orașului: întreprinderile s-au înmulțit și s-au mecanizat; industria textilă a antrenat
nașterea industriei chimice și mecanice și crearea școlilor specializate; infrastructura de transport
s-a dezvoltat: canalul dintre Ron și Rin, calea ferată. Orașul Mulhouse a devenit unul dintre cele
mai înfloritoare orașe industriale din Franța. Cu fiecare generație, populația s-a dublat grație
afluxului de populații venite din regiunile învecinate, din Elveția și Germania. Avântul industriei a
fost stopat de războiul din anul 1870 și anexarea la Germania. Orașului i-au fost necesari mai mulți
ani pentru a se adapta la un nou mediu, și apoi, când a redevenit francez, în anul 1918, pentru a
se readapta la noi piețe. În perioada 1940-1944, orașul Mulhouse a suferit ocupația nazistă, iar
bombardamentele pentru eliberare i-au provocat distrugeri importante. După război, orașul
Mulhouse a început un vast program de reconstrucție.
Mulhouse în prezent
Cu o așezare geografică privilegiată și o rețea de comunicații ieșită din comun, orașul se sprijină
pe faimosul „model mulhousian”. Un model care conjugă spiritul de inițiativă, pragmatismul,
capacitatea de a depăși provocările, preocupare pentru binele comun și ospitalitatea tradițională.
În prezent, dotat cu un patrimoniu istoric pus în valoare, cu numeroase echipamente culturale și
sportive, cu o universitate tânără și dinamică, orașul Mulhouse propune un cadru de viață atractiv.
Mulhouse are mai multe teatre, numeroase săli de spectacole, trei complexe de cinema, în cursul
anului având loc nenumărate evenimente culturale. La Filature este un loc cultural unic, care
adăpostește Orchestra Simfonică din Mulhouse, Opera Națională și mai multe săli de spectacole.
Mulhouse găzduiește numeroase muzee: Muzeul Național al Automobilului - celebra colecție
Schlumpf, Electropolis - cel mai important muzeu din Europa consacrat energiei electrice, Muzeul
Căilor Ferate - cel mai mare muzeu feroviar din Europa, Muzeul Imprimeriei pe Pânză, Muzeul
Textilelor, Muzeul Hârtiei Pictate etc., care i-au dat renumele orașului de „capitală europeană a
muzeelor tehnice”. Alte muzee: Muzeul Satului Alsacian, Muzeul de Istorie din Primăria veche,
Muzeul de Artă. Grădina Zoologică și Parcul Botanic.
Zeci de monumente de arhitectură civilă, militară și sacră îmbogățesc imaginea orașului.
Frescele care înfrumusețează fațadele vechilor clădiri reprezintă o moștenire a orașului de
influență elvețiană.

Oraş înfrăţit cu Timişoara de peste 20 de ani, Mulhouse e al doilea oraș important din Alsacia,
după Strasbourg. Pe emblema oraşului e reprezentată o moară, de la o veche legendă conform
căreia fiica morarului din localitate a îngrijit un războinic rănit, între ei legându-se o frumoasă
poveste de iubire. Traducerea germană a denumirii oraşului e ,,Casa Morii”.
Oraşul are o istorie tulbure şi zbuciumată. În anul 1798, după Revoluţia Franceză, e anexat
Franţei, când cunoaşte o înflorire economică. În urma războiului franco-prusac e alipit în anul 1870
Germaniei, pentru ca după Primul Război Mondial, în 1918, să devină din nou parte componentă a
Franţei. Din 1940-1944, oraşul se află sub ocupaţia nazistă. La eliberare, oraşul necesită lucrări de
reconstrucţie, fiind puternic afectat de bombardamente. 

Se dezvoltă cu precădere industria textilă şi automobilistică, reprezentată aici de uzina Peugeot.

De altfel, aici se poate vizita cel mai mare muzeu de cale ferată din Europa Cite du Train (Orașul
trenului) sau cea mai mare colecţie mondială de automobile Bugatti, Colecția Schlumpf și Cité de
l’Automobile (Orașul automobilului). Viaţa culturală a oraşului Mulhouse e una vibrantă. La
Filature e un edificiu cultural care reuneşte Orchestra Simfonică din Mulhouse, Opera Naţională şi
multe săli de spectacole. În oraş se organizează un carnaval, un Festival de Jazz, Salonul
Anticarilor, Festivalul Auto, Târgul de Crăciun… În anul 2008, oraşului i s-a acrodat titulatura
de Ville d’Art et d’Histoire (Oras al artei si al istoriei) pentru moştenirea arhitecturală, istorică şi de
patrimoniu. 

Grădina Zoologică și Botanică din Mulhouse sunt locurile preferate atât pentru locuitori, cât și
pentru vizitatori. Aşezată la marginea pădurii Tennenwald, Grădina Zoologică se întinde pe 25 de
hectare şi adăposteşte peste 1000 de animale din 170 de specii, fiind înfiinţată în anul
1868. Grădinii Botanice îi trec anual pragul peste 17.000 de vizitatori străini. Poartă titlul de „Jardin
remarquables” şi e un punct de atracţie a oraşului.
Clădirea roz este Hotel de Ville, datează din anul 1552 şi a funcţionat ca Primărie până în anul
1798. Acum, la parter se găseşte un Centru de Informare Turistică şi un Muzeu de Istorie. La etaj
se află sala de ceremonii şi întâlniri ale consiliului. Ridicată în stil arhitectural renascentist, are o
faţadă acoperită cu picturi reprezentând alegoric dreptatea, curajul, credinţa, caritatea şi alte
virtuţi.

Temple Saint- Etienne, sau Catedrala din Mulhouse, tronează în piaţa centrală a oraşului
numită Place de la Reunion. A fost înălţată în stil neo-gotic între anii 1858-1866 pe locul unei foste
biserici din secolul al XII lea, ale cărei vitralii originale se mai păstrează. E proiectată de arhitectul
Jean Baptiste Schacre, iar cei 97 de metri îi conferă titlul de cea mai înaltă biserică protestantă din
Franţa.
In faţa impresionantei catedrale se organizeaza târg de Crăciun, iar roata uriaşă de observare
invita turiştii la o plimbare la înălţimi.