Namur - cetatea picioroangelor, mincinosilor si a buchetului

miresei
Am simtit orasul foarte aproape de sufletul meu intr-o zi insorita si calda de toamna poate si
pentru ca este infratit printre altele cu Cluj-Napoca, Este capitala Valoniei, Nameur in valona,
Namen in germana, Naemen in flamanda si Namurcus in latina. Se afla la cca 60 km. departare
de Bruxelles la confluenta fluviului Meuse cu Sambre si are putin peste 100.000 de locuitori.
Bineinteles vorbitorii de limba franceza sunt la ei acasa. Dupa federalizarea Belgiei in 1960 a
devenit capitala regiunii valone. Aici isi desfasoara actualul guvern si parlament valon activitatea,
cladirea aflandu-se vis-a-vis de Catedrala orasului St. Aubin, poate de aici si conducerea mai
inspirata, mai umana si mai aproape de cele sfinte a regiunii. Este un mare nod feroviar intre
Bruxelles si Luxembourg pe axa N-S si Lille-Liege pe axa E-V.
Fiecare dintre cele 7 orase au avut spiritul si aerul propriu insa acest mic burg chiar m-a fascinat
prin imbinarea de nou si vechi si alura de oras medieval pe care o pastreaza chiar daca nu este
bogat in atat de multe edificii precum Ghant, Brugges sau Anvers. Alte locuri, alte istorii, alte
comori...Dupa cca o ora de mers cu trenul am coborat in gara Namur, cladire veche, frumoasa
dar nu monumentala in comparatie cu gari coplesitoare, istorice din alte orase precum Anvers si
m-am indreptat putin spre stanga unde vazusem un centru de informare turistica. Trei tinere
erau pregatite cu zambetul afisat pe buze sa te indrume pentru explorarea orasului. Am primit
harta orasului cu indicatiile de rigoare, fiind sfatuita sa parcurg orasul si monumentele sale
intrand pe Rue de Fer si apoi Rue de L'Ange. Nu am prea respectat indicatiile caci la fiecare pas
distantele ne fiind mari imi aparea in fata un alt obiectiv pe care vroiam sa-l vad, asa incat am
parcurs si strazile laterale si am descoperit locuri deosebite, incarcate de istorie, cladiri
monumentale, unele adevarate opere de arhitectura.
Burgul medieval se lauda ca exista din neolitic, iar cetatea in sine este situata pe Grognom o
colina la intalnirea fluviului Meuse cu Sabre. Toata localitatea are forma de pinten. Orasul roman
a fost pe zona actuala a strazilor principale Rue de la Croix, Rue du College, Rue de l'Ange si Rue
des Brassieurs (dupa cum vedeti e vorba de strazi cu rezonanta bisericeasca, cruce, ingeri). In
Evul Mediu a devenit port fluvial si a avut monetarie proprie. Comitatul Namur facea parte in sec.
X din Imperiul romano-german dinastiei de nobili Berenger la 907, Courtenai si Dammepierre. La
1400 a fost vandut de Ioan III de Burgundia. A facut parte din domeniile burgunde ale Tarilor de
Jos, a fost in 1701 ocupat de francezi si in 1704 bombardat de olandezi. Tavalugul istoriei a
trecut si pe aici. Regele Soare Loudovic al XIV-lea i-a redat independenta. Dupa 1750 a reinceput
constructia orasului. Austriecii lui Francisc Iosif au fost alungati de trupele franceze revolutionare.
Atunci s-a reorganizat teritoriul Sambre-Meuse cu capitala la Namur. Din 1830 cand a luat fiinta
Belgia a devenit oras belgian. A suferit bombardamente in timpul celor doua razboaie mondiale.
La baza colinei pe care se urca spre citadela se afla un frumos monument in memoria soldatilor
cazuti in timpul razboaielor.Fiind port si avand monetarie orasul avea 2 targuri Sf. Albaniu si
Yeboujhe, avea tesatorie si moara proprie. Are mine de plumb si huila dar si cariera de calcar.
Din 1850 orasul avea propria fabrica de sticla si cristal, depozit de cai ferate si atelier aferent.
Prima biserica dateaza din sec. V-lea, Biserica Maicii Domnului si biserica Saint Hilaire care se
aflau in interiorul citadelei.
Pe la 1559 orasul se lauda cu 3 catedrale parohiale Notre Dame, Saint Aubin devenita apoi
catedrala episcopala si Saint PierreOrasul fortificat a fost asezat intr-o lunca care fiind inundata
adesea de fluviul Meuse oamenii erau nevoiti sa vina pe catalige din Jambes asa incat
picioroangele reprezinta sportul specific al orasului. Malul nordic a fost dezvoltat, malul de sud,
zona Jambes detinut de episcopii de Liege a ramas mai saracacios, mai inapoiat.
Primul obiect pe care mi-l propusesem era bineinteles citadela, trecand insa pe Rue de l'Ange am
intalnit un obiectiv pe care aveam sa-l vizitez. MUZEUL DE ARTA VECHE Tresor d'Oignies- situat
pe Rue de Fer 24, in cladirea hotel de Gaiffier d'Hestroy, o cladire remarcabila in stil gotic. Muzeul
a fost deschis in 1964, biletul de intrare costa 3 Eur, din pacate nu este permisa fotografierea.Am
gasit aici lucrari din Evul Mediu, Renastere, colectie de monede vechi, fotografii cu manifestari de
la sarbatorile orasului, portrete ale locuitorilor din vechime dar si o biblioteca remarcabila. Mi s-a
spus in ghidul primit ca sunt peste 50000 de volume manuscrise ale primilor scriitori locali, de
istorie, arheologie, colectie de harti, planuri de razboi. Cel mai mult m-a impresionat deosebit de
placut expunerea de obiecte de orfevrarie Tresor du Prieure d'Oignes. Maicile din Namur au salvat
expozitia in primul razboi mondial, au ascuns exponatele sub pamant dar acestea au ramas
1
intacte pana la sfarsitul razboiului cand au fost scoase. Am vazut lucrari de aur si argint de o
mare frumusete, panze ornate cu pietre pretioase. Lucrari ale mareului artist Hugo d'Oignes pe
care dupa moartea acestuia, fratele sau le-a donat manastirii de maici din Namur.
Intrand pe Rue de Monnai am intalnit Piata Armelor si Turnul St. James, in plin centru istoric al
orasului. TURNUL BELFROI de Namur a fost construit intre sec. XI-XVI. La origine a fost ridicat ca
si semn al autonomiei comunitatii si simbol al libertatii. Donjonul turnului simbolizeaza puterea si
statornicia monarhiei iar clopotul este simbolul bisericii reprezentand puterea episcopala. In timp,
turnul orasului a devenit punct de reper si simbol al puterii si prosperitatii locale. Langa turn am
avut senzatia ca ceva secole de istorie se coboara asupra mea cu mandrie si eleganta.M-am
indepartat spre cladirea TEATRULUI aflata in Place du Theatre, in imediata apropiere. Cladirea
initiala a fost construita in 1825 pe terenul manastirii. A fost victima unor incendii in 1860 si
1867. A fost reconstruit integral conform planurilor arh. Thierry Furniere si apoi de Julien
Remont. Salile au fost inaugurate in 1868 iar ultima modernizare s-a facut in 1995. Este construit
in stil italian, cu sala usor inclinata. Are insa din stitul francez, balcoanele, holul principal, pictat
de Gerard Garouste. Este construit in marmura de Meuse, fatada cu arcade atat la parter cat si la
etaj cu statui pe laterale reprezentand comedia si muzica.Intre Piata Teatrului si Piata Armelor se
afla statuia lui NICOLAS BOSRET, autorul valon al cantecului popular al Namurului U Bia Bouquet.
Acest compozitor care a trait intre 1799-1876 a ramas orb dupa un acident din tinerete. A fost
organist la biserica Sant Jaques si indragostit fiind de o tanara a scris cantecul numit Buchetul
Miresei. In 1851 a fost decorat de insusi regele Leopold I, care fiind in vizita la Namur la a 25-a
aniversare de la suirea pe tron i-a conferit ordinul Leopold.
Chiar in fata statuii mai sus amintite se afla locul unde este organizat anual FESTIVALUL Valoniei,
cu renumitul concurs pentru desemnarea Regelui mincinosilor.M-am indreptat apoi spre malul
raului Sambre spre Pont du Meuse pe Rue du Pont.La intersectia cu Rue de Boucheres am vazut
cladirea impresionanta a HALLE AL CHAIR fosta hala de carne amenajata intre 1588-1590 intr-o
cladire impozanta din caramida adusa special din India si decorata cu pietre de culoare albastra.
A fost construita sub supravegherea mesterului sef Bastien Conrad de Nuremberg. A fost hala de
carne initial dar si scoala, magazin, arsenal pentru arme, spital, sediu al trupelor olandeze dar si
a trupelor franceze. Abandonata de breasla macelarilor a devenit in 1806 proprietate a primariei
din Namur. A adapostit apoi scoala de muzica si biblioteca orasului. Cladirea din caramida rosie
este de forma rectangulara si are 3 nivele. La parter se afla un punct de informare turistica si
totodata MUZEUL DE ARHEOLOGIE al zonei, deosebit de bogat in exponate si foarte bine ingrijit.
Vizitarea muzeului costa 3 Eur. Aici se pot face poze obiectelor expuse de o mare varietate,
structurate pe perioade de dezvoltare a orasului. Sunt artefacte romane de o mare valoare,
remarcabile.La iesirea din muzeu mi s-a parut ca am intrat intr-un decor mirific cu raul Sambre la
picioare si case vechi de epocia insirate ca niste margele colorate pe malul apei in partea opusa a
raului ridicandu-se pe colina CITADELA.Movila, micul deal pe care se urca are la baza un grup
statuar ridicat in memoria soldatilor cazuti in timpul celor doua razboaie mondiale. Cladirea
fortaretei existente inca din timpul Imperiului Roamn a suferit multiple modificari. In timpul
razboiului a fost baza a unitatilor militare flamande, subteranul a fost dotat cu usi blindate,
sisteme de alarma. Ultimile imbunatatiri au fost facute de arh. german Menno von Coehorn si
dupa aceea cetatea a fost inclusa in patrimoniul UNESCO. Drumul spre citadela este mai putin
comod de parcurs pe jos, dar peisajul este de exceptie.Nu puteam pleca din oras fara sa vizitez
tocmai inima acestuia si anume CATEDRALA ST. AUBAIN. A fost ridicata pe o fosta biserica cu
acelasi nume din 1047. A ramas numai turnul restaurat in 1388 din vechiul edificiu. A devenit
catedrala episcopala in 1559. Prima constructie a actualei catedrale a fost intre 1751-1767 in stil
clasic dupa proiectul arh. italian Pizzoni. Desi din motive financiare s-a mai redus in timp din
amplitudinea proiectului, constructia a ramas totusi masiva. In timpul revolutiei din 1797 a fost
vandalizata si in mare parte demolata. La inceputul sec. 19 au fost achizitionate numeroase opere
de arta provenite din vechea abatie care au fost indepartate in timpul revolutiei.Are o lungime de
78 m, latime de 17 m a navei centrale, cu o inaltime de 24 de m a navei si inaltimea cupolei
70m. In nava catedralei se afla opere de arta multe dintre ele autentice dar si copii dupa operele
lui Rubens. In altarul principal se mai afla niste lucrari deosebite precum Botezul Domnului, Cina
cea de Taina, un tablou remarcabil al maicii Domnului, un tablou autentic Rubens al sf. Matei,
luat din Biserica St. Loup si o copie a Inaltarii lui Isus pe Cruce dupa un original al lui Van Dijk.
In capela din stanga se afla altarul dedicat Sf. Aubin si a Sf. Cruci din biserica veche din 1655 dar
si altarul dedicat Fecioarei Maria. Pe exterior, catedrala corespunde planului inital dar din ratiuni
2
economice au ramas 5 statui din cele 13 prevazute initial. Catedrala este un exemplu de
arhitectura de inspiratie italiana a coloanelor interioare. Varful turlei si cupola cu crucea
pontificale fac parte din comorile de exceptie ale catedralei. Fatada restaurata in1888 cu statuile
sf. Petru si Pavel reprezinta regiunea Meuse. Pe frontispiciu sunt cei 4 evanghelisti. Catedrala si
clopotnita Sf. Aubin fac parte din patrimoniul UNESCO. In catedrala se afla mormantul cu inima
sf. Ioan de Austria.In imediata apropiere, vis-a-vis de catedrala se afla sediul guvernului si al
parlamentului valon, intr-o cladire veche, monumentala precum toate cele care sunt in zona
piatetei catedralei.
Namur este insa si un centru universitar puternic al Belgiei, asa incat in imediata apropiere se
afla diferite cladiri mai moderne ale Universitatii, zona este impanzita de tineri, care la amiaza in
pauza de masa stateau sa-mi manance gustarea pe scarile catedralei intr-un scurt repaus.Am
trecut apoi pe langa Biserica Saint Jaques care din pacate era inchisa dar in imediata apropiere se
afla intr-o cladire respectabila MUZEUL FELICIEN ROPS- intrarea costa 3 Eur. Muzeul era insa
inchis pentru ceva reamenajari. Aici erau expuse lucrari de pictura si grafica ale acestui membru
de onoare al orasului. Tot in apropiere se afla intr-o cladire superba ATENEUL REGAL Francois
Bovesse.O mare bucurie a fost sa descopar la numai cativa zeci de metri distanta intr-o mica
piateta cu magazine si restaurante, una dintre cele mai frumoase biserici baroce din Belgia,
BISERICA SAINT LOUP. A fost dedicata initial St. Ignatius si construita intre 1621-1645 in
imediata vecinatate a manastirii iezuite a orasului., sub directa indrumare a arh. belgian
Huyssens Peter. A fost apoi destinata in 1777 parohiei Saint Loup. Construita in stil baroc cu
marmura neagra si rosie, are coloane superbe in forma de spirale, cu bolta inalta, vitralii
minunate, usi de sticla cu picturi din momentele incarcate de istorie ecleziastica. Are elemente
baroce timpurii precum piatra ornamentala cu nuante crem dar si elemente renascentiste care
constau in simetria constructiei. Mobilierul este lucrat de calugari in secolul al XVI-lea. iar tavanul
se sprijina pe 12 coloane dorice.Biserica se viziteaza 1,5 Eur/bilet si este monumentala si
coplesitoare. Un mare prieten al pictorului local Felicien Rops, poetul francez Charles Beaudelaire
a spus cu admiratie ca iubeste aceasta biserica cu marmura neagra si rosie. in care se simte
liber.
Dinant - citadela saxofonului de pe malul fluviului Meuse
In ziua despre care amintesc aici aveam trecut in "agenda de excursii" - Dinant s/Meuse. In
Belgia nu mai fusesem de 7 ani si in treacat fie spus mi s-a parut schimbata si din pacate nu in
bine. Dar despre acest aspect cu alta ocazie, caci despre subiectul acestui rew. in speta cetatea
medievala Dinant, numai de bine, mai ales ca fiind prin excelenta oras valon am avut satisfactia
exercitiului de limba franceza, asa ca la mama ei acasa, melodioasa si delicata pe care am mai
auzit-o mai rar in alte zone belgiene, poate cu exceptia Namur.
In speranta ca poate informatiile mele vor fi utile as vrea sa ma abat numai putin de la subiectul
Dinant incercand sa dau cateva relatii despre procurarea biletelor de calatorie. din Garre du Midi.
Aceasta este o adevarata uzina de transport feroviar, metrou si autobuze, ai senzatia ca esti intr-
un adevarat oras. In incinta garii veti gasi, farmacii, automate cu dulciuri si racoritoare, magazine
cu diverse obiecte de imbracaminte, incaltaminte, parfumuri, ceasuri, obiecte necesare unei
calatorii, diverse fast fooduri unde dimineata poti lua o minibagheta cu diferite continuturi,
croissante, patiserie de foarte buna calitate, cafea, ceai, apa. Sunt si banci comerciale dar si case
de schimb pentru turistii asiatici sau din alte colturi ale lumii care vin cu trenul de la aeroportul
international din Bruxelles. Liniile de metrou sunt bineinteles subterane, parterul cuprinde casele
de bilete si toate magazinele enumerate mai sus, si altele printre care politie, toalete, etc.tot la
parter pe exteriorul acoperit se afla liniile de autobuze si iesirile din gara pe diferite tronsoane si
la etaj urcand pe scarile rulante sunt peroanele garii, in numar de 16. TGV-ul (trenul de mare
viteza) care face legatura cu marile capitale europene are o sala de asteptare si casa de bilete
amenajate supercivilizat in cadrul garii.Gara are un sistem de supraveghere continuu, camere de
luat vederi la tot pasul dar si foarte multi jandarmi. Nu te poti rataci, pierde si nici nu am vazut
cersetori, persoane agresive sau dubioase in incinta garii.Panourile cu afisajul mersului trenurilor
sunt mari, la vedere amplasate in cateva locuri din gara asa incat nu trebuie sa strabati distante
mari spre a te informa. De la casele de bilete ale garii poti cumpara tichete pentru metrou 2
Eur. /segment de drum, cartele de 10 calatorii care costa 13,8 Eur. Aceste tichete sunt valabile
pentru orice mijloc de transport in Bruxelles.In gara exista automate pentru achizitionarea
biletelor de tren unde intotdeauna era un supraveghetor spre a te ajuta. Nevoie nu prea era

3
pentru ca instructiunile afisate in lb. franceza, flamanda sau engleza sunt suficiente, trebuie insa
sa ai numai monedele potrivite, caci aparatele nu dau rest sau un card visa, master, etc. Oricum
conversatia cu functionarul respectiv facea deliciul diminetii pentru ca amabilitatea pe care
salariatii o aveau pentru orice calator novice era atat de mare incat chiar ma bucuram sa ma las
"indrumata".
Trenul spre Dinant programat la linia 16 avea in componenta vagoane care ramaneau la Namur
indreptandu-se apoi spre Liege si alte 2 vagoane, ultimile care mergeau la Dinant dupa ce erau
preluate de alta locomotiva din aceeasi gara. Am fost atenta sa ma urc intr-unul din vagoanele
spre Dinant caci nu mai vroiam o experienta de" film de aventuri cu prosti" precum cea avuta cu
ceva zile in urma cand din viteza si neatentie am luat trenul din Namur in sensul spre
Louxembourg, asa incat vrand-nevrand am vizitat putin splendida zona a Ardennilor cu peisajele
sale superbe pana la ultima statie inainte de a intra in marele ducat, intorcandu-ma in Bruxelles
undeva spre miezul noptii dupa un scurt dar neprogramat minicircuit. Dar despre aventura Namur
cu alta ocazie...Calatoria cu trenul a durat cca o ora si 30 de minute (se lucreaza mult pe caile
ferate belgiene si sunt tronsoane in care se circula cu viteza redusa, timp in care se anunta in
tren pe un ton civilizat si politicos, cerandu-se scuze continuu pentru eventualele intarzieri si
afisandu-se un nr. de sms cu pret modic pentru cei care vor sa transmita disconfortul suferit.
Orasul este strabatut de fluviul La Meuse si este infratit cu Dinan (Bretagne), Hoddesoon (Grande
Bretagne) si Chios (Grecia). Eu l-as asemui cu Sighisoara noastra, poate cu Sintra portugheza, cu
Ronda- andaluza sau Gironna catalana., dar astea sunt doar umilele mele impresii.Ce informatii
aveam despre DINANT??? cca 75-80 km distanta departare de Bruxelles, 25 km de Namur si 200
km distanta de Reims regiunea Champagne a Frantei, cca 10.000 locuitori, situat pe malul
fluviului Meuse oras prin excelenta valon, deci victorie pentru mine, limba franceza (... dragostea
mea) la mare pret. Este de fapt o cetate medievala situata in varful unei stanci de unde se poate
vedea intreaga localitate si o buna parte a regiunii Ardennes A fost un puternic centru industrial
poate si datorita posibilitatilor de navigatie pe Meuse fiind acum un centru turistic puternic. In
acest orasel inconjurat de munti, aflat asa ca intr-o mica caldare am respirat poate cel mai
proaspat si curat aer, mi s-a parut a fi lipsit total de orice urma de poluare.Fluviul MEUSE in
valona, si Maas in germana si neerlandeza care strabate orasul izvoraste din regiunea franceza
Lorena (Le Chatelet sur Meuse - Haut Marne). Din aceeasi regiune estica a Frantei izvorasc si
Sena si Mosela. La Meuse cum scrie pe harta primita de la centrul de informare turistica a
orasului, (situat pe Rue Grande 37, malul vestic al raului, in imediata apropiere a garii)
traverseaza Belgia, langa Namur se uneste cu Sabre mergand spre Liege - Maastricht si in zona
Rotterdamului olandez printr-o delta cu mai multe brate alimentata si de apele Rinului se pierde
in apele Marii Nordului.Stiam ca la cca 7 km. pe malul estic al raului se afla un faimos castel
Frey/Meuse patrimoniu al Valoniei, veche resedinta ducala locuita de peste 20 de generatii, un loc
plin de istorie - Loudovic al XIV-lea, Regele Soare, gradinile in terasa, fantani, jocuri de apa cu o
vechime de 300 de ani. Ma gandisem ca voi vedea locurile in care ca adolescenta de liceu visam,
caci proful meu de istorie, un om de cultura care ne preda istoria Frantei pentru care avea un
adevarat cult si vaste cunostinte, ca o poveste uluitoare cu regi, regine, intrigi de alcov,
spadasini, inalti prelati, tradatori, in fine tot tacamul istoriei, care dupa cum bine se stie se
repeta... Din pacate nu am avut parte de o vizita la castel caci... era inchis... asa incat tanarul de
la Oficiul de turism al orasului dupa ce mi-a dat harta acestuia si mi-a facut recomandari pentru
vizita in oras m-a invitat sa vin si anul viitor, poate atunci am sa pot vizita castelul. Am iesit usor
trista din biroul de informatii turistice cu harta in mana si ochii, cei 4 caci am si ajutoare, mari,
exclamand cu voce tare... wow... wow...
Cu uimire am pasit apoi pe PODUL... cu saxofoane (Europa's Sax) pe care l-am traversat spre a
ajunge la Citadela si La Collegiale. Pe pod sunt asezate din 2010 cate un saxofon reprezentand
statele UE. Sunt si steaguri ale acestora. Saxofonul care repreztina Romania imbina mai multe
culori rosu, negru, alb, la gura fiind negru si se numeste Vlad. De ce podul cu saxofoane? Pentru
ca in Dinant s-a nascut in 1914 Adolphe Sax, inventatorul saxofonului carea avea sa
infrumuseteze muzica universala de jazz. Podul nu este foarte mare dar este infrumusetat de
prezenta saxofoanelor viu colorate, care fac o nota usor discordanta cu orasul in sine.Ajunsa pe
celalalt mal al raului, in fata ochilor mi s-a infatisat cu demnitate si frumusete citadela orasului,
impunand respect.CITADELA a fost construita pe ruinele unei fortificatii din 1051, extinsa in
1530. In 1703 a fost distrusa de francezi. Aspectul actual dateaza din 1818-1821 din timpul

4
ocupatiei olandeze. In primul razboi mondial au fost lupte importante in zona, printre raniti
numarandu-se si marele om de stat Charles de Gaulle.
Am urcat cu telefericul - 8 Eur, cam scump pentru cele 420 de trepte care raman in urma, cca 1
minut a durat marea urcare.O panorama superba a orasului mi s-a infatisat aici ochilor, pana in
departare unde se vede viaductul Charlemagne, soseaua care duce spre Franta, jonctiunea
fluviului Meuse cu un alt afluent La Lesse dar si in sensul opus calea ferata care serpuieste printre
munti spre Namur si Bruxelles.Tot de acolo, de pe zidurile citadelei se vedea in toata splendoarea
apele fluviului cu bateaux mouches ancorate la mal, asteptandu-si clientii intarziati intr-un
octombrie generos pentru o plimbare. Exista posibilitatea achizitionarii unui bilet combinat - 16
Eur care include o plimbare cu vaporasul, urcare cu telefericul in citadela si vizitarea grotei La
Merveillese un pret foarte bun pentru aceasta oferta.Am intrat intre zidurile citadelei si am vizitat
muzeul cu diverse exponate, obiecte de razboi folosite in timpul asediului, incaperi cu destinatii
speciale, tunuri, etc. Dupa ce m-am preumblat prin incaperile laterale si mi s-a parut ca am vazut
destul am iesit in locul de joaca special amenajat pentru copii, unde se afla si un avion expus dar
si un restaurant. Toate acestea se afla in partea dreapta a extremitatii citadelei. Tot acolo in
apropiere este cimitirul francez iar in stanga parcarii se afla un centru de echitatie.Am coborat pe
jos dar nu pe cele 420 de trepte ale citadelei ci urmand un traseu deosebit de frumos Chemin de
Fort, Pont d"Amour si Rue St. Jaquer pana in PLACE PATERNIER, drum parcurs printre arbori
batrani ale caror frunze aramii mi-au adus aminte ca toamna era la ea acasa.In Place Patenier se
afla bustul acestuia. Peisagistul Joachim Patenier (1480-1524) a fost o figura marcanta a
orasului. Pentru vremurile acelea a fost un novator revolutionand arta peisagistica. Bustul
acestuia este facut de sculptorul E. H. Luborne dupa o gravura a lui Durer iar fantana alaturata
este opera unui mare sculptor belgian Benjamin Devigne.
Am trecut pe langa mica bisericuta St. Pierre si mergand cca 100 de m. pe strada cu acelasi
nume am ajuns la ABATIA LEFFE. Da aici este vorba despre manastirea in care calugarii au facut
cea mai buna bere nefiltrata care poarta acelasi nume Leffe., si care in treacat fie spus este ceva
mai scumpa decat alte zeci de feluri de bere belgiana. Dar despre bere las cunoscatorii sa
vorbeasca.Abatia Leffe a luat fiinta ca urmare a donatiei Contelui de Namur in 1152,
transformandu-se in manastire in 1200. A supravietuit tuturor atacurilor peste 8 secole.
Reconstructia sa a fost facuta in sec. XVII-XVIII, dar constructia actuala a fost restaurata in 1931
dupa ce revolutionarii francezi din 1794 au distrus-o in mare parte. Din biserica initiala si
clopotnita au ramas numai un portal si cateva fundatii. Vechea manastire este transformata in
hotel dupa ce ani buni a fost chiar berarie.Am coborat spre malul fluviului am trecut pe langa
Athenee Royal si intrand din Place Paternier pe Rue ADOLPHE SAX am gasit amenajat un mic
muzeu cu 2 camere in amintirea inventatorului saxofonului. In fata cladirii se afla o banca cu
statuia muzicianului. Se pare ca locuinta in care s-a nascut acesta in 1814 s-a aflat in imediata
apropiere. Dorind sa imbunatateasca clarinetul muzicianul a inventat in 1840 acest instrument pe
care l-a brevetat in Franta.Am citit undeva urmatoarele: "La ce bun sa-l frecventam pe Platon
cand un saxofon ne poate face la fel de bine sa intrezarim o alta lume" (Emil Cioran). iar in cele 2
camere de la parterul cladirii parca am simtit ca intru putin in aceasta "alta lume" caci sunt aici
expuse cateva instrumente muzicale din aceeasi gama de instrumente ,documente, inscrisuri
printre care ceva ce mi-a placut foarte mult "Que serait la musique sans le jazz, Mais que serait
le jazz sans le saxophone? "
Intorcandu-ma spre baza citadelei am ajuns la Catedrala - La COLLLEGIALE - Notre Dame de
Dinant - Biserica Maicii Domnului, monument in stil gotic. Biserica m-a coplesit prin eleanta,
frumusete si o nota de distinctie deosebita. O bijuterie in adevaratul sens al cuvantului.A fost
construita in sec. al XIII-lea, Filip cel Bun in 1466 a avariat-o, apoi ducele de Nevers in 1554. A
fost restaurata in sec. XIX-lea dar a suferit si in urma bombardamentelor din primul razboi
mondial. Biserica actuala a fost reconstruita intre 1919-1923 de catre arh Christian Veraart. Are
spatii generoase, lungime cca 50 m, latime 30 m iar nava centrala are o inaltime de 22 m.,
culoare largi de 14 m. Coloanele sunt cilindrice, locul corului este mic, turla domina fluviul la
peste 100 m inaltime. Victor Hugo iubitor al locului a spus despre turla ca "seamana cu o cana
mare de apa." In afara unor superbe vitralii, biserica are si picturi valoroase ale unui pictor
creator de scoala romantica belgiana, Antoine Wiertz.Comoara pe care o adaposteste biserica
este racla de argint aurit a Saint Perpete, fost episcop de Tourgeren. Tatal sau a fost contele
Ostiene. Sf. Perpete s-a nascut in Dinant si a murit in 617. Initial a fost ingropat in biserica Sf.
Vincent apoi ramasitele sale au fost mutate la Collegiale Notre Dame. Racla din argint aurit este
5
opera lui Filip Negre 1621, este decorata cu capete de heruvimi si medalioane. Se spune ca
altarul a disparut in timpul revolutiei franceze, 2 muncitori au salvat bustul si l-au ascuns in
pivnita casei lor. Bustul maiestrit lucrat participa anual la 2 sarbatori reglioase in speta de Sf.
Maria in 15 august si de Craciun. Este venerat de populatia orasului dar si de oamenii din
imprejurimi. si zona Ardennes.Din fata catedralei am intrat pe Rue W. Churchill pe mana dreapta
avand fluviul Meuse si vaporasele turistice iar pe stanga strazile cu casele vechi care isi pastreaza
cu noblete vechimea.Mergand cativa zeci de metri pe dreapta o cladire superba imbracata in
iedera m-a impresionat. PRIMARIA orasului a fost construita pe amplasamentul fostei resedinte a
printului episcop de Liege pe la 1700 si reconstruita in 1924. Cladirea este impresionanta, in fata
acesteia in scuarul aferent se afla un grup sculptural foarte frumos si interesant.
Dinant - comoara valona a Belgiei
Anul trecut, in 30 dec, porneam cu masina din Bruxelles spre aventura. Facusem familiei un
program incarcat, si de aici privirile „recunoscatoare” ale lor. Bine ca nu taie privirea. Nu mai
avea cine sa va povesteasca azi. Orasul este aproape de granita cu Franta si este valon, deci
vorbitor de limba franceza.Asadar, planuisem sa vedem: statuia lui Sax, saxofoanele, Citadela,
Biserica, Grota si castelul Freyr. Stiu, planuri marete. Hai sa vedeti ce-a iesit.Plecam noi
dimineata si dupa cca o ora si 100 km ajungem la Dinant. Orasul este faimos pt Adolphe Sax,
inventatorul saxofonului, care s-a nascut acolo, pe la sfarsitul anilor 1890 (mi-e lene sa caut pe
net). De aceea, pentru iubitorii de jazz, lunile iulie si august, sunt pline de concerte.La intrarea in
Dinant veti trece prin Roca Bayarda, un pinten de stanca f inalt, cam cat 4 case cu 2 etaje. Nu
am stiut ce ma asteapta si nu aveam aparatu’ foto pregatit, nu am putut opri si de intors nici atat
(din cauza de sens unic), asa ca am ramas cu regretu’in suflet si fara poza, pentru ca iesirea din
oras spre Bruxelles e prin alta parte. Toate drumurile in Dinant ajung in Piata Reine Astrid, unde
este si o parcare mica. In piata, avand pe partea stanga raul Meuse, veti vedea in fata Collegiate
Church of Our Lady, iar langa ea, intrarea in Citadela Dinant, o fortareata. In piata era si un targ
de Craciun, unde se frigea carne de strut. Da, da, strut. Nu se facuse pana ne-am fatait noi pe la
obiective, ca altfel am fi incercat-o.
La Citadelle de Dinant.Program: in extrasezon cetatea este deschisa de la 10 la 16,30, iar
telecabina functioneaza doar in weekend si in vacante (norocul nostru ca era vacanta pt ca altfel
aveati ocazia sa-mi vedeti limba scoasa de un cot, dupa urcarea celor aprox 400 trepte).Pret:
7,5euro, la care am primit si un cupon de discount pt Grota de 2 e de persoana.Vedeti, asa se
face turism, vizitezi ceva si primesti reducere la altceva, astfel te indeamna sa vezi mai multe
atractii. Destepti belgienii astia. Dupa ce am facut cateva glumitze cu doamna care ne-a dat
biletele, am urcat in cetate. Lumeee... zero sau aproape de zero. Ne-am plimbat in voie pe unde
am avut voie (cand va ziceam ca sunt „poetica” nu ma credeati). Ca sa puteti vizita interiorul
galeriilor cu muzeul, trebuie sa luati un tur care dureaza o ora, cu un ghid vorbitor de lb engleza.
Trebuie programat inainte, nu se poate lua, asa, la botu’ calului. Cetatea nu este extrem de
impresionanta, niste tunuri, ghiulele, un avion, un parc de distractii cu tiroliana (pe care am tocit-
o de cate ori ne-am dat pe ea tot familionu’ de la mic la mare, adica 16 ani si 73 ani). In schimb
privelistile asupra orasului si vaii raului Meuse sunt mishto. Vedeti pozele.Collegiate Church of
Our Lady.Nu se compara cu alde Notre-Dame, Basilici si altele, dar are un farmec aparte. Mic, dar
sincer. Si niste vitralii frumoase. Recunosc, vitraliile sunt slabiciunea mea, dac-mi falfai prin fata
asa ceva, atunci totul mi se pare mai frumos. Este deschisa toata ziua, buna ziua, de la 10
-17.Gotte de Dinant.Spun belgienii, una dintre cele mai frumoase pesteri din Belgia. Nu stiu. Nu
le-am vazut pe toate. Inca. Fi’mea se uita urat la mine. Da’ de ceee?Cu spatele la Citadela si cu
fata la rau, veti vedea un pod, peste care treceti, cu masina, binenteles, si in 3 min, mergand pe
drumul cu prioritate, ajungeti la pestera, care este undeva pe partea stanga. Atentie, ochii mari,
pentru ca puteti trece usor pe langa ea. Noroc cu street view.Pe timp de iarna programul este de
la 13-16 si se viziteaza numai cu un ghid, in grup. Cand am ajuns acolo era deja ora 14,30, si se
stransesera deja vreo 5 persoane pentru ultima vizita din ziua respectiva. Noroc, sau ce? Chestia
cu scaldatoarea o fi valabila? Mai multe detalii pe www.dinantourism.com.Am primit reducerea,
altfel biletul ar fi costat 8 euro, am mai asteptat vreo 10 min sa se stranga turisti, si am pornit in
pas voios in sus pe deal. Am mers cca 5 min in urcus lejer, prin oleaca de noroi (si ce) si ne-am
oprit la intrare, ca sa ne povesteasca ghidul cate ceva. Pentru ca eram turisti de toate neamurile
a cantat de 3 ori la trei mese diferite. In flamanda, in franceza si in engleza. Am murit de
plictiseala. De aceea in pestera m-a pierdut, atat la figurat, cat si aproape la propriu. Noroc cu

6
fi’mea, desi stiu ca i-am spus pe urma ca aia a fost, poate, singura ei sansa. „Ne-am ras”
amandoua. E haioasa. Seamana cu ma’sa.Pestera ca toate pesterile nimic spectacular, pana am
ajuns la grota centrala, o maretie de scobitura. Vedeti pozele. Toata plimbarea prin
„underground” a durat cca 50 min. Nu stiu cum au trecut minutele, pt ca eram ocupata sa raman
in urma si sa fac poze fara turisti in cadru. La sfarsit surpriza. Initial am crezut ca ghidul o da pe
gluma, dar as, nu. Ne-a spus ca pentru a ajunge la suprafata, trebuie sa urcam 100 de trepte. Pe
aripa tanara a familiei, a durut-o la basca, dar pe cel mai cu experienta de viata, cam 73 ani de
experienta a fost destul de provocator. Dar am folosit ocazia sa facem glumite, am impartit
urcusul in zone de cate 20 trepte, ne opream si radeam. Mai mult noi, pentru ca zambetul tatei
nu era al lui, gasise unul de imprumut pe jos. Dar am ajuns sus intregi si mai voiosi.
Castelul Fryer.Din pacate nu am apucat sa-l vizitam. Cand am intrebat la grota cum ajungem la
el cu masina, ne-au spus ca este inchis. Am promis ca ne vom intoarce vara viitoare sa-l vedem
pentru ca este supranumit Versailles in miniatura.Ne-am intors in oras unde ne-am mai plimbat
putin pe strazi, spre disperarea alor mei care crezusera ca au scapat ieftin cu castelul inchis. Dar
asa am reusit sa dam peste statuia lui Adolphe Sax si peste podul cu saxofoane.Si in incheiere,
pentru domni mai ales (sa ma ierte doamnele) o bucatica de informatie. Stiati ca celebra bere
belgiana Leffe a fost produsa/inventata/sau care este cuvantul potrivit, in Dinant de catre preoti,
in urma cu muuulti ani? Dau o bere cui ne spune cati ani. Parol, mon cher.
Oostende - Cu tramvaiul pe coasta belgiana a Marii Nordului
Inainte de a pleca in Belgia am citit pe un blog despre plimbarea cu tramvaiul pe malul Marii
Nordului. Mi-am zis ca nu-mi pot permite sa pierd o asemenea experienta asa incat mi-am
rezervat o zi pentru aceasta.Tramvaiul belgian de coasta se cheama Kusttram si este folosit atat
de turisti dar si de localnici, strabatand cei 68 de km. de la granita franceza La Panne spre cea
olandeza Knokke., sau invers cum doriti sa luati in consideratie.
Traverseaza cca 16 orase dintre care cele mai mari sunt La Panne, Oostende, Blaukenberge,
Zeerbrugge si Knokke. Are 70 de opriri si circula de dimineata de la ora 6, oo pana la ora 24, oo.,
parcurgand traseul in cca 2 ore si jumatate. In full season tramvaiul circula din 10 in 10 minute,
in extra la cca 20 de minute. Prima parte a constructiei a fost inceputa in 1885 dar constructia a
fost terminata integral dupa cel de al 2-lea razboi mondial. Si cu toate acestea infrastructura este
perfecta, vagoanele sunt super civilizate si absolut noi. Un bilet de calatorie costa 2 Eur, 5 Eur/zi
cu multiple cobarari sau urcari.Din Bruxelles sunt trenuri foarte dese la cca 25 de minute pentru
oricare destinatie dintre cele enumerate La Panne, Oostende sau Knokke pentru a putea apoi
experimenta calatoria cu tramvaiul pe malul marii in cazul in care nu sunteti cu auto in dotare.Am
ales sa merg cu trenul pana la OOSTENDE (32,5 Eur/bilet standard din Garre du Midi), situat la
jumatatea distantei parcurse de tramvaiul Kusttram pentru ca imi doream sa vizitez oraselul-
statiune, flamand de la Malul Marii Nordului despre care auzisem ca este o mica bijuterie a
litoralului belgian printre cele mai frecventate statiuni de relaxare si tratament balnear... Am
calatorit cu trenul cca o ora si jumatate dupa care am ajuns in gara Oostende, nu foarte mare,
dar bine ingrijita, construita chiar pe malul marii si in parcarea careia am vazut o padure de
biciclete parcate in rasteluri. Prima impresie a fost de exceptie. Un mic oras port la Marea
Nordului, tipic flamand, cu portul de ambarcatiuni de agrement plin de vaporase si barci cu
siluete elegante dar si cladiri mai noi sau mai vechi dar foarte bine conservate, ingrijite si
prezentabile.In stanga era peronul pentru tramvaiul Kusttram insa nu m-am grabit pentru ca am
vrut intai sa vizitez putin orasul care mi s-a infatisat intr-o dimineata frumoasa de toamna, cu cer
senin asa ca un vis matinal pe malul marii...Mica localitate Teterep asa dupa cum se numea in
sec. al XIII-lea a capatat statutul de oras dupa ce secole de-a lungul a fost un targ alcatuit din
cateva sate. In sec. al XV-lea s-a construit aici portul, cu digul de lemn. Orasul a fost asediat de
spanioli intre 1601-1604, de francezi, apoi de Carol al VI-lea imparatul austriac care a acordat
orasului monopolul comertului cu Africa si Orientul Indepartat, datorita deschiderii ce o avea la
Marea Nordului. Orasul a inflorit mai ales dupa ce a fost construita calea ferata ce il leaga de
Bruxelles in 1838 si apoi in 1846 dupa ce primul ferryboat a navigat spre Dover. A devenit
"regina statiunilor belgiene de la malul marii", fiind frecventat de regii belgieni Leopold I si
Leopold II.In timpul sosirii mele, pe digul generos se deschideau chioscurile cu produse din peste
si o mare varietate de fructe de mare, extrem de frumos prezentate si la preturi rezonabile si
accesibile pentru orice fel de turist.Am trecut pe langa VASUL MERCATOR, transformat in muzeu
maritim, dar fiind ziua de luni in care mai toate muzeele europene sunt inchise deci si cele

7
belgiene nu l-am putut vizita. Am citit insa pe inscriptia intrarii ca vasul a fost construit de Adrien
de Gerla ofiter in marina belgiana in 1931, avand o lungime de 78 de m. o latime de 11 m. A fost
nu numai vas scoala ci si util pentru expeditiile stiintifice si pentru reprezentarile diplomatice,
fiind muzeu din 1961.Langa dig se afla STRANDUL KLEIN frecventat de turistii belgieni. In zona
de o mare frumusete, cu plaje ample si nisip fin s-a filmat Place Vendome cu o mare actrita de
origine franceza Catherine Deneuve. Se spune ca in zilele senine si aer rarefiat se poate vedea in
departare malul englezesc al Marii Nordului.
Oraselul cu cca 70000 locuitori are insa o catedrala de exceptie, care te impresioneaza prin
situare si eleganta constructiei. Situata la cateva zeci de metri de malul marii, CATEDRALA SF.
PETRU SI PAVEL romano-catolica este in stil neogotic. A fost construita pe ruinele bisericii vechi,
sub indrumarea regelui Leopold al II-lea. Constructia a inceput in 1899 si s-a terminat in 1905,
sfiintindu-se in 1908. Are dimensiuni impresionante 70 m. lungime, 30 m. latime si 2 turle de
catre 72 m. inaltime, cu alura de catedrala. Este conforma planului arh. Louis De La Censerie,
avand ca model catedrala din Koln si Votiwkirche din Viena. Se spune ca insusi regele Leopold a
dat foc bisericii initiale pentru a ridica noua catedrala din cenusa acesteia.Din constructia
originala a ramas numai turnul Pepebus si zidul de langa el.Vitraliile initiale au fost distruse in
timpul celor 2 razboaie mondiale si refacute de Martens Michiel cu portretele Sf. Petru si Pavel si
a regilor belgieni. In biserica se poate vedea mormantul reginei Louise Marie sotia regelui Leopold
I.Pe exterior, catedrala este ornata cu gargopyle (cuvantul francez gargouille - gat, esofag) -
piatra cioplita sub forma unui animal grotesc, cu gat alungit realizat din granit cu gura de
scurgere pentru a indeparta ploaia de pe acoperis... Catedrala este foarte majestuoasa si
eleganta uitandu-se parca cu intelegere si bunavointa asupra orasului dar si a marii.Orasul mai
are in patrimoniu un edificiu Fortul lui Napoleon, singura cetate napoleoniana din Europa care a
supravietuit celor 2 razboaie, construit in 1812 de teama englezilor. A fost loc pentru adapostul
trupelor franceze si a arsenalului de lupta. Cladirea fortului din caramida inconjurata de un gard
de 8 m. inaltime nu am putut sa o vizitez, fiind inchisa.Dar cum in toate exista o compensatie,
daca nu am fost in vizita la Napoleon, am vizitat pe indelete strazile comerciale din zona
cartierului Vissersplein (Bonenstraat/Kadzandstraat) pline cu magazine de imbracaminte,
incaltaminte etc, ale celor mai renumite firme cu preturi pe masura dar si restaurante si chiar o
zona de distractie cu jocuri pentru copii, amenajata special.
M-am intors spre zona garii si am luat bilet pentru TRAMVAIUL KUSTTRAM ce avea sa ma duca
pana in zona La Panne (granita cu Franta) pentru o plimbare de vis pe malul marii. In tramvai
biletul se valideaza numai dupa inchiderea usilor si parasirea statiei, asa incat chiar daca m-am
grabit sa il validez inca din statie, a trebuit sa astept pana cand acesta a inceput sa ruleze.
Tramvaiul este folosit de turistii veniti spre a admira plajele largi ale marii sau in statiunile de
odihna care se insiruie de-a lungul celor 68 de km. dar si de localnici. Oostende este cam la
jumatatea distantei totale pana la La Panne fiind 16 statii, iar in sens invers spre Knokke 12
statii.Am strabatut rand pe rand cartierele principale ale Oostende - Mariakerke, Stene,
Zandovoorde si mi-a fost dat sa vad plaje intinse, generoase, cu nisip fin, hoteluri mari cu multe
etaje, dar si case si vile superbe, dichisite, bine ingrijite, situate fie chiar pe malul marii, fie usor
lateral spre interior., de o parte si cealalta a liniei de tramvai.In zona NEUWPOORT - oras-
statiune, unde privirile mi-au fost atrase de un mic orasel precum cele din povestile copilariei am
coborat. Am strabatut pe jos strazile perpendiculare pe malul marii si am ajuns in orasul vechi cu
acelasi nume.Oraselul aflat pe raul Yser care se varsa in Marea Nordului are cca 11000 locuitori.
A fost ridicat la rang de oras in 1163 de contele Filip de Flandra. Aici a avut loc batalia dintre
olandezi si spanioli in 1600. A fost ocupat de francezi intre 1757-1763 ca parte a tratatului de la
Versailles dintre Franta si Austria. In timpul primului razboi mondial zona a fost inundata de 2 ori,
fiind usor sub nivelul marii, deschizandu-se ecluzele de la gura de varsare a raului Yser pentru a
impiedica inaintarea armatei germane.Centrul orasului vechi este legat de statiunea turistica si
portul pescaresc de-a lungul strazii Laan Albert. Cladirea primariei si biserica orasului erau in plin
proces de infrumusetare. La sfarsitul acelei saptamani orasul avea sa aniverseze 850 de ani de la
prima atestare. O impresionanta expozitie florala se amenaja in fata primariei si a clopotnitei
bisericii in scuarul unde la cateva terase turisti sau poate si localnici stateau la mese cu un calm
demn de orice invidie contempland in soarele cald de toamna frumusetea incontestabila si linistea
ce ii inconjura. O statuie deosebita am remarcat, se chema Zeita de Vant si autorul este
sculptorul Antoon Layck de Pier. In fata primariei se afla un album deschis cu personalitatile
orasului.M-am intors din nou la tramvaiul care avea sa ma duca La Panne, capatul tramvaiului din
8
zona granitei franceze. Aici mi s-au parut cele mai frecventate locuri, foarte animate, cochete, cu
multe restaurante inca deschise desi era extrasezon. Nu se maI facea plaja dar erau foarte multi
turisti in general nordici, care se plimbau si leneveau pe cate un fotoliu in soarele bland al
toamnei.La intoarcere am mai facut vre-o doua escale in zona Koksijde /Bad si Lombardsijde/Bad
mai ales pentru a revedea casele si vilele pe care le admirasem din tramvai la ducere spre La
Panne.
Transport în Bruxelles și de aici: ieri în Bruges, azi în Anvers
- Bruxelles. Exista pagina oficiala STIB: stib-mivb.be/abon_tickets.html?l=fr. Eu nu intelegeam
cum e cu acele cartele. Ma derutau termenii: MOBIB. JUMP. Am mai intrebat si eu pe altii care au
mai fost. Am primit diverse raspunsuri: ca ar fi bilete dus - intors (fara sa fie nevoie de card), ca
ar exista bilete simple... Nimeni nu stia sa ma lamureasca cum e cu cardul MOBIB. Am vazut ca
erau de doua feluri. Am luat chiar si poze cu mine. Cand am ajuns de la aeroportul Charleroi, cu
autobuzul Bruceels City Shuttle (flibco.com), 28 de euros dus - intors), la Gare du Midi, sau Gara
de Sud, am intrebat de unde pot lua tramvaiul 4, in directia Gara de Nord.Mi-a explicat chiar
soferul, dar m-am incurcat, cu toate ca am ajuns la o statie. Am mai intrebat, si mi-a spus un
domn, vazand harta scoasa de mine (cum ajung...): este metroul 4, nu tramvaiul. Coborati la
metrou, urmand indicatiile. M-am intors, in gara, si am vazut niste cozi enorme in zona
automatelor de bilete. M-am asezat si eu, uitandu-ma cum procedeaza lumea. Puneau cardul...
Retinusem ca nu se pot cumpara carduri de la automat, ci doar de la punctele Kiosk si Bootik. In
zona automatelor, am vazut si KioskAm iesit din rand, si am zis, mai bine ssa astept la coada de-
acolo. Intre timp, a venit un tinerel si le-a zis ceva la cei de la coada. I-am vazut ca pleaca. I-am
urmarit cu privirea si am vazut ca se duc la Bootik. Era alaturi. M-am dus si eu acolo, si bine am
facut, fiindca acolo era liber, deci lumea mai calma, si ma puteam intelege. Mi-a venit randul
imediat. Am inceput asa: "Sunt pentru prima data in Belgia, si va rog sa ma ajutati. Am citit pe
pagina STIB, ca exista posibilitatea unor abonamente de 24 pana la 72 de ore. Eu voi sta in
Shaerbeck 5 zile, si vvreau sa ma deplasez cat mai mult cu mijloacele de transport, dar maine
plec la Bruges, sii poimaine la Anvers.
Era ora 10.30, aproximativ. M-a intrebat: "Cand vreti sa plecati maine la Bruges? ". "La 10 h,
zic... " Mi-a recomandat varianta JUMP 24 h., cost 7,50 euros. Aveam calatorii nelimitate. Dar tot
trebuia card. Pentru 10 calatorii, ma costa 14 euros, o calatorie, insemnand 60 de minute (la
fiecare urcare pentru conexiune, trebuie validat cardul). Am facut eu un calcul, si am zis ca mai
bine sa-mi iau 10 calatorii, chiar daca plateam 19 euros, adica, inclusiv cardul. Acel card costa 5
euros si nu contine absolut nicio calatorie, insa este mai avantajos cu cardul, daca ai de gand sa
folosesti mai des mijloacele de transport in comun. Altfel, m-ar fi costat 7,50 + 5 euros. Si a
doua zi, la reintoarcerea din Bruges, cine stie ce surpriza mai aveam (alte incarcari... etc).
Astazi este a 3-a mea zi in Bruxelles, si mai am 3 calatorii. Maine, luni, voi incarca 14 euros,
pentru varianta 48 de euros ore, fiindca plec miercuri, dimineata. Aceasta varianta, ar fi valabila
si pentru aeroport, insa pentru cel mare, nu pentru Charleroi.Si ca sa termin cu Bruxelles
(deocamdata), tramvaiul circula si pe dedesubt, "cot la cot" cu metroul. Am precizat "si pe
dedesubt", fiindca eu nu am circulat mai departe de Rogier, si da, linia 4 era tramvai. Miercuri
dimineata, nu cred ca voi folosi varianta pe care am folosit-o la venire. Pierd biletul de intoarcere
de la Shuttle, dar decat sa pierd avionul...Maine "voi face si voi cronometra" traseul pana la
Shuttle Bus. Dar e riscant sa aleg varianta asta. Avionul decoleaza la 9.10. Autobuzele si metroul
circula de la ora 6. Fac, snur, in cel mai bun caz, cu schimbare, pana la Gare de Midi, vreo 25 de
minute, daca vin snur, si eu stiu pe de rost traseul. Nu ajung la autobuzul de 6.30, pentru
aeroport. Daca il prind pe cel de 7.00, presupunand ca pleaca la timp, ajung la 7.55. Cam riscant,
zic eu. Ca nu sunt la zborul de Timisoara, sa fac haz de necaz, si sa-l pierd.
- Bruxelles - Bruges: ieri. Am cumparat biletul de pe internet. Sambata si duminica se fac
reduceri de 50%... Dus - intors: 15,60 euros in aceeasi zi. Biletul este valabil la toate trenurile,
indiferent de ora, pentru data respectiva. Se poate tipari, sau prezenta direct de pe telefon, codul
de bare. M-am urcat in tren, fara sa mai validez pe undeva biletul. Imi soscotisem traseul de-
acasa: autobuz 61, pana la Gara de Nord, trenul x, directia Oestende, peronul 8. Asa a fost!
Respecta, belgienii astia, "pe ceas" orele, minutele.M-am urcat in tren, era lejer. Apoi, la Gara
Centrala a mai urcat lume, la Gara de Sud, s-a umplutDeja le spunea o voce feminina, in
difuzoare, in franceza si in flamanda (ne.) sa degajeze vagoanele din fata, ca sunt locuri in spate.
Trenul nu a facut oprire pana in Gand. Calatoria a durat fix 1:52 h. Pe panoul de afisaj din

9
vagoane, se anunta statia urmatoare, ora, etc, in limbile franceza si flamanda (olandeza... mie
imi suna ca germana). Dupa ce am trecut de Gand (Gent), cum spun ei, gata! S-a terminat cu
franceza. Au taiat din textul explicativ. Numai in olandeza, totul.Am ghicit ca am ajuns in Bruges
(Brugge). La biroul de informatii de la gara, am auzit cum un grup de spanioloaice cereau
informatii, si am inteles si eu. Am luat o harta si exista posibillitatea de a merge pe jos, sau de a
lua un autobuz. Am zis sa merg pe jos, ca nu strica. Deci, nu va pot da informatii despre costul
autobuzelor. M-am intors la gara, tot pe jos.
In Gara de Nord m-am ratacit, nu mai stiam de unde sa iau 61, ca e alambicata gara, si era si o
atmosfera... Vezi in zona aglomerata militari inarmati pana in dinti, iar in alta zona e sinistru...
Jucau ceva niste personaje, altii dormeau, altii te priveau curiosi. Am urmarit sagetile care
indicau: metrou, tramvai, autobuze, inclusiv al meu. Si la un moment dat, nu mai continuau cu
indicatiile pentru 61, dar eu ma tot invarteam in zona crepusculara.Nu am indraznit sa intreb. Ca
sa nu deranjez lumea aflata la ea acasa, intelegeti ce vreau sa spun. Acolo era zona de autobuze
Eurolines. Si patrundeau din afara, nu stiu. Era pustiu, in afara de "locatari". Vad un militar, si ma
duc spre el: l-am intrebat in franceza de unde pot lua autobuzul 61. M-a intrebat, in flamanda,
sau germana, daca vorbesc germana. Am inteles deutch si spreach, sau cum se scrie. I-am zis in
franceza ca nu, doar franceza. A inteles el "Autobus". Si mi-a aratat afara... Am iesit, si m-am
speriat. Pustiu, intuneric. Era doar ora 19.20.Am mai intrebat o doamna, nu intelegea: i-am
desenat 61. Eu spuneam "soixante et un". Am desenat, fiindca am vazut ca ma privea pierduta.
Oui, j'ai compris, mi-a zis. Il faut descendre. Dar pe unde sa cobor? Ca doar de-abea ce
urcasem... Am coborat pana la metro, tramvai. Zic, asta e. Ma duc la Rogier, ca macar acolo stiu
de unde sa iau 61, din strada.Daca nu aveam cardul meu magic, pe care doar il apropiam si mi
se deschideau usile de acces, sau de iesire, pai eram fiica ploii. Am avut un SESAM, si inca il mai
am. Deci am luat T4 care venea de la Gare de Midi, si il stiam. L-am luat o statie, pana la Rogier.
Si cand am iesit din statia de metro, am avut parte de o bucurie: jocul de lumini al turnului de
langa Shopping Manhattan.
Se oprea toata lumea si filma, se poza, etc. Eu asteptam 61 (cat de greu am gasit in prima zi,
adica alaltaieri, statia... fiindca are traseu deviat, din cauza ca se lucreaza). Ideea este ca am
ajuns acasa, cu bine, am facut chiar si cumparaturi la Carrefour Express Rogier, din statie.
Deschis pana la 20.00.
Bruxelles - Anvers: astazi, 4.01.2017. Ca sa nu mai zica user-ii ca e data trecuta gresit. Nu... !
Este de astazi, si scriu din Bruxelles.Azi aveam bilet la Anvers. Luat de pe net: 8,60 euros. Am
ajuns intr-o gara superba. Si am hotarat sa nu mai merg pe jos. M-am dus la Info Turism, si am
fost lamurita. Voiam sa ajung in centru. Mi s-a spus: Sunteti in centru! Atunci, am intrebat de
Grande Place. Mi-a spus ca e la 20 de minute. Merci! Nu mai aveam chef sa imi omor picioarele
ca ieri, in Bruges.Am luat metroul, linia 15. Se mai poate lua, linia 9.2 statii. Cost 3 euros, valabil
60 de minute. Ma tot uitam dupa automatul de bilete. L-am gasit in statia de metrou. Am
cumparat un bilet simplu LiJN si l-am bagat in portofel. M-am urcat in metrou. L-am validat. Am
intrebat, in franceza, la a cata statie cobor pentru Grande Place. O tipa blonda si cocheta. Nu a
inteles. O doamna mai in varsta, mi-a spus in franceza ca trebuie sa cobor la G... (va voi pune o
poza). I-am multumit. Si ea cobora acolo.Am mers pe jos, m-am si ratacit, fiindca eu nu eram
acolo pentru shopping, si incercam sa evit acele puncte.Am ajuns, inapoi la gara, pe jos, si a fost
simplu sa gasesc un tren pentru Bruxelles. Am luat trenul de intoarcere de la linia 11. A facut
cam 1 h pana la Gara de Nord, fiindca a oprit in alte 12 statii, pe ruta Anvers Central - Bruxelles
Nord, unde am coborat eu. Si mai avea o oprire in Bruxelles Central. Finis: Bruxelles Sud... Din
nou, superba limba flamanda. O baie lingvistica.
Anvers, în februarie (I)
Am avut intalnire cu „Doamna Catedrala”, duminica dimineata. Am ajuns cam intr-o ora, venind
de la Bruxelles. Desi citisem review-urile si stiam la ce sa ma astept, frumusetea ei m-a surprins.
Nu ma mira ca este supranumita „Catedrala trenurilor”, sau „Biserica feroviara”, sau „Templul
marmurei”. Nu mai dau detalii despre constructie, cele 4 feluri de marmura… fiindca au facut-o
altii inaintea mea. In topul intocmit de Le Figaro lefigaro.fr/voyages/2015/ ... rs-le-
monde.php aceasta gara se afla pe locul 4. Mie mi-a placut mult si gara de pe locul 6. Nu am
vazut restul garilor din top in realitate.Cu o zi inainte, fusesem tot cu trenul, la Bruges. Si am
mers numai pe jos, m-a prins si ploaia (normal!), asa ca de data asta, mi-am zis sa-mi protejez
picioarele, sa merg pana in Piata Mare (Grote Markt) cu ceva, si sa ma intorc pe jos la gara. Deci,

10
eu am facut un fel de „Anvers pe dos”, ca sa zic asa.Am obtinut harta orasului de la Biroul de
Informatii Turistice din gara, unde mi s-a explicat in franceza ca eram deja in centru. Am luat
metroul in directia Linkeroever, si urma sa cobor la Groenplaats. Doamna de la Oficiul de
Informatii a fost foarte draguta si mi-a scris pe harta numarul liniilor 9 sau 15 de metrou, directia
si statia.Deci, cobor in Groenplaats. Urc cu scarile electrice, ajung la suprafata. Nu ploua!
Excelent!In fata, cum am iesit de la metrou, se vedea un foisor. Peste acoperisurile cladirilor
vechi, printre care se putea citi si Hilton, se vedea un turn alb care facea nota discordanta: era
„Boerentore”: primul zgarie-nori construit in Europa, dupa Primul Razboi Mondial. Stil Art-Deco.
Am zis: mai intai, catedrala, apoi vedem „noi”. Intorc capul, recunosc Statuia lui Rubens si turnul
dantelat al Catedralei. Sa purcedem!Imi taie calea Trenuletul Turistic. Denumit Touristram: 7 €
pentru adulti, 5 € pentru copiii cu varsta cuprinsa intre 4 si 12 ani, pentru copiii sub 4 ani, gratis.
Durata traseului: 40 de minute. Comentarii in olandeza, franceza, germana, engleza si spaniola.
Se poate lua din Groenplaats. Iata-l aici: youtube
Inainte de-a intra in catedrala, imi atrage atentia un grup statuar care reprezinta doua persoane
care lucreaza blocuri de piatra, o alta persoana care urca o scara, purtand un bloc de piatra pe
umar, si alta care se afla sus si tine in mana ceva asemanator cu o dalta. Este o statuie dedicata
lui Pieter Appelmans, unul dintre arhitectii Catedralei Notre-Dame, precum si lui Jan Appelmans,
tatal acestuia. Autorul sculpturii este Jeff Lambeaux.Intru in catedrala si ma asez pe ultimul sir ca
sa simt maretiei. Bolta era sprijinita de pilastri enormi. Vitraliile filtrau frumos lumina. Tablourile,
mobilierul erau impresionante. Stiam ca aici urma sa vad, printre altele, cele 4 tablouri ale lui
Rubens. Fiind duminica, era slujba, in limba neerlandeza. O doamna dadea niste fluturasi. Erau in
neerlandeza, insa am fost indrumata catre o masuta unde erau fluturasi cu textul tradus in
franceza. Erau niste rugaciuni. Era exclus sa se faca fotografii, asa ca doar am filmat. Asta pana
cand am vazut cum doamna de la intrare a alergat dupa un domn care voia sa vada tablourile si
sa faca poze. Asa ca m-am ridicat si am plecat, promitandu-mi sa vin mai tarziu. Programul de
vizita este de la 13.00 la 17.00, si atunci se poate fotografia, insa fara blitz. Nu am sa va vorbesc
despre tablouri, mobilierul baroc sau neogotic, fiindca deja s-a scris despre ele in articolele
anterioare de pe AFA si nu are sens sa reiau ceea ce au descris atat de bine colegii mei. As vrea
doar sa mai adaug, inainte de-a trece la alt obiectiv, ca aceasta catedrala adaposteste acum
permanent si o opera a artistului contemporan nascut in Anvers, Jan Fabre. Lucrarea se numeste
„De man die het kruis draagt” („Omul care poarta crucea”), este realizata in bronz si pretinde a fi
o oglinda pentru fiecare dintre cei care viziteaza catedrala. Pentru mai multe detalii, puteti intra
aici: rador.ro/2015/11/19/o-scu ... rala-din-anversTrecand pe langa statuia lui Nello si a catelului
Patrsche, ajung in Grande Place (Grote Markt), piata dominata de sageata subtire din varful
turnului Catedralei si marginita de frumoasele case ale breslelor, case care dateaza din secolul
XVI. Casele originale au ars, insa ele au fost reconstruite in secolul XIX, asa se explica maretia lor
de astazi.Partea de Vest a pietei este dominata de Hôtel de Ville (Primaria). Fatada sa este un
amestec de elemente flamande (lucarne, un fel de ferestruice ca niste nise situate pe acoperis;
pinioane, specifice stilului gotic), elemente apartinand Renasterii italiene (logiile, pilastrii dintre
ferestre, nisele). Daca ferestrele din partea de sus dau un aer un pic auster cladirii, ornamentele
din partea centrala inveselesc fatada.A propos de nise, in Centrul Vechi al Anvers-ului, se afla mai
mult de 300 de nise adapostind-o pe Madona cu Pruncul care vegheza de secole asupra
locuitorilor orasului.
In dreapta Primariei, atrag atentia niste case in stil renascentist: „La Maison de L’Ange Blanc”
(Casa Ingerului Alb), are o statuieta care reprezinta un inger. Alaturi se afla „La Maison des
Tonneliers”, in varful sau aflandu-se statuia lui Saint Mathieu (Matei), protectorul preceptorilor,
contabililor si a bancherilor. Alaturi, se afla cea mai inalta casa, „La Maison de la Vieille Arbalète”,
in varful careia se afla se afla Sfantul Gheorghe, calare pe cal, protectorul cavalerilor. Urmeaza
„La Maison des Jeunes Arbalétriers iar alaturi, „La Maison des Merciers, casa care are un vultur in
varf.In mijlocul pietei se afla Fantana Brabo care, asa cum au scris si colegii, reprezinta
personajul mitic cel mai celebru din Anvers. Silvius Brabo i-a taiat mana uriasului Druon Antigon,
care cerea taxe foarte mari vapoarelor care navigau pe raul Shelde. Statuia de culoare verde il
prezinta in momentul in care arunca mana in rau. Opera, decorata cu tot felul de personaje si de
pesti, apartine aceluiasi Jef Lambeaux care a realizat grupul statuar din dreapta intrarii in
catedrala.M-am indreptat apoi spre La Maison des Bouchers (Macelarilor), o cladire maro,
impresionanta in stil gotic tardiv, care dateaza din 1500. Initial, am crezut ca era o biserica. Apoi
m-am edificat ca acolo era un muzeu: Muzeul de arta decorativa, arheologie si numismatica.
11
Adaposteste expozitia permanenta „Le son de la ville” (Sunetul Orasului), dedicata muzicii,
instrumentelor muzicale, si dansului. Intrare: 5 €.Coborand pe o strada pavata, numita
Repenstraat si trecand pe langa cladiri vechi, de caramida am ajuns la raul Shelde si la Fortareata
Steen. La inceput am crezut ca e un castel. Este cea mai veche cladire din Anvers, construita
dupa Pacea de la Verdun, din 843, pentru a apara noile frontiere. La inceputul secolului XIV a
devenit inchisoare. Ulterior Carlos Quintul a marit constructia. In fata podului de intrare în castel
este o statuie cu un gigant şi doi oameni. Aceasta îl înfăţişează pe gigantul Lange Wapper folosit
pentru a teroriza locuitorii oraşului în perioada medievală. Lucrarea ii apartine lui Albert Poels.M-
am asezat pe-o banca, pe promenada de pe malul Raului Shelde, sperand ca voi putea admira
macar un vapor care sa treaca prin fata mea. A trecut doar un remorcher cu o draga. Asa ca mi-
am savurat sandvisul si am plecat mai departe.De partea cealalta a promenadei se afla niste
hangare in care sunt expuse vapoare, ancore. Pentru cei care nu au mai fost demult, Muzeul
Naval s-a mutat de la Steen. Am traversat, si pe strada Drie Hespen, am intrat iar in partea
veche. Si m-am plimbat pe stradutele mici comerciale, apoi pe artera Meir plina de cladiri
impunatoare. Dar despre partea aceasta, voi scrie separat.
Anvers, in februarie (II)
In afara de statui, muzee, catedrale, cladiri istorice, Anvers-ul are faima de oras comercial. Nu
degeaba este numit capitala belgiana a modei, sau orasul diamantelor. Stradutele sunt impanzite
de magazinase de ciocolata, de moda, de mercerie, de biciclete, de suveniruri, de taverne, baruri,
terase. Am vazut chiar si doua mici restaurante cu nume spaniole: „De Tapas” (Grote Markt 23),
sau „Cabrón” (Kaasrui 1), ambele in Centrul Istoric, ca sa nu le mai pun la socoteala pe cele
italiene.
Tot in zona, deasupra micutului restaurant Bette’s, unde se pot servi sanvdisuri delicioase, dar si
o supa, mi-a atras atentia o fereastra vesela, unde erau expuse mosoare de ata colorata. Alaturi,
un magazinas vesel „Akotwee” (Melkmarkt 30). Nu m-am putut abtine sa nu fotografiez obiectele
vesele expuse, pornind de la o bicicleta, pana la Madone, veioze, pestisori fermecati si cate si mai
cate. Alaturi era o Madona adevarata, adapostita intr-o nisa, una dintre cele 300 de nise cu
madone, despre care va povesteam in articolul trecut. Vis-a-vis, un magazinas cu haine care
seamana cu cele de la Desigual. Insa magazinul se numeste Filosophie. Iata si tramvaiul 11 care
trece prin Centrul Istoric: un singur vagon cat sa incapa pe stradutele inguste.Ratacesc pe
stradute, admirand vitrinele, terasele, si ajung in fata unei cladiri vechi, pe frontispiciul careia
scria: „Mary Brussels, Since 1919" (aflata pe Korte Gasthuisstraat 34), celebra ciocolaterie
artizanala din Belgia. Vitrinele erau pregatite pentru Sf. Valentin, probabil, fiindca erau foarte
multi trandafiri de ciocolata. Veti vedea in fotografie trandafirii din vitrina dar si cutiile rosii, in
forma de inima, "Princess", 80 gr, produs nou, care se vindea la 14,50 €. Dincolo de vitrine,
praline, caramele, trufe, fructe confiate, napolitane, nuga si alte minunatii. Preturile porneau de
la 3,9 € pentru 100 gr. Daca vreti sa cumparati online: https://www.mary. be/fr/la-boutique-en-
ligne O cutie de praline de 1 kg costa doar 78 €, o cutie de trufe de 175 gr, 23 €.Alaturi de
„Mary” o statuie atragea atentia si trecatorii isi faceau poze. Nu am reusit sa identific cui
apartine, daca are vreo valoare. Era situata in fata magazinului State of Mode. Si la baza
acesteia, pe caldaram era o placa cu versurile unui cantec in limba neerlandeza, niste note
muzicale, un nume si o semnatura: John Lundströrp. Daca aflati ce e cu acea statuie, dati-mi si
mie de veste.
Strada da in Piata Comediei, acolo unde se afla Teatrul „Bourla”, o cladire in stil neoclasic, numit
astfel dupa numele arhitectului Pierre Bruno Bourla. Cladirea este de forma ovala, iar in partea de
sus se pot remarca medalioane cu busturile unor celebri autori dramatici si compozitori, precum:
Racine, Mozart, Molière… De pe acoperis, Apolo si muzele, saluta trecatorii. Teatrul este
inconjurat de bistrouri elegante si de magazine de firma.Eu am prins cea mai buna zi de
shopping: prima duminica din luna, respectiv 5 februarie, cand toate magazinele sunt deschise, si
era si perioada de mari reduceri. Era un furnicar de oameni la cumparaturi, lume venita din
Bruxelles, sau din alte localitati din Frandra, special pentru cumparaturi. Ulterior, in tren, aveam
sa stau alaturi de nisite doamne care pana ce au coborat, si-au tot etalat cumparaturile. Daca nu
si-ar fi scos achizitiile la vedere, nu as fi stiut despre ce vorbeau .Strada principala pentru a face
cumparaturi este Meir, (Leystraat), o strada pietonala, pe sub care circula metroul. De-o parte si
de alta, se insira edificii istorice, construite in stilul rococo, la parterul carora se afla prezente
toate firmele pe care le avem sau nu le avem noi in mall-urile noastre mioritice. Marturisesc ca eu

12
am mers mai mult cu privirea pe sus, admirand fatadele cladirilor.Cam pe la mijlocul acestei
artere comerciale, la numarul 50 se afla o cladire construita in anul 1748, care a apartinut unui
mare negustor de bere. In 1811, a fost resedinta lui Napoleon Bonaparte, care dupa ce a intrat in
acest palat a exclamat: „De aici vom cuceri Anglia! ”. El s-a ocupat de decorarea salilor si de
alegerea mobilierului. Dupa batalia de la Waterloo, palatul a gazduit diversi guvernatori straini
care ajungeau la Anvers cu vaporul. A fost si resedinta regilor Belgiei, in Anvers, in timpul
Primului Razboi Mondial, aici locuind regele Albert I. Actualmente, printre altele, la etajul 1, in
Sala Oglinzilor, se afla una dintre cele mai la moda cofetarii: Café Imperial, edificata de regele
belgian Leopold al II-lea. Ca sa aveti un punct de reper, cum veniti de la gara, pe stanga, veti
vedea o statuie, reprezentand un vultur imperial aflat la vanatoare. Cladirea care urmeaza este
Palatul Meir, fost palat regal.Ajung pe strada magazinelor cu diamante despre care au scris, dand
multe detalii, colegele mele de pe AFA. Eu am admirat vitrinile, am facut cateva poze si m-am
mirat ca desi era deschis, nu am vazut sa intre lumea. Ulterior, am citit ca ar trebui sa ai o
programare, stabilind o intalnire din timp cu negustorii de diamante.
Orasul diamantelor
Cand am planificat concediul, am alocat 5 ore de plimbare in frumosul oras de pe Schelde. Am
ochit inca de acasa o parcare cu plata, pe langa gara, am gasit-o usor si cu masina lasata in
siguranta, am pornit la vizitat.Orasul lui Rubens sau orasul diamantelor, cel mai mare oras din
Flandra, a apartinut mult timp vecinilor din nord. Dealtfel aici se vorbeste preponderent
netherlandeza, aceasta limba ciudata unde h este folosit foarte des. Nu am auzit aproape pe
nimeni vorbind franceza.Sunt doua variante pentru numele orasului. In prima dintre ele, un
soldat roman, Silvius Brabo, ar fi reusit sa omoare un urias, Druon Antigon care cerea taxe foarte
mari la trecerea vapoarelor. Aceluia care nu i se supunea ii taia o mana. Dupa ce l-a omorat,
soldatul roman i-a taiat mana uriasului si i-a aruncat-o in raul Schelde. De unde denumirea de azi
Antwerpen: hand-werpen, mana aruncata.
Cea mai prozaica varianta, ne spune ca fondatorii orasului l-au denumit aanwerpen: pamant
inaltat.Primul obiectiv vazut de noi, gara din Antwerp, este o minunatie. Este o capodopera
arhitectonica, decorata cu 20 de tipuri de marmura si caramida si un acoperis din sticla.Privind
peretele interior am avut senzatia ca sunt in fata unui altar.Din fata garii catre primarie, porneste
bulevardul De Keyserlei, cu multe magazine cu diamante. In oras exista chiar scoli de taiat si
slefuit diamantele, datorita portului prosper, prin care au fost aduse, pietrele pretioase sunt
prelucrate astazi cu maiestrie.Am lasat pentru vizita urmatoare alegerea catorva bijuterii si am
intrat pe Meir, o strada pietonala, plina cu magazine si restaurante.Trecand pe langa casa lui
Rubens, am ajuns la catedrala, cea mai mare si mai frumoasa catedrala gotica din Belgia. In
interior putem admira picturi de Rubens, pictura din altar numindu-se Adormirea Maicii Domnului.
Impresionante si vitraliile frumos colorate.Foarte aproape este Grote Markt, cu Fantana Brabo
care fiind lipsita de un bazin, ascunde apa printre pietre, frumoasa primarie si casele
breslelor.Vazusem o poza cu un castel frumos, pe malul raului, l-am gasit si am vazut ca acum
aici era un mic muzeu maritim. Ne-am intalnit cu niste prieteni care ne-au dus sa vizitam
Koniinkliijk Museum voor Schone Kunsten (bine ca doar am scris numele, nu l-am si pronuntat),
adica Muzeul regal de arte frumoase. Tablouri flamande, peste 1000 avand la loc de cinste 20 de
tablouri ale lui Rubens.
In drum spre un restaurant, am vizitat o biserica frumoasa, am stat la povesti, iar ducandu-ne
spre masina, am trecut prin Cartierul Evreiesc, foarte populat datorita prezentei afaceristilor
evrei. Dealtfel am citit ca Antwerpul este considerat Ierusalimul de pe Schelde. Au simtit gustul
banului, diamantele fiind un motiv suficient.
Ce sa fie, Antwerpen sau Anvers?
Am plecat pe o zi superba de sfarsit de mai sa vedem si renumitul oras al diamantelor -
Antwerpen. Mie imi place mai mult numele de Anvers, ca are un « aer frantuzit ». Nu suntem
departe de el, la doar circa 1 ora de mers cu masina. Drumul a fost unul frumos, pana am ajuns
la granita cu Belgia, apoi, mi-am adus aminte de drumul la trecerea din Ungaria in Romania.
Belgienii stau cam prost la capitolul drumuri si asta o spun din cunostiinta de cauza, de cand am
venit din Franta mi s-a parut un calvar drumurile belgienilor; daca stie cineva de alte drumuri in
Belgia sa ma contrazica. Dar sa revenim la Anvers. Ne-am lasat masina intr-o parcare aflata la
circa 10 minute de mers pana in centru (7,50 euro pe zi), parcarea a fost super faina, masina a
stat la racoare timp de 6 ore in care am colindat orasul. Asa ca am luat-o la pas pana in centrul
13
orasului, un pic asemanator cu Maastricht, plin cu magazine de lux si cu preturi destul de
piperate.Prima oprire a fost in centru la superba catedrala in stil gotic « Sint Jacobskerk ».
Construita in secolele 15-16, aceasta este punctul de plecare al pelerinilor spre Saint-Jacques de
Compostelle. Pentru a o vizita trebuie sa cumparati un bilet care costa 6 euro. Pretul nu este unul
exorbitant mai ales ca aici se afla tablouri apartinand lui Rubens, Joerdaens si Van Balen. Tot aici
a fost inmormantat Rubens. Dupa ce am iesit din catedrala, am dat de cladirea primariei «
Stadhuis ». Cladirea este intr-o combinatie de stil roman si flamand, cu cele 87 de steaguri
apartinand Flandrei, orasului Antwerpen, Natiunilor Unite, statelor membre UE si celor care au
consulat in Antwerpen. In fata primariei se afla o fantana care uda pavajul aflat in « Grote Markt
». Varful fantanii il infatiseaza pe Brabo, un soldat roman legendar, care a eliberat portul
Antwerpen, invingandu-l pe uriasul Antigon si aruncandu-i mana in rau. De aici si numele orasului
in olandeza « Hand Werpen », denumire care s-a transformat usor in Antwerpen. Am pornit si
spre port, al doilea ca marime dupa Rotterdam. Aici se afla si « Het Steen », o fortareata
medievala, acum muzeul maritim, datand din secolele 13-16. Dupa ce ne-am odihnit picioarele
pe o banca aflata pe promenada raului Scheldt, am pornit pe stradute spre « Rubenhuis ». Era un
« must see » al orasului. Biletele le poti procura din fata casei. Aici iti poti lasa la receptie si
rucsacul, daca este unul voluminos.Cand am intrat in casa lui Rubens am simtit un aer de «
palazzo », o colectie de sculptura clasica si pictura de o perfectiune nemarginita. Maestrul a trait
aici din anul 1610 cand a cumparat casa cu sotia sa Isabella, pe atunci in varsta de doar 16 ani si
cu care a avut 5 copii, pana la moartea lui in 1640. Aici a produs majoritatea capodoperelor sale
inspirate parca din cei 8 ani petrecuti in Italia, unde a studiat clasicismul roman si arta
renascentista italiana. Rubens a fost un pictor desavarsit dar si un bun negustor, a stiut sa isi
puna in valoare operele si sa le vanda la adevarata lor valoare. Si acum operele sale participa la
cele mai importante expozitii din lume. Ne-am odihnit pe una din bancile aflate in curtea casei si
am admirat bujorii infloriti. Am pornit spre ultima destinatie Antwerpen-Central, un fel de gara-
catedrala care a fost desemnata in 2009 a 4-a din lume ca frumusete. Gara este cu adevarat
exceptionala prin arhitectura ei dar mai ales pentru cele 4 nivele. Constructia garii s-a facut intre
1895-1905 sub directa indrumare a arhitectului Louis Delanceserie, amplasarea fiind locul unei
vechi gari de lemn. Are 2 intrari falnice, strajuite de statuia unui leu furios. In interior s-au folosit
materiale ca marmura si caramida. Acoperisul cu bolta inalta de sticla ii da o alura de o eleganta
deosebita.
Ne-am intors apoi pe bulevardul din fata garii, unde am admirat magazinele pline de bijuterii cu
diamant, apoi ne-am oprit la un restaurant pentru a manca traditionalii cartofi prajiti cu ceapa si
maioneza, acompaniati de un pui la rotisor. Cam atat despre Anvers sau Antwepen.
Anvers - diamante si alte minunatii
Am citit de pe cateva bloguri personale, de pe AFA si m-am informat cu ceva istorie si geografie,
asa pentru o localizare minima in spatiu si timp dar ce m-a frapat in mod deosebit a fost ca intr-
un top al oraselor fericirii s-ar afla printre primele 5 din lume. Mi-am zis, ce caraghios, cine poate
contabiliza fericirea unui oras, dupa care criterii, cand insasi notiunea de fericire este atat de
relativa???Miliardele de locuitori ai planetei au fiecare alta scara a valorii "fericirii" asa incat sa
definesti un oras al fericirii???!!! Tot atunci m-am gandit ca poate pentru ca acolo se revarsa o
mare parte a diamantelor veritabile ale planetei poate acestea transmit si starea de fericire... Dar
daca acesta ar fi fost adevaratul motiv al intrarii orasului in topul fericirii, sincer nu cred pentru ca
nu am vazut nici un fel de forfota prin magazinele cuminti si aliniate strategic la portile orasului,
in zona garii centrale. Intrand pe bulevardul Meir care cu opulenta prezinta ochiului turistului sau
localnicului o gama atat de variata si complexa de bijuterii/diamante de cea mai buna calitate am
avut senzatia sincera de furnicuta umila, ratacita de musuroiul meu, undeva in varful unui munte
de diamante pe care eram in cadere libera.Insa cu multa sinceritate trebuie sa recunosc ca
Anvers-ul mi s-a parut intradevar un oras opulent, cu atat de multe cladiri cu arhitectura superba
si statui aurite, cu muzee si biserici de o frumusete imperiala, cu oameni destinsi, zambitori,
amabili, cu... cohorte de turisti parca veniti sa ia cu asalt orasul, cu restaurante si zone verzi
superbe, de o curatenie dincolo de orice comentarii rautacioase, cu magazine de firma cu preturi
comparabile cu ale noastre, asa incat pot spune fara a exagera ca intradevar orasul mi-a
transmis senzatia de bunastare si confort, si "oarece fericire" in ciuda agitatiei citadine.Orasul se
poate parcurge pe jos (bineinteles sub rezerva unor picioare si incaltamite rezistente) pentru ca
merita vazuta indeaproape fiecare cladire pelanga care treci, fiecare piateta si statuie, de ce nu

14
magazinele de firma sau sa te opresti la o cafea sau o inghetata de cea mai buna calitate, nu
neaparat in zona restaurantelor si a braseriilor din arealul Grote Mark (Piata centrala a orasului),
si chiar pe stradutele laterale, ca sa nu amintesc de zona cu braserii de pe strada Wapper, in
imediata apropiere a casei muzeu Rubens. sau cele amenajate in fostele docuri ale portului vechi.
Anvers/Antwerpen - capitala neoficiala a Flandrei este al doilea mare port al Europei prosper
datorita comertului si industriei dar mai ales bogat si celebru de invidiat prin scoala flamanda de
picturaEste situat la cca 90 km distanta de tarmul Marii Nordului, pe malul raului Scheldt, la cca
50 km de capitala Bruxelles si are 500000 locuitori.Cateva cuvinte despre istoria orasului. A
devenit municipiu in 1291 intrand in liga hanseatica dupa 20 de ani. In sec. XVI a devenit capitala
comerciala si financiara a Europei, stiind sa speculeze foloasele comertului cu Spania si Portugalia
cu marfuri precum zahar, piper, mirodenii, argint, textile aduse de dincolo de mari. Timp de 2
secole a stat cuminte in umbra Amsterdamului, ca apoi dupa 1800 sa reinvie si datorita
constructiei de noi docuri si a modernizarii portului conform planurilor lui Napoleon. Dupa
infrangerea acestuia la Waterloo unele planuri au fost date uitarii. Orasul si-a recapatat
importanta pentru noul stat belgian aparut pe harta Europei asa incat a inceput sa evolueze
datorita transportului naval, a comertului cu diamante.Cum veneam din Bruxelles cu trenul, dupa
cca 40 de minute de calatorie foarte civilizata primul impact a fost gara centrala.
GARA CENTRALA - denumita si catedrala-gara a fost desemnata in 2009 a 4-a din lume ca
frumusete, iar in 2011 a luat Marele Premiu European decernat de Europa Nostra. Cladirea este
exceptionala si este un adevarat oras situat pe 4 nivele. Constructia garii s-a facut intre 1895-
1905 sub directa indrumnare a arh. Louis Delanceserie, amplasarea fiind pe locul unei vechi gari
de lemn. Are 2 intrari falnice, strajuite de statuia unui leu furios. In interior s-au folosit materiale
de cea mai buna calitate, marmura, caramida, iar acoperisul-bolta inalt de sticla ii da o alura de o
eleganta deosebita.La nivelul strazii in fata se iese in Pelikaanstraat iar in spate se afla gradina
zoologica (pe care cu parere de rau nu am vizitat-o, mi-ar fi luat timp pretios). Tot la acest nivel
se afla galeria cu magazine cu diamante, punctul de informare, ghiseele de bilete, sediul politiei,
case de schimb valutar, alte nenumarate magazine, La nivelul +1 este de asemenea un centru
comercial, o sala de asteptare, cafenele, la nivelul -1 se afla statie de metrou si parcare pentru
masini, iar la nivelul -2 se afla gara cu liniile de tren si o alta parcare pentru masini.In lateralul
garii se afla MUZEUL DIAMANTELOR - 5 Eur/bilet, nu se fotografiaza, firesc mi s-a parut, unde am
vazut istoria diamantelor cu o remarcabila copie a coroanei britanice cu diamante si perle
originale. Muzeul nu este mare dar este ametitor ca de altfel insasi cladirea care il
adaposteste.Cladirea OPEREI in imediata apropiere, remarcabila desi nu are proportii
mari.Intrand pe bd. MEIR magazinele cu diamante si cele de firma adapostite in general la
parterul unor cladiri somptuoase m-au impresionat prin opulenta.Zona comerciala a magazinlor
de specialitate a diamantelor iti taie rasuflarea. Pe cele 3 strazi aflate in imediata apropiere a
Garii Centrale statisticile oficiale spun ca se vand peste 50% din diamantele prelucrate ale lumii
sub atenta si competenta observatie a celor 4 burse autorizate si specializate in domeniu. Sunt
sute de companii care detin peste 400 de ateliere de prelucrare a diamantelor. La inceput acest
comert a fost detinut exclusiv de evreii ultraortodocsi dar astazi afacerile in domeniu au fost
extinse si de oameni de afaceri armeni si indieni. Cu oarece sfiala m-am apropiat si eu de
vitrinele incarcate de bijuterii si am fost invitata sa intru in magazine. Preturile erau insa de
departe prohibitive pentru umilul meu buzunar asa incat am socotit ca nu trebuie sa imi pierd
timpul admirand nestematele acelea reci stiind ca aveam intalnire de taina cu alte nestemate
rubensiene aflate la numai cateva sute de metri distanta, in casa muzeu a marelui pictor, in
bisericile orasului si asta fara sa ma coste decat o suma infima si dragostea de a le privi.Pe
strazile Hopland si Schultershofstraat sunt magazine ale unor mari firme precum Cartier, Armani,
Scapa, Hermes. Pe Nationalstraad sunt in special magazine alimentare dar si anticariate. Am
trecut si pe langa MUZEUL MODEI, pe care nu l-am vizitat gandindu-ma ca nu trebuie sa ma
"indispun" singura.Pe partea dreapta a bulevardului, usor lateral prin Lange Nieuwstraat am gasit
BISERICA JAKOBSERK. Am intrat impreuna cu un mic grup de italieni probabil curiosi sa vada si
ei ca si mine mormantul lui Rubens. La inceputul sec. XV-lea acolo era un han la care se opreau
pelerinii in drumul lor spre manastirea St. Jacques de Compostella din Spania. In 1413 hanul era
alaturi de capela modesta a acestui sfant. S-a dovedit in scurt timp neincapatoare asa incat in
1491 s-a pus baza actualei biserici in stic gotic brabant. Constructia a durat 175 de ani. A fost
construita de 2 arhitecti, tata si fiu, care isi doreau un turn inalt de 165 de m, dar pentru ca ar fi
depasit in inaltime turnul catedralei orasului inaltimea finala a fost de cca o treime. Intati a fost o
15
modesta biserica parohiala, dar in timp a fost terminata in plina perioada baroca prin ridicarea
unor capele funerare de catre familii bogate ale orasului. Cea mai cunoscuta este capela marelui
pictor flamand Pierre Paul Rubens. In ea se afla un tablou pictat de acesta reprezentand pe Maica
Domnului inconjurata de toti sfintii. Biserica are 23 de altare impodobite in mod absolut
exceptional. Ceasul clopotnitei este printre cele mai vechi orologii din lume in stare functionala.
Un vizitator german de la sf. sec. 19 a spus "biserica cea mai impozanta din tarile germanice ar
avea dreptul sa stea la Venetia". Mobilierul opulent, diferitele tipuri de marmura folosita in
constructie sunt remarcabile. Sunt aici tablouri pictate nu numai de Rubens dar si de Van Dyck,
Jordaens, Van Balen pictori de referinta ai scolii flamande.
In stanga bulevardului principal se afla strada Wapper unde se afla casa-MUZEUL RUBENS. - 8
Eur/bilet, nu se poate fotografia, de altfel intrarea se face dupa un control strict, asa incat
rucsacul din dotare a fost lasat intr-o casuta de pastrare a obiectelor in zona din fata muzeului
amenajata adecvat de unde se achizitioneaza si biletele si audighidurile de intrare.Pictorul (1577-
1640) si sotia sa Isabella Brant au cumparat in 1610 un teren cu o casa pe care au reconstruit
dupa propriul plan. Cuprinzand o galerie acoperita in forma semicirculara, un atelier, un portic in
forma de arc de triumf si un paviliion in gradina bogata in vegetatie. Transformarile suportate de
casa au facut ca aceasta sa para un mic palat italian, conform ideilor pictorului despre arta antica
romana si renasterea italiana, de care s-a atasat in timpul sederii sale in Italia intre 1600-1608.
In casa el a adus de asemenea o colectie de statui antice si tablouri de renume international cum
nu se mai vazuse pana atunci in Tarile de Jos. A ramas in aceasta casa pana la moartea sa in
1640. Aici s-au nascut copiii sai, aici a creat.t. Sotia sa a murit la 34 de ani la numai 3 ani de la
pierderea fiicei sale. Pictorul s-a recasatorit la 53 de ani cu o tanara de 16 ani, de conditie
burgheza cu care a avut 5 copii. Aceasta a ramas dupa moartea pictorului multi ani in casa, apoi
s-a recasatorit cu un aristocrat bogat din Bruxelles. Intre copiii sai, Rubens a avut un fiu pe care
l-a apreciat in mod deosebit Albert. Un tablou reprezentandu-i pe cei 2, ulei pe panza zugravit de
un artist al sec. XVII se poate admira in muzeu, alaturi de un autoportret al pictorului.Rubens a
fost numit dupa revenirea din Italia, pictorul de curte al casei regale, arhiducele Albert si Isabelle,
cu drept de sedere in Anvers. Isabelle i-a incredintat si activitati diplomatice, iar pictura
reprezentandu-i pe cei doi plimbandu-se prin parcul regal din castelul din Coudenberg se afla in
muzeu.Casa s-a pastrat conform constructiei realizate de pictor pana la jumatatea sec. XVIII apoi
a fost in intregime transformata. Singurele piese care au ramas intacte conform pictorului sunt
porticul si pavilionul gradinii. Coridorul care duce spre gradina este inspirat direct de Porta Pia
lucrarea celebrului Michelangelo. Totodata porticul care nu este rotund ci semicircular a fost ornat
cu doua statui ai unor zei romani Mercur in dreapta si Minerva in stanga.Datorita muncii sale
complexe inca din 1611 Rubens nu a mai putut prelua tineri spre a-i forma in domeniul picturii.
Mare iubitor al Italiei, chiar cu cateva saptamani inaintea sfarsitului sau scria unui prieten ca isi
doreste sa revina la Roma. In muzeu sunt cca 50 de piese de o rara valoare, protejate in mod
deosebit, supravegheate cu mare atentie. Mi-ar fi dificil sa numesc o piesa de muzeu in mod
special., sunt tablouri, sculpturi si piese de mobiler, printre care un pat cu baldachim absolut
superbe.
In departare pe mana dreapta se zarea TURNUL FERMIERILOR, prima cladire zgaraie-nori din
Europa, in GROENPLATZ am admirat statuia lui Rubens si undeva in apropiere se zarea turnul
majestos al CATEDRALEI MAICII DOMNULUI.Biletul de intrare costa 5 Eur, nu se fotografiaza, dar
am reusit sa iau totusi cateva cadre, tanand cont ca fiind ora de siesta nu erau foarte multi
vizitatori.Din secolul al X-lea a existat pe locul actualei catedrale o mica bisericuta a Fecioarei
Maria. Din 1124 aici a luat nastere o parohie, iar mica capela a fost transformata in biserica.
Constructia intre 1350-1520 a celei mai mari biserici in stil gotic din Tarile de Jos cuprinde 7 nave
superbe care au facut ca aceasta sa devina in 1559 catedrala episcopala. Initial catedrala a fost in
stil gotic brabant dar in 1533 dupa marele incendiu a fost deteriorata si devastata intre 1566-
1581. A fost rechizitionata apoi si de revolutia franceza din 1794. Abia dupa caderea Anversului a
fost recladita in stil baroc si apoi la sfarsitul secolului al XVIII-lea in stil neobaroc. La sfarsitul
secolului trecut a intrat intr-o restaurare totala.in primul rand cu fatada de est, sculpturile
exterioare, turnul, apoi interiorul navei si altarul principal. Inca se mai executa lucrari de
restaurare.In catedrala se afla 3 opere semnate de Rubens si create special de acesta. Un al
patrulea tablou rubensian a fost introdus in catedrala dupa dominatia franceza. Inaltarea crucii,
triptic este amplasat in stanga catedralei, un alt tablou cu Maica Domnului se afla in zona
altarului, in dreapta acestuia se afla un triptic reprezentand Invierea si la mica distanta tripticul
16
cu Coborarea de pe cruce a lui Isus. Catedrala are 125 de coloane, 123 m inaltime, 117 m
lungime, 165 m latime, 47 clopote care bat din ora in ora, coloane masive de marmura arcuite in
stil gotic, amvoane din stejar sculptate cu motive florale, pasari, sfinti, ingeri, imagini simbolice.
Capelele din spatele corului sunt in stil medieval iar vitraliile originale, ferestrele ample sunt de o
eleganta si o frumusete aproape de perfectiune. Exista o fereastra veche din 1503
reprezentandu-i pe Filip cel Frumos si Ioana de Castillia cu sfintii patroni pe fundal. Am mai
remarcat de asemenea pictura celebra reprezentand Adormirea Maicii Domnului lucrare executata
pe tavan in 1647 de Cornelius Schut dar si Fecioara din Anvers, statuie pe lemn de secol al XVI-
lea cu mantii si coroane considerate facatoare de minuni.Am iesit din catedrala in soarele cald al
dupa amiezei si in imediata apropiere am intrat in GROTE MARK - piata centrala cu ce altceva
decat minunata cladire a primariei inconjurata de cladirile breslelor refacute dupa incendiul din
1576. Cladirea primariei -STADHUIS o adevarata opera de arta, flancata cu steaguri flamande,
ale Belgiei, ale tuturor tarilor din comunitatea europeana te copleseste Este de o remarcabila
frumusete, strajuita de statuile Justitiei si Prudentei aurite iti impune respect. Dar privirile mi s-
au asezat temeinic pe blazoanele aurite, statuia Fecioarei Maria, statuile ducilor de Brabant, a
regilor spanioli. Oriunde intorci privirea, cladirile breslelor prin varietatea coloritului si a formelor,
prin ornamentele bogate si aurite te coplesesc prin aerul de bunastare si opulenta pe care ti-l
transmit.In fata primariei se afla amplasat grupul statuar, de fapt o fantana cu eroii binecunoscuti
ai orasului. Povestea e stiuta. Si ca orice oras respectabil si Anversul are povestea lui care sigur
poate avea si un sambure de adevar. Se spune ca un urias Droon Antigon cerea plata marinarilor
pentru a-i lasa sa patrunda dincolo de gurile raului Scheldt. Un soldat roman numit Brado i-ar fi
taiat mana si i-a aruncat-o in rau. Toata aceasta poveste este transpusa in fata ochilor in forma
superba luata de fantana si statuile amplasate in fata cladirii primariei orasului. Turistii isi fac aici
poze temeinic spre a imortaliza trecerea lor efemera in orasul diamantelor.In piata se afla
trasurile de epoca care plimba turistii intr-un scurt tur al zonei centrale istorice a orasului. Calul
pare resemnat de soarta si asteapta rabdator orice turistic dornic sa vada din trasura trasa de el
minunatiile orasului.Sunt nenumarate terase, restaurante dar si banci pentru odihna turistilor
dornici sa contemple piata centrala a orasului.
Dar mai aveam inca de vizitat cel putin 2-3 obiective pe care mi le propusesem asa incat am
purces la drum pe straduta stramta din partea stanga a piatetei unde la cca 200 m aveam sa dau
peste BISERICA SAINT CHARLES BORROMEE pe care o recomand in mod deosebit pentru ca desi
a cunoscut multe nenorociri de-a lungul secolelor a ramas neatinsa ca un veritabil templu al artei,
fiind recunoscuta prin excelenta ca biserica lui Rubens si aceasta numai pentru ca aici si-a
dezvoltat talentul in pictura ci mai ales pentru elementele de sculptura decorativa in stil baroc pe
care le detine cu mandrie.Arhitectura bisericii a fost conceputa de membrii ordinului iezuit si apoi
urmata de reprezentantii papalitatii. Poarta numele episcopului canonizat Charles Borromee.
Trecand in timp ca biserica parohiala in vremea lui Napoleon apoi in timpul preluarii de catre
regele olandez Wilhem trecand la protestanti pentru scurt timp si rascumparata cu bani grei de
catolici, biserica are o fatada baroca impresionanta. Interiorul pare a fi o sala de bal in stil baroc,
construita in marmura, de fapt iezuitii au si numit-o"templul marmurei. ". In ziua funesta de 18
iulie 1718 focul a cuprins biserica, peste 39 de picturi ale lui Rubens au fost distruse. Coloanele
de marmura au fost si ele afectate. Biserica a fost refacuta complet in secolul XX, respectandu-se
cu strictete interiorul original.Un loc aparte in cadrul bisericii il are capele Maicii Domnului, bogat
impodobita cu picturile lui Rubens dar si cu picturi pe marmura ale altor pictori flamanzi celebri.
Stucatura plafonului este realizata tot de Rubens. Spre deosebire de aceasta capela mai exista o
capela mai sobra a Sf. Ignace cu sculpturi remarcabile in marmura. Biserica are alaturat un
muzeu al dantelei care se poate vizita la cerere. Din pacate pentru mine care mi-as fi dorit
aceasta experienta, ghidul micului muzeu era absent de la datorie si timpul nu mi-a permis sa
astept reintoarcerea sa.
Fuguta trebuia sa mai ating un punct al calatoriei pe care mi-l propusesem si anume EGLISE
SAINT PAUL. la mica distanta pe Veemarkt la nr. 14, pe colt. Aveam sa intru intr-un sanctuar
cum nu am am vazut vreodata, datorita unei zone speciale Purgatoriul din gradina
bisericii.Biserica construita in 1276 a fost o manastire dominicana pana in timpul revolutiei
franceze. Sunt in aceasta biserica 80 de tablorui dintre care 3 ale lui Rubens, celelalte semnate
de Jaordaens si Van Dyck, expuse in locul lor initial. Altarul in marmura este de la 1670, are 20
m. in inaltime si este cel mai bine si mare altar conservat din Anvers. Cele patru coloane de
marmura rosie cantaresc cate 4500 kg. fiecare. A fost executat de Peter Verburgenn tatal si fiul,
17
Credinta si Adevarul devizele dominicanilor sunt personificate iar in marea nisa dintre ele se afla
apostolul Paul, reprezentat cu o carte in mana, in calitate de predicator al poporului.Sacristia
conserva peste 2033 piese de imbracaminte, ornamente liturgice. Pe cruce sunt elemente
componente din lemn provenind se spune de la crucea autentica, realizata in prima jumatate a
secolului XVII-lea. Stalul are 72 de locuri dispuse in forma de U fiind bogat ornamentat cu motive
decorative. Aici se reuneau calugarii pentru rugaciunea cotidiana.Tablouri impresionante printre
care Adoratia pastorilor a lui Rubens, Nasterea Mantuitorului a lui Cornelius de Vois, sau
Mantuitorul sub povara crucii a lui Anton Van Dyck sunt cu adevarat coplesitoare prin mesaj si
frumusete.Orga bisericii este socotita printre cele mai importante obiecte detinute. A fost
construita initial de Nicolae Van Haegen, are 3 claviaturi, 47 de registre, cca 4000 de tuburi.
Insasi regina Christina a Suediei in 1658 dupa ce a ascultat un concert interpretat de un mare
organist al timpului a luat-o ca model pentru marea biserica protestanta din Dordrecht. Corpul de
lemn de sustinere a orgii a fost sculptat de Peter Verbruggen.
La iesirea din biserica am intrat in Gradina Calvarului, - Purgatoriu, conceputa intre 1697-1699 de
catre fratii dominicani din Anvers, Van Ketwigh. Ea reprezinta suferinta, moartea dar si
renasterea lui Isus, in mediu liber conceputa, alaturi de zidul bisericii. Au mai lucrat aici la acest
grup unic baroc si alti sculptori pana in 1741. Toate personajele marcante din viata lui Isus,
drumul crucii, sunt redate aici in medalioane. Statuia reprezentand corpul lui Isus fara viata este
expus in grota, la nivelul solului, inconjurat de scene din purgatoriu sau unde alti morti isi plang
soarta. In final invierea lui Isus si intoarcerea la viata este reprezentata de scena reintalnirii cu
Maria Magdalena in gradina. Toata acesta zona este impresionanta si coplesitoare. prin bogatia
detaliilor si frumusetea statuilorDesi obosisem nu puteam pleca fara sa ajung pe malul raului. Cu
putin efort am ajuns la CASTELEUL HET STEEN., frumos, nimic de zis, insa eram prea obosita asa
incat nu am mai vizitat Muzeul Marinei pe care il adaposteste acum.De aici am mers pe malul
raului unde in foste hangare se gasesc acum sedii de firme, birouri de avocatura dar si
restaurante. Se merge pana se ajunge in portul vechi care acum adaposteste ambarcatiunile de
agrement. Raul se poate traversa prin 2 tuneluri pentru autovehicule si prin tunelul Sf. Ana
pietonal si pentru biciclisti. Are cca 500 m lungime si ajunge in zona Linkeroevrer, oaza verde a
orasului cu terenuri de fotbal, volei, piste speciale pentru biciclisti.La unul dintre restaurantele de
pe malul raului m-am oprit pentru a lua masa si a ma odihni inainte de reintoarcerea spre gara
orasului de unde aveam sa ma intorc in Bruxelles. Poate descrierea a fost prea ampla, dar nu am
vrut sa fractionez pentru ca eu vad Anversul ca un tot unitar, am gasit in acest oras cladiri de o
frumusete remarcabila, spatii verzi, strazi cu adevarat sanctuare ale shoppingului dar si multe
biserici remarcabile prin bogatia picturilor, a vitraliilor a realizarilor sculpturale, muzee care
adapostesc colectii impresionante de opere de arta, restaurante pe malul raului, castelul parca
uitat de vremuri, dar mai ales oameni destinsi, zambitori, amabili, turisti dar si localnici care mi-
au transmis o stare de relaxare, de bine, de bucurie de viata.Nu stiu cati kilometri am parcurs in
acea zi si nici nu are nici o importanta. Stiu ca m-am intors seara tarziu in Bruxelles aproape
tarandu-ma de oboseala, nu vedeam scarile de la metrou, nu imi doream decat sa ajung repede
in patul meu, sa adorm si sa visez ca inca eram in orasul fericirii, .
Pe urmele lui Rubens la Anvers
Trec de prima surpriza, dupa un window-shopping rapid prin cele 30 de magazine cu diamante
din incinta garii.Ok, suntem in strada ca trei muschetari, fara cai si spade, dar poate ar fi mai
romantic sa inchiriem o sareta trasa de cai, sa simt ca am intrat in Evul Mediu.Dar, avem noroc,
am pasit cu dreptul si stupoare... umbrela e zadarnica, e vara, si soarele zgarcit prin aceste
tinuturi, cade direct pe crestetul meu infierbantat cand trecem prin cartierul cu diamante... nu
vad pe nimeni ca le ia cu asalt, nu trepidez in fata vitrinelor, ma amuz cand vad perciunii
negustorilor si vazand zerourile de langa un inelus delicat, ce-mi ia mintile, imi vizualizez un
portofel urias, adanc, adanc, fetelor, caci am ajuns doar in orasul colosului numit BRABO,
conform unei legende locale, de care locuitorii sunt foarte atasati.Sa nu credeti ca am fugarit prin
Anvers, caci vai, nu eram de capul meu, ci cu familionul, am vazut doar ce-au vrut ei sa vada in
ritmul lor obisnuit, de vacanta si relaxare.
Intentia mea de a-mi rupe talpile prin mai multe obiective, mi-a fost repede curmata, dupa doua
ore de mers pietonal...Dar suntem in orasul lui Rubens, unde esti maestre, unde te ascunzi... e
ca in tabla de sah, nu am inca un ghid, il vanez in primul chiosc...Am plecat deci la vanatoare
de ,,capodopere'', directia piata centrala, si travesam celebrul bulevard MEIR, cea mai renumita

18
strada comerciala a orasului, cu o arhitectura istorica bogata. Pe Meir, pun dioptriile usoare in
,,ralenti','Azzaro, Swarowski, Lacoste, Sony, ... nu mai vreau... stop cadru... ne asezam pe o
banca si rontai un biscuite local, sub forma de mana, umplut cu migdale.Continuam plimbarea si
remarc dantelariile in piatra ale cladirilor, intrebandu-ma la tot pasul ce artizani priceputi, au
ridicat un oras cu atatea fete si atatea chei, ... ca pe o tabla de sah, nu stiu ce lovituri de
,,maestru''ma asteapta pe fiecare strada-sunt multe minunatii arhitehtonice si, parca simt duhul
lui Rubens in apropiere.Observ un semn stradal ce duce spre o strada laterala, WAPPER, strada
lui Rubens, ... punct ochit, punct lovit, mai tarziu maestre e prea de dimineata pentru familion,
astia sunt satui de cata arta si pictura au la Amsterdam...Am apoi o intalnire simpatica cu Bravo,
uriasul, intr-o cofetarie, de unde mai cumpar niste biscuiti de ciocolata, sub forma de mana, o
specialitate locala numita, Antwerpen handje, adica micile maini din Anvers.Ajungem in GROTE
MARKT, inima orasului, construita dupa acelasi tipic ca si cea din Bruxelles. Insa cladirile nu sunt
cele originale, caci o mare parte din ele au ars in 1576. Casele au fost reconstruite in stil flamand
renascentist si renovate apoi in secolul al 19 -lea, dar valoarea lor arhitecturala este
remarcabila.Desigur, punctul de atractie e chiar Primaria (STADHUIS), o cladire formidabila, a
carei constructie a fost finalizata de arhitectul Cornelius Floris de Vriendt.Cladirea primariei e o
atractie magnetica, mi s-a parut un edificiu rafinat. La parter sunt 45 de usi, nu stiu precis , nu
le-am numarat, ce erau destinate pravaliilor.La mijloc sunt doua statui ,,Justitia ''si ,,Prudenta '',
alaturi de armele Ducatului de Brabant si blazonul regelui Spaniei Filip al II lea.Deasupra se vede
o statuie a Madonei, pusa de iezuiti la sfarsitul secolului al 16-lea, pentru a da o replica statuii lui
Brabo, pe care o considerau pagana.Inapoi in piata mare, ne ducem spre BRABO, o fantana
realizata de Jef Lambeau in 1887, a carei tematica se bazeaza pe o legenda:,,Pe vremuri
imemoriale pe malul raului Scheldt, locuia un gigant, numit Droon Antigoon, care cerea
marinarilor o plata pentru a-i lasa sa treaca mai departe. Daca nu plateau, le taia cate o mana.
La un moment dat, un soldat roman, pe nume Silvius Brabo, a reusit sa-l ucida, si taindu-i mana,
a aruncat-o in rau''.De aici si semnificatia numelui orasului -hand, mana, si werpen, a arunca.
Astfel mana a devenit un simbol al orasului.Acest colos de piatra se afla chiar sub obrazul
primariei, si apa nu cade intr-un bazin, ci se strecoara printr-un canal colector subteran.Statuia e
ca un ,,clocot'', plina de personalitate, e un mic ambasador al orasului flamand. M-am distrat
vazand cativa copii, ce incercau sa se catere pe ea ca pe un tobogan.Am batut si eu in geamul
uriasului, cu intentia de a-i strange mana, dar era prea sus.Sa mergem din nou la vanatoare de
comori, prin piata foarte animata, cu magazine, cafenele, bistrouri elegante. Ajungem in piata
mica vecina HANDSCHOENMARKT, adica Piata Manusilor, unde se ridica marea Catedrala.,ONZE-
LIEVE-VROUW, cea mai mare din Belgia, cu o suprafata de un hectar.Catedrala construita intre
1352-1584, are distinctie, maretie, si sub cupola ei se afla, ca pe o tipsie de argint, podoabe de
pret.Razele soarelui stau priponite pe turnul inalt, tantos si dornic de nemurire. Nu are inca
nevoie de toiag, judecand dupa mareea de turisti ce vin in asalt.Catedrala ne absoarbe si pe noi,
ca intr-un aspirator turistic, si caut cu privirea capodoperele lui Rubens.Unde esti pictore... am
venit de departe sa te admir... ,,sunt aici, veniti si ma admirati, cu respect si cu extaz, dar platiti
o mica taxa, aici eu sunt ,,uriasul''.Tripticul ,,Coborarea de pe Cruce '', din partea dreapta a
transeptului ,,Inaltarea''sau ,,Ridicarea Crucii'', fac ca acest lacas sa fie unul din cele mai
valoroase din Europa.Ma las prinsa de vraja catedralei, un clopot suna in urechi, ma uit cu atentie
la Rubens si ma inalt pe varfuri sa-i vorbesc in limba mea-totul e croit sa te ameteasca, si
impune respect.Turnul inalt de 123 de m e si el ,,drept, ca un strigat, frumos ca un catarg si
luminos ca o lumanare '', dupa cum il lauda un poet flamand.Interiorul catedralei are 7 nave, si e
populat de o padure de coloane, are 117 m si e larga de 65 m in transept.Dar timpul e limitat si
in interiorul rece, vad ca intra o doamna cu un catelus in brate, cucoana ramane in extaz si e
imbatata de admiratie si eu de parfumul ei. Dar, cutu-cutu face ham-ham, tulbura linistea
serenisima din catedrala si indiferent la capodoperele din lacas, latra si cere voie afara -nu pot sa
nu zambesc... un alt stol de pasari americane, galagioase, intra inauntru... noi iesim afara si ne
oprim sa ascultam un concert portughez, al unor tinere domnisoare.
In partea de sud, in GROENPLAATS, vad statuia lui Rubens, nu departe de o statie de
tramvaie.Cetatenii orasului au adus un omagiu geniului lui Rubens, ridicandu-i o statuie in bronz,
recunoscandu-i astfel gloria si suprematia sa de print al pictorilor flamanzi.De sus maestrul
supravegheaza orasul. cu o privire expresiva... astept insa sa ma invite la el acasa in Wapper.O
luam apoi spre directia apei si ne indreptam spre STEENPLEIN, pentru a ajunge la Steen, un
castel facut si refacut de-a lungul vremii, ce provine din fortificatiile construite in jurul orasului in
19
secolul al 13-lea.La intrare se afla LANGE WAPPER, sculptata in 1963, ce reprezinta un personaj
legendar, un fel de sperietoare locala, cu care erau terorizati copii si betivii.In secolul al 16 -lea,
Steen a fost o inchisoare, apoi in 1862, aici s-a aflat Muzeul Arheologic. Din 1952 castelul
gazduieste Muzeul National al Navigatiei.Din acest punct turistic, ne reintoarcem spre centrul
orasului. Intentia mea era sa ajug si la Biserica Sfantului Pavel, sa vad ,,Flagelarea si Adorarea
Pastorilor '', de Rubens, dar colegii mei rude primare, erau cam obositi si ne-am dus la o
terasa.Apoi, cu ochii dupa turle am ajuns pe Lange Nieuvestraat, la ST JACOBSKERK, o biserica
inzestrata de Rubens, Jordaens, Van Dyck, unde am admirat colectii de piese din aur si arama. In
Capela Rubens se afla cripta marelui pictor, el insusi fiind reprezentat, sub chipul Sfantului
Gheorghe, intr-o pictura alaturata acesteia, impreuna cu prima si a doua sotiePe un alt traseu,
tot pe urmele lui Rubens am ajuns pe Wolstraat pana la Hendrik Conscienceplein, unde se afla
BISERICA CAROLUS BORROMEUS, o biserica baroca, construita de iezuiti intre 1615-1621. Aici
Rubens a avut un rol important in decorarea fatadei , turlei si a interiorului. Cele 39 de tablouri
pictate de el pe tavan, au ars in incendiul din 1718. Au scapat altarul principal si Capela Mariei
De pe bulevardul Meir, am luat-o spre strada Wapper si am mers sa vizitez repede casa lui
Rubens.
Uitandu-ma din exterior, mi-a fost imposibil sa nu ma duca gandul la pictura, la culoare, la
adjectivul ,,rubensian'', si la formele rubiconde ale doamnelor.Am sperat sa intru in casa lui
Rubens si am chemat in gand, duhul lui.La o terasa, vad lume asezata in fata cladirii cu steaguri,
ce aminteste ca acolo a trait ,,fiul orasului''.O mica piateta, cu o sculptura moderna ce reprezinta
alta maini, prefateaza intrarea in spectaculoasa lui casa si gradina.,,Aceasta casa va trezi uimirea
strainilor si admiratia calatorilor''. a scris despre ea un functionar al orasului.
Intors din Italia Rubens revine in Anvers, unde are ambitia de a ridica o casa proprie, ca un palat.
In 1610, se casatoreste cu Isabella de Brabant, de numai 18 ani si cumpara o casa si un teren pe
strada Wapper. Aici el va locui si va trai din 1616 pana in 1640. In 1626, dupa moartea sotiei, el
se dedica operei sae. Dupa 4 ani de vaduvie se recasatoreste cu Helen Fourmet, de 16 ani. Cele
19 portrete ale ei, sunt dovada noii sale iubiri.In casa de pe Wapper pictorul a trait cu familia sa,
a pictat ,a iubit si a murit, bolnav de guta.In fata casei se afla un pavilion de sticla, cu o librarie si
o casa de bilete.Aceasta casa e deci unul din proiectele arhitecurale ale bogatului pictor.Cele doua
aripi ale pavilionului sunt legate de un portic, atelierul e in stil baroc si sala de arta e absolut
remarcabila.Am intrat in atelier si parca am simtit intr-un colt umbra marelui artist; mi-am adus
aminte si de alte case de pictori pe care le-am vizitat, Rembrandt, Picasso, El Greco.Am vazut
sala de arta, atelierul, si gradina unde el isi plimba ilustrii oaspeti.In sufragerie, autoportretul
artistului cu palarie si cu o alura eleganta, te saluta.Piesele de mobilier sunt uimitoare, dar ma
asteptam ca in salon sa vad mai multe panze ale pictorului.Chiar daca nu esti fan al muzeelor,
merita sa vezi aceasta casa si mai ales gradina, ce-ti umple ochii de frumos, m-am plimbat si am
incercat sa-i diger operele, dar fiecare ia din tablouri ce intelege.La moartea sa, casa a fost
vanduta, dar orasul a cumparat-o in 1937, si dupa restaurare a fost deschisa publicului. in
1946.Gradina a fost refacuta in stil renascentist si pentru elementele decorative, cum ar fi
fantana, usile de lemn sau pergola, arhitectul gradinar s-a inspirat din tablourile lui
Rubens.Gradina e de inspiratie clasica si multe din florile ce se afla pe alei, erau si pe vremea
pictorului, garoafa de exemplu. Aceasta gradina m-a incantat si in curte se vede fatada baroca a
atelierului, cu busturi de filosofi si evocari mitologice.M-am uitat si la vizitatori, la tabloul uman ce
se nastea sub ochiul lui Rubens... am intrat cu un grup de americani, de doamne cu forme
rubiconde, ce pareau ca striga artistului sa le picteze.Alti europeni tocau metru cu metru fiecare
tablou, cu ghidul in mana sau cu casti audio, altii plecau rapid si pentru cei 8 euro erau cam
dezamagiti. Dargardienii nu se grabeau, atenti sa nu faci poze cu blitzul, ei se uitau la ceas, sa
vada cat mai au de indurat sub teroarea frumusetii.Am iesit din casa artistului si afara la terasa
ma astepta familionul plictisit, si dornic sa mergem spre restaurant si apoi la gara.Oboseala
invinge, dar am plecat din Anvers, incantata, as mai fi stat, dar ceasul de pe frontispiciul Garii
Centrale, era neindurator
Antwerpen - orasul diamant
Antwerpen este un oraș din regiunea Flandra și, în același timp, capitala provinciei cu același
nume. Orașul se întinde în cea mai mare parte de-a lungul malului drept al fluviului Schelde și
este renumit pentru portul său, unul dintre cele mai mari din Europa.Dupa caderea orasului
Bruges, in secolul al XV-lea, devine cel mai bogat oras din Tarile de Jos si principal centru

20
financiar al Europei. Din 1460 aici functioneaza prima bursa din lume, dar la sfârsitul secolului al
XVI-lea orasul este distrus de spanioli. Din secolul al XIX-lea cunoaste o noua perioada de
prosperitate, actuala inflorire economica datorându-se construirii Canalului Albert (1930-
1939).Anversul nu este numai un oras incarcat de istorie, o forta economica de prim rang ci si un
loc emanând o frumusete aparte. Aceasta frumusete ne-a purtat si pe noi aici, ceea ce am reusit
sa descoperim pe parcursul unei zile ne-a confirmat asteptarile. Pasii ne-au purtat catre:
- Gara Centrala din Antwerpen-Centraal Station. Arhitectul Louise Delacenserie a proiectat acasta
gara neoclasica in 1905. Trenurile sosec si pleaca de pe 4 niveluri-etaje (-2, -1,0, 1)
- Biserica Sf. Iacob (Sint-Jacobskerk) -interior bogat, construita in stil gotic tarziu in sec. 15 si
16. Gazduieste picturi importante de Rubens, Jordaens, Van Dick. Tot aici este inmormantat
Pieter Paul Rubens.
- Rubenshuis - Casa si atelierul lui Pieter Paul Rubens - o gradina si o cladire patriciana unde poti
admira cele mai importante picturi ale artistului.
- Catedrala din Antwerpen (Onze-Lieve-Vrouwekathedraal) – cea mai mare biserica gotica din
Tarile de Jos, fiind totodata si una din cele mai frumoase. Constructia catedralei a durat 170 de
ani si tot nu a fost finalizata. Apartine breslelor bogate, decorata cu chivoturi, racle si altare.
Devastata de un incendiu si de vandali, contine opere de arta renumite printre care doua triptice
somptuoase ale lui Rubens-“Coborarea” si “Ridicarea” de pe cruce.
- Grote Markt – principala piata din Antwerpen, cu forma neobisnuita “picior de caine”, are in
centru o fantana arteziana cu apa care tasneste oblic direct catre pavaj. Statuia din varful fantanii
il infatiseaza pe Brabo, un soldat roman legendar, care a eliberat portul Antwerpen, invingandu-l
pe uriasul Antigon si aruncandu-i mana (hand-werpen) in rau.
- Stadhuis (Primaria) – construita in anii 1560 cu influente italiene, domina piata din Antwerpen.
Liniile orizontale impunatoare sunt contrabalansate de rotunjimile colturilor acoperisului,
indreptate in sus, asemeni unui zambet.
- Biserica Sf. Charles Boromeo (Sint-Carolus-Borromeuskerk) construita in stil baroc. Intr-un
incendiu din sec. 18, aici s-au prefacut in scrum 39 picturi de Rubens.
- Biserica Sf. Paul (Sint-Pauluskerk) – o combinatie arhitectonica intre stilurile gotic si baroc,
gradina cu statui impunatoare, o serie de picturi ale lui Rubens in interior.
- Castle Steen, sau Castelul din Piatră, este situat chiar în portul Antwerp pe malul raului Schelde,
astăzi găzduind Muzeul Naţional de Marina (National Scheepvaartmuseum). Castelul este una
dintre cele mai vechi fortăreţe din Europa, fiind construit pe la anul 900 d. Hr. ca parte din linia
de fortificaţii vestice ale Sfântului Imperiu Roman. Unul dintre cei mai celebri rezidenţi ai
castelului a fost pictorul Pieter Paul Rubens, care a locuit în castel în anii săi de declin. Castle
Steen a fost reconstruit în secolul 16, iar astăzi poţi deosebi uşor, după culoare, pietrele vechi de
cele mai noi. Afară, în faţa uneia dintre uşi, se află un crucifix unde prizonierii condamnaţi la
moarte se rugau înainte de a fi executaţi, în perioada în care castelul a fost folosit ca închisoare.
- Vleeshuis - casa Carnii, construita intre 1501-1504 ca sediu al breslei macelarilor si loc de
comercializare al carnii. In prezent este muzeu de muzica cu o colectie impresionanta de
clavecine Ruckers.
Pot spune in doua cuvinte ca Anvers pentru noi a insemnat Rubens si diamante. Rubens pentru
ca Anvers este orasul unde s-a nascut, a creat si unde este inmormantat pictorul (biserica Sf.
Jacob).Diamante pentru ca nu departe de gara poti intâlni evreii ortodocsi (habotnici) purtând
palarii cu boruri largi din blana si perciuni lungi. Alungati din Peninsula Iberica, acum aproape 500
de ani, au gasit in Anvers o gazda buna si s-au implicat puternic in slefuirea diamantelor.Orasul a
devenit centrul mondial al comertului cu diamante, 70 la suta din comertul cu aceste pietre
trecând pe aici. Stralucirea lor nu reuseste insa sa umbreasca lumina degajata de vechile
constructii ale orasului de pe raul Schelde. Casele sunt in mare parte cele tipic flamande, inguste
si lungi, semanand cu o fantezie in turta dulce (mai mult datorita culorilor), lucru exploatat si de
magazinele de dulciuri, care isi indeasa bomboanele si biscuitii in astfel de cutii.
ANVERS orasul in care nu ai timp sa te plictisesti
Antwerpen este al doi-lea port ca mărime după Rotterdam și cel mai frumos oraș din Belgia.Voi
incepe descrierea acestui oraș cu ceea ce m-a impresionat cel mai mult și anume – Gara
Centrală- monument ce mi s-a dezvăluit ochilor.Gara Centrala este o adevărată operă de artă
care merita un review alocat doar ei, pentru că eu nu m-am mai săturat privind-o și fotografiind-
o. Gara a fost construită în 1905. Este o adevărată operă de artă, construită din carămidă

21
șimarmueă cu fațada barocă, ceasul imens, domul de sticlă și metal – un adevărat punct de
atracție pentru turiști. vezi aiciGara are o cupola foarte mare si opt turnuri micute, dintre care
sase au fost demolate in anii 50. Ele au fost reconstruite in 2009, cand au fost adaugate si alte
ornamente - printre care statuia unui leu pe acoperisul de la intrare.Gara e structurata pe 4
nivele de la care pleacă trenurile. Noi cand am venit de la Bruxelles trenul a oprit la cel mai inalt
nivel. Central exista o banda rulanta ce te duce la ce nivel doresti, iar peste tot sunt numeroase
magazine ce vand de la suveniruri marunte pînă la diamante.Cum ieși din gară, in stînga incep
magazinele cu bijuterii ale evreilor. Bulevardul este intesat si pe stanga si dreapta cu magazine
ce-ti fura mintile, ochii si tot ce vrei.
Eu am fost in situatia asta, de m-am lipit de vitrine de nu-mi mai venea sa plec. Dacă te vede
interesat de ceva, te invită imediat si te conving ca-ti fac un pret special doar pentru tine. Mie, de
exemplu pentru ca nu eram prea convingatoare ca as vrea ceva, au ajuns sa-mi faca o reducere
la jumatate de pret. Doamnelor, daca totusi vreti sa va cumparati ceva, faceti putin teatru cu
soțul… Puneti-l in situatia sa se supere, sa plece, sa vedeti cum vi se scade imediat pretul la
bijuteria dorita. Toate magazinele astea au niste vanzatoare trasnet care stiu sa negocieze. Nu
cred ca raman ele in pierdere, dar sa le vedeti cum se vaita si se prefac, de parca ti-ar da ceva
gratis.Patronii, cu perciunii lungi, care li se rasucesc de sub palariile cu borurile foarte largi,
imbracati in pardesie de culoare neagra, pana peste genunchi, in ciuda faptului ca afara sunt 20
grade stau in fata magazinelor si fac conversații unii cu altii. E ciudat să vezi cum copiii acestora
la 4-5 ani poarta aceleasi haine ca și părinții si le ies zulufii răsuciți de sub palarii.Evreii ortodocși
formează o comunitate aparte, in fapt un alt district- cel al diamantelor, comunitate socanta la
prima vedere pentru ochii turistilor care-i vad. Sunt deja parte integranta a orasului, figuri
reprezentative ale uneia din ocupatiile de baza inca din perioada medievala- productia de bijuterii
si vanzarea acestora. Comunitatea evreilor din Anvers este mare, numara in jur de 50.000
persoane. De amintit ca de Sabbat, sambata toate magazinele de bijuterii sunt inchise si toti
evreii stau in casele lor. I-am intalnit la plimbare, in parcuri si piete in timpul saptamanii, insa
sambata magazinele de bijuterii sunt parca parasite.
După diamante am plecat la cutreierat prin magazine. Am luat-o de la gară pînă în Piața Operei,
apoi pe strada Meir, stradă pietonală plină de magazine, loc de promenadă, cu diverse formatii ce
cantau pe stradă spre deliciul trecătorilor. Era chiar și un grup de acordeonisti și sunt sigură ca
știți ce cântau…nu, nu ,,m-a facut mama oltean! ”Cand ne-am plimbat pe aceasta stradă, ne-
am intrbat dacă oamenii din Anver nu lucrează? Erau prea mulți.După colindarea magazinelor am
mers in Piata Mare – Grote Markt unde se află Primăria cu steagurile tuturor țărilor din UE în
față.Cladirea Primariei in stil renascentist incorporeaza atat stilurile flamande, cat si romane, a
caror influenta e vizibila. Ornamentele bogate ale sectiunii centrale ale cladirii aveau trei statui:
una a unei femei ce reprezinta justitia, o alta e Prudenta si a treia, deasupra lor era statuia
Fecioarei Maria.In fața Primăriei se află un mare monument care, conform legendei este
reprezentativ pentru oras. Un gigant mitic, pe nume Antigon, ce traia langa râu cerea o taxă de
trecere tuturor acelora care traversau Schelde. Celor ce refuzau să plateasca taxa li se taia o
mana. Mîna era aruncată in rau. Tanarul erou Brabo a reusit sa taie, la randul lui mana gigantului
si s-o arunce in rau. De aici numele orasului, din olandezul “Hand Werpen”- mana aruncata,
denumire ce s-a transformat pe parcurs in Antwerpen. Statuia ce-l reprezintă pe viteazul ce-a
infrint gigantul are un soclu din multe blocuri de piatră. Este foarte frumos executată această
operă de artă, si-ti dă senzația că in momentul în care te uiti, Brabo aruncă mina în apă. Mana
este blazonul orasului, o regasim și pe strada Meir, dar și ca blazon pe castelul ce adăpostește
Muzeul Marinei
Un alt obiectiv pe care nu trebuie să-l ratezi atunci cînd ajungi la Anver este Casa lui Rubens.
Biletele le cumperi de la magazinul de suveniruri de peste drum de casă, bagajele voluminoase
trbuie să le lași la recepție, și se dă un ghid audio sau o broșură în care sunt prezentate fiecare
exponat. Tablourile expuse aici și celelalte obiecte sunt originale și foarte bine securizate, dar
despre asta cred că voi vorbi intr-un review separat.Pentru a vedea unele dintre cele mai célèbre
picturi ale lui Rubens trebuie să mergi la Catedrala Notre Damme care-și înalță turnul peste
oras. Catedrala este situată în Groeplaats 21. Taxa de intrare este de 5 euro sau 3 euro pentru
grupuri de min. 20 persoane. www.dekathedraal. beConstructia ei a inceput in secolul 14 si a fost
finalizata in 1521. Este una din cele mai impresionante catedrale gotice din nordul Europei.
Turnul de nord are 123 metri.Este renumita deoarece are 4 picturi ale lui Rubens: “Coborarea
de pe cruce”, “Ridicarea pe cruce”, “Invierea lui Christos” si “Assumption”.O altă
22
biserică importantă este SINT – ANDRIESKERK – Biserica St. Andrei. Aceasta este construită
în stil gotic tîrziu. www.sint-andrieskerk. be Intrarea este liberă, se plătește 1 euro pentru
vizitarea tezaurului
Biserica Sf. Charles Borromee din Anvers este o biserica construita în stil baroc, cu o faţadă
spectaculoasă, ridicată de catre iezuiti intre 1615 si 1621.Peter Paul Rubens a fost pictor,
decorator și architect contribuind la faţadă, turn şi o mare parte din interior. Interiorul a fost
proiectat sa arate ca o sala de banchete in stil baroc, oferind o pregustare a ospăţului ceresc.
Decorul opulent a dat bisericii porecla de "templu de marmură. "La 18 iulie 1718, un fulger a
lovit-o şi 39 picturi de Rubens de pe plafon s-au pierdut tragic în foc. Cele mai multe sclupturi din
marmură originală au fost, de asemenea, distruse. Cu toate acestea, absida altarului principal şi
Capela Maria au fost cruțate şi le oferă vizitatorilor splendoarea acestei biserici.
Biserica Sf. James – este mai ornata decat catedrala Notre Dame si adaposteste mormantul
lui Rubens. Inițial s-a dorit ca inălțimea turnului să depășescă 150 metri, dar criza economica a
abandonat acest proiect.
Biserica Sf. Paul – are un minunat interior in stil baroc, si se afla la distanta mica fata de Grote
Markt.
Și cum orașul este al-II-lea port ca mărime după Rotterdam și cel mai frumos oraș din Belgia ne-
am indreptat spre castelul de pe malul rîului Schelde și spre halele si docurile vechiului port. În
fața castelului este expusă o corabie foarte veche. Castelul care este renovat
adăpostește Muzeul Marinei.Tot din această zonă poți pleca in diverse călătorii cu vaporașe de
croazieră. Noi nu am profitat de asta si acum imi pare rau. L-am salutat pe Guliver, ne-am
odihnit pe o bancuță profitînd de briza rîului, am admirat multitudine petuniilor, mușcatelor și a
altor flori din jardinierele ce atîrnau la fiecare stălp și apoi ne-am indreptat spre Gara Centrală de
unde am luat trenul spre la Bruxelles. Voi atașa o fotografie cu toate sațiile in care a oprit acest
tren. Biletul de tren a fost dus/întors și putea fi folosit la orice oră din ziua respectivă.
Antwerpen, orasul diamantelor
Orasul este superb de o arhitectura minunata tipic belgiana cu blocuri mici in general (2-3 nivele)
inguste si aranjate foarte shick unele dintre ele avand gradini mai ales apartamentele de la
parter. Strazile sunt inguste si foarte intortocheate dar cu o harta pe care o poti cumpara de
oriunde te poti descurca si recomand plimbarile in centru pe jos.Pentru plimbari am ales
transportul in comun - autobuze si tramvaie - deoarece un abonament de 9 euro era cu 10
calatorii si valabil permanent indiferent daca este autobuz sau tramvai iar reteua de transport in
comun este foarte dezvoltata.In centrul orasului care este de altfel si punctul de atractie principal
se afla o catedrala romano- catolica foarte veche merita a fi vizitata, primaria si piata primariei
unde se afla si o foarte frumoasa fantana arteziana si chiar si hotelul Hilton intr-o somptuasa
cladire veche.Tot in centru se afla si o strada - inchisa traficului - care este un fel de shopping
alley cu magazine dispuse pe ambele laturi si de lungime de ami bine de 1,5 kilometri - deci daca
doriti shopping cred ca ve-ti fi mai mult decat bucurosi.In capatul strazii se afla Gara Centrala -
din care puteti merge la preturi rezonabile oriunde in Belgia sau Olanda - o cladire monument
istoric construita pe la 1800 si ceva superba.
In spatele garii centrale se afla Gradina Zoologica - intrarea costa cam 35 euro - foarte mare si
populata si recomand a fi vizitata deaorece aveti ce vedea.In lateralul garii se afla Muzeul
diamantelor - intrarea costa cam 5,5 euro - si daca doriti sa ramaneti impresionati / socati va
recomand sa o vizitati. Este un muzeu ce prezinta istoria diamantelor inclusiv prezinta cateva
piese tari din diamante si aici ma refer la replica dupa Coroana si sceptrul Regatului Unit al Marii
Britanii cu diamante, perle in original. Nu va luati aparate foto sau chiar telefoane cu camera
buna ca nu aveti voie sa faceti poze.Tot in jurul Garii centrale sunt cele mai multe magazine de
bijuterii in care abia daca se vinde aurul la bataie fiind of course diamentele intruchipate in
diverse feluri (inele, coliere, brose, etc) - eu sincer am avut mari batai de cap mai ales ca le-am
vizitat cu sotia :)).Mancarea este foarte buna si variata (se gaseste de la bucatarie europeana,
sud americana, thailandeza, araba, inclusiv KFC sau McDonald's) avand in vedere ca sunt o
multitudine de terase cu specific divers la tot pasul. Recomand ceva ce noi nu avem - berea
pentru femei - dar care este la mare moda oprintre doamnele si domnisoarele locului.Centrul
orasului este dominat de evrei deci sa nu fiti surprinsi de prezenta masiva a acestora avand in
vedere ca la Antwerpen este si cea mai mare comunitate evreiasca din Belgia. Atentie evitati sa ii
priviti insistent sau sa cereti sa faceti poze cu ei - pot crea probleme.

23
In general se vorbeste foarte mult limba engleza (deoarece este in Flandria) sau cine stie
flamanda care este si limba oficiala a zonei (franceza poate fi folosita dar mult mai putin
comparativ cu Brussels unde este vice-versa).
De asemenea se pot vizita si canalele navigabile inclusiv portul care este foarte mare - nu la fel
de mare ca cel de la Rotterdam.De asemenea daca nu aveti chef sau timp de mers la Amsterdam
aflati ca si la Antwerp exista un Red light district in miniatura - adica nu este asa de mare ca la
Amsterdam dar e destul de maricel - unde va puteti petrece ceva timp sa va satisfaceti alte pofte.
Arhitectura acestui mic district este identic cu cel de la Amsterdam iar preturile sunt similare -
deci aviz amatorilor.
Anvers, un diamant rar ce straluceste pe coroana regala
Anvers este un oras din regiunea Flandra si in acelasi timp capitala provinciei cu acelasi nume.
Are o populatie in jur de 500 de mii de locuitori, fiind al 2-lea port din Europa ca marime, dupa
Rotterdam. Se afla situat pe malul drept al fluviului Schelde, aproape de varsarea sa in Marea
Nordului printr-un foarte mare estuar.Pentru a stii originile foarte interesante ale acestui oras,
trebuie sa mergem foarte mult timp inapoi in istorie, pana in perioada ocupatiei romane. Exista o
legenda legata de inceputurile orasului Anvers. Se spune ca locuia aici un urias, Druon Antigon il
chema si el le cerea o taxa tuturor celor ce vroiau sa treaca fluviul iar cei care refuzau, acest
urias le taia mana aruncand-o in apa. Un viteaz roman pe care-l chema Silvius Brabo a indraznit
sa-l infrunte pe urias, i-a taiat o mana si a aruncat-o in apa fluviului. Marturie a acestei intamplari
se afla si pe blazonul municipiului si se regaseste si in etimologia denumirii orasului, pentru ca
“hand/ant” inseamna mana si “werpen” inseamna a arunca, adica “mana aruncata”.
In sec. 13 orasul s-a impus ca un centru comercial tot mai prosper si a trebuit chiar sa se
inconjoare cu ziduri de protectie. Orasul a avut o mare putere economica intre sec. 12 si 16,
facand parte din orasele care au initiat organizarea Ligii Hanseatice si a profitat la maxim de
colmatarea portului din Brugge in sec 15 dezvoltandu-se foarte puternic dtpdv, moment in care
orasul Brugge a decazut ca importanta in zona.Cand a fost descoperit drumul Indiilor, portughezii
au deschis aici in Anvers, o agentie comerciala pentru desfacerea in Europa de vest a
mirodeniilor, a matasurilor si a altor marfuri exotice pretioase. In sec. 15, dupa largirea prin
inundare a raului Schelde, Anvers a devenit practic capitala economica a Europei Occidentale. Pe
vremea lui Carol Cvintul care i-a fost protector consecvent ani de zile, se inaugurase aici o bursa
proprie si avea peste 1000 de reprezentanti comerciali in toata Europa. Era considerat de atunci
al 2- lea oras european. Din acea vreme dateaza edificiile cele mai importante atat cele religioase
cat si cele administrative, si anume: catedrala, primaria si casele gildelor. Conflictele religioase
au adus orasului mari prejudicii mai ales in timpul represiunii Ducelui de Alba, asa numita Furie
spaniola. Si mai tarziu a fost supus la nenumarate tentative de cucerire din toate partile fiind
discutat in special intre francezi si englezi.Suferintele orasului au continuat si in sec. 20. In 1914
a rezistat o luna de zile asaltului german. Ocupat de nemti in 1940, Anvers a fost eliberat de
catre britanici in 1944.Pentru iubitorii de frumos, Anvers este in mod clar orasul lui Rubens, al
celei mai mari catedrale belgiene si locul unde pot fi vizitate mai multe muzee. In 1993 Anvers a
fost capitala europeana culturala. A stiut sa se puna in valoare, nu numai economic, a stiut sa
profite de frumoasa sa asezare pe malul fluviului. Un vechi proverb flamand spune ca “Anverul ii
datoreaza lui Dumnezeu fluviul Schelde si lui Schelde toate celelalte”…Am oprit in Piata Mare sau
Piata Manusii, pentru ca acolo este o impresionanta statuie, “cocotata” pe un piedestal in bucati
mari de pietre, ce-l reprezinta pe acel viteaz roman din legenda tinand mana uriasului, taiata, pe
care in miscarea sa vrea sa o arunce. Este monumentala aceasta piata. Doamne, trebuie vazuta
cu ochii fiecaruia pentru a intelege maretia, frumusetea si dimensiunea acestor cladiri ce
incercuie acest spatiu, numit la modul general piata. Eu as numi aceste locuri muzee fara porti,
sub cerul liber, deschise tuturor. Este ceva ce nu se poate descrie atat de simplu, in cateva
cuvinte. Pentru simplul motiv ca nu se poate. Pozele vor fi cele mai relevante in astfel de cazuri,
nu credeti? !...Cea mai importanta cladire din piata este cea a primariei, in stil renastere, din sec.
16. Cladirea primariei este intesata de steaguri ale tarilor europene. Este cea mai frumoasa si
distincta cladire dintre toate, iesind in evidenta prin marimea ei, ca si prin cele 3 blazoane aurite
si statui cu care este ornata. Aceasta constructie in stil renascentist aduna atat stilul flamand, cat
si italian, a caror puternica influenta e vizibila. La ultimul nivel, partea centrala a cladirii primariei
este imbogatita de o multitudine de ornamente, reprezentate de statui ale unor femei ce indica
Justitia, o alta e Prudenta si a treia, sus, in partea de jos a turnului, este o statuie superba a

24
Fecioarei Maria, inconjurata de grupuri statuare ale unor duci de Brabant si regi spanioli.Celelalte
cladiri din marea piata, lipite unele de altele, la fel ca si la Bruxelles, sunt casele gildelor sau ale
breslelor din Evul Mediu. Si aici negustorii s-au intrecut care mai de care sa aibe o cladire cat mai
reprezentativa. Ei aveau tot felul de privilegii ca membrii ale acestor bresle. Sunt edificii cu fatade
rafinate, care amintesc de maniera italiana, adaptate totusi stilului flamand. Cele mai multe
dintre aceste case ale breslelor se datoreaza arhitectului si sculptorului Cornelis Floris de Vriendt,
un fiu al acestui oras.
La ora cand am ajuns noi acolo, piata era deja animata, cu toate ca plouase putin. Dar multi
gura-casca la fel ca si noi, cu aparate de fotografiat stateau la panda pentru a surprinde acest loc
din cat mai multe colturi. Si eu a trebuit sa stau la rand pentru a realiza cateva poze fie cu
fantana lui Brabo, unde se aduna mereu multa lume, fie cu primaria sau casele breslelor. In piata
sunt si magazine, cafenele, bistrouri primitoare si elegante. Intr-o parte erau asezate multe
scaune ca pentru un spectacol, probabil ca se faceau pregatiri pentru o astfel de manifestare sau
poate ca deja avusese loc.Am vizitat apoi un alt locas sfant si minunat si anume Catedrala Sfintei
Fecioara Maria. Este cea mai mare catedrala din Belgia, ocupand o suprafata de 1 ha. Constructia
a inceput in 1352 si a continuat pana in 1584. Are un turn cu inaltimea de 123 m, despre care
localnicii spun ca “este drept ca un strigat, frumos ca un catarg si luminos ca o lumanare”. De
fapt ei nu fac altceva decat sa repete cuvintele unui poet flamand. Vastul sau interior poate parea
la prima vedere cam rece, dar este populat de o padure si nu exagerez cand spun padure, de 125
de coloane. Eu am incercat sa le numar, dar la un moment dat n-am mai reusit, pierzand firul.
Are mai multe opere ale pictorului Rubens. Cea mai importanta dintre acestea este “Coborarea de
pe cruce” din partea dreapta a transeptului. Este de fapt o icoana. Mai este si o alta pictura tot a
lui Rubens, si anume “Inaltarea pe cruce” si alta la intrarea in locasul sfant, dar de dimensiune
mai mica, pt. ca, precum se stie, mai toate picturile lui Rubens sunt de mari dimensiuni. Nu am
avut voie sub niciun chip sa facem poze in acest superb locas de cult, intrarea a costat 4
euro/persoana. Am reusit sa surprind ceva doar la intrarea in biserica si nici aceste poze n-au
prea iesit bine. Of, ce pacat…Anvers este un oras aerisit, cu multa verdeata si parcuri frumos
amenajate. De fapt, am vazut ca mai peste tot, pe langa cladiri, fie ca sunt case de locuit sau
cladiri pentru afaceri, sunt copaci, ronduri de flori si multa iarba perfect taiata la mm. Iar de la
balcoanele caselor abunda surazatoare jardiniere cu flori multicolore, care se revarsa pe toate
laturile intr-o ametitoare cascada pestrita. Curios, ce mi-a atras atentia in plimbarea mea la pas
prin acest oras, a fost ca pana si imprejurul stalpilor de iluminat sunt aranjamente de flori ce
creeaza un sentiment de veselie si de armonie intregind acest peisaj ca un tablou perfect. Sunt
peste tot piste de biciclisti, prin tot orasul si tu ca pieton nu trebuie sa circuli pe “teritoriul” lor, ei
avand viteza destul de mare si la vreun accident tu te faci vinovat. Asa este peste tot, atat aici, in
Brugge ca si la Bruxelles si la Amsterdam, peste tot pe unde bicicleta a devenit un foarte folosit
mijloc de transport de fiecare zi. Regula este regula si trebuie respectata de toata lumea. Si chiar
se respecta. Nu e de mirare ca locuitorii prefera bicicleta ca mijloc de transport pentru orice
drum, inclusiv pentru servici. Ii vezi cum stau drept, cu atitudine chiar mandra pe bicicletele lor.
Ii respect foarte mult pentru acest lucru si bravo lor ca au inteles ca poluarea masinilor si
inghesuiala in trafic nu fac bine nimanui, nici mediului in care traiesc si deci nici lor...Am trecut cu
autocarul prin dreptul Garii Centrale, o cladire maiestoasa, insasi ea parca o opera de arta,
construita in stil baroc. Ce infrastructura feroviera am reusit sa surprind doar asa, cu un ochi (sau
totusi doi) aruncat la repezeala de pe geamul autocarului…Si aici am reusit sa vad o imensa
parcare pentru biciclete, iar pe strada pietonala Meir, unde nu circula nicio masina, se poate
pedala pe bicicleta. Sport, nu gluma, deci si sanatate curata…Oamenii acestia sunt departe intr-
adevar, mult prea departe de noi, cu multi, multi pasi inaintea noastra atat in gandire, deci in
mentalitate, in civilizatie si inteleg clar care le sunt scopurile dar si interesele privind sanatatea si
viata lor pe acest pamant. Destepti oameni, cu un grad infinit mai mare de cultura si civilizatie…
Pe partea stanga, dupa gara centrala, ghida ne-a spus ca de acolo incep magazinele cu diamante
majoritatea apartinand evreilor, cu toate ca de la un timp, piata a inceput sa fie “invadata” si de
indieni. Evreii formeaza o comunitate aparte, si anume cea a diamantelor, facand deja parte
integranta a orasului, ocupandu-se inca din perioada medievala cu productia de bijuterii, in
special de diamante si cu vanzarea acestora. Orasul se mandreste cu 4 burse privind afacerile cu
aceste pretioase pietre. Centrul mondial al diamantelor, aflat in Anvers, are o deosebita
importanta in stabilirea standardelor internationale, a eticii si a regulilor profesionale, ceea ce
duce la promovarea intereselor orasului ca centru important al acestei industrii. Nu cred ca
25
degeaba am numit orasul Anvers, diamantul Belgiei, care straluceste mandru si de nepretuit pe
coroana regala, alaturi de Brugge…Mi-a placut aerul de libertate si de relaxare pe care acest oras
le degaja si am plecat cu sentimentul de a dori o reintoarcere cat mai curand aici, pentru ca nu
am reusit sa vad si sa cuprind totul. Dar mai ales am avut senzatia ca ceea ce am vazut in
aceasta prima vizita in Anvers, de acum inainte imi va apartine, nu doar ca amintiri si poze dar si
ca starea aceea atat de placuta ce-ti umple inima de o imensa fericire, ca am reusit sa fiu pret de
cateva ore acolo, in mijlocul Anvers-ului, cu tot ce inseamna el. Si poate, ca, odata, candva, voi
reveni acolo si cu siguranta voi gasi ceva cu totul nou de vizitat, de simtit, de trait. Asta da, cu
siguranta...
Escapadă în Belgia. Brugge die scone
Brugge (în limba neerlandeză) sau Bruges (în franceză) are o istorie captivantă. Romanii au
întemeiat o aşezare pe aceste locuri, care au fost însă acoperite de apele Mării Nordului în sec. V.
După două secole apele s-au retras, lăsând în urmă un teren fertil, străbătut de canale, care a
fost cucerit de franci.Urmează acum o poveste frumoasă: în 862, contele Baldwin/Balduin de
Flandra s-a căsătorit în secret cu Iudith, fiica lui Carol cel Pleşuv, rege al Franciei de vest, parte a
Imperiului Carolingian, care avea să fie încoronat în 875 ca Sfântul Împărat Roman Carol II.
Neavând consimţământul regelui, cei doi au fost nevoiţi să fugă spre nord şi într-o pădure din
acest ţinut mlăştinos au fost atacaţi de un urs. Curajosul Baldwin, poreclit „Braţ de fier”, l-a
doborât cu o singură lovitură de lance. Ajuns în estuarul canalului Zwin, Balwin a construit un fort
masiv pe locul care în perioada medievală va fi cunoscut ca Burg, nucleul oraşului, atestat sub
numele de Bruges într-un document francez din anul 892. Iar ursul a devenit simbol al oraşului şi
figurează pe stema sa.Şansa a fost la început de partea oraşului: în sec. XIII, datorită creşterii
nivelului mării şi inundării uscatului, Bruges a devenit un port înfloritor şi un important centru
comercial. În 1384 ducii de Burgundia şi-au stabilit aici reşedinţa. A urmat un veac de mare
prosperitate, când Bruges a fost considerat bijuteria coroanei burgunde, însă în jurul anului 1500
ieşirea la mare s-a colmatat iar rolul de mare centru al negoţului în Europa de nord a fost preluat
de Anvers/Antwerpen.
Intrat într-o lungă perioadă de decădere şi uitare, Bruges s-a „reinventat” la sfârşitul secolului
XIX, când o mână de intelectuali şi oameni de cultură, intuindu-i potenţialul turistic, a demarat o
serie de proiecte de restaurare şi conservare de mare anvergură, prin care i-au redat, cel puţin
parţial, strălucirea de altă dată. Bruges a devenit astfel una dintre primele destinaţii turistice din
lume din epoca modernă. Centrul istoric, cu o suprafaţă de circa 430 de hectare, a fost declarat
de UNESCO parte a Patrimoniului cultural mondial şi primeşte peste două milioane de vizitatori
anual – de reţinut că Bruges este un oraş mic, cu numai 120.000 de locuitori!
În gara din Bruges, primul lucru pe care l-am făcut a fost să ne oprim la centrul de informaţii
turistice, de unde am luat o hartă a oraşului. L-am întrebat pe tinerelul de la desk cu ce mijloc de
transport se poate ajunge în centru. „O, dar e foarte aproape, se merge pe jos”, ne-a asigurat
el.Ah, ce mă-nnebunesc după puştanii ăştia de 20 de ani care se uită la tine, văd că ai de trei ori
vârsta lor, după care îţi răspund candid că până în punctul X vei face „moins de dix minutes”.
Evident că drumul ne-a luat aproape o jumătate de oră, adică de trei ori mai mult decât estimase
el (observaţi, vă rog, relaţia de directă proporţionalitate!).Numai traversarea esplanadei foooarte
largi din faţa gării şi aşteptatul la semafor au durat vreo 5-6 minute, timp în care am remarcat
marea de biciclete parcate ordonat în apropiere. Au urmat un mic canal şi un părculeţ, după care
am intrat propriu-zis în oraş, pe o stradă pietruită şi dreaptă din care se zărea deja Sint-
Salvatorskthedraal, pe care am vizitat-o însă la întoarcere. Pe lângă noi au trecut grupuri-grupuri
de turişti mai tineri şi mai sprinteni, dar am lăsat în urmă şi cupluri de pensionari, dovada vie că
1) Bruges atrage vizitatori de toate vârstele; 2) nu există autobuze care să te transporte de la
gară în centru pe calea cea mai scurtă - autobuze sunt, le-am văzut, dar nu ştiu ce trasee au; şi
3) un turist motivat nu se teme de ploi şi de vânt: are o misiune de îndeplinit!
Obiective
De pe strada aceea pietruită şi lungă am cotit la un moment dat la dreapta şi am pătruns parcă
într-o altă lume: dantelărese dând de zor din igliţe în pragul caselor cu acoperişuri roşii, clădiri cu
alte dantelării, dar sculptate în piatră, berării cu mese şi scaune scoase afară (poate că soarele îşi
va face totuşi apariţia peste un sfert de oră? Nţ.). Puzderie de lume care cască ochii şi se
minunează. Ne-am strecurat spre prima noastră ţintă: Onze-Lieve-Vrouwekerk – Notre-Dame
sau Biserica Sfintei Fecioare.Este un edificiu imens, din cărămidă roşie, alcătuit din mai multe

26
corpuri de clădiri, construit pe parcursul a peste două secole, începând din 1220, într-un stil
arhitectonic local auster cunoscut sub numele de Gotic Schelde (sau scaldian). Turnul său de 122
m este cel mai înalt din Bruges şi al doilea din Belgia după cel al catedralei din Anvers. Interiorul
gotic impunător cu adăugiri baroce impresionează prin coloanele şi statuile din marmură, între
care se detaşează lucrarea lui Michelangelo Madonna sau Fecioara cu pruncul, expusă într-o
capelă aflată imediat în dreapta intrării şi delimitată de un cordon. Pentru a o vedea de aproape
trebuie să plăteşti 3 euro (fără comentarii; bine măcar că te lasă să fotografiezi/filmezi).Madonna
este unica operă de Michelangelo care a părăsit Italia în timpul vieţii artistului. A fost realizată în
1504-1505 şi iniţial urma să împodobească altarul catedralei din Siena, însă a fost cumpărată cu
4.000 de florini de o familie înstărită de negustori locali de mătăsuri (fraţii Giovanni şi Alessandro
Moscheroni), care în 1514 au dăruit-o bisericii. În 1794, când revoluţionarii francezi au capturat
oraşul, statuia a fost dusă la Paris, fiind înapoiată după înfrângerea definitivă a lui Napoleon în
bătălia de la Waterloo din 1815. În 1944 germanii au furat-o într-un camion cu însemnele Crucii
Roşii; a fost descoperită un an mai târziu la Altaussee, în Austria, şi şi-a reluat locul. Episodul
este relatat în filmul „Eroii monumentelor” (2014), în care se face referire şi la o altă capodoperă
furată de nazişti în timpul celui de-al Doilea Război Mondial din Belgia, de data aceasta din Gent,
şi anume polipticul „Mielul mistic”. Şi dacă tot am ajuns la capitolul „a şaptea artă”, să amintesc
şi de „În Bruges” (2008), o comedie neagră în care oraşul joacă un rol esenţial, ca de
protagonist, iar imaginile care îi surprind farmecul mi s-au părut memorabile.Michelangelo a
ilustrat această temă religioasă clasică într-o manieră surprinzătoare: pruncul Iisus nu e ţinut în
braţe, ci stă, gol, în picioare, sprijinit lejer de genunchiul şi braţul stâng ale mamei, părând gata
să se desprindă de sub oblăduirea maternă pentru a porni în lume. Fecioara Maria este şi ea
înfăţişată într-o postură inedită: nu privindu-şi cu adoraţie pruncul, ci gânditoare, cu ochii
îndreptaţi în jos şi în lături, ca şi cum ar cunoaşte deja destinul fiului ei. Sculptura este minunat
pusă în valoare de coloanele şi cele două statui de marmură care o încadrează. În afara acestei
capodopere, Biserica Sfintei Fecioare mai adăposteşte şi criptele poleite cu aur ale lui Carol
Temerarul (1433-1477), duce de Burgundia, şi fiicei sale Maria.La mică distanţă de biserică se
află un punct de îmbarcare în croazierele pe canalul Groenerei. În ciuda ploii, care nu ne-a dat
pace pe toată perioada plimbării, se formaseră cozi şi lumea aştepta disciplinată (şi înfrigurată la
modul cel mai propriu) să pornească în explorarea „Veneţiei nordului”, cum i se mai spune
oraşului, deşi mai corect ar fi „una dintre Veneţiile nordului”, căci sunt mai multe... Am traversat
podul Sfântului Ioan din Nepomuk, patronul spritual al Boemei, şi i-am admirat statuia, privind cu
încântare atât raţele şi lebedele care pluteau pe apă, cât şi trăsurile care-i duceau pe turişti către
şi dinspre următoarea noastră destinaţie: Burg. Nu numai ploaia ne-a împiedicat să facem şi noi
o excursie pe canale. Intraserăm în criză de timp: trecuse de ora 4 după-amiaza şi ceea ce ne
interesa pe noi cu precădere în Burg putea fi vizionat numai până la ora 5.
Am pornit aşadar în grabă către Burg, uitându-ne în dreapta şi în stânga la casele din cărămidă
roşie şi la vitrinele cu dantele şi ciocolată. Am făcut totuşi o scurtă oprire, la un bar pitoresc –
2be Beer Wall – care expunea în vitrinele sprijinite de zid o varietate uluitoare de tipuri de bere şi
avea o terasă cu vedere spre canal. O să vă dezamăgesc, probabil, dar timpul ne presa, aşa că n-
am sorbit nicio înghiţitură din celebra licoare belgiană, ci ne-am mulţumit cu 1-2 poze.Şi după
vreo sută de metri am pătruns în Burg, o superbă piaţă mărginită de edificii istorice de facturi
arhitectonice diferite, inima vechiului Bruges. Cea mai impunătoare dintre ele este, fără
îndoială, Stadhuis – Primăria, construită în stil gotic flamboiant între 1376-1420, fiind cea mai
veche clădire civilă din Belgia. Îndeplineşte şi acum rolul de sediu al administraţiei locale.
Exteriorul, bogat ornamentat cu turnuleţe, blazoanele localităţilor guvernate odinioară de Bruges,
ferestre şi statui înfăţişând personaje istorice şi biblice, îţi ia pur şi simplu ochii. În dreapta sa se
află o construcţie elegantă, de altă factură – renascentistă –, având în vârf, printre altele, statuia
aurită a Justiţiei: este Oude Civiele Griffie sau Casa Vechilor Magistraţi (1534-1537). Latura de
lângă aceasta e ocupată de Landhuis van het Brugse Vrije, o vilă cu aspect sobru datând din sec.
XVIII care a fost sediul unei instituţii administrative locale – „Libertatea oraşului Brugge. ” În
fine, vizavi de primărie se află Proosdij sau Prévôté, o clădire din 1622 în stil baroc flamand care
a adăpostit parohia Sfântului Donatien, precum şi un pavilion în stil modern, opera unui artist
japonez, instalată aici în anul 2002 pentru a marca declararea oraşului Bruges capitală culturală
europeană.Pe latura din stânga primăriei am găsit însă principala atracţie a pieţei: Heilig
Bloedbasiliek sau Basilica Sângelui Sfânt, cu o faţadă închisă la culoare şi destul de ciudată ca
înfăţişare, ornamentată cu statui aurite. Datează din sec. XII şi a fost biserica conţilor de Flandra.
27
Cuprinde două capele: cea de jos, în stil romanic, dedicată Sfântului Vasile cel Mare (Saint Basil),
a fost construită din piatră gri şi este întunecoasă, simplă şi sobră, mai degrabă o criptă. O
singură decoraţiune, pe o uşă interioară, o înfrumuseţează: o sculptură înfăţişând botezul
Sfântului Vasile cel Mare vegheat de o pasăre gigantică, simbol al Duhului Sfânt. De aici, urcând
o scară din cărămidă, se ajunge la capela Sângelui Sfânt. Prea puţin s-a păstrat din clădirea
originală din 1150; în sec. XV i s-au adăugat două trunuri şi faţada în stilul Renaşterii italiene iar
în a doua jumătate a secolului XIX a fost restaurată în stil neogotic. Din faţa scării, mergând
înainte, se intră în biserica de dimensiuni relativ modeste dar frumos (şi parcă un pic cam
excesiv) împodobită cu vitralii, statui şi un altar cu iconostas valoros. În dreapta se pătrunde în
micul muzeu (intrarea 2 euro) care adăposteşte, pe lângă cărţi şi picturi vechi, o tapiţerie
reprezentând înmormântarea Sfântului Augustin, statui de călugări şi înalte feţe bisericeşti, unele
din ele în echipament de luptă, şi cea mai de preţ comoară a lăcaşului religios: un flacon cu
sângele lui Iisus Hristos, ţinta noastră primordială şi motiv al grabei cu care ne deplasaserăm din
Oostende în Bruges şi în interiorul oraşului, căci muzeul se închide la ora 5 după-amiaza.
Câteva cuvinte despre această relicvă.În Biblie nu apare nicio menţiune cu privire la păstrarea
sângelui lui Iisus, însă în unele scrieri aprocrife se afirmă că Iosif din Arimateea ar fi reuşit, după
spălarea trupului lui Hristos, să conserve câteva picături din sângele sfânt. În 1150, patriarhul
Ierusalimului ar fi dăruit flaconul, în semn de recunoştinţă pentru bravura dovedită în luptă în
timpul celei de-a doua cruciade, cavalerului Diederik de Alsacia (Thierry d’Alsace), care l-a donat
bisericii din Bruges. Mult mai probabil relicva a fost însă furată în timpul jefuirii Constantinopolelui
(1204) din cursul celei de-a patra cruciade. Aşa s-ar explica lipsa atestării sale documentare în
oraşul Bruges până la 1250. Din 1310 Bula papală emisă de Clement V garanta indulgenţe celor
ce veneau pentru a atinge relicva, fapt care a generat un aflux constant de credincioşi.Recent,
cercetătorii au stabilit că flaconul din piatră de cristal este o sticluţă de parfum bizantină datând
din sec. XI sau XII. Este închis la gură cu fir de aur pecetluit cu ceară roşie şi păstrat într-un mic
cilindru din aur şi sticlă decorat cu figuri de îngeri, gravat cu inscripţia „3 mai 1388”. Dacă în
privinţa flaconului şi clindrului lucrurile rămân deocamdată învăluite în mister, în schimb despre
racla care adăposteşte relicva se ştie că a fost realizată în anul 1617 de un aurar pe nume Jan
Crabbe din circa 30 kg de aur şi argint şi peste 100 de pietre preţioase. Este de formă
hexagonală, fiind ornată în partea superioară cu statuile lui Iisus Hristos, Sfintei Fecioare şi
Sfinţilor Donatian şi Vasile cel Mare.Racla este expusă într-o vitrină puternic luminată în interiorul
altminteri extrem de întunecat şi, din păcate, nu se permite fotografierea cu blitz, deci mare lucru
nu se înţelege din poza pe care am reuşit să o fac. De aceea am adăugat la finalul fotografiilor
ataşate, două imagini preluate de pe net din timpul procesiunii anuale din ziua Înălţării, când
racla cu fiola sângelui sfânt este scoasă din biserică şi purtată pe străzi. Într-una din poze apare
„Thierry d’Alsace”, care oferă relicva locuitorilor din Bruges.Mulţumiţi că am reuşit să ajungem în
ultima clipă ca să vedem racla (nu şi flaconul), am pornit către Grote Markt, piaţa ce mare. Am
străbătut Breidelstraat, o stradă comercială plină de magazine cu suveniruri, cutii de ciocolată şi
alte delicatese dulci, dantele, berării şi terase (goale din cauza ploii). Ajunşi pe esplanada semi-
pietonală (numai autobuzul turistic şi taxiurile au dreptul să o traverseze) ce acoperă aproape un
hectar, i-am dat ocol pentru a admira casele breslelor, zugrăvite în nuanţe vii de roşu, galben şi
oranj şi cu acoperişuri ţuguiate în trepte. În faţa lor şi în centrul pieţei a fost amplasată o statuie
ce înfăţişează doi eroi locali. Primul este Jan Breydel, un măcelar, capul revoltei flamande
împotriva francezilor din data de 18 mai 1302, rămasă în istorie sub numele de „Brugse Metten”
– Dimineţile din Bruges. Arena de fotbal pe care evoluează echipele Club Brugges şi Cercle
Brugges se cheamă Jan Breydel Stadium. Al doilea erou sculptat este ţesătorul Pieter de Coninck,
care a jucat un rol important în Bătălia de la Courtrai sau Bătălia Bătălia pintenilor de aur din
1302 purtată de regele francez Filip IV împotriva Flandrei, în care flamanzii au ieşit
învingători.Alte clădiri ne atrag atenţia în piaţă: cea a Poştei şi Provinciaal Hof, care a găzduit
guvernul provincial şi este acum sediul muzeului de istorie a oraşului. Ambele datează de la
sfârşitul secolului XIX, însă anumite elemente decorative le fac să rezoneze în mod plăcut cu
construcţiile mai vechi ale caselor breslelor şi mai ales cu turnul Beffroi (Belfort) , un simbol al
oraşului.Turnul a fost adăugat pieţei în jurul anului 1240, într-o perioadă de prosperitate a
oraşului. După incendiul devastator din 1280 a fost în cea mai mare parte refăcut. Partea
superioară octogonală datează din 1483-1487 iar în 1822 aceasta a fost înconjurată de un
parapet în stil gotic. Ferestrele cu arcade prelungi şi basoreliefurile dantelate sporesc frumuseţea
clădirii suple, de peste 90 m înălţime. 366 de trepte urcă până în vârf; dacă sunteţi în formă,
28
sunt convinsă că priveliştea ce se deschide de acolo este încântătoare. Din turn răsună carilonul,
format din 47 de clopote de 27 de tone care sunt acţionate de clopotar fie manual, fie printr-un
mecanism montat în 1748.Pe a patra latură a pieţei se înşiră câteva restaurante şi berării la care
ne-am holbat cu jind. Pe tablele scoase afară erau afişate meniuri ademenitoare (deşi la preţuri
mari) pentru nişte turişti flămânzi, aşa ca noi. Tocmai când analizam posibilitatea de a lua un
prânz târziu (sau o cină devereme, depinde din ce unghi priveşti) într-unul din localurile cu fructe
de mare, s-a pornit o ploaie torenţială care a decis pentru noi. Până atunci plouase continuu dar
relativ liniştit, ceea ce ne permisese să „bifăm” toate obiectivele propuse. Şi trecuse de ora 6, aşa
că am pornit înapoi spre gară, încercând să ocolim băltoacele.În drum ne-am „împiedicat” de
clădirea sobră şi grandioasă a Sint-Salvatorskathedraal, Biserica Mântuitorului, catedrala
episcopală a oraşului. Se pare că datează din primele secole ale creştinismului dar cea mai veche
parte a construcţiei, cea de la baza clădirii, a supravieţuit din sec. XII. Ordinul Lânii de aur s-a
înfiinţat aici în 1478. De-a lungul timpului biserica a suferit numeroase distrugeri, fiind ultima
oară restaurată în stil romanic-gotic de către un arhitect englez la jumătatea secolului XIX.
Arcadele gotice şi altarul baroc stau mărturie unui eclectism des întâlnit în lăcaşurile de cult cu o
asemenea vechime.După această ultimă oprire ne-am luat la revedere de la Bruges, cu bucuria
de a fi văzut atâtea locuri şi lucruri minunate într-un orăşel care păstrează atmosfera medievală
precum un basm cu cavaleri frumoşi şi zâne blonde. Despre această nestemată se pot spune (şi
scrie) mult, mult mai multe de către cei care şi-au permis să îi consacre mai mult timp, să-i
viziteze muzeele, să facă o croazieră şi/sau să ia masa (neapărat „al fresco”) la una din terasele
din pieţe. Farmecul său inegalabil se descoperă însă din prima clipă, odată cu intrarea în centrul
istoric, când senzaţia pe care o ai este că ai păşit într-o altă lume, mai veche, mai liniştită şi mai
ales cu mult mai frumoasă.
Brugge - burg medieval cu lebede pe canale, cladiri dantelate,
multa bere si ciocolata
Ce auzisem eu despre Brugges? Ca este Venetia nordului, bijuterie a Belgiei, o adevarata
minunatie de oras, la distanta de o ora de mers cu trenul din capitala institutiilor europene,
Bruxelles. Este capitala Flandrei de Vest al carui nume se trage din neoerlandeza si inseamna
pod, punte……Tot de la prietena noastra de pe google enciclopedia Wikipedia am mai citit ca
primul locuitor al cetatii ar fi fost un urs care este transpus pe steagul flamand, de altfel. Dar atat
pe steag cat si pe stema mai exista un “animal” reprezentat acesta fiind un leu incoronat, semn
al puterii. Am tras concluzia inca o data ca termenul acesta de “putere” este o boala grea, de
care omenirea nu s-a vindecat inca.
Orasul a fost intemeiat in 862 pe o insula mlastinoasa a raului Rele. Castelul initial care a dat
viata localitatii a disparut pe locul lui aflandu-se acum Grote Markt – piata centrala a orasului A
primit recunoasterea ca si oras in 1128.Brugges a detinut un loc de cinste datorita transportului
de marfa pe canale spre mare, fiind resedinta ducilor de BurgundiaDupa ce locul lui a fost luat de
Anvers, orasul a intrat intr-o somnolenta aparenta.Centrul istoric este patrimoniu UNESCO,
remarcabil conservat. Nimeni nu si-a permis sa-si bata joc de cladirile fabuloase ale
orasului.Orasul cu o populatie de cca 120. ooo locuitori a fost capitala culturala in 2002.Atunci
cand mi-am pregatit periplu in Belgia in cap de lista se aflau bineinteles in afara de Bruxelles, 2
orase care erau mentionate ca si concurente pentru titlul de miss/Belgia. (bine, fiecare are
punctul lui de vedere vis-à-vis de acest concurs), Ghent si Brugges., de gustibus...
Dupa ce am vizitat insa, zic eu orasele care mi-au trezit interesul,
precum Namur, Dinant, Ostende, (mare parte a litoralului Belgian) Anvers, Ghent si Brugge nu mi
se pare drept in a da verdict de genul “cel mai frumos” pentru ca fiecare dintre ele mi s-a parut a
fi deosebit de frumos pentru anumite repere turistice, culturale sau de alta natura.Brugge-ul, la
mare concurenta cu Ghent-ul nu imi pare corect a le pune in balanta. caci fiecare dintre ele are o
anumita frumusete mai mult sau mai putin romantica coplesitoare insa prin bogatia si minunatia
de obiective turistice, canale navigabile si pana la urma de aer medieval pe care il respira.Pentru
Brugge mi-am alocat o zi de sarbatoare, duminica, toamna superba cu soare generos si cer senin
in care imi doream sa simt burgul medieval in toata splendoarea lui.Cohortele de turisti de toate
natiile coborand din trenurile care se succed la fiecare 20 de minute in mica gara pregatiti ptr. a
vizita minunea unui burg medieval. mi s-au parut a fi niste “invadatori” inarmati nu numai cu
harti, camere foto dar mai ales cu bucuria de a descoperi Venetia nordului, orasul ciocolatei si al
dantelei. (pentru ca nobilimea din sec. 16-17 era mandra sa se afiseze cu gulere, mansete si
29
volane lucrate cu finete in dantela de cea mai buna calitate.)Dupa un drum frumos din Garre du
Midi/Bruxelles intr-un tren parca destinat exclusiv turistilor, prima descindere a fost bineinteles in
gara orasului ptr. achizitionarea hartii mult dorite pe care am folosit-o cu prisosinta. La iesirea de
pe peronul si centrul de informare o mare de biciclete parcate. Turistii in grupuri mai mult sau
mai putin compacte se indreptatu spre parcul ce putea fi zarit in fata ochilor pentru a-l strabate
spre intrarea in orasul vechi ce avea sa imi spuna povesti despre duci, conti, printese, strazi
pietruite si case cu arhitectura specifica zonei, cu biserici si canale pe care barcile cu turisti le
strabat continu.Orasul se parcurge cu piciorul fara teama ca te-ai putea rataci pe stradutele care
gem de cladiri istorice generos ornamentate cu dantelarie din piatra
Imi propusesem ca primul obiectiv de vizitat sa fie catedrala, celebra in intreaga lume a Maicii
Domnului. Pana acolo am trecut insa pe langa fostul Spital Sf. Ioan, cel mai vechi spital medieval
din Europa, acum muzeu, care adapostea intr-o latura si o expozitie PICASSO - 6 eur. /bilet de
intrare. Ei si daca tot era vorba de Picasso al carui muzeu l-am ratat in Malaga, e drept in
Barcelona il vizitasem insa sincer acolo nu erau tablourile lui de exceptie mi-am zis de ce sa nu
fac un scurt popas la intalnirea acestui pictor de geniu, straniu pentru intelegerea si formatia mea
insa interesant si bulversant. Asa incat pot spune ca am vazut cateva dintre capodoperele acestui
ciudat cubist, Picasso precum Cap de femeie, Muzicantii, Nud albastru, Visare, Fata in fata
oglinzii, Femeie plangand, Domnisoara din Avignon si multe multe alte schite de mare valoare.
Expozitia mi s-a parut extrem de bogata datorita faptului ca aceste tablouri sunt de referinta
pentru marele Picasso. Putin mai bogata spiritual decat la sosire am purces pe drumul spre
Catedrala orasului.Spre Catedrala drumul este usor, caci din orice parte a burgului ai intra se
vede turnul acesteia, referinta pentru oras. Constructia durand pe parcursul a 200 de ani,
incepand cu 1220... Ajunsa in fata acesteia surpriza neplacuta a fost ca nu se putea vizita.
Tocmai se terminase slujba si catedrala se inchisese. Reactia mea de frustrare a fost imensa, imi
doream mult sa vad printre altele interiorul care adaposteste printre alte comori creatia lui
Mihcelangelo Fecioara cu Pruncul. –dar catedrala avea sa ramana inchisa.Plecand din fata
catedralei am intalnit STATUIA lui HANS MEMLING, ridicata in 1874 in memoria unui mare artist
local, inmormantat la cateva strazi distanta. Frumoasa, impozanta, dar cam atat.Dar pentru ca
trebuia sa am o recompensa aceasta s-a ivit imediat caci in imediata apropiere, se afla o biserica
de exceptie a orasului. Este vorba de CATEDRALA SAN SALVADOR. Din sec. X a fost biserica
parohiala pana in sec. 18 aici si-au avut resedinta cei 3 episcopi de Brugge dar a fost distrusa, In
1478 a fost infiintat aici Ordinul Lanii. Dupa 1830 cucerirea independentei fata de francezi s-a
instalat un nou episcop care a desemnat biserica ca si catedrala. Bineinteles nu este la fel de
mare si impunatoare precum surata ei consacrata Catedrala Maicii Domnului... Acoperisul a fost
distrus de un incendiu in 1839 A fost restaurata de un architect englez Robert Chantrell renumit
la vremea lui pentru constructiile in stil neogotic. A fost indrumat sa-i construiasca un turn care
sa rivalizeze cu cel al catedralei. Partea veche din sec. XII a bisercii care a supravietuit formeaza
baza. Chantrell a dat o nota romana intregii arhitecturi drept pentru. care comisia monumentelor
nu a recunoscut constructia noua a catedralei In interior am vazut lucrari executate la 1731 in
Bruxelles., avand picturile originale. Orga catedralei este lucrata de Jacobus Van Eyde la 1717 si
a fost reconditionata de 3 ori pana acum. Are 60 de tuburi. Catedrala are vitralii de exceptie care
se armonizeaza cu culoanele in stil romanic din marmura. In interior o multime de localnici cat si
turisti ascultau in deplina liniste corul recunoscut al bisericii-catedrala care in flamanda inalta
imnuri religioase intr-o perfecta armonie cu decorul interior de exceptie al bisericii si cu muzica
divina a orgii.Bucuroasa ca mi-am luat revansa vizitarii unei biserici deosebite am iesit in orasul
frematand de viata, mergand pe stradutele pline cu magazine, adevarate expozitii de ciocolata
am ajuns in Piata Centrala- GROTE MARKT "ocupata" parca de sute de turisti contempland
claridire inconjuratoare. Sunt cladirile vechi de sute de ani, fiecare cu arhitectura proprie, culori
vii sau mai pale, ale fostelor bresle ale burgului.Punctul de Informare se afla alaturi in cladirea
care adaposteste si Muzeul de istorie HISTORIUM adapostit intr-o casa veche de 400 de ani.
Muzeul de istorie al orasului este generos. ca spatiu dar si ca prezentare. Alaturi se afla
organizata si o expozitie care mi s-a parut deosebita avand ca subiect vanatoarea, obiecte
cinegetice, in consecinta erau expuse atat tablouri de mare valoare cu acest subiect, cat si alte
obiecte de vanatoare si chiar pasari si animale impaiate, diferite obiecte ale unei asemenea
activitati la mare pretuire in secolele trecute.
In Grote Markt, calestile pentru plimbare nu aveau ragaz, caci turistii asteptau la coada cu
rabdare sa se suie pentru o plimbare pe strazile vechi incarcate de istorie si povesti ale burgului.
30
Nu m-am plimbat cu caleasca pentru ca imi doream o mica plimbare cu barca pe canale. asa
incat mi-am permis sa ma odihnesc cateva momente sa inspir aerul de aventura medieval al
burgului, inainte de a urca in BELFORT– turnul de osbervatie cu 366 de trepte si 47 clopotnite
care canta si incanta din ora in ora inca din 1748. Experienta urcarii in turn m-a costat oboseala
pe care a trebuit la coborarea in Grote Markt – sa o sting cu o bere in timp ce admiram in centrul
pietei centrale statuile lui Jan Breydel si Pieter Deconiuk liderii care au condus revolta impotriva
francezilor la 1302, unul macelar celalalt testator. Din turn privelistea asupra burgului face toti
banii, pentru o clipa mi s-a parut ca aveam la picioarele mele o lume intreaga cu tot ce poate fi
mai frumos pe pamant, canale cu apa cristalina, paduri dar si cladiri de exceptie cu vechime de
sute de ani. bine intreinute, neagresate de trecere anilor., multa istorie condesata si multe opere
de arta.Am coborat si m-am indreptat spre zona primariei unde am gasit PALATUL provincial –
resedinta guvernatorului Flandrei
Centrul burgului cu Primaria 1376-1420 in stil gotic si muzeul primarieiFatada cu statui si ferestre
in stil gotic mi-au taiat respiratia. Frumusetea locului este remarcabila. O mana de tineri alcatuiti
intr-o mica orchestra cantau in fata cladirii primariei parca pentru a transmite tuturor turistilor
bucuria de a vizita acele locuri incarcate de istorie si cultura. M-am asezat pe o banca pentru a
memora mai bine imaginea cladirilor si a zoneiIn piateta din fata primariei se afla insemnat locul
unde Charles le Bon, contele de Flandra a fost executat la 2 martie 1127 ptr. ca a luat apararea
saracilor. burgului. Frumos omagiu, oare adevarat sau simbolic???Corp comun cu primaria –
BISERICA SF. SANGE, cu capela neogotica refacuta in sec. XIX, un mic muzeu. Biserica
adaposteste capela Sf. Vasile sec. XII si capela Sf. Sange se spune ca in muzeu ar fi o fiola cu
sangele lui Isus. !!! "Povestioara" ne spune ca Sf. Iosif din Arimathea a sters corpul mantuitorului
dupa ce a fost coborat de pe cruce si a pastrat hainele acestuia. Straiele au ramas la Ierusalim
pana la a doua cruciada cand regele Baldwin III i le-a dat contelui de Flandra (Diederik van de
Elzas) Acesta a dus haina in 7 aprilie 1150 in aceasta biserica. Capela romana se afla la parter si
o capela gotica la etaj, legate printr-o scara de caramida. Scarile au fost construite in 1533 dar
au fost demolate in timpul ocupatiei franceze in anii 1600 si a fost reconstruita in secolul XIX.
Vizitarea muzeului costa 1 eur. Toate aceste date sunt mentionate pe tabloul amplasat la intrarea
in muzeu. M-a impresionat mult biserica, mai ales ca in intervalul vizitei mele se tinea si o slujba
religioasa, modesta, in care turistii participanti au putut sa fie miruiti cu evlavie, trecand prin fata
altarului si lasand apoi un ban drept”participare” in cutia pusa la vedere de catre preot.
Ce am mai vazut? Casa vechilor magistrati constructie de sec. XVI fatada cu 3 statui aurite in stil
renascentist, remarcabila cladire.PALATUL libertatii orasului constructie sec. XVIII adaposteste
sediul administrativ al orasului. Este o constructie terminata in 1525, folosita ca palat regional,
apoi dupa 1725 ca si curte regala. Azi adaposteste si renumita Arhiva Nationala cu celebra SALA
ADERMANN in care contra cost se poate vizita Sala Renascerii – bilet de intrare, 2,5 eur si admira
semineul din lemn, marmura si alabstru.
MUZEUL DE CIOCOLATA amenajat in casa De Croon in Piata Sf. Ioan, Se ajunge din Grote Markt
stand cu spatele la Belfort pe dreapta se afla str Vlamingstraat si putin in dreapta apare Piata Sf.
Ioan. Pe stanga veti descoperi Choco-Story, in casa construita in 1480 si care a fost pe rand
sediu de taverna, patiserie, scoala, politie, banca comunala. Contra 6 Eur biletul veti putea intra
sa vizitati momente din istoria transformarii cacao in ciocolata, diferite instrumente de lucru dar
si sculpturi din ciocolata. Este o experienta unica si plina de surprise……dulci, adevarat pericol
pentru siluetele doamnelor. caci magazinul alaturat va va imbia sa faceti investii in produsul
acesta dulce, ciocolata.
FABRICA DE BERE- The Halve Maan” din 1855 a familiei Maes. care adaposteste si Muzeul Berii.,
bine organizat si loc generos pentru “degustari” ale acestei bauturi célèbre belgiene. Despre
berea belgiana ar trebui scris un articol special, dar las cunoscatorii sa o faca, caci nu stiu daca
m-as descurca cu brio la acest capitol.La etaj se afla o remarcabila expozitie cu broderie
organizata de” clubul doamenlor care brodeaza” care mi-a amintit de celebrul film “Mica
dantelareasa”.
MUZEUL DIAMANTELOR, situat in Katelijmnenstraat, - intrarea 6 eur. Este cel mai nou muzeu din
lume cu aceasta tematica. In Brugges in sec. XVI mesterul Lodewijk van Berguem a inventat
slefuirea diamantelor. In interiorul muzeului se afla mai multe incinte de mentionat printre care
atelierul imaginar al mesterului mai sus amintit, o replica a coroanei Margaretei de York realizata
manual, echipamente de slefuire, taiere a diamantelor, mostre de kimberlit, piatra mama a
diamantelor aduse din Africa de sud, Siberia, replici a 20 de diamante dintre cele mai valoroase si
31
célèbre din lume. Muzeul este deosebit de interesant, fascinant prin exponate si prezentare
generala.Pe canalul GROENEREI, la sud de Markt, un pod medieval remarcabil cu celebra statuie
a lui Van Eyck., celebrul pictor flamand., ofera un loc panoramic mai linistit pentru contemplarea
frumusetii inconjuratoare.
MUZEUL MUNICIPAL GROENINGE numit si muzeul artelor fine. - 6 eur /biletul, daca aveti timp,
nu-l ratati.Cladirea a fost construita intre 1929 -1930 dar colectia a inceput a fi adunata din sec.
XVIII. Numele i-a fost dat dupa strada pe care se afla, adica zona unde armatele flamande au
infrant trupele franceze in 1302.Capodopera Fecioara cu Preotul Joris van der Paele a lui Van
Eyck, detaliile de pe haine sunt remarcabile si au facut ca panza sa fie una dintre comorile picturii
medieval flamande Mai sunt tablouri ale lui Nicolaes Maes 1657, tablouri renascentiste si baroce
dar si de sec. XIX.Nu am ratat bineinteles PLIMBAREA PE CANALE – 10 eur, caci de unde se pot
admira cel mai bine casele vechi in toata splendoarea lor decat din aceasta aventura. pe canalele
traversate de poduri ale burgului.
Intrand in zona BEGIJNHOF senzatia de liniste si siguranta m-a coplesit. Aici sunt cladirile mici si
vechi ale unor confrerii romano-catolice infiintate in sec. XIII in Tarile de Jos. la care au aderat
femei cu inclinatii religioase, fara a intra in ordine monahale, datorita faptului ca nu erau izolate
complet de lumeCurtea inconjurata de mici cladiri era curata, bine gospodarita, adapostind si
biserica dar si un mic muzeu. Begijnhof este inconjurat de un zid si intrarea se face printr-o
poarta generoasa. Zona este usor izolata, la marginea burgului strabatuta de un canal pe care
lebede albe il strabat. In acest areal traiau primele beguine, femei singure ramase vaduve in
urma razboaielor, sau necasatorite cu aplicatii religioase. Regulile de viata erau mai generoase
decat cele din manastiri asa incat organizarea beguinelor a fost fructuoasa. Am gasit aici o
bisericuta bine gospodarita, o oaza de liniste si reculegere.Aceasta a fost vizita mea prelungita
pana la lasarea intunericului, intr-o zi calda de toamna in burgul medieval strabatut de canale, cu
cladiri de poveste pline de istorie respirand aventurile unor cavaleri medievali si domnite
frumoase, venite de undeva din timpurile fermecate ale unui ev apus.
Intorcandu-ma la partea pragmatica a vizitei in Brugge ar trebui sa mentionez ca se organizeaza
si city tour- care se deruleaza pe perioada de 50 de minute. Costul acestuia este de 16 eur iar
pentrucopii de 9,5 Eur. Punctul de plecare este in Grote Markt si orarul pentru lunile martie
-octombrie este de la 10-19 iar pentru celelalte perioade ale anului de la ora 10 dimineata pana
la lasarea intunericului.Exista posibilitatea acumularii unui bilet combinat city tour+historium -25
eur si 14 eur pentru copil., cu ghid in 7 limbi.Centrele de informare din oras sunt localizate in
gara acestuia si in Grote Markt.
Brugge, Veneţia Nordului, un oraş al sufletului
BRUGGE, FRUMOASA DIN PADUREA ADORMITA
Se povesteste ca primul locuitor al orasului a fost un urs, da il observ pe steagul orasului, pe
stema. Acum 1000 de ani, orasul era o importanta piata textila ca si Ghent, si negustorii isi
transportau marfa pe canale si de aici, pe mare. Azi, negustorii de amintiri, suntem noi, turistii,ce
ne oprim si mitraliem cu aparatul foto, burgul medieval, pentru a imortaliza pe vecie, farmecul
lui.In secoul al 15-lea, Brugge era o puternica resedinta a ducilor de Burgundia, atunci cand arta
si comertul au inflorit. In secolul urmator, insa, comertul se muta in portul Anvers si puterea
economica a orasului, decade. In momentul in care, iesirea la mare a orasului, s-a comaltat,
orasul decade, dar cladirile lui nu s-au schimbat de secole, si soarta a fost surazatoare cu destinul
lui. Orasul Brugge doarme de 300 de ani, ca frumoasa din padurea adormita, este unic, nu e
foarte mare, si il strabati la pas, intr-o zi. O fundatie l-a salvat pentru a-si conserva averea
arhitecturala, pentru a deveni, nemuritor.
PLIMBARE PIETONALA SI ATMOSFERA MEDIEVALA
In drum spre centru, echipa noastra de trei muschetari, cu un diabetic la bord, diferiti total ca
temperament, stabileste,regulile zilei: nu se intra in muzee, ca nu e timp, ne relaxam cu R mare
si nu intram in nici o ciocolaterie, (ii promit sorelei ca la anul ii voi aduce un microfon oltenesc,
sub forma de praz, ca sa-i taie pofta de ciocolata) Pe traseu, ne iese in fata o fanfara, si dirijorul
se impauneaza tantos, salutandu-ne din mijlocul strazii,pe noi turistii, cascam gura si ne
inveselim, bum, bum, nu stiu ce sarbatoresc, dar in august, aici e un festival muzical. Ma incarc
de buna dispozitie si in fata mea, e un grup de tineri romani ce comenteaza preturile din
magazine. Am ajuns in orasul dantelareselor, ma uit pe strazi, la cladirile vechi, ce par sa doarma

32
cuminti, casele au frontoane si clipesc cam miop, pe la ferestre -vad deodata o doamna ce trage
delicat perdeaua de dantela, pentru a lasa sa intre soarele, atat de zgarcit in Tarile de Jos.
Nu, orasul Brugge nu doarme, e doar visator si melancolic, casele par desprinse dintr-un tablou
medieval. Aud tocuri de pantofi ce tacanesc, poc -poc pe strazile de piatra, si burgul stravechi,
tresare sub pasii mei, cant, mi-re-la, suntem la Brugge, Venetia Nordului, da, nu e nici o
uzurpare de nume, canalele vechi ale orasului, sunt pline de poezie si romantism, nu vad nici o
frumusete trista, asa cum se scria prin 1892. Orasul e pur si simplu cotropit de cavalerii moderni,
ai epocii moderne, ce au luat cu asalt, magazinele, cafenelele, strazile, terasele in strada, bancile,
si gusta deliciile berii belgiene, sunt peste 300 de feluri, am inteles. Eu pun ochii pe una rosie,
precis e de cirese si ma atrage o reclama agresiva „Beer will win the world''.Hotaram apoi sa
vedem iar Brugge-ul din alta perspectiva, asa ca decidem sa ne mai odihnim, intr-o plimbare
romantioasa cu barca, pe canale, pornind dintr-un debarcader, plin cu flori colorate.
PLIMBAREA CU BARCA PE CANALELE ROMANTICE E UN „MUST ''
Avand aproximativ un milion de vizitatori anual, ne bucuram si noi de o croaziera minunata pe
canalele orasului, foarte pitoresti, dupa ce stam ceva la coada. Ne ratacim pentru 30 de minute in
lumea secolelor trecute si descoperim colturi ale orasului, ce nu le poti vedea doar pietonal.
Canalele sunt pline de sarm, ca si la Venetia, am trecut pe sub poduri, inalte sau joase, dar vai,
nu aud zarva italiana a gondolierilor, si nici cantecele lor. - aici e o frumusete clasica, tihnita, de
as fi poet, as scrie o poezie - ma uit la apele tacute ce clipocesc, la portile misterioase ale
caselor, la gradini, la zidurile caselor, la pajistile cu iarba verde-e oare un decor de film, unde e
ascuns regizorul?Noi suntem, spectatorii anonimi, si aplaudam in tacere, muti de admiratie - dar
vad si case roase de timp si vegetatie, unii pereti sunt cam inverziti, pe langa canale, podurile de
piatra pe unde trecem, sunt severe rau, simt o usoara stare de melancolie, dar casele acestea au
oglinzi si ferestre vechi -oare ce se ascunde in interior?Trecem pe langa niste lebede, pe o pajiste
vad un card langa niste salcii plangatoare, e oare Lacul Dragostei?O surata isi striga
companionul, te-am prins draguta in poza, dar ghidul repede in cateva cuvinte, ne spune ceva
despre legenda lebedei, care este un simbol al orasului, poveste ce m-a incantat rapid.LEGENDA
LEBEDEI. - aceste gratioase pasari au si un tatic, pe nume Pieter Lanchals, in traducere gat lung,
care era administratorul lui Maximillian I de Hamburg, sotul Mariei de Burgundia, care a vrut si el
sa puna mana pe putere, in Brugge si a fost inchis, in casa Craenburg, din Piata Mare, si
constrans sa urmareasca executia omului sau de incredere, al carui cap a disparut.Dupa ce
Maximillian, recastiga puterea, el da ordin ca lebedele de pe canalele orasului sa fie pastrate aici,
pe vecie, datorita gaturilor lor lungi. Imediat cum intri pe portile orasului, dai de MINNEWATER,
Lacul Dragostei, un loc pitoresc cu lebede albe si gratioase. (Am cumparat pe ascuns, intr-un
scurt moment de singuratate, o cutie cu lebede negre de ciocolata si le-am devorat pe ascuns,
batandu-ma pe ele cu cumnatu - dar eu aveam gatul mai lung si le-am furat pe ultimele).Da,
adevaratul Brugge se cunoaste si din barca, daca ridici capul poti sa te si lovesti de cate un pod
de piatra, asa ca sa stam jos si sa nu ne ridicam sa facem poze. Mi-am tot intins si eu gatul sa
admir turlele bisericilor si am stat cu ochii pe case, intrebandu-ma, cum o fi sa traiesti aici, si sa
te trezesti zilnic. ca te uiti in oglinda apei. Ultima secventa din calatoria cu barca se refera la un
incident minor, vecinii nostri de barca erau latini, si la un moment dat, pe traseu, barca s-a frecat
usor de o alta, unde erau turisti nordici, foarte cuminti si cam rigizi. La un moment dat vedem un
caine intr-o fereastra ce dormea pe pervaz, nestingherit si noi, repede sa pozam vedeta, in
tabloul „Brugge dormant''.In timp ce noi faceam bezele grupului vecin si ii salutam voios, unui
englez ii cade aparaul in balta, cu ochii la catel, poate o rata norocoasa il va prinde in cioc, de va
avea noroc... In fine ajungem inapoi la debarcader si o doamna in varsta, care dormise in timpul
plimbarii si scosese concerte simfonice de sforait, e trezita de sot si ajutata sa coboare, nu stie
saraca ce film romantic a ratat.
BRUGES – Cel mai frumos oras al Belgiei
Oraşul Brugges este o bijuterie scăpată dintr-o coroană plină de nestemate. Clădirile vechi,
străzile pavate cu piatră, chocolateriile şi miniatelierele cu fantîni de ciocolată, vitrinele cu
dantelării din cele mai fine, bisericile şi catedralele presărate la tot pasul şi canalele ce înconjoară
oraşul toate te fac să crezi că eşti cu totul în altă lume, ireală, în lumea basmelor şi a
poveştilor.Oraşul încă dormea pe la ora 8 cînd am ajuns noi, cu maşina de la Bruxelles. Am
parcat maşina undeva pe lîngă un pod mobil, am stat şi am văzut cum s-a deschis printr-o
miscare de rotaţie şi a trecut un vapor, apoi s-a inchis.Am luat-o şi noi la picior printre clădirile

33
vechi, pe o străduţă pavată şi am ajuns la Muzeul Diamantelor, care încă nu se deschisese. Am
zis ca o sa-l vedem la intoarcere.Am colindat prin curtea spitalului St John- unde nu mi-era clar
dacă e muzeu sau spital, apoi am luat-o la pas spre centrul vechi. Strazile sunt pietruite, din
granit şi sunt inca preferate asfaltului. Trotuarele sunt mai moderne cu pavele din zilele noastre.
Multe din clădirile istorice au fost proclamate monumente protejate de consiliul orasului si aparţin
patrimoniului istoric al orasului. Condiţia pentru ca ele sa rămana protejate este ca renovările si
restaurările să fie făcute in concordanţă cu stilul original al clădirii respective.
In centrul vechi poti remarca la parterul clădirilor construite încă din evul mediu diverse magazine
cu vitrine frumos colorate. La a treia vitrină este inevitabil şi o ciocolaterie. Este ciudat să vezi
cum imediat lîngă un magazin Tommy Hilfiger vezi un magazin ce te îmbie să intri şi să serveşti o
bombonică. Eu am intrat în cîteva şi am luat cîte o cutie pentru a o dărui prietenilor. Îmi plăcea
să cumpăr din magazine diferite pentru că mi le împachetau foarte frumos şi pe deasupra mă mai
şi serveam cu diferite tipuri de bomboane. Astfel după ce am ajuns în faţa primăriei eram deja
sătulă de atîtea dulciuri.După atîta ciocolată am decis că trebuie să fac şi lucruri mai serioase şi
m-am decis să vizitez Palatul Libertăţii din Piaţa Centrală. Ghinion, am ajuns exact cînd doamna
de la casă era în pauza de masă. A pus frumos un afiş că e in pauză şi-a scos un şerveţel iar din
poşetă pacheţelul. Palatul se poate vizita doar între orele 9:30 - 12:30 si 13:30 – 17.Paşii m-au
purtat fără să vreau după un grup care părea preocupat de ceva. Am luat-o după ei şi am ajuns
la Biserica Sfîntului Sînge. Habar n-aveam unde mă aflu, pînă cînd nu am auzit în staţie în 5
limbi că urmează ceremonia aducerii Sfîntului Sînge. Dacă nu citeam review-ul celei mai
experte turiste de pe AFA - Ileana, nu ştiam ce se intîmplă. M-am aşezat frumos la coada care
deja se formase şi am aşteptat liniştită să pot atinge cu mînuţa mea fiola în care se află preţiosul
sînge.,,Legenda spune ca, dupa crucificare, Sfantul Iosif de Arimathea, a sters corpul
Mantuitorului de sange si a pastrat hainele. Aceste haine au ramas pe Pamantul Sfant pana la cea
de-a doua cruciada, cand regele Ierusalimului Baldwin al-III-lea, i le-a dat cumnatului sau,
contele de Flandra, Diederik van de Elzas. Contele a adus haina cu sangele Mantuitorului pe 7
aprilie 1150 si a asezat-o intr-o capela pe care a construit-o in piata Burg.
Biserica Sfantul Sinage este deschisa in fiecare zi:
Aprilie - Septembrie intre 9:30-12:00 si 14:00-18:00.Octombrie-Martie intre 10:00-12:00 si
14:00-16:00 (inchis in fiecare miercuri dupa-amiaza)Intrarea in biserica este gratuita dar
vizitarea muzeului se face achitand o taxa de 1 EUR pentru adulti si 0,5 EUR pentru copii. Adresa:
Burg 10’’ Citeste mai mult pe: www.tvl.ro.Cea mai frumoasă biserică văzută în Brugges a fost
Biserica Doamnei Noastre sau Biserica Sfînta Maria, care e o catedrală imensă, bine păzită, cu
mulţi bodyguarzi. Aici nu am reuşit să fac prea multe fotografii, că stăteau ăia cu ochii pe mine ca
pe butelie. Am admirat nenumărate picturi de o mare valoare a pictorilor flamanzi şi am fost
nerăbdătoare să ajung la statuia lui Michelangelo – Madona cu pruncul- care este singura
sculptură care a părăsit Italia în timpul vieţii sale, deoarece a fost vîndută unor negustori din
Brugges. Statuia se află în partea dreaptă a bisericii şi pentru vizitarea ei se plăteşte o taxă.
Figura Madonei zici ca e reala, iar faldurile mantiei ce-o acopera zici ca sunt adevarate. În partea
stîngă a bisericii se află o altă statuie ce o înfăţişează pe Fecioară cu Isus. Tot cu taxă se pot
vedea criptele Mariei de Burgundia şi a tatălui ei Carol cel Viteaz.Orele de vizitare sunt:
Luni-Vineri 9:00-12:30 si 13:30-17:00; Sambata 9:00-12:30 si 13:30-16:00; Duminica 13:30-
16:00Taxe de vizitare: biserica si statuia Fecioarei cu copilul sunt gratuite; Capela lui Carol si a
Fecioarei Maria si muzeul costa 2.50 EUR pentru adulti si 1.50 EUR pentru copii.Adresa: Onze-
Lieve-Vrouwekerkhof Sud, Bruges
După atîtea biserici a venit timpul să mă relaxez, mi-am luat soţul din cîrciuma unde-l lăsasem,
pentru că el murea după o bere belgiană nu ca mine după singe sfînt şi statui cu Marii şi am
plecat laMuzeul Diamantului că era pe unde ne lăsasem maşina.După cît m-am informat, este
cel mai nou muzeu din lume, cu toate că la Brugges a fost inventată şlefuirea diamantului în
secolul al XV-lea de către Lodewijk van Berquem. Am vazut echipamentul original de minerit,
unelte de şlefuire şi tăiere care au fost folosite în industria diamantelor din Belgia, o replica rară a
coroanei Margaretei de York, care a fost realizată manual la Brugges. M-am distrat cu un
calculator din muzeu unde puteam să mă fotografiez cu orice coroană, dar în final nu se mai
printa fotografia. Am văzut foarte multe diamante care se pare că erau reale, că prea erau
securizate.Intr-o încăpere era un dispozitiv la scară 1:1 unde puteai să afli detalii de standarde
folosite in lumea diamantelor: slefuit, carate, culoare, claritate. Avea lupă, balanţă analitică şi
toate cele.După vizitarea muzeului, la subsol se putea vedea o demonstraţie de şlefuire a
34
diamantului, dar soţul meu de frică să nu aibe şi vre-un magazin de prezentare m-a îmbiat cu
propunerea să mergem şi la Oostende – staţiunea turistică a belgienilor la Marea
Nordului, şi astfel m-a făcut să plec mai repede decît îmi propusesem din locul atît de iubit de
femei.
O plimbare incantatoare pe canalele fermecatoare si
romantice ale Brugge-ului
Dupa plimbarea perpedes atat de interesanta si fascinanta pe strazile mai largi sau mai inguste si
intortocheate ale minunatului Bugge, dupa vizitarea atator obiective turistice, iata-ne ca
asteptam sa luam un vaporas pentru a ne introduce intr-o alta lume magica a acestui loc; o
plimbare mult asteptata de noi toti pe canalele Brugge-ului.Ghida a cumparat bilete de grup, ne-a
costat 10 euro/pers. indiferent adult sau copil. Am asteptat putin pentru a cobora ceilalti pasageri
si dupa cateva minute iata-ne impreuna cu tot grupul nostru in alta aventura. Vaporasul ne-a
cuprins exact pe toti si am pornit in alta plimbare prin Brugge, de data aceasta, pe apa.
Vaporasul a fost descoperit si astfel am reusit sa ne bucuram cu totii de vremea care a tinut de
data aceasta cu noi. Soarele in prima parte a zilei a fost timid tare, mai bine spus nelasat sa
apara din patura groasa de nori cenusii si amenintatori de ploaie. Dar acum, cand noi eram in
barca, a reusit sa se strecoare printre bolovanii pufosi de pe cer si ne-a mangaiat usor cu razele
lui calduroase de vara. Si astfel am reusit sa facem multe, multe poze iara si iara si sa ne
umplem plamanii de un aer atat de curat si nepoluat... deh, aici se practica pedalarea pe biciclete
mai mult decat “pedalarea” pe autoturisme... Dar mai ales ne-am umplut inimile de atata
frumusete si imagini de neuitat ale acestui orasel numit pe drept cuvant "mica Venetie a
Nordului"...Plimbarea pe canale trebuie sa fie pentru toti turistii un “must see”dar mai mult cred
eu cu tarie, un “must feel”. Pentru ca vaporasul te poarta linistit pe canale, intr-o noua lume,
plutitoare de asta data, printre casele cu ferestre ca-n povesti, cu gradini pline de flori, cu garduri
vii pe malul apei si de jur-imprejurul caselor, cu cate o bancuta pentru odihna foarte aproape de
apa. Si noi am trecut pe sub poduri frumos maiestrite, mai scunde sau mai inalte. Iar localnicii
sau poate alti turisti ne priveau de sus cu zambete si chiar unii ne-au facut cu mana in semn de
salut. Unii dintre noi, printre care, bineinteles si eu, le-am raspuns cu binete si aceleasi zambete
largi pe fetele noastre vesele si bucuroase. Normal, cum sa nu fi coplesit de o mare fericire cand
plutesti usor, bine mersi, leganat de micile valuri pe care vaporasul nostru le lasa cu indulgenta
pe intinderea apelor! Si nu eram doar noi in aceasta croaziera minunata. Ne-am intalnit pe canale
si cu alte barci sau vaporase si ne-am privit si facut poze unii altora si ne-am salutat si cu ei. Pe
traseu am revazut multe dintre cladirile acelea din caramida rosie sau altele noi, cu arhitecturi
mai deosebite, unele chiar foarte distincte. Le-am facut poze, multe poze. Apoi am trecut pe
langa un parc cu multa verdeata si flori, unde fie stateau la soare, incalzindu-se si ele, multe rate
si lebede. Sau altele mai curajoase, incalzite deja de soarele timid, pluteau sau inotau pe ape,
facand deliciul unei parade plutitoare. Unele lebede s-au apropiat atat de mult de vaporasul
nostru ca puteam intinde cu usurinta mana si chiar le-am fi putut atinge daca ele nu s-ar fi
speriat...La un moment dat, vaporasul a iesit “in larg”, adica s-a desprins din inghesuiala
canalelor condensate si inguste din centrul orasului si a iesit intr-un spatiu larg. Superb! De acolo
ni s-a infatisat o alta fata a superbului oras, cu un canal larg, ca un estuar. Si am fost martorii
unei plimbari mai mult decat incantatoare, perfecte, intrucat acum eram mai la lumina, unde
totul stralucea sub razele blande ale soarelui ce-si facuse cu greu aparitia lui totala dintre norii
amenintatori de ploaie. Daca pana acum mai avusesem ceva umbra, datorita canalelor mici si
inguste, cu multe poduri mai la tot pasul si cu multi copaci si verdeata, acum eram cu totul
“descoperiti”. A fost splendid; am vazut alte strazi ale orasului, cu alte cladiri insirate si lipite
unele de altele, cu constructii asemanatoare sau diferite, cu colorit variat, nu ca in centrul vechi,
unde acolo persista caramida rosie, dat atat de fermecatoare. Am trecut pe langa niste
restaurante foarte chic, se vedeau ca sunt elegante inca de la intrare. Iar oamenii, din nou
trebuie sa scriu, erau foarte detasati, linistiti, zambitori. Majoritatea calatoreau pe bicicletele lor.
Aerul acela, soarele, buna dispozitie, linistea deranjata doar de torsul in surdina al motorului de
la vaporas, apele orasului, tot ce ne inconjura a facut sa ma simt atat de bine. Iar imaginatia mea
de altfel tare "puioasa" a dat semnalul la visare; ce mirifa trebuie sa fie o astfel de plimbare pe
seara, cand deasupra, pe cerul de indigo incep sa sclipeasca usor luminitele argintii ale stelelor,
cand totul devine mai ascuns si din ce in ce mai intunecos. Iar pe canale se scurg alene barcute
intesate de indragostiti... Oare stiu ei ce surprize minunate ii asteapta? ! Oare stiu ei ca totul in
35
jurul lor ii indeamna la visare, la iubire si la o plimbare intr-o lume noua si fermecatoare pe ape
line? !... Mmmm... ce sentimente trebuie sa-i incerce pe ei, indragostitii... Off!!!... Totul a fost ca
un basm frumos pe care ai dori sa-l traiesti la nesfarsit, sa te lasi dus alene, plutind usor pe ape,
fara sa te mai deranjeze nimeni si nimic... Sa simti ca esti doar tu si Brugge-ul cel de pe
apa...Dar ora dedicata acestei minunate plimbari pe plutitorul Brugge s-a scurs prea repede, am
ajuns la locul de inceput al croazierei noastre si uite asa, am fost nevoiti sa parasim atat canalele
misterioase cat si mica Venetie a Nordului atat de fermecatoare. Ne-am imbarcat iarasi in autocar
si la drum mai departe, spre alte locuri incantatoare...
Unde miracolul sfant si arta suprema se unesc intr-un singur
oras
In acest review imi face o deosebita si mare placere sa va scriu despre doua dintre cele mai
pretioase bijuterii pe care le poarta cu mare mandrie si onoare minunatul oras Brugge. Le-am
vizitat si le-am simtit si eu prin toate simturile mele; sunt doua locuri pe cat de sfinte, pe atat de
interesante si cu totul si cu totul speciale. Daca veti citi, cu siguranta ca veti intelege de ce si
totodata sunt convinsa ca si voua va vor face o placere maxima.
In buricul targului din Brugge, in piata Burg, printre atatea si atatea cladiri monumentale, exista
o biserica cu totul si cu totul speciala. Dupa constructie, nici nu ai zice ca acolo este o biserica ce
pastreaza CEVA anume, un lucru atat de important si sfant ce i-a dat si numele. Si anume este
vorba despre biserica Sfantul Sange. Aceasta a fost construita in sec. 12. De fapt exista jos o
bazilica a Sf. Vasile care este mai sobra, mai “trista”, sa zic asa, in stil romanesc. Bazilica Sf.
Sange propriu-zisa s-a construit in 1149 si a fost transformata in sec. 15 cand i s-au adaugat
doua turnuri si fatada in stil renastere italiana decorata in sec 19 cu picturi murale. Fatada este
usor dantelata cu modele frumoase si ornata cu statui aurite.Am vizitat si noi aceasta deosebita
biserica, intrucat aici se gaseste o relicva unde se zice ca se pastreaza cu sfintenie o fiola care
contine sangele sfant al Mantuitorului, sub forma de pulbere, fiind adusa in Flandra de la
Constantinopole in sec. 14. In cadrul unei sarbatori speciale, aceasta fiola se incalzeste printr-un
procedeu anume si acel praf rosu devine lichid…Interesant, nu? !...Biserica Sf. Sange este
“infiltrata”ca sa zic asa, printre toate celelalte cladiri din piata. Este lipita pe o latura de cladirea
fostei primarii a orasului. La prima vedere nu stii care este dar apoi o privire mai atenta te
conduce la o poarta frumos ornata, se urca pe niste trepte, cam la nivelul unui etaj si se intra
abia apoi in adevaratul locas sfant. O biserica deosebita, in stil gotic, cu multe vitralii de o
frumusete unica, cu un altar generos si cu o mare pictura in fundal. Stalpii sunt de asemenea
ornati peste tot cu picturi reprezentand figuri religioase.Aici am avut marea sansa sa iau parte la
un ceremonial special; ceremonial de atingere a raclei cu sangele lui Iisus. In partea dreapta a
bazilicii se face un loc distinct, separat, unde sunt iar cateva trepte pe care credinciosii le urca
pentru a ajunge la locul unde este relicva ce adaposteste sangele Mantuitorului. Sunt doi preoti in
robe albe. Unul dintre ei spune ca toti cei care ating racla cu sangele sfant sunt binecuvantati si
cred ca spune asta in vreo 6 limbi si dupa aceea fiecare poate sa treaca si sa atinga sfanta
relicva. Noi am avut norocul sa fim in sfanta biserica exact in momentul cand a inceput aceasta
ceremonie, deoarece acest ritual se tine doar intre anumite ore ale zilei.
Aceasta este rugaciunea scrisa pe un pliant in 8 limbi, ce ni l-a dat unul dintre cei 2 preoti,
inainte de a atinge racla sfanta. A fost, cred eu, un moment unic, cu totul special, inaltator,
spiritual si sensibil pentru fiecare dintre noi... Nu-l voi uita niciodata.
In drumul nostru spre biserica Notre Dame, am trecut si pe langa biserica Sf. Salvator. Aceasta
a trecut prin mai multe incendii, a fost refacuta pana in sec. 19. Este in stil gotic, frumos
impodobita cu statui si alte lucrari de arta ce-ti incanta practic privirea si te lasa in contemplatie.
Aceasta biserica are si un muzeu cu tematica religioasa.Plecand pe una dintre stradutele inguste
ce se deschid din piata Burg, nu dupa mult timp de cautari, am dat de un alt locas sfant extrem
de frumos si de interesant si vizitat de noi in Brugge, si anume Biserica Notre Dame. Pe
dinafara este o cladire mare, compusa din mai multe corpuri tot din acelasi fel de caramida rosie,
ca majoritatea cladirilor din oras. Cea mai importanta parte a sa este in mod sigur turnul care
ajunge pana la o inaltime de 122 m, sfidand parca pamantul si unindu-se undeva sus, cu infinitul
albastru al cerului. Este cel mai inalt turn din Brugge si al doilea din Belgia, primul loc detinandu-l
catedrala din Anvers.Cand am intrat am ramas la fel de uimita si de muta in fata maretiei ei. Este
inalta, grandioasa, cu stalpi impodobiti cu statui minunate. Biserica poseda un patrimoniu artistic
de o valoare inestimabila. Este un edificiu construit prin sec. 13.Biserica Notre Dame de Brugge
36
este cunoscuta turistilor pentru ca aici se gasesc mai multe opere de arta, cea mai importanta
fiind opera lui Michelangelo, o sculptura aproape dumnezeiasca, pot eu sa spun, pentru ca la
vederea ei, am crezut ca este aievea. Opera se intituleaza “Fecioara cu pruncul” si a fost realizata
de Michelangelo, din marmura alba, conceputa de fapt pentru domul din Sienna. Este una din
putinele opere ale lui Michelangelo care au parasit Italia. Statuia a fost cumparata de o familie
foarte bogata din Brugge si daruita bisericii. O caracteristica a acestei opere este faptul ca
pruncul Iisus nu este tinut in brate, asa cum ne-am obisnuit sa vedem in toate icoanele si alte
opere de arta, ci el este undeva mai jos, langa Fecioara Maria, este dezbracat si parca este
ocrotit de mantia mamei sale. Se afla in partea dreapta a altarului principal, incadrata de un alt
altar decorat in stil baroc, cu alte grupuri statuare de exceptie, de o parte si de cealalta.Tot in
aceasta biserica se mai gasesc si criptele Mariei de Burgundia si a tatalui sau, Carol cel Viteaz.
Brugge, o perla rara ce straluceste pe coroana regala
Normal ca am plecat din Bruxelles iar cu noaptea in cap (vorba vine), de la 7 jumate, dar si cu
ploaia coada dupa noi. Drumul a fost foarte dificil, multe ambuteaje, se lucra si la autostrada...
of... Dar pe drum norii s-au mai rasfirat si ajunsi la Brugge pot spune ca soarele ne-a intampinat
primul, indemnandu-ne la o strasnica plimbare. Si chiar asa a si fost. Dar sa povestesc... cateva
vorbe si un cuvant despre oras.Pot jura cu ambele maini pe inima ca vizitand Brugge afirm fara
nicio urma de tagada ca este unul dintre cele mai pitoresti orase ale Europei. Acest splendid
orasel medieval este una dintre bijuteriile coroanei belgiene. Mai este denumit si mica Venetie a
Nordului, datorita multitudinii de canale ce strabat acest orasel cu cladiri majoritatea lor din
caramida rosie, care dupa parerea mea ii dau un aer si o stralucire vesela si cu o tenta speciala.
Mie mi-a placut insa mult mai mult decat Venetia “originala”. Este un loc incarcat de mai mult
romantism, (parerea mea) de un farmec cu totul aparte, mult mai linistit, mai pasnic si cred eu,
superb in orice anotimp. Si Amsterdamului i se mai zice Venetia Nordului. Aveam eu sa aflu de ce
mai tarziu... Dar in fine, nu alte denumiri ale acestor orase conteaza, ci cu totul altceva, nu?
Orasul are acces la Marea Nordului prin canalul Zwin, creat de o furtuna puternica inca din anul
1134. De atunci, orasul a cunoscut si suisuri dar si coborasuri de-a lungul stufoasei sale
istorii...Mi-a placut in mod special acest oras, pentru ca in niciun alt oras vazut de mine din
Europa, aerul si atmosfera care m-au invaluit acolo nu mi-a adus atat de mult aminte de
vremurile demult apuse din Evul Mediu ca acest orasel din apropierea Marii Nordului. Poate doar
Sighisoara noastra sa faca o oarece concurenta... la aerul medieval. Brugge este capitala
provinciei Flandrei de Vest, fiind printre cele mai importante orase ale Belgiei.Brugge este unic in
felul sau caracteristic, cu cladiri in stil neo-gotic. Autoritatile locale au facut eforturi extrem de
mari pentru a pastra orasului tenta si aerul medieval, ca de altfel si imaginea lui de astazi. In
2002 Brugge a fost capitala culturala a Europei.
Autocarul ne-a lasat bineinteles in centrul istoric al orasului, deci direct in inima lui. Aceasta parte
a orasului este inclusa in patrimoniul mondial UNESCO din anul 2000. Aici se gaseste marea
majoritate a obiectivelor turistice importante. De fapt orasul are 2 piete, prima este piata mare
sau Markt (Grand Place) , unde este si centrul comercial, considerat inima vechiului oras
medieval. Si cea de-a doua este piata mica, Burg, care inseamna cetate, pt. ca pe locul
respectiv a fost practic centrul cetatii de pe vremuri si in care astazi este inima administratiei
orasului.In Markt, in piata cea mare este impresionant belfortul, un turn foarte inalt realizat in
sec. 13. Sus, la ultimul sau etaj, la inaltimea de 83 m este o paltforma de unde cei care se
incumeta sa urce cele 366 de trepte pot vedea panorama orasului. Dar aici este si impresionantul
mecanism al ceasului care are 47 de clopote fiecare cu sunete diferite care canta la fiecare sfert
de ora.In mijlocul pietei exista o statuie a doi eroi anonimi care au condus o revolta in 1302 in
urma careia Franta a recunoscut independenta Flandrei, dar numele lor s-a pierdut in istorie.In
cealalta piata mai mica, Burg, este de fapt “buricul targului” din Brugge. Cand am ajuns acolo,
zau de am stiut unde sa ma uit mai repede. Eram parca pe alta lume; piata este inconjurata
practic numai de cladiri, care mai de care mai frumoase si mai reprezentative. Piata Burg este o
adevarata expozitie in aer liber de diferite stiluri arhitecturale ale batranei Europe.Exista aici o
biserica mai speciala, nu neaparat prin felul sau constructia sa, cu toate ca la prima vedere nu stii
ca acolo este o biserica. Ci prin faptul ca acolo este ceva anume ce ii da si numele sau: biserica
Sfantul Sange.Langa aceasta biserica speciala se afla fosta primarie intr-un splendid stil gotic,
ridicata in 1376. A fost printre primele primarii din Tarile de Jos declarata monument. Privind-o
de jos in sus sau de sus in jos, eu, una, am ramas gura-casca la propriu, ca dupa aceea sa ma

37
tot chinui sa fac poze, ca ghida ne tot grabea. Timpul ne presa rau si nepasator. Of, vai de noi...
Este o constructie deosebita: fatada pricipala are 6 ferestre tot in stil gotic precum si doua din
armele locuitorilor orasului din acele timpuri. In ziua de azi este un muzeu, cu o mare sala de
marmura undeva la etajul 1 iar muzeul scoate in evidenta istoria orasului, la mare pret fiind
steagurile breslelor care sunt atarnate de tavan. Primaria se poate vizita in fiecare zi, intre orele
9.30 si 17.30, mai putin luni. Tot acolo se afla si vechiul palat administrativ. Pe partea stanga
a primariei se afla o alta cladire in stil neo-clasic, fostul Palat de Justitie sau tribunalul, dar
care acum este un centru de informare turistica. Celelalte cladiri sunt casele breslelor, cu
arhitecturi incantatoare. In piata centrala se aduna oameni multi, multi, inclusiv noi turistii, fie la
un pahar de vorba acompaniat de o bere neagra sau normala, fie la o cafea sau la cumparaturi ca
magazine sunt la tot pasul.
De aici am luat calea spre un alt locas sfant si important, biserica Notre Dame de Brugge,
(Onze Lieve Vrouwkerk pe limba locala) sau Biserica Doamnei Noastre.Inainte de a ajunge si la
aceasta biserica, nu ne-am rapit placerea de a gusta din plin acest oras plin de surprize care mai
de care mai placute; pasii ne-au trecut pe strazile inguste si pietruite, pe care se insiruie
inghesuite, de-o parte si de cealalta, in linie case si constructii tipic flamande, majoritatea din
caramida rosie, cu fete de oameni relaxati, zambitori, fara grija zilei de maine, nestresati, linistiti,
multi dintre ei calare pe biciclete... Si printre toate acestea, multe magazine cu suveniruri,
librarii, mici cafenele cochete, dar si terase si restaurante cu mult bun gust intregesc acest peisaj
belgian de o frumusete unica.Brugge este faimos in toata Europa si prin frumoasele si
deosebitele dantele de Brugge. In magazine foarte cochete sunt expuse astfel de dantele si in
mod obisnuit sunt niste doamne imbracate in costume traditionale care realizeaza dantela dupa
modul vechi cu o masina traditionala de facut astfel de tesaturi. Dar si preturile sunt pe masura
maiestriei lor. De exemplu, numai de curiozitate, bineinteles, am intrat repede intr-un astfel de
boutique si aproape sa-mi cada fata la vederea unor preturi; un set de fata de masa cu servetele
costa doar 300 euro, iar un minuscul cofrag de ou din dantela bineinteles, un maruntis de numai
70 euro. Ei, asta mai vine de acasa, nu? !... Dar preturile difera foarte mult de consistenta,
modelul si de stilul dantelei; cel flamand este unul dintre cele mai cautate - o dantela
transparenta si delicata cu modele florale, asa, ca o adiere diafana de vant... Ei, dar poate, acolo,
un cm. de un astfel de suvenir, poate voi reusi data viitoare sa aduc si eu acasa... asa, ca o
amintire pur originala marca Brugge...Portul din Brugge, Zeebrugge a fost construit la inceputul
sec. 20 si a fost folosit de nemti pentru ambarcatiunile lor in timpul primului razboi mondial. Mult
mai tarziu, dupa anii ’70-80 a devenit unul dintre cele mai importante si moderne din Europa.Mai
trebuie sa mai adaug ca in Brugge mai este si Muzeul diamantelor, unul al artelor fine
numit Groeninge, muzeul Gruuthuse, cel mai mare complex de muzee din Brugge, dar
si Muzeul de Ciocolata, unde se pot admira, ce oare? ! sculpturi in ciocolata dar doar atat... le
putem admira inghitind bineinteles in sec, dorindu-ne sa gustam macar o faramita dintr-una
Pe urmele lui Thyl Ulenspiegel: Bruges, intre legende si
realitate (I)
Am ajuns in Bruges, venind din Bruxelles cu trenul: 15,60 euros biletul dus – intors, beneficiind
de reducerea de 50% care se aplica la sfarsit de saptamana. Calatoria a durat 1h 52 min. Trenul
a mai oprit in Gant. Data viitoare, ma voi duce direct la Bruges, de la aeroportul Charleroi.De la
gara din Bruges, am luat o harta a orasului, cu explicatii in limbile neerlandeza, franceza,
germana, engleza, spaniola si italiana. Nu aveam instalata aplicatia Xplore Bruges pe telefonul
mobil: xplorebruges.be Harta continea si cateva repere si informatii legate de cele mai vizitate 10
obiective sau locuri.Am mers mai mult de capul meu, orientandu-ma dupa turnurile pe care le
vedeam itindu-se peste acoperisuri. De la gara, am ajuns imediat la rau. Lumea s-a oprit sa faca
poze. Unii au luat autobuzul, altii trasura, altii, ca mine, au mers pe jos. Am luat-o pe strada
Boeveriestraat, plina de casute joase, bine intretinute, facute in anii 1800. Pe la parterul caselor
cateva magazinase cu vrajitoare. In limba spaniola, numele orasului este Brujas (Vrajitoare). Nu
am inteles de ce, atata vreme cat numele orasului vine din norvegiana veche: Bryggia, si
inseamna pod, punte sau debarcader.Am ajuns la Oud Sint-Janshospitaal, un vechi spital,
transformat in muzeu. Intr-unul din corpurile complexului, era o expozitie temporara Pablo
Picasso. Muzeul adaposteste colectii importante de pictura, in special ale pictorului Hans Memling.
Mai pot fi vizitate Farmacia, precum si colectia de instrumente medicale.Am iesit din curtea
muzeului direct in Mariastraat. In piata din fata Bisericii Notre Dame (Onze- Lieve- Vrouwekerk
38
(Musée de l'Église Notre-Dame) erau cateva grupuri organizate. Eu m-am alaturat unui grup de
spanioli. Astfel, am aflat ca turnul bisericii, inalt de 115,5 m, este al doilea edificiu din caramida,
ca inaltime, din lume. In interiorul bisericii se afla capodopera realizata in marmura de catre
Michelangelo, „Fecioara si pruncul”. Tot aici, se afla mormantul lui Carol Temerarul (secolul XVI),
precum si a fiicei sale, Marie de Bourgogne. De retinut ca biserica este in renovare, si nu se poate
vizita, decat partial.
M-am luat dupa grup, invers decat ar fi fost traseul clasic, adica spre Grande Place. Am intrat pe
o straduta foarte ingusta, si am ajuns intr-o piateta unde ghidul s-a oprit si ne-a aratat cele mai
vechi case din Bruges. Trecand pe langa statuia unui cal inaripat inhamat la o trasura, am ajuns
la Huisbrouwerij De Halve Maan, berarie, fabrica de bere, muzeu, apartinand unei vechi familii,
aflata la a 6-a generatie. Aici se organizeaza vizite ghidate, iar la sfarsit, in pretul biletului, ti se
ofera un pahar de bere blonda nefiltrata „Brugse Zot”, facuta din 6 sortimente de malt. (9 euros,
biletul; vizita dureaza 45 de minute). halvemaan.be/fr/brouwerijbezoekBrugse Zot inseamna „Fou
de Bruges”, adica Nebun din Bruges. Legenda spune ca Maximilian al Austriei, casatorit cu Marie
de Bourgogne, devine regentul tinuturilor, dupa neasteptata moarte a sotiei sale (1492). Marie de
Bourgogne, inmormantata la Biserica Notre Dame, era foarte iubita de supusii sai. Acestia nu au
incetat sa o planga si nu erau multumiti de Maximilien, care le impunea reguli stricte si impozite
enorme pentru a-si finanta razboaiele. Astfel, cand Maximilian a facut o vizita princiara in Bruges,
locuitorii cetatii s-au revoltat si l-au luat prizonier, inchizandu-l timp de 4 luni. Atunci cand a fost
eliberat, ca sa se razbune, Maximilian ar fi interzis targurile si balciurile anuale. Ca sa-i mai
inmoaie inima, ei au organizat o mare sarbatoare in cinstea lui, prilej cu care ar fi cerut
permisiunea de-a construi un azil pentru alienatii mintal. La care Maximilian ar fi raspuns: „Dar
inchideti portile orasului si astfel veti avea deja propriul azil de nebuni!”. De-atunci, Arlechinul
este asociat cu imaginea orasului si cu nebunia.Ne-am continuat drumul, trecand pe langa o
fantana, in Wijngaards-plaats, unde opreau trasurile, ca sa adape caii, vizavi de o „Dantelarie”.
Am luat-o la dreapta, am trecut peste un pod si am impins o poarta care ne-a lasat sa intram in
Béguinage (Begijnhof). In jurul unui parc format din copaci printre care susura un fir de apa, se
aflau aliniate casele albe care candva au gazduit comuitatea de „Béguine”. „Beguinele” erau niste
femei celibatare sau vaduve, apartinand unei comunitati religioase laice, sub un ordin monastic,
insa fara sa fi depus juramantul. Traiau din vanzarea dantelelor si organizau diverse activitati in
scop caritabil.
Alaturi de aceasta frumoasa enclava, se afla le „Lac d'Amour” (Minnewater). Legenda spune ca a
fost odata, un tânăr şi o tânără, indragostiti nebuneste. La fel ca si in cazul lui Romeo şi Julieta,
dragostea lor era imposibila. Vazand ca totul era potrivnic iubirii lor, ei au decis să-si pună capăt
vietii, aruncandu-se in apele adanci si negre ale lacului. Uniti pentru totdeaun, dar într-o altă
lume, unii susţin că ei pot fi vazuti si astazi, bantuind apele reci si negre ale lacului. Se mai spune
ca dacă vrem sa ni se implineasca o dorinta, este suficient sa aruncam o moneda in apele lacului
si aceasta dorinta se va indeplini.Acest lac, precum si numeroasele canale ale orasului, sunt
populate de lebede, lebada fiind unul dintre simbolurile orasului Bruges. Se spune ca pe vremea
cand Maximilian era prizonier al localnicilor si era inchis in Craenenburg House, cladire situata in
Grande Place, acestia au organizat o petrecere mare si l-au obligat pe Maximilian să asiste la
decapitarea prietenului sau loial, Pieter Lanchals. Sufletul prietenului sau s-ar fi reincarnat intr-o
lebada (Lanc hals, traducandu-se „gat lung”), si de atunci lebedele bantuie orasul Bruges. Alta
legenda spune ca, suparat pe locuitorii din Bruges ca i-ar fi ucis prietenul, Maximilian le-ar fi dat
pedeapsa „sa creasca pentru totdeauna lebede in tinutul lor”.Mi-am continuat periplul singura, si,
trecand pe langa vitrine vesel colorate, magazine si magazinase, am ajuns la Cathédrale Saint-
Sauveur (Sfantul Salvator), cea mai veche biserica din Bruges. M-am refugiat de ploaie,
admirand tapiseriile, picturile, orga si mormintele din Evul Mediu. Interiorul mi s-a parut cam
sumbru, desi peretii erau vopsiti in alb.De-aici, m-am indreptat spre Grotte Markt unde era
Festivalul Berii, si unde am poposit un pic mai mult. Apoi, am plecat spre Damme, unde se poate
ajunge cu barca, cu autobuzul sau cu bicicleta. Dar despre Festivalul Berii din Bruges, despre
Damme si despre continuarea periplului prin Bruges, am sa va scriu alta data.
Brugge, parfumul Flandrei de altădată
De multă vreme tot programez o excursie în Brugge, dar ba n-am timp, ba e vremea urâtă şi
mereu am amânat-o. Anul acesta în prima duminică cu soare am luat trenul şi direct la Brugge

39
m-am oprit. Adevărul este că nu chiar direct, căci am schimbat patru trenuri, dar la prânz, sub un
soare puternic, dar şi cu dinți puternici, am debarcat pe peronul gării din acest oraş flamand.
M-am îndreptat întâi spre Sint-Janshospitaal, unul dintre cele mai vechi spitale apărute, în care
acum opt sute de ani bolnavii îşi găseau alinare, şi nu numai sufletească. Mai mult decât
inventarul medical medieval voiam să văd picturile lui Hans Memling, unul dintre fiii celebri ai
oraşului. Deşi pe site-ul turistic al Brugge-ului nu era nimic anunțat, mai mult, era dat programul
şi notate excepțiile de la el, la fața locului m-am trezit cu uşa ferecată, pe care era însă specificat
că lucrările lui Memling le pot găsi la Groeningemuseum. O să-i anunț eu pe realizatorii site-ului
că s-a închis spitalul pentru câteva luni, cel puțin.Încântat că am început cu stângul, ca în
armată, am traversat şi am intrat la Onze-Lieve-Vrouwekerk, celebra biserică, unde este
expusă la fel de celebra sculptură Madonna şi pruncul, semnată Michelangelo. Se poate vedea
printr-un geam protector şi de la distanța, căci după tentativa de vandalizare de la San Pietro din
Roma s-au luat şi aici măsuri de siguranța împotriva idioților, pentru că numai un idiot poate
ataca o operă de artă. Desigur mai sunt şi altele de admirat, şi am admirat şi eu printre schele,
căci biserica este şi ea parțial închisă. Totuşi este acces către monumentalele locuri de odihnă ale
lui Carol cel Chel şi fiicei sale Maria. Iar operele lui Pieter Pourbus şi Gerard David vor fi expuse
din nou abia de la 1 februarie. Poate voi veți fi mai norocoşi.De la biserică am căutat
puțin, Muzeul Groeninge fiind doar la 50 de metri depărtare, dar ascuns după multe ziduri. Mă
întâmpină cu o fațadă deloc spectaculoasă şi cu un hol de intrare mai mult decât anost. Şi acum
să mă laud cu ce-am văzut. În prima secțiune îmi atrage atenția un tablou la care este trecut
scris mare Hieronymus Bosch (mă rog, Jheronimus), apoi dedesubt cu litere mici dar în patru
limbi, urmaş /epigon al lui... Ce să mai înțeleg: este sau nu un tablou al lui Bosch? Dar nu mă
plâng, căci nu-i prima dată când întâlnesc situația asta. Mai au dubii şi specialiştii. Oricum, eu
cred ce-mi spun ei. Mai sunt şi alți flamanzi ca Pieteer Claeissens cel Tânar, Gerard David, alt
pictor care a creat aici în Brugge, Rugier van der Weyden. Mă mut în sala dedicată aşa-zişilor
"primitivi flamanzi", "primitivi" fiind evident o referire temporală, Memling (cu câteva lucrări care
aparțin colecției de la Sint-Janshospitaal), Jan van Eyck (cu Portretul Margaretei Van Eyck,
doamna cu coarne şi alt celebru tablou Madonna şi canonicul Joris van der Paele), Jan Provoost.
Şi secțiunea se încheie cu artişti ai renaşterii: Lancelot Blondeel, Pieter Pourbus şi Pieter Breughel
cel Tânar, de care auzisem chiar şi eu. Partea centrală a muzeului este dedicată unui artist
contemporan, Robert Devriendt, cu o expoziție temporară "Making Connections". Nu mă pricep,
nu-mi place, nu mă pronunț. Următoarele săli prezintă neoclasicism, expresionism, fauvism,
toate cu tablouri realizate de artişti naționali. Am trecut mai repede, căci nu m-au atras. Ca o
încheiere, la magazinul muzeului am achiziționat o carte poştală cu "Portretul unui om cu pălărie
albastră" de Jan van Eyck, tablou care este la Muzeul de artă Bucureşti. Cine a colecționat timbre
acum patruzeci deani şi-l aduce aminte şi mă înțelege.Cu multa artă înmagazinată în cuget şi-n
simțiri am trecut de Arentshuis, o frumoasă casă din sec. al XVIII-lea, proaspăt zugravită în alb,
dar nu am intrat de frică să nu dau iarăşi de artă contemporană, şi am luat-o de-a lungul
canalelor, căscând gura la cei ce se plimbau cu bărcile şi sorbeau din zbor indicațiile ghidului-
căpitan de şalupă.Ivindu-se în față turnul Brugge-ului, cunoscut de toți sub numele de Belfort,
am traversat canalul (pe pod, deşi voinic cum sunt îl trecem şi înot ) apoi cu ochii la vitrinele cu
ciocolată şi dantelă nici nu mi-am dat seama când am ajuns în Grote Markt. Nu pot să-i
contrazic, este şi piață (cu multă lume fotografiind sau fotografiindu-se) şi mare (poți să bagi
stadionul din Călăraşi acolo şi mai rămane loc şi pentru Sala de Sport). În sudul pieții, Belfort
atrăgea poporul de turişti şi unii se încumetau să escaladeze sutele de trepte până în vârf. Poate
dacă aveau şi lift (şi la 10 euro biletul ar fi trebuit să aibă), mă alăturam şi eu. Cum nu mă
numesc Edmund Hillary doar am pozat şi eu împrejurimile şi cu satisfacția datoriei împlinite am
luat-o spre Primărie.Spre deosebire de Primăria din Călăraşi, care şi-a schimbat sediul de câteva
ori, cea din Brugge se laudă că este în acelaşi loc de foarte multă timp, construcția datând din
1376. Pe vremea aceea ciobanul Bucur se gândea doar la transhumanță. Dar splendida Sală
Gotică nu are picturile murale tot atât de vechi, ele fiind executate abia în anii de la trecerea din
sec. al XIX-lea în al XX-lea. Probabil întârziau fondurile de la Uniunea Europeană. În prețul
biletului a intrat şi o scurtă vizită la Brugse Vrije (Libertatea Brugge-ului), o clădire alăturată,
unde se vizitează sala de tribunal. Nu-i ceea ce cunoaştem noi a fi o astfel de încăpere. Pentru
acesta sală renascentistă Lancelot Blondeel, amintit şi mai sus, a proiectat, în 1528, un şemineu,
numit al Împăratului Carol al V-lea (al Spaniei), care a fost executat de Goyot de Beaugrant, alt
artist al acelor timpuri. Semineu este denumirea profană a acestui exponat, căci în realitate este
40
o operă de artă, o capodoperă.Terminând cu administrația, m-am întors la cele sfinte şi am intrat
la Basiliek van het Heilig Bloed, adică Biserica Sângelui Sfânt. Probabil ați mai citit despre asta
şi în alte review-uri, nu vă repet şi eu cum a ajuns sângele Mântuitorului în Brugge. Eu am intrat
doar să văd micul cilindru care conține relicva. Era puțină lume, toți păstram liniştea, aşa cum ni
se ceruse, dar am fotografiat cu toții discret, deşi se specifica la intrare să nu facem asta. Când
am trecut prin fața relicvei am primit şi o mică cărticică având rugăciuni în mai multe limbi. În
româna nu. Biserica are două incinte, cea inferioară datând de la mjlocul sec. al XII-lea, şi fiind
închinată sfântului Vasile cel Mare. Cea superioară a fost construită la sfârşitul sec. al XV-lea, însă
decorațiunile care o împodobesc au fost adăugate ulterior.Mi-am continuat plimbarea umblând
fără țintă, de la o clădire interesantă la alta şi de la un pod peste un canal la altul, alegând în
special străduțe cu aer medieval şi în general nefiind atent la direcție. Am trecut pe la biserica St.
Marten, care mi-a părut a fi din Roma şi pe la statuia lui Jan van Eyck, maestrul ale cărui opere le
admirasem deja în Groeningemuseum.
Cum soarele începea să obosească am alergat spre catedrala St. Salvator. În nota cu care deja
mă obişnuisem în Brugge şi aici era plin de schele, dar se putea intra şi vizita. Catedrala a
cunoscut distrugeri, dar şi reconstrucții şi modificări, a obținut statutul de catedrală de mai puțin
de două sute de ani şi din punct de vedere arhitectonic nu pare o capodoperă. Însă aici şi-au
găsit adăpost mai multe lucrări artistice din fosta catedrală Sint-Donatius, distrusă de francezi la
sfârşitul sec. al XVIII-lea.M-am îndreptat spre gară trecând pe la Brouwerij De Halve Maan, alt
loc închinat sfintei beri belgiene. Poate n-o să mă credeti, dar m-am lovit de gardul metalic al
unei firme de construcții. Ca să ajung în locație, fabrică - muzeu - berărie, trebuia să dau ocol
şantierului. A fost prea mult, am renunțat la bere şi am părăsit zona.M-am oprit
la Begijnenhuisje, o oază de linişte în aceasta lume agitată. Aici, din ce am citit, trăiesc doamne
şi domnişoare care sunt mai aplecate spre cele sfinte, dar nu vor să se călugărească. La intrare
eram rugați să păstram liniştea, să nu facem poze (evident că am făcut, nu vin în Brugge în
fiecare zi) şi să nu călcăm pe iarbă (n-am mai văzut aşa atenționare de când eram pionier). Şi
într-adevăr, n-am auzit muzică, nici zgomot de televizor, nici răpăit de bormaşină. Cred că Şefa
s-ar muta aici şi mâine. Dar numai până-n aprilie, că aşteaptă să o duc în Italia.Se lăsa
întunericul în jurul meu, deci am văzut Minnewater, adică balta de dincolo de stăvilar, în lumina
timidă a apusului de soare. Mă luase foamea şi m-am îndreptat cu paşii mărunți şi repezi care mă
caracterizează spre gară, să-mi devorez ultimul sendviş (sau sandwich) şi ultima napolitană. Până
să ajung la pătuțul meu mai aveam patru ore de mers cu trenul şi încă 15 minute în spatele
Camilei (dacă mai era la locul ei).Au mai rămas câteva lucruri de văzut în Brugge, dar mai
important este că m-aş întoarce şi mâine pentru farmecul medieval al oraşului, mai mult decât
pentru picturile din muzeele sale, cu toată admirația pentru Memling sau Van Eyck. Un labirint de
străduțe întretăiate de canale, mici magazine cu ciocolată sau suveniruri, biserici avântate pâna-n
cer şi clasice frontoane flamande, iată ce vezi în Brugge. O să-mi spuneți că nu-i de ajuns pentru
o excursie aici? În acest caz, eu port toată vina pentru lipsa de talent literar şi putere de
convingere.
Gent, colierul de safire
Când am coborât pe peronul gării Gent-Dampoort ştiam că belgienii şi olandezii au o mamă
comună, dar afundându-mă pe străzile Gent-ului am realizat că tatăl a fost diferit. Pe când
olandezii au avut un tată german, de la care au învățat ordinea şi curățenia (deşi obediența în
fața legii este bazată pe coerciție), belgienii sigur au avut tată francez, de la care au moştenit, de
exemplu, aerul nepăsător în fața gunoaielor abandonate în mijlocul trotuarului.
Aveam o listă destul de mare de obiective propuse, analizasem traseele, cu timpii de deplasare
dintr-un loc în altul, aşa că m-am grăbit spre Onze-Lieve-Vrouwe & Sint Pieterskerk, ca să ajung
înainte de a se închide. Este vorba de o singură biserică, deşi numele-i cam lung, fiind închinată
atât Sfintei Fecioare, cât şi Sf. Petru. Tot ca şi numele şi istoria sa este lungă, pornind
aproximativ din anul 630, cunoscând perioade de prosperitate, dar şi vandalizari, distrugeri.
Măreață, mândră sub veştmântul ei baroc, îşi adună enoriaşii pentru liturghie duminică de
duminică. Are îngăduință şi pentru noi, turiştii, care țăcănind cu aparatele foto, mai mult sau mai
puțin stânjenitor, ne strecurăm alături de cei care vin să-si găsească liniştea sufletească. În caz
că ajungeți în Gent nu ezitați s-o vizitați, căci opulența şi eleganța interiorului, amintind de
bisericile din Roma, a fost creată tocmai pentru a obține admirația celor care-i trec pragul.Alături,
făcând corp comun, este Abația Sf. Petru, o oază de linişte în mijlocul unui oraş aglomerat şi

41
invadat de turişti, care s-a integrat destul de bine în era digitală şi se descurcă onorabil în
economia de piață. Ca o paranteză, aici mi-am cumpărat CityCard48, cu 30 de euro, valabil
pentru 48 de ore şi pentru un număr destul de mare de muzee. Deşi am petrecut doar
aproximativ 8 ore în Gent, cardul s-a dovedit folositor, valoarea biletelor la obiectivele vizitate
depăşind suma de achiziție a cardului. Ce a fost neplăcut, broşura cu muzeele şi harta oraşului
era numai în limba flamandă. Pe moment nu m-a deranjat, reuşind să traduc grosier, iar harta
era oricum o hartă, geografia de clasa a treia învățându-mă cum s-o folosesc. Revenind la abație,
am aflat că medievala clădire a servit drept cadru pentru filmări în serialul "White Queen",
influențele civilizatoare nereuşind să-i altereze aspectul. Vizita propriu-zisă a abației presupune
urmărirea unui traseu întortochiat, care te poartă ca într-o veritabilă căutare de comori, de la
subsol până sub grinzile acoperişului, trecând prin curtea largă unde rămâi surprins de existența
unei mici vii şi a unei livezi. Dar cum toate acestea nu erau prea spectaculoase, administratorii
abației au organizat şi o expoziție dedicată filmului istoric, mai precis costumelor de epocă din
aceste filme. Cinematografia este un alt hobby pentru mine, aşa că am fost încântat să văd
hainele purtate de Joseph Fiennes, în "Shakespeare in Love", sau elegantul palton al lui Colin
Firth, din "King's Speech". Erau exponate din "Anonymus" (sunt unul dintre cei care cred cu tărie
că Shakespeare n-a fost autorul pieselor semnate de el), "Elisabeth", The Tudors", "Casanova",
"Room with a View", "Downton Abbey".
Cu cardul în buzunar m-am îndreptat spre Parcul citadelei, unde Museum voor Schone Kunsten,
muzeul de artă, era una dintre prioritățile zilei. Multă pictură religioasă, veche şi foarte veche,
cea mai impresionantă şi originală considerând, cu o opinie de amator, că este "Isus cărându-şi
crucea" realizată de Hieronymus Bosch. Bosch a fost un inovator în epoca lui. Dacă priviți cu
atenție tabloul, veți vedea că personajele principale, caricaturizate de el, sunt cei care-l
înconjoară pe Isus, reprezentanți ai celor şapte păcate capitale, care se bucură văzându-l prigonit
pe cel neprihănit. Tot la artă religioasă se încadrează Jan Provoost şi Jacob Cornelisz van
Oostzanen, dar cu lucrări în spiritul epocii şi al zonei geografice. Nu m-a surprins să-l găsesc pe
Rubens ("Flagelarea lui Isus", "Sf. Francisc de Assisi primindu-şi stigmatele"), Jacob Jordaens
("Odihnă pe timpul fugii în Egipt"), Anthony van Dyck ("Jupiter şi Antilope") sau Peter Brughel cel
Tânăr ("Nuntă țărănească", "Dans la nuntă", "Avocat de țară"), ei aparținând locului. Prezența lui
Rene Magritte ("Perspective II: Balconul lui Manet") m-a frapat, dar nu pentru că era belgian, ci
datorită stilului total diferit. Multe alte tablouri care mi-au plăcut sunt semnate de pictori despre
care nu auzisem, Leon Lhermitte, Frans Verhas, Henri Evenepoel, Louis Artan. Nu menționez toții
artistii văzuți că mi se termină clapele la tastatura, dar trebuie să-l amintesc pe Rodin, măcar
pentru portretul lui Paul de Vigne. Nu mi-a plăcut în muzeu faptul că informațiile cu privire la
operele de artă erau exclusiv în limba flamandă. Nici măcar în franceză, ținând cont că Gent este
un oraş belgian. Am considerat aceasta o mostră de naționalism stupid, prost înțeles şi prost
aplicat, într-o țară de unde pleacă "lecțiile" şi "învățăturile" Uniunii Europene. Dar este probabil
doar problema unor manageri infantili, căci personalul s-a dovedit a şti şi folosi limba engleză.
Iubitorii artei moderne vor găsi alături de Muzeul de arte frumoase şi Muzeul de artă urâtă,
pardon, Muzeul de artă contemporană. Aşa sunt unii, dacă nu înțeleg spun că nu-i frumos.Mă
îndrept spre nord, spre centrul oraşului trecând pe lângă Teatrul Minard şi făcând o scurtă pauză
pentru achiziționarea de suveniruri şi vederi. Să nu spună Şefa că nu i-am adus şi ei ceva. În
inima oraşului stau puțin dezorientat, neştiind ce să fotografiez şi unde să intru mai întâi. Este
într-adevăr ceva uluitor. Evul mediu sălăşuieşte mai departe în mijlocul unui oraş modern,
arhitectura medievală supraviețuind printre cablurile electrice, tramvaie şi automobile. Mă trezesc
din reverie țintind direct spre St. Bavo, o imensa catedrală. Ştiu că n-am voie să fotografiez, aşa
că-mi maschez camera sub geacă. Mulțumită pass-ului nu trebuie să plătesc pentru a vedea
"Adorația mielului mistic", plasată într-o încăpere separată, supravegheată şi ținută după un
geam gros protector. La câte a patimit, cât a fost furată, nici nu este de mirare atâta pază.
Despre lucrarea fraților Jan şi Hubert van Eyck, un grup de 12 panouri sub formă de triptic, am
citit că este adesea închisă. Am avut noroc şi am găsit-o deschisă, arătând aşa cum o ştiam din
poze. În fața ei o grămadă de turisti, toți cu audio-ghidurile la ureche, ascultau cu evlavie
explicațiile. M-am alăturat lor preț de câteva minute. Şi restul catedralei merită privit cu atenție,
în transeptul de nord, în fața intrării în cripta, veți găsi un tablou uriaş (ce noutate) semnat de
Rubens, iar amvonul este o adevarată bijuterie.Profitând de faptul că era inclus pe lista de
obiective al Citypass-ului, dar mai ales că era dotat cu lift, am urcat în Belfry, turnul-clopotniță al
oraşului, beneficiind de vreme însorită şi deci de o panorama splendidă, mai ales asupra turlei de
42
la Sint Baafskathedraal (catedrala St. Bavo), frumos încadrată de schele, şi asupra lui Sint-
Niklaaskerk (biserica Sf. Nicolae) cu soarele în față. Ați înțeles că am căutat pretexe pentru
pozele care nu mi-au ieşit.Următoarea țintă: Sint-Niklaaskerk, mai mică ca dimensiuni, dar
amețitor de împodobită, cu un vitraliu absolut superb. Aici chiar am întâlnit lume venită la
biserică pentru a fi mai aproape de divinitate, pentru a se ruga. Astfel că am călcat cu grijă, mult
mai atent la zgomotul camerei foto.Traversez râul Leie pe Sint-Michielsbrug (podul Sf. Mihail),
admirând flamboiantele fațade ale clădirilor de pe Graslei (cheiul ierbii). Biserica Sf. Mihail era
închisă şi mi-a părut rău, în interior fiind un tablou semnat Anthony van Dyck, "Isus muribund pe
cruce". Am renunțat la Muzeul designului, deşi aveam intrarea liberă, si m-am plimbat pe
străduțe liniştite, mai putin căutate de turişti. Am găsit vechiul Beguinage Sfânta Elisabeta
despovărat de ziduri. Curți de unde nu se auzea nici un zgomot, strada unde părea ca nu
locuieşte nimeni, m-au făcut să păşesc cu sfială, parcă ruşinat că am pătruns într-un loc interzis.
Biserica Sf. Elisabeta arăta părăsită, doar nişte copii se jucau în apropiere. De aici am trecut pe la
Biserica călugărilor carmeliți, un lăcaş de cult foarte baroc, cu suprinzator de multe decorațiuni,
considerând dimensiunile reduse. La intrare m-a interpelat un cerşetor conațional, dar m-am
prefăcut a fi din altă țară, de pe altă planetă.Cu ochii pe ceas mă grăbesc spre castelul din Gent,
Gravensteen, construit pe la sfârşitul sec. al XII-lea, dar arătând mai înfloritor decât Teatrul
Național din Bucureşti. Adevărul este că puteau să mai lase şi ei câte un zid mai şubred, câte o
poartă mai putrezită, să pară cu adevărat vechi. Copiii, căci era plin de ei, nu aveau astfel de
obiecții, ci erau fericiți şi alergau prin toate colțurile. Mi-a plăcut sala cu arme, plină de halebarde
şi arme de foc, de armuri şi săbii. Una dintre ele, de folosit cu ambele mâini era cât mine de
mare. Am urcat sus in turn de unde poți admira oraşul, de pe platformă sau printre creneluri.
Reîntorcându-mă în interior descopăr o ghilotină, părând mult mai mică decât am crezut că este,
dar la fel de înfricoşătoare. Sincer nici n-am citit informațiile alăturate, de frică să nu fie una
veritabilă, utilizată cu succes în trecut.Având principalele obiective atinse, mă destin şi cutreier
zona din jurul castelului. Trec pe Lievekaai, pe sub sălcii, spre Prinsenhof, unde în 1500 s-a
născut Carol al V-lea, cel mai influent om al timpului său. Casele ce par ridicate direct din apele
canalului au un aer vetust, pentru care cred că timpul s-a dilatat. Găsesc vechea piață de peşte şi
fosta hală a măcelarilor. Acum aici stau doar turiştii, căutând vremurile lui Jan van Eyck, dar
găsindu-le doar pe cele ale lui Kevin De Bruyne. Obosit, mă aciuez într-un mic bar, "Keiser
Karel", cu o ambianță placută, unde servesc două tinere şi mai plăcute. Verific dacă belgienii mai
produc bere bună. Cu mâna pe inimă pot să declar că au cel puțin două sortimente excelente.Mai
fac o ultimă tura prin oraş, descopăr şi Primaria, cu una din fațade având o alambicată dantelarie
gotică şi cu alta renascentistă mult mai sobră. Arunc o scurtă privire către Castelul lui Gerald
diavolul, o fostă casă de nebuni, închisoare şi orfelinat, dar o clădire mult mai frumoasă decât îi
spune numele, perfect încadrată ca stil cu arhitectura din jur. Palatul episcopului, situat alaturi,
pare însă din alt oraş, din altă țară, din altă epocă. Tot hoinărind ajung la ceea ce a fost
Biblioteca oraşului. Nu-mi vine să cred. Oare asta să fie părerea locuitorilor din Gent despre cărți?
Priviți fotografia şi răspundeți-mi.
Deşi pe un site găsisem că biserica Sf. Iacob este închisă, s-a dovedit a nu fi adevărat. Am intrat
înainte de a începe slujba. Pe afară părea romanică, cu influențe gotice, dar în interior am găsit
multe elemente baroce, aşa că nu pot să spun ce stil arhitectonic are. Dar ferestrele largi fac să
fie luminoasă, să evite aerul de severitate sau austeritate.Ultimile raze ale unui soare de
primavară, sprințar, dar mai mult luminos decât călduros, cădeau pe pereții învechiți ai unor
imobile semiacvatice. Probabil proprietarii au un automobil la uşa din față şi o barcă la cea
dinspre canal. Asta dacă nu-i omoară impozitele. Mă retrag spre gară, dar nu înainte de a vizita
marele Beguinage Sint-Amandsberg. Protejat de ziduri înalte, dar cu poarta larg deschisă, îşi
întâmpină vizitatorii cu rugămintea de a păstra liniştea. Fără a fi foarte vechi, mă impresionează
prin atmosfera serenă. Nu se vede nici o ființă, nu se aude nici cel mai mic zgomot. Am senzația
că sunt într-o catedrală uriaşă. Al treilea set de baterii de la cameră dă semne de oboseală, aşa
că mai fac câteva fotografii şi gata.Gara este în apropiere, trenul mă asteapta. Nu ştiam ce mă
astepta în Olanda: un accident pe linie lângă Breda şi lipsa mecanicului de locomotivă la
Rotterdam. Ajung în Arnhem după şase ore şi un ocol prin cealaltă parte a țării. Iar m-a enervat
"profesionalismul" "ceferiştilor" olandezi. Totuşi concluzia zilei: dacă Brugge este o perlă pe harta
turistică a Belgiei, Antwerp o broşă cu diamante, atunci Gent este un colier cu safire.
Escapadă în Belgia. Câte Veneţii are ţara asta?!!
43
Gent versus Bruges
Gent are multe în comun cu Bruges şi poate că cea mai frapantă dintre similitudini, cea pe care
orice turist, oricât de neavizat şi nedocumentat ar fi, o descoperă la prima vedere este aşezarea
pe ape, mai precis la confluenţa canalului Leie (Lèje în franceză) cu râul Scheldt (Schelde). De
unde şi etimologia numelui: Gent în neerlandeză sau Gand în franceză (varianta Ghent e folosită
cu precădere în engleză) derivă din limba celtă, ganda însemnând „deltă”. Gent este, la fel ca
Bruges, o „Veneţie” a Belgiei. Dacă în excursia noastră la Bruges ( vezi impresii) ploaia şi timpul
insuficient nu ne-au permis să facem o croazieră pe canale, în schimb la Gent ne-am „dat în
bărci”, profitând de ziua întreagă rezervată acestui oraş, ca şi de soare, ascuns din când în când
de nişte nori care nu şi-au pus totuşi decât arareori şi cu rezervă ameninţarea în practică.Istoria
celor două burguri flamande se aseamănă, dar numai până la un punct. Se pare că romanii au
întemeiat pe aceste locuri o aşezare care în sec. V a fost cucerită de franci. Începând din sec. VII
aceasta s-a dezvoltat în jurul mănăstirilor St. Bavo şi St. Pierre, pentru ca mai apoi să fi
devastată de normanzi. În sec. IX a intrat sub protecţia conţilor de Flandra, mai precis a aceluiaşi
Baldwin/Baudouin „Braţ de fier” de care am amintit în articolul consacrat Bruges-ului. El este cel
care a ridicat o fortăreaţă pe locul actualului Castel Gravensteen, care va fi reconstruită ulterior
din ordinul lui Filip de Alsacia.În sec. XI Gent a devenit un mare centru al industriei textile şi al
doilea mare oraş nord-european, după Paris şi înaintea Londrei. La 1350 avea o populaţie de
60.000 de locuitori, recunoscuţi ca fiind rebeli şi greu de îmblânzit (au avut conflicte până şi cu
Carol V, originar din Gent). Între negustorii organizaţi în bresle şi corporaţii şi aristocraţie au
apărut disensiuni care au dus la revolte. Nu voi insista asupra lor; vreau doar să punctez că ceea
ce vedem noi azi în Gent, ca turişti, este rezultatul ambiţiilor celor două clase sociale: pe de o
parte, casele breslelor şi clădirile cu destinaţie administrativă, iar pe de alta, castelele şi celelalte
reşedinţe nobiliare. La Bruxelles, în Grand Place, această confruntare se poate observa şi mai
bine, căci primăria, simbol al puterii orăşeneşti, şi La Maison du Roi, simbol al puterii ducale, stau
„umăr la umăr”.
Revenind la istoria Gentului, mă limitez la a menţiona că între sec. XIV-XIX oraşul s-a aflat
succesiv sub stăpânire burgundă, habsburgă, spaniolă, franceză, din 1815 până în 1830 a
aparţinut Regatului Unit al Ţărilor de Jos iar mai apoi Belgiei. Dar, spre deosebire de Bruges, Gent
s-a dezvoltat mai lin, ajungând la începutul secolului XIX primul oraş industrial al Belgiei şi unul
dintre cele mai mari din Europa. Din 1816 este şi un important centru universitar.Gent are acum
circa 240.000 de locuitori, adică dublu faţă de Bruges. Diferenţa de mărime dintre cele două
oraşe se vede inclusiv din faptul că din gara Gent Sint-Pieters până în centrul istoric distanţa este
destul de mare, de vreo 4 km, pe care i-am parcurs de data aceasta cu tramvaiul. După o
călătorie de 40 de minute din Gare du Nord din Bruxelles (bilet allez-retours 17,80 euro), am
descins la Gent şi am străbătut frumoasa clădire în stil eclectic a gării (aflată în renovare),
finalizată în 1912 pentru Expoziţia Universală găzduită de oraş un an mai târziu. Am luat harta
Gentului de la centrul de informaţii şi afară, imediat la ieşire, am avut surpriza unui mini-concert
de muzică clasică susţinut de un student pianist în beneficiul unui orfelinat, după cum am aflat
schimbând câteva vorbe cu el după o modestă donaţie.Am căutat apoi staţia tramvaiului 1 şi am
găsit-o în stânga, vizavi de un parc şi o parcare imensă pentru biciclete. Automatul din staţie
afişa preţul biletului: 3 euro! Nu se poate, ne-am zis, e prea mult. Da de unde! Atâta costă şi
dacă nu-ţi convine, o iei mătăluţă pe jos. Cum ideea de a ajunge gata obosiţi în centru nu ne
surâdea, am achiziţionat biletele şi am mârâit ceva în barbă la adresa costului transportului în
Gent (şi în Belgia, în general). Se vede însă treaba că la nivelul lor de trai, îşi permit. Doar nu
merg toţi cu bicicleta!
Centrul istoric
După ce am străbătut un cartier mai puţin atrăgător, am coborât la a patra sau a cincea
staţie: Korenmakt – piaţa de grâne, mărginită în epoca medievală de casele breslelor, din care
nu s-a păstrat, din păcate, decât Casa zidarilor, situată vizavi de Saint Nicolas şi uşor
recognoscibilă datorită giruetei. Piaţa a fost transformată în urmă cu douăzeci şi ceva de ani în
cea mai mare zonă comercială pietonală din Europa. Era încă devreme (în jur de 10:30) dar
turiştii începuseră să năvălească, umblând năuci pe trotuare dar şi pe mijlocul străzii, singura lor
grijă fiind să nu-i calce tramvaiul. Magazinele cu dantele, suveniruri şi ciocolată se deschiseseră şi
atrăgeau toate privirile, mai puţin pe ale noastre, căci rămăseserăm pironiţi locului, încântaţi de o
priveşişte urbană superbă: trei turnuri maiestuoase, vizibile dintr-o ochire, cele ale bisericilor
Saint Bavo şi Saint Nicolas, plus Belfort.Sint-Niklaaskerk a fost construită în stil gotic Schelde
44
între sec. XII-XV, în onoarea Sfântului Nicolae din Myra, protectorul comercianţilor. Frumuseţea
sa austeră este minunat scoasă în evidenţă de piatra gri-albăstruie provenită din regiunea
Tournai. Unul din elementele care îi dau unicitate este turnul mare, ridicat nu deasupra intrării
principale, ci între navă şi transepturi, astfel încât lumina să pătrundă direct înăuntru. Este
înconjurat de turnuleţe mai mici plasate în colţuri.Sint-Baaskskatedraal poartă numele unui
sfânt local – în franceză, Saint Bavo sau Bavon. A fost ridicată timp de trei secole, începând din
1290, pe locul unei capele romanice datând din anul 942 şi închinată Sfântului Ioan Botezătorul.
Din păcate, am găsit-o în plin proces de restaurare şi acoperită de schele. Mulţi vizitatori se
înghesuiau totuşi la intrare, căci este renumită şi pentru amvonul reprezentând „triumful
adevărului”, o lucrare baroc-rococo realizată între 1741-1745 din lemn de stejar şi marmură,
pentru vitraliile plătite de Carol Quintul, picturile din capele ale unor artişti celebri precum
Rubens, dar mai ales pentru una dintre cele mai cunoscute comori culturale ale Europei de
nord: polipticul Mielul Mistic.Pentru a admira această lucrare, considerată de specialişti
capodopera absolută a picturii medievale, trebuie să achiţi 4 euro, căci este expusă separat, într-
o capelă din stânga intrării. Fotografierea ei este interzisă, însă o reproduc preluată de pe
Wikipedia pentru că merită o analiză, oricât de succintă şi neprofesionistă.Retablul Adoraţia
Mielului Mistic (în flamandă „Het Lam Goods”, adică „Mielul lui Dumnezeu” - Evanghelia după Ioan
1:29: „Iată Mielul lui Dumnezeu cel ce ridică păcatele lumii”) a fost terminat şi instalat ca piesă
de altar în 1432. A fost comandat de epitropul bisericii Sf. Ioan Botezătorul (devenită ulterior
Catedrala Saint-Bavon) pictorului Hubert van Eyck, fiind finalizat, după moartea acestuia (1426)
de fratele său Jan. Paternitatea lucrării nu a stat sub semnul întrebării datorită unei inscripţii care
îl indică pe Hubert drept cel care a demarat execuţia sa iar pe mult mai cunoscutul său frate
drept „secundus”. Experţii au ajuns la concluzia că majoritatea panourilor au fost realizate de Jan,
dar proiectul în ansamblul său şi construcţia cadrului îi aparţin lui Hubert, care a contribuit şi la
pictarea unor panouri.Este opera de artă cea mai frecvent furată în istorie (13 furturi în şase
secole, plus alte 6 furturi parţiale) şi totodată una dintre cele mai influente picturi realizate
vreodată.Cuprinde 12 panouri, patru în centru şi câte patru pe fiecare latură, care se pot rabata
cu un mecanism care a fost distrus în timpul vandalismelor produse de iconoclasmul protestant la
mijlocul sec. XVI. În 1566 şi 1576 a scăpat ca prin urechile acului de arderea pe rug de către
protestanţi. În 1815 dioceza din Gent a amanetat şase panouri ale retablului, pe care nu a putut
să le răscumpere. Ele au fost cumpărate de un comerciant care le-a vândut unui colecţionar,
pentru ca mai apoi să ajungă în posesia regelui Prusiei, Frederic Wilhelm III, fiind expuse mai
multe decenii la Gemäldegalerie din Berlin. Nuditatea picturilor reprezentându-i pe Adam şi Eva a
fost apreciată ca fiind nepotrivită cu o catedrală, aşa că aceste panouri au fost vândute statului
belgian în anul 1861 şi au fost expuse la Musées Royaux des Beaux-Arts de Belgique din
Bruxelles. În 1917 alte panouri au fost luate de armata germană din catedrala din Gent. Prin
tratatul de la Versailles, Germania a fost obligată să restituie (ca datorie de război) atât panourile
furate cât şi pe cele cumpărate în mod legal de către Frederic Wilhelm III. În 1920 polipticul a
putut fi reconstituit în întregime, statul belgian cedând panourile cu Adam şi Eva aflate la muzeul
din Bruxelles.În 1934 panoul inferior stânga, denumit Judecătorii drepţi, şi panoul cu Sf. Ioan
Botezătorul au fost furate de către paracliserul catedralei. Episcopul de Gand a plătit cererea de
răscumpărare de un milion de franci belgieni, hoţul a restituit panoul cu Sf. Ioan Botezătorul, însă
a murit la scurt timp, înainte de a mărturisi unde este al doilea panou furat. Acesta a rămas
definitiv pierdut, fiind înlocuit în 1945 cu o copie executată de artistul belgian Jef Vanderveken. În
1940 statul belgian a decis să trimită retablul la Vatican pentru a fi în siguranţă. Ansamblul era
pe drum în momentul în care Italia a declarat război şi s-a aliat cu Germania. A fost transferat în
localitatea Pau din sudul Franţei pentru toată durata războiului. Printr-un document tripartit,
Germania, Franţa şi Belgia s-au angajat să nu mute lucrarea din Pau, însă în 1942 Hitler a
ordonat transferul retablului în Germania şi păstrarea lui într-un castel din Bavaria, apoi într-o
mină de sare. La sfârşitul războiului, retablul a fost descoperit de americani (episod relatat în
filmul „Eroii monumentelor”), care l-au restituit Belgiei în cadrul unei ceremonii la Palatul Regal
din Bruxelles, la care a participat regele Belgiei dar niciun oficial francez, deoarece guvernul de la
Vichy acceptase transferul lucrării la ordinul lui Hitler. Retablul a fost restaurat în mai multe
rânduri, actualul proces, demarat în 2012, urmând a se finaliza în 2017 cu ultimele două panouri
(Adam şi Eva).Captivant, nu-i aşa? Dar mult mai importante decât vicisitudinile prin care a trecut
lucrarea sunt două elemente care o definesc drept punct de cotitură în istoria artelor plastice:
viziunea de un naturalism şi realism nemaiîntâlnite până atunci şi tehnica inovatoare a picturii în
45
ulei.Retablul măsoară deschis 5,2 x 3,75 şi închis 2,6 x 3,75 m. Registrul superior ilustrează
împărăţia cerurilor, cu Adam şi Eva în extremităţi, iar cel inferior spiritualitatea lumii şi poporul
ales. Figura centrală a registrului superior este Dumnezeu Atotputernicul îmbrăcat în straie
preoţeşti, după alţi cercetători Christos Pantocrator sau Sfânta Treime într-un singur personaj
(poartă tiară triplă). Este aşezat pe tron, cu mâna dreaptă ridicată în semn de binecuvântare. În
dreapta sa este reprezentată Fecioara Maria, îmbrăcată într-o rochie bogat împodobită şi citind
dintr-o carte de rugăciuni, în timp ce în stânga se află Sf. Ioan Botezătorul, profetul care a
anunţat venirea lui Iisus, înfăţişat cu o carte pe genunchi (probabil Noul Testament) şi cu mâna
îndreptată spre acela pe care el însuşi l-a desemnat drept „Mielul lui Dumnezeu”. De o parte şi de
alta, pe panourile rabatabile, apar îngerii cântători, cu figuri personalizate şi detaliate, semn că
sunt creaţia lui Jan Van Eyck, un miniaturist desăvârşit. În fine, ultimele două panouri îi
reprezintă pe Adam şi Eva, goi, aproape în mărime naturală şi de un realism deconcertant pentru
acea epocă, privind ruşinaţi în jos, acestea fiind unele dintre primele nuduri din Ţările de Jos.
Folosind tehnica „trompe l’oeil”, pictorul (cel mai probabil Jan) a creat senzaţia de
tridimensionalitate.Cele cinci panouri din registrul inferior formează un peisaj panoramic care are
în centru scena Adoraţia Mielului lui Dumnezeu. Mielul rănit este aşezat pe un altar înconjurat de
14 îngeri şi o mulţime de oameni veniţi să-l venereze: filozofi şi scriitori păgâni, personaje din
Noul Testament, clerici, patriarhi şi profeţi, fecioarele martire. În fundal apar turnurile oraşului
ceresc, Ierusalim. De remarcat aici realismul şi minuţiozitatea redării figurilor umane, a florilor de
câmp şi a apei ce curge din fântâna vieţii. În panoul din extremitatea stângă (cel pierdut în 1934
şi nerecuperat până acum) sunt înfăţişaţi judecătorii drepţi (două dintre portrete se crede că ar
aparţine chiar fraţilor van Eyck). Celelalte trei panouri sunt dedicate cavalerilor lui Christos,
pustnicilor şi pelerinilor.Retablul era deschis doar de sărbători. Panourile exterioare au fost
pictate în tonuri neutre, pe placul Bisericii, cu respectarea canoanelor, într-un contrast izbitor cu
bogăţia coloristică din interior. Ele înfăţişează profeţi şi sibile, scena Buneivestiri şi două imagini
de nişe gotice realizate în trompe l’oeil în stil „grisaille” (care dau impresia de sculptură) cu Sf.
Ioan Botezătorul şi Sf. Ioan Evanghelistul.Am menţionat mai spre începutul acestei prezentări că
polipticul Mielul Mistic este considerat una dintre cele mai influente opere de artă realizate
vreodată. Afirmaţia este legată de o inovaţie tehnică atribuită aşa-numiţilor „pictori primitivi
flamanzi” (Hans Memling, Gerard David, Rogier Van der Weyden, Dieric Bouts, Hugo Van der
Goes, Hieronimus Bosch, Pieter Breugel cel Bătrân etc.), şi în special lui Jan van Eyck: pictura în
ulei. Ea a permis obţinerea unei purităţi şi luminozităţi mult îmbunătăţite faţă de vechea tehnică a
picturii în tempera, aclamată pentru acurateţea redării detaliilor, dar care, uscându-se rapid,
îngreuna sau împiedica corecturile sau refacerea. Nu se ştie care dintre aceşti artişti a folosit cel
dintâi tehnica, dar ceea ce se ştie cu certitudine este că pictorii italieni, începând cu Antonello da
Messina, au preluat-o şi perfecţionat-o, ducând-o în scurt timp pe culmile Renaşterii. Contribuţia
primitivilor flamanzi este aşadar esenţială pentru istoria mondială a picturii, motiv pentru care, cu
riscul de a plictisi, am insistat atât de mult asupra polipticului Mielul Mistic.
Să revenim însă pe străzile din Gent pentru a admira al treilea turn vizibil din
Korenmarkt: Belfroi/Belfort. Clopotniţa cu ceas, de 91 m înălţime şi cu un balaur aurit în vârf,
este din 1380 simbol al oraşului autonom iar cele 54 de clopote ale sale au dat alarma sau, după
caz, au fost trase în semn de sărbătoare de nenumărate ori de-a lungul secolelor. Clădirea
dreptunghiulară în stil gotic lipită de turn este Halle aux draps, hala de pânzeturi, construită
între 1425-1445.Am admirat mozaicul multicolor al Groot Huis, fostul Royal Dutch Theatre în stil
neoclasic de la sfârşitul secolului XIX, după care ne-am îndreptat spre masiva Stadhuis, primăria
oraşului, o fantezie debordantă gotico-renascentistă ridicată, cu mai multe corpuri de clădiri, din
1482 până spre finele veacului XVI. Am dat ocol şi fostei clădiri a poştei de la începutul secolului
XX, bogat decorată cu statui şi blazoane, după care am decis să ne îmbarcăm într-o croazieră.Dar
nu înainte de o pauză la Café t’Galgenhuis. Cafeneaua a fost amenajată în sala unde se vindea
burtă de vită (din raţiuni de igienă, aceasta nu se comercializa în hala de carne). Numele, care
înseamnă „casa spânzurătorii”, face referire la o altă funcţie a sa, cea de zid de care erau sprijiniţi
condamnaţii la moarte pentru a fi executaţi. Evident, acum nimic nu mai aminteşte de acest
trecut macabru: la mesele scoase afară se vorbeau toate limbile pământului, se bea bere la
halbă/sticlă, între 2,2 şi 4 euro; ceai, cafea de diverse feluri, apă şi băuturi răcoritoare între 2,2 şi
2,8 euro; un pahar de vin 3,5-5 euro etc.
Croaziera

46
Ne-am îmbarcat într-o plimbare pe canalele Gentului de la cheul situat lângă Pont Saint Michel,
podul de pe care se deschid panorame superbe spre cele trei turnuri. Costul croazierei de circa 45
de minute a fost de 7 euro iar călătoria a fost deopotrivă şi una în timp, presărată cu explicaţiile
în engleză şi franceză ale „căpitanului”.Vaporaşul ne-a purtat pe luciuri de apă umbrite de sălcii
pe care pluteau raţe şi lebede, pe lângă case mai vechi şi mai noi, mici terase cu 3-4 mese
scoase pe trotuarele înguste, antrepozite şi fabrici şi pe sub poduri graţioase. Am pornit din portul
vechi şi am admirat mai întâi Korenmarkt dintr-o altă perspectivă, după care mănăstirea
dominicană, aparţinând acum Universităţii din Gent, care a amenajat aici trei muzee de ştiinţă.
Au urmat halele de carne şi de peşte şi câteva vase de epocă ancorate în faţa Palatului de
Justiţie (Justitiepaleis) , o impozantă clădire neoclasică din anii 1850. Ne-am înfiorat la
vederea aspectului ameninţător şi sumbru al Castelului lui Gerard Dracul, construit în sec. XIII
cu rol de fortăreaţă, dar care a servit de-a lungul timpului şi drept închisoare, mănăstire,
orfelinat, azil de nebuni, staţie de pompieri iar acum adăposteşte arhivele oraşului.Extrem de
bine conservat este Castelul conţilor – Gravesteen. Nu ştiu câte alte castele aflate drept în
mijlocul unui oraş aţi văzut voi – pentru mine cred că acesta a fost primul. Vă spuneam că
Baudoin, conte de Flandra, a fost cel care, la jumătatea secolului IX, a consolidat vechea
fortăreaţa romană pentru a apăra oraşul de normanzi. În sec. XIII Filip de Alsacia i-a adăugat noi
săli şi 25 de turnuri laterale. Castelul a fost folosit ca închisoare şi sediu al Curţii Supreme de
Justiţie a Flandrei iar acum găzduieşte (în chip foarte potrivit, aş zice) un muzeu de arme şi
instrumente de tortură.
Haioşenii
După atâta artă, cultură şi istorie, era cazul să ne şi distrăm un pic. Croaziera ne-a adus
zâmbetul pe buze, căci am avut parte şi de câteva scene inedite. Am văzut mai multe clădiri
împopoţonate cu graffiti în stil retro (anii ’60). De altfel, belgienii sunt recunoscuţi pentru ironia
lor fină, ca şi pentru arta benzilor desenate – a se vedea celebrul personaj Tintin.Foarte aproape
de punctul de îmbarcare, în balcoanele a două blocuri de locuinţe noi aflate vizavi, cineva a avut
ideea amplasării unei statui de bărbat, respectiv femeie care plonjează în apă. Deşi
căpitanul/ghidul a insistat că ele simbolizează cele două râuri, Leie şi Scheldt, mie mi-au sugerat
mai degrabă nişte sinucigaşi. Să fie altă mostră de umor belgian? Nu ştiu.În fine, la un moment
dat atenţia ne-a fost atrasă de un ansamblu de trei statuete aşezate pe o ieşitură de deasupra
unei uşi (vezi foto). Personajul din mijloc este un Manekken Piss iar casa datează de la finele
secolului XVIII. Pe micul pişăcios din Gent îl cheamă Nestor şi nu se ştie ce caută acolo: cea mai
plauzibilă explicaţie este că la acea vreme casa era locuită de un negustor de băuturi care a ales
să-şi decoreze casa cu o statuie a lui Bahus. O legendă spune însă că fiul nelegitim al unui conte
de Flandra ar fi urinat pe acel zid după o beţie cruntă. Întâmplarea s-ar fi petrecut în timpul
cruciadelor, dar cum casa e mult mai recentă... În 2014 lui Nestor i s-au alăturat Lena şi Luna,
pentru care au pozat două surori. Sunt înfăţişate într-o poziţie care trimite cu gândul la ceva... în
concordanţă cu ocupaţia lui Nestor. Nu ştiu de unde vine obsesia belgienilor pentru asemenea
reprezentări artistice, însă se pare că la origini stă nobila profesie a tăbăcarilor, care foloseau încă
din epoca romană urina pentru a stropi pieile... Orice ar fi, cu ocazia asta am aflat nu numai că
Bruxelles nu este unicul posesor al unui Manekken Piss, alte câteva fiind răspândite prin Ţările de
Jos, dar şi că există unul mai vechi în orăşelul Geraardsbergen. Ca să vezi!
Ghent -'orasul florilor' cu panorama medievala
In pregatirea periplului meu prin Belgia, toate informatiile pe care le-am cules despre orasul
Ghent au fost la superlativ. Ca un scorpion-carcotas ce sunt mi-am propus sa vizitez orasul pe
indelete plecand de la premiza ca nu poate fi totul roz, trebuie sa gasesc eu ceva de criticat.
Greu, trebuie sa recunosc ca intreaga zi in speta cele 12 ore petrecute acolo nu prea mi-au dat
satisfactia carcotelii. de ce? simplu, the best..., sau oricum in top.Cum am ajuns? cu trenul din
Garre du Midi - Bruxelles, cost transport bilet standard Eur 17,20, (bilet seniori, copii sau grupuri
- 6 Eur), bilet tramvai in interiorul orasului Eur 1,30/calatoria. Trenurile sunt la cca 10-15 minute
de dimineata de la ora 6 pana tarziu in noapte, nu sunt aglomerate si asa cum am mai spus sunt
civilizate, curate si respecta cu strictete orarul. Din gara orasului care se numeste cum altfel
decat Saint Pierre, tramvaiul 1 care are acolo si capatul liniei, dupa achizitionarea biletului pe
care l-am validat in tramvai m-a dus cca 10 minute pe stradutele mici, strajuite de case din alte
vremuri pana in centrul istoric al orasului. Tramvaiul nu foarte aglomerat este confortabil si
majoritatea tinerilor studenti, pentru ca orasul este un mare centru universitar mi-au raspuns cu

47
amabilitate la intrebarile mele legate de oportunitatea coborarii la o statie sau alta. Stiam insa ca
trebuie neaparat sa cobor la punctul de plecare a vizitei mele care stabilisem eu ca trebuie sa fie
Turnul cu ceas - Beffroi.Orasul in care se vorbeste neerlandeza, franceza, germana, engleza se
afla la confluenta raurilor Escaut si Lys, in Flandra de Est si are aprox. 250.000 locuitori. Orasul
figureaza pe tabelele garii sub urmatoarele forme: Gent in neerlandeza, limba cea mai frecvent
uzitata, Gant in franceza si Ghent in engleza. Orasul cu o mare si renumita universitate incarcat
de istorie si populat de tineri studenti foarte, foarte multi turisti si ceva localnici emana atata
eleganta, rafinament, si frumusete incat am avut senzatia ca patrund intr-o lume speciala.
Patronul orasului este Sf. Lievin., orasul face parte din primele 4 orase ale Belgiei, dispunandu-si
frumusetea in special cu Brugge, (amandoua sunt numite Venetia nordului, dar cate Venetii sa
aiba si nordul acesta?) dar cum orice comparatie schioapata, de gustibus...Denumirea orasului
vine din latina - Gandia - insemnant pamant la confluenta raurilor sau varsarea unui rau, delta.,
asa spun unii istorici. si lingvisti. Romanii l-au stapanit, au venit apoi pe la anul 400 francii, in
sec. IX normanzii. Carol cel Mare a incercat sa-i alunge pe vikingi. In sec. XI a devenit dupa Paris
al II-lea oras din Europa de nord prin excelenta datorita manufacturilor de textile. Familiile de
comercianti au cumparat de la nobilimea orasului foarte multe pamanturi si la 1338 marile
corporatii s-au asociat cu englezii opunandu-se nobilimii franceze.Dupa casatoria lui Filip II de
Burgundia cu mostenitoarea Margareta II a Flandrei, Ghentul a intrat sub influenta ducatului
Burgundiei a carei dominatie a durat pana in jurul anilor 1476.Urmare a casatoriei Mariei de
Burgundia cu viitorul rege Maximilian I de Habsburg orasul a revenit casei amintite in sanul
caruia s-a nascut la 1500 viitorul imparat Carol Quintul. Pe scurt istoria acestuia a fost fabuloasa
intre anii domniei sale 1515 pana la abdicarea in 1556. Carol s-a nascut la 1500 si a fost botezat
in catedrala Sf. Bavon a orasului, a murit in 1558 in Spania la resedinta sa din manastirea St.
Yuste din Estramadura, A fost casatorit cu regina Isabela a Portugaliei intre 1526-1539. A condus
singurul imperiu "unde soarele nu apune niciodata" Europa, Africa de Nord, America spaniola si
Orientul Indepartat. A primit o educatie de exceptie din partea matusii sale Margareta de Austria
si a tutorelui sau Adrian de Utrecht, teolog, devenit mai tarziu papa. A pastrat acest vast teritoriu
neatins in ciuda dusmaniei Frantei, a problemelor legate de papalitate, a cresterii numarului si
pozitiei protestantilor, a luptelor cu Imperiul otoman al lui Suleyman Magnificul. A fost un mare
iubitor al picturii si in general al artelor. se spune ca a fost singurul imparat care s-a aplecat sa
ridice o pensula a lui Tiziano in timp ce acesta picta. In fine, pentru a nu va plictisi mai spun
numai ca dupa 1794 Tarile de Jos au fost anexate de Franta si abia dupa 1815 orasul va apartine
Regatului Unit al Tarilor de Jos, ramanand din 1830 al Belgiei. Si acum gata, dupa ce ne-am
situat putin in spatiu si timp sa vedem ce am vizitat.
Orasul are cateva repere, centrul istoric care adaposteste Catedrala Saint Bavon, Beffroi - turnul
cu ceas, Biserica Saint Nicolas, Halle Municipal - Primaria, Castelul lui Gerard Draconicul.Zona
Graslei cuprinde zona Bisericii Saint Michel, Podul St. Michel, fosta Hala de Carne si o alta cladire
de patrimoniu a vechii cladiri a Postei.Gravensteen unde se afla renumitul Castel al Contilor,
Muzeul Aljin, vechea Hala de Peste, a fosta manastire carmelita si alte cladiri vechi. dar si noul
Palat al Justitiei.Vrijdaqmarkt - paradisul shoppingului unde veti intalni numai magazine de firme
gazduite la parterul unor case monumentale. tot in zona se afla biserica Saint Jaques (pe care am
gasit-o inchisa) din pacate.Kouter se remarca prin sediul Operei orasului si cladirile Universitatii
orasului.Zona garii si a mijloacelor de transport, tramvai si autobuze, care pleaca spre centrul
istoric al orasului se numeste asa cum am mai spus Saint Pierre avand totodata si un monument
pe masura, biserica cu acelasi nume.Centrul istoric mi s-a infatisat privirii ca un mozaic de cladiri
in mijlocul caruia trona LE BEFFROI- clopotnita cu ceas a orasului. Biletul de vizitare costa 5 Eur,
pentru copii, seniori si grupuri 3,75 Eur. Am intrat si chiar daca la un prim contact cu incinta
intunecata si neprimitoare m-a infiorat nu am regretat experienta acestei vizite intr-o lume rece
si dura a evului mediu. Constructia turnului a inceput in 1313 ca un simbol al mandriei
locuitorilor, s-a inaltat initial pe un schelet de lemn iar partea inferioara a suferit nenumarate
modificari. Clopotnita are 91 de m inaltime si a fost proiectata de Jan Van Haelst ale carui planuri
initiale au fost pastrate pana in zilele noastre, fiind expuse la intrarea in turn. Lucrarea s-a
finalizat in 1380 dar aspectul actual dateaza din secolul XX.In varful turnului se afla balaurul
aurit. Am remarcat sala de panza - Halle aux draps- construita in stil gotic, o sala dreptunghiulara
adiacenta in care se faceau tranzactiile comerciale de lana, panzeturi in timpul Evului Mediu.
Constructia salii a inceput in 1425 si a durat 20 de ani. S-au construit numai 7 din cele 11 sali
planificate. Ultimile 4 sali au fost termitate abia in 1903. Pe la 1741 s-a construit o anexa mica
48
care a fost desinata intrarii in incaperea care constituia inchisoarea orasului. S-a numit
Mammelokker invocand legenda romana a unui prizonier Cimon, care condamnat fiind la moarte
prin infometare cu ajutorul fiicei sale Pero, a fost hranit de o doica in timpul vizitelor acesteia, asa
incat a scapat de pedeapsa.
Nu am intrat imediat pentru ca un indicator mi-a aratat drumul catre CASTELUL GERARD
DEMONICUL. A fost construit in sec. XIII fiind resedinta a contilor dar si manastire, orfelinat,
inchisoare, azil de alienati. Zidurile sunt masive si impunatoare, din pacate se lucreaza in interior
spre a i se da o alta destinatie, asa incat nu l-am putut vizita.M-am intors la CATEDRALA SAINT
BAVON una dintre cele mai renumite din Belgia., poate si pentru ca adaposteste picturile care au
fost executate pentru altar - intitulate L'agneau mystique., de fratii Van Eyck.Are la baza o
biserica construita pe la 942 cu hramul sf. Ioan Botezatorul. A avut diferite momente in care s-a
extins in stil romanesc, la 1038, apoi in secolele XIV-XVI constructia s-a inaltat in stil gotic. A fost
finalizata in 1569.Cand s-a constituit dioceza de Gent in 1559 biserica a devenit catedrala a
orasului. Este deschisa in perioada aprilie-octombrie intre 9,30-17 si noiembrie-martie intre
10,30-16, iar in zilele de sarbatoare intre 13-17,00Vizitatorii vin aici pentru a se ruga, altii pentru
a admira constructia minunata si mai ales pentru comoara adapostita, pentru expozitia de
restaurare a altarului, dar are in program si recitaluri si concerte.Specialistii Institutului regal de
arte restaureaza intr-un aborator amenajat special intr-o aripa a catedralei in partea stanga a
intrarii, picturile altarului. Am urmarit activitatea restauratorilor in spatele unui geam care
delimiteaza atelierul de vizitatori. Nu se lucreaza in week end si este interzisa cu desavarsire
fotografierea. Biletul de acces a costat 4 Eur.Planul catedralei are 41 de obiective principale
incepand cu portile de intrare masive datand din 1572. Sunt decorate cu statui din sec. XVII si
vitralii executate ceva mai tarziu, dupa 1894.Coridorul de intrare este din marmura de Carrara si
dateaza impreuna cu grupul principal reprezentand Triumful Adevarului de la 1745. In fata, in
marmura alba se inalta statuile Sf. Petru si Pavel datand din aceeasi perioada. Mai sunt de
asemenea 2 statui in marmura remarcabile, reprezentand speranta si caritatea.Plecand acum pe
partea stanga a catedralei dupa ce am iesit din sala de restaurare a picturii L'Agneau Mystique
am trecut pe langa capela regilor magi cu picturi de sec. XVII, apoi capela sf. Landoald cu picturi
remarcabile reprezentand pe sfantul amintit si pe sf. Filip. Mi-a placut in mod deosebit capela sf.
Macarie, in stil neogotic cu un tablou al sfantului pictat pe la 1632. Alaturi se afla capela Maicii
Domnului din sec. XVII cu un monument dedicat seminaristilor din Ghent deportati de Napoleon
in 1813 la Wesel.Unul din punctele forte ale catedralei este zona orgii sculptate pe la 1650,
renovata in 1767 si racordata de J. Klais in 1935. Deasupra acesteia se afla o statuie in marmura
alba a sf. Iosif executata mai tarziuAripa nordica adaposteste 2 tablouri de mare valoare -
Coborarea de pe Cruce de Th. Rombouts si un tablou superb al lui Rubens reprezentand pe sf.
Bavon intrand in Ghent. Mai sunt si alte capele ale sf. Petru, sf. Margareta, portrete ale
episcopilor din Ghent si capela sf. Caterina cu o pictura a lui Rubens reprezentand martirul
acesteia.Sunt amplasate in inima catedralei 4 candelabre monumentale din cupru ornate cu
diverse modele de arme regale si trandafirii dinastiei Tudorilor care se spune ca au apartinut
regelui Henric al VIII al Angliei. Am vazut de asemenea si morminte ale mai multor episcopi din
Ghent bogat ornamentate cu statui alegorice unele reprezentand credinta, caritatea, o alta
sculptura in marmura deosebit de frumoasa fiind glorificarea sf. Bavon, de o parte si de alta
statui ale sfintilor Lievin si Amand lucrate in cupru si aurite in stil empire, donate de Napoleon.
Alaturi se afla in scari in acaju masiv si realizate de begignii din Ghent cu scene din Vechiu si noul
Testament. Am mai remarcat in capela sf. Petru si Pavel un tablou remarcabil al profesorului lui
Rubens, Vaenis reprezentandu-l pe sf. Lazar. Mai sunt cateva capele foarte frumoase dar mai ales
ambonul catedralei din marmura, sculptat in stil rococo.Catedrala per ansambu este o adevarata
comoara iar cuvintele nu o pot descrie in toata frumusetea ei sobra si eleganta.Am iesit din
catedrala buimacita cu gandul ca trebuie neaparat sa ma destind si uitandu-ma in stanga spre
Beffroi-clopotnita reper a orasului pe strada cu acelasi nume zaresc o cladire fascinanta.
PRIMARIA cladire de secol XVI ale caror incaperi sunt si azi functionale are o bogatie de sculpturi
reprezentand conti, duci si alti oameni de vaza ai orasului.O fuga in pas fortat pana la Biserica Sf.
Jaques nu mi-a dat satisfactie, aceasta fiind inchisa.Punctele cheie de plecare pe canele sunt
cheiurile GRASLEI si KORELEI cu punctul cel mai sudic PODUL SAINT MICHEL, in imediata
apropiere a bisericii cu acelasi nume. De aici se vede o panorama superba asupra caselor care
sunt amplasate pe cheiurile populate in special de tineri in pauza cursurilor universitare. Casele
sunt tipice ale breslelor negustorilor si comerciantilor locali, sunt colorate variat si au arhitectura
49
deosebita una de cealalta.Daca as fi avut mai mult timp as fi facut o plimbare cu una dintre
multele ambarcatiuni puse la dispozitie turistilor pentru plimbarea pe canalele orasului.Am
preferat insa sa vizitez MUZEUL DE ARTA DECORATIVA- 5 Eur cu obiecte din sec. XVII si XVIII.
Nu se fotografiaza. Sala de mese are un candelabru superb din lemn facut de un sculptor local
Allaert. Cladirea este iluminata de 20 de candelabre din sec. XVIII. Portretul regelui Loudovic al
XVIII al Frantei, mobila din sec. XVII dar mai ales curtea interioara sunt de exceptie.M-am intors
spre cel de al 3-lea turn majestuos al orasului care apartine BISERICII SAINT NICOLAS. Aceasta
este alaturi de catedrala un punct de reper al orasului. A fost construita in sec. XIII-lea pe locul
unei vechi biserici in stil gotic, in piatra gris. -albastra. Are un singur turn mare deasupra si
turnulete mai mici pe colturile constructiei principale. A fost ridicata in zona centrala, comerciala
a orasului in "Piata de grau" KORENMARKT - A fost loc de intalnire a breslelor de negustori si
meseriasi ale orasului. Acestea au detinut propriile capele adaugate in sec. XIV-XV pe lateralele
bisericii. Aici am avut parte de o mare desfatare, ascultand un concert de orga (cred de fapt ca
exersa organistul). Orga bisericii a fost lucrata de Aristide Cavaille Coll de origine franceza si a
fost reconditionata in sec. XVIII. Nava bisericii este ampla, mai aproape de forma bisericilor
noastre ortodoxe iar interiorul mi s-a parut a fi mai cald in comparatie cu catedrala orasului. Sau
poate muzica orgii a fost mai aproape de sufletul meu...Si inainte de a merge spre creme du
creme, adica Castelul contilor, am vizitat un muzeu putin "altfel" si anume MUZEUL FOLCLORIC
VAN ALIJNS cladire numita si "casa copiilor domnului Alijns". Cladirea are o poveste trista. E
istoria rivalitatii a doua familii din sec. XIV. In urma conflictului, 2 copii din familia Alijn au fost
ucisi de cei din familia rivala Rijm. Ucigasii au fugit dar dupa un timp s-au intors primind ca
pedeapsa sa construiasca o casa in care sa fie ingrijiti oameni sarmani, batrani. Constructia s-a
finalizat si a functionat ca atare. Abia dupa 1962 cand a intrat in posesia primariei a fost
transformata in muzeu. Acesta nu mi s-a parut deosebit de spectaculos, colectiile descriu
momente de viata, de munca si confesionale din sec. XIX-XX.Dupa ce m-am plimbat putin pe
cheiurile orasului m-am indreptat spre GRAVENSTEEN - Castelul Contilor. Biletul de intrare costa
8 Eur, iar pentru seniori, copii, grupuri - 6 Eur.Castelul contilor este singurul castel medieval din
Flandra cu sistem de aparare aproape intact ramas pana in zilele noastre. A fost asezat pe dune
de nisip intr-o zona cum altfel, decat mlastinoasa, doar tot orasul este asezat pe o mlastina, a
bratelor raului Lys. Are state vechi din perioada romana insa intre 837-879 contele Baudoin l-a
consolidat pentru a se apara de incursiunea normanzilor. Contele Arnulf s-a ocupat intre 889-965
de amenajarea lui, construind un dig armat cu lemn, cu o cladire centrala inconjurate de altele
pentru depozitarea granelor, cerealelor. Cladirile din lemn adaposteau la acea data breslele
orasului dar si o capela. Apoi dupa 1029 contele Robert I de Flandra a inlocuit lemnul cu piatra -
pe 3 etaje. Are o scara de piatra monumentale, cu 3 sali una deasupra celeilalte. Fiecare sala
parcursa este descrisa cu lux de amanunte. I s-a mai adaugat in timp o sala de judecata iar apoi
contele Filip de Alsacia a mai ridicat o sala de 30 de m si 24 de turnuri laterale ale castelului.
Dupa ce un alt conte Lous a preluat dupa 1350 monetaria orasului, consilul acestuia a
transformat castelul in inchisoare. acolo desfasurandu-si activitatea ci Curtea suprema a
Flandrei.Muzeul de arme al castelului contine o colectie istorica a instrumentelor de tortura si
camerelor aferente inchisorii. M-au cam trecut fiorii strabatand aceste incaperi.De pe meterezele
castelului am avut o panorama superba asupra orasuluiPrima restaurare majora a castelului a
fost facuta in 1894 dar cea mai consistenta a fost in pregatirea expozitiei mondiale din 1913 cand
acest castel a devenit cel mai vizitat obiectiv turistic al zonei.
Ghent, orașul manusii de argint, intalnire cu trecutul
Povestea mea turistica, suta la suta, nu are haz fara a vi-l prezenta pe gardianul noptilor si
viselor mele de la Ghent. Cand madame Lagarde, o tipa cam ticnita, filosoafa cred, judecand
dupa cartile din casa, a deschis usa, am ramas perplexa cand am vazut langa ea, un schelet
metalic de 1.80 m, invelit cu ziare si care statea langa un pom, cu palarii. Sa jur ca era adevarat,
locul lui era la muzeul de ceara si pe bratul intins avea o geanta, unde mia sorella, i-a pus haios
patru hartii de euroi, ca la hotel... l-a pozat doar sorela, ca eu m-am impiedicat cu valiza si i-am
tras un sut puternic, de i-au zdranganit falangele metalice, sub privirea cucoanei; repede am
facut conexiunea cu stafia din Canterville si dupa ce l-am ofensat cu lipsa mea de maniere
romanesti, am plecat din holul ingust de trei metri la etaj... cum sa inteleaga un profan arta
moderna belgiana...,,E Albert, copilul prietenului meu, care e artist... imi tine de urat... ''Dupa ce
individul mi-a tulburat ritmul cardiac si asa melancolizat de cerul plumburiu de afara, am hotarat

50
sa-i aplic o lectie in urmatoarele zile...Scuzati paranteza lunga dar fara el povestea mea nu are
sare si piper. In fine iata ca cerul chiar a inceput sa se smiorcaie rau, cu siroaie flamande, insa in
urmatoarele 4 zile soarele imi va asculta ruga din biblia mea de capatai... buletinul meteo.
GHENT, ORASUL MANUSII DE ARGINT, SECRETUL MEU TURISTIC
Acest oras nu e la fel de renumit ca Anvers sau ca orasul dantelei, Brugges, si pe nedrept, eu ca
turista, mi-am frecat ,,manusile ''de satisfactie ca l-am ales ca resedinta.Un proverb flamand
spune ,ca atunci cand ,,tuna la Anvers, ploua in Ghent'', adica orasul e initiator de noi tendinte.E
un oras mai rebel si locuitorii lui se numeau ,,purtatorii de corzi ''deoarece pe vremea lui Carol
Quintul, orasul s-a revoltat din cauza impozitelor mari, si in 1540, un cortegiu de oameni, a
plecat din fata actualei primarii, cu picioarele goale si o funie la gat, la resedinta imparatului,
ingenunchind si rugandu-se sa fie iertati. Revolta a fost stinsa in sange si de atunci locuitorii sunt
numiti ,,porteurs de cordes''. De fapt funia alba sau neagra e un simbol al orasului, si exista o
statuie ce aminteste evenimentul in Prinsenhof.Epoca sa de glorie a fost in Evul Mediu, el rivaliza
atunci cu Parisul, si in secolul 13 el era al doilea oras al Europei, favorizat fiind si de asezarea sa
scenica la confluenta a doua cursuri de apa.In 1816 regele William I construieste aici o
universitate... nu este insa aici spatiu pentru istoria zbuciumata a orasului...De ce i se spune
orasul manusii de argint? Carol Quintul, nascut aici, ar fi zis regelui dusman Francisc I dupa
revolta concetatenilor... ,,Je mettrais Paris dans mon Gand'', in acest joc de cuvinte, . se vede ca
frantuzescul ,,gand 'inseamna manusa.Orasul se imparte in doua cartiere, dar atractiile istorice
sunt in centru si celalalt cartier, al artei moderne si al muzeelor, nu sunt in atentia mea in acest
review.
INTALNIRE LA O CAFEA CU BATRANELE DOAMNE DE PIATRA ALE ORASULUI
Am pornit plimbarea pietonala pe superbele lui canale si am intalnit frumusetea in apele fluviului
Escaut, admirand arhitectura caselor corporatiilor, bine conservate pe Graslei si Koornelei,
asezate una in fata alteia. Acum sapte sau opt sute de ani postavurile si matasurile negustorilor
incantau toata lumea. Ne-am plimbat si am admirat apoi de pe podul Michel, tabloul istoric ce se
tesea in fata noastra: o perspectiva magnifica, un turn al bisericii Sfantul Nicolae, apoi se ridica
un turn cu clopot, mai in spate Catedrala, apoi spre stanga castelul contilor de Flandra, si mai in
fata pe Quai aux Herbes, crestele caselor construite in secolul 12.Prima impresie a fost de
surprindere totala si apoi in zilele urmatoare, foarte fragmentate, nu am putut servi de pe tava
batranelor doamne de piatra, cam obosite dupa atata baieram si leftere, decat cateva bunatati:
orasul iti ofera generos 2 castele, 5 abatii, 19 muzee, 3 beghinaje, si o duzina de biserici... ce sa
savurezi mai intai -o felie de tort in catedrala sau sa bei un pahar de sampanie in formidabila
cladire a primariei, sau sa mergi sa servesti o lingurita de dulceata cu doamnele contese... Tot
centrul istoric e un muzeu in aer liber si a fost numit ,,secretul cel mai bine pastrat al
Europei''Este vorba de un spatiu compact, intr-o piata taiata de un tramvai.
CATEDRALA SAINT -BAVON (SINT-BAAFSKATHEDRAAL)
In piata Sint -Baafsplein, doamna cea mai orgolioasa si cu aer aristocratic mi se prezinta elegant
si ma invita sa cunosc adevarate comori.Ea isi deschide usa doar intre orele 9-30-12 si 2. pm -6
pm, fiind o cladire din granit si caramida. In 1500 Carol Quintul a fost botezat aici. Este una din
cele mai frumoase catedrale gotice din Belgia, si numarul de valori este impresionant -un altar
baroc din marmura neagra, alba si rosie, o opera a lui Rubens si desigur celebrul ,,Miel mistic
''atribuit fratilor van EYCK in 1432.Bomboana a fost prea scumpa si am savurat-o repede, merita
alt articol separat.Dar sa mai servim doamnelor o bomboana, si sa mergem mai incolo la
BeFFROI-sau BELFORT, ce dateaza din 1313. E un cavaler inalt de 92 de metri, ce-mi intinde o
mana cenusie si rece, ca falangele lui Albert, si ma forteaza, cu o privire dura, sa cutez sa urc pe
trepte, pentru a vedea panorama orasului pe care il apara... stai usor, cavalere, ca iar ma ia
ameteala, pazeste doar doamnele tale din piata centrala... de as fi un inger as urca desigur, stau
si ma intreb de ce oare, omul a fost mereu obsedat sa construiasca pe verticala si sa -mi dea mie
senzatii de vertigo... deci, monsieur nu vreau sa-mi rup gatul, ca ,,acasa ''ma asteapta un amor
de barbat, imbracat in ziare vechi, istorice...Sa continuam dialogul istoric si cu un mos ce poarta
pe nas ochelari, ca e tare batran. CASTELUL GRAVESTEEN sau CASTELUL CONTILOR a fost
construit de un conte Baldwin si apoi reconstruit de contii de Flandra, mai exact de Filip de
Alsacia in secolul al 12 lea... Mosul cu miros de naftalina mi-a soptit ca acest castel e un simbol
iconic al trecutului, un semn de orgoliu al orasului, atunci cand contii de Flandra aveau orasul la
picioare. E o puternica fortareata, este impresionant si e inconjurat de apa.A devenit ulterior
resedinta de lux, s-a plictisit si a schimbat costumul in haine de inchisoare si in secolul 19 a fost
51
restaurat. Degaja o senzatie de putere si in interior e un labirint de coridoare inguste si in varf un
turn, unde oamenii erau executati prin spanzuratoare... are si un muzeu cu arme de tortura, dar
am fugit repede si i-am spus lui Albert ca i-am luat un bilet pentru a sta la coada sa ajunga la fier
vechi... ce tortura...In fine sa mancam si ultima bomboana, ca e tarziu si e ora mesei belgiene,
mai merg sa vad doar din exterior CASTELUL LUI GERARD DIAVOLUL (GERAARD de
DUIVELSTEEN)Alt diavol, mi-ajunge unul care ma pazeste acasa... Albert, amore, nu intru... mi-e
cam frica si doamnele din vecinatate imi soptesc ca e un mos nebun ce sufera de scleroza... In
ciuda numelui, diavolul nu si-a facut pe aici sejurul, poate doar vreun rege sa fi alergat pe aici pe
un cal ce manca jaratec... Citadela e din secolul 13 si a fost pe rand, resedinta de cavaler,
arsenal, manastire, scoala, seminar episcopal si din 1623, a devenit azil mintal, si apoi orfelinat
pentru baieti, si da scoala de corectie, Albert dragule aici te trimit pachet daca ma mai lovesti la
picioare...Nu am mentionat insa si alte cladiri superbe din centrul istoric, Primaria, care e
construita in doua stiluri, ea fiind locul unde se intalneau breslele in trecut... Se poate vizita cu
ghid pana la ora 6, dar noi am lipsit de la apel si nu am reusit sa luam nici bilete la minunata
cladire a teatrului din centru. Primaria e o antologie a artei arhitecturale ,cum era ea practicata
incepand din secolul 15 pana in secolul 18 .Stilul gotic flamboiant al fatadei contrasteaza evident
cu stilul sobru al renasterii.Nu am intrat din pacate in interior sa vedem Capela Casatoriei si cele
sase vitralii ,reprezentand contii de Flandra si de asemenea Sala Tronului.Teatrul Regal are o
fatada minunata si Apolo si muzele sale au vederea chiar in piata Sint -Baafsplein .Este un
edificiu de la finele secolului 19 si este imposibil sa -l ratezi.
Gent - o experienta unica
Ultimul oras vizitat in Belgia, dar nu pe ultimul loc dintre orasele tarii ca frumusete si potential
turistic, Gent ni s-a infatisat ca un oras care are ceva din romantismul si dulceata Brugge-ului,
din maretia si misterul Anvers-ului, din grandoarea si tumultul capitalei Bruxelles. Situat la 55 km
de aceasta, la Gent se poate ajunge usor cu trenul, mijloc de calatorie care parcurge distanta in
aproximativ 40 de minute. Gent este al treilea mare oras din Belgia, cu aproximativ 250.000 de
locuitori.Cunoscut din secolul XI datorita industriei textile, bine reprezentata, Gent este si un
important centru universitar, Universitatea din Gent avand aproape 28.000 de studenti.Istoria
orasului Gent incepe insa acum 630 ani, când Sf. Amandus a ales locul de confluență (“Gandia”-
delta - de unde vine si numele orasului) al celor două râuri, Lys si Schelde, si a construit aici o
manastire. Aproape 1400 ani de istorie sunt încă palpabili în orașul de astăzi: un castel medieval
înconjurat de un sant, o catedrala impunatoare, o clopotnită, trei beguinages... Nicăieri în altă
parte din Belgia nu se gaseste atata istorie pe metru pătrat, cum gasesti în inima istorică a
orasului Gent! . O mare parte a arhitecturii medievale este intactă și uimitor de bine întreținută:
- Biserica Sf. Nicolae (Sint-Niklaaskerk) -construita intre sec. 13-15 a fost realizata in cel mai
auster stil din Belgia-gotic Schelde. Sf. Nicholas din Myra era protectorul comerciantilor.
- Belfort – turnul cu clopotnita din Gent cu o inaltime de 91 m pana la balaurul aurit din varful
turlei. Construit intre 1380-1381 ca turn de veghe, ceas si alarma. Are 54 de clopote folosite
pentru concerte si lift cu care poti urca pana in varf.
- Catedrala Sf. Bavo (Sint-Baafskathedraal) –constructia inceputa in sec. 10 si terminata in 1290
in cinstea Sf. Bavo sau Bavon-un sfant local. Stilul architectural este gotic, are in interior un
amvon grandios in stil baroc-rococo din stejar si marmura (1741-1745). Piesa de rezistenta este
“Polipticul Mielului Mistic”, capodopera realizata de fratii Van Eyck ce reprezinta un tablou format
din 12 panouri-4 in centru si 4 pe fiecare din laturile acestuia. Mielul Mistic al Domnului se
gaseste in panoul central, urcat pe un altar si scuipand sange.
- Stadhuis (Primaria) -cu multe camere de consiliu folosite si in prezent, unele din ele datand din
sec. 15.
- Castelul Contilor din Gent – Gravensteen. Este cea mai impunatoare fortificatie din Ghent si a
fost ridicata de Philip de Alsacia, in 1177, conte al Flandrei intre anii 1157 si 1191. Castelul era
centrul puterii contelui, pana la moartea acestuia, in asediul cetatii Akko din Tara Sfinta, in timpul
unei cruciade. Fiecare bastion respira istorie, fiecare camera iti aprinde imaginatia, fie ea si
morbida, atunci cind vizitezi muzeul de instrumente de tortura medievale. O astfel de expozitie
este, probabil, oportuna, daca tinem cont ca, multa vreme, Castelul Contilor a functionat ca
inchisoare si ca, in imediata apropiere, in Piata Veerle, aveau loc executiile publice.
Daca intrebati zece locuitori ai orașului Gent, care este cel mai frumos loc în orasul lor, nouă va
vor răspunde - Graslei. Astăzi acest chei medieval, cu rândul său unic de cladiri istorice, reflectate

52
in oglinda raului, este locul de întâlnire prin excelență. Tineri si bătrâni, locuitori și vizitatori,
toată lumea se întâlnește la una din terasele sau cafenelele cheiului.
Nicăieri altundeva in oras nu poti vedea atat de multe cladiri minunate într-o singură ochire, cum
poti vedea de pe Podul St. Michael, pod ce uneste cheiul Graslei cu fratele sau geaman-cheiul
Korenlei. Aceasta este inima înfloritoare a orașului interior. Fiecare casa de pe Graslei si Korenlei
are propria sa istorie. Împreună, acestea formează povestea incredibilă, plina de istorie si
înfloritoare a acestui oras unic care se numeste GENT...
Prin Liege, într-o zi ploioasă
Şi pentru că, în drum aveam şi alte locuri de vizitat, seara am ţinut o şedinţă în doi, pentru a
decide ce variantă alegem: Namur, sau Liege. Cum la meteo se anunţa o zi ploioasă, am decis să
nu plecăm pe A4, care ne ducea direct la Luxembourg, trecând şi pe lângă Namur, ci să facem un
mic ocol, pe A3, spre Liege, de unde apoi, pe A26, să ajungem la A4, spre destinaţia stabilită.Aşa
că, am pus cap-compas Liege center şi, după 100 de km (o oră de mers), intram în parcarea
subterană din Place Cathédrale, de la Catedrala Saint Paul.Piaţa Catedralei este o piaţă
cochetă, care şi pe ploaie arată bine, cu un aranjament floral foarte frumos. Parcarea se află chiar
sub această piaţă şi când ieşi afară, peste Rue de la Cathédrale, în capătul străzii
pietonale Vinave de l'Ile, îţi atrage privirea o fântână cu un grup statuar reprezentând Fecioara şi
Pruncul. Lucrarea datează de la sfârşitul secolului al XVII-lea.Catedrala Saint Paul are origini
foarte vechi, construcţia sa începând prin secolul al X-lea şi durând până în secolul al XVI-lea.
Turnul clopotniţei, de vreo 90 de metri, a fost adăugat la începutul secolului al XIX-lea.După ce
vizităm catedrala, pornim pe Rue Charles Magnette, până în Place du 20 Aout, unde, de-a
lungul Quai sur Meuse, se află Universitatea din Liege. Trecem prin Place Cockerill (am întâlnit
numele ăsta şi la Bruxelles), pe lângă cafeneaua Dracula şi clădirea Poştei şi ajungem pe Rue de
la Régence. Iniţial ne făcusem traseul cu trecere peste Meuse, pe pasarela Régence-Saucy, până
la Théâtre de la Place şi biserica St Pholien şi să revenim pe Pont des Arches, dar pentru că ploaia
se înteţise am renunţat la această parte şi am trecut direct prin Marché de la Batte, piaţă de
legume, fructe şi zarzavat, de unde am cumpărat fructe la preţuri ca la noi, de unde până atunci,
în Danemarca, Olanda, ne obişnuisem cu preţuri de două-trei ori mai mari. Şi florile erau mai
ieftine ca în Olanda, chiar am regretat că nu am putut cumpăra unele foarte frumoase, pentru că
nu ar fi rezistat până acasă. E drept, vânzătorii erau în majoritate turci, de unde şi mirosul
specific al kebabului tradiţional. Tot aici, o parte, numită Marché aux puces (cum altfel?), este
destinată antichităţilor (și vechiturilor).Între timp ploaia s-a mai domolit, aşa că ne continuăm
drumul pe strada Leopold până în Place Saint-Lambert, centrul istoric al Liege-ului, în care
altădată se afla catedrala Saint-Lambert, distrusă prin secolul al XVIII-lea. Pe latura de nord a
pieţei se află Palais des Princes-Evêques (Palatul Prinţilor Episcopi), construit în secolul al XVI-
lea. În prezent aici îşi au sediul Palatul de Justiţie şi diferite servicii ale provinciei Liege. Alături se
află fosta biserică Saint-André, veche de peste 300 de ani, în prezent desacralizată şi
transformată în sală de expoziţii. Bineînţeles, aşa cum au făcut şi fraţii lor francezi la Paris, ca şi
ruşii la Sankt-Petersburg, belgienii valoni atei din Liege au dat o utilizare laică a fostei biserici:
dată fiind înălţimea de 36 m, refac aici experienţa pendulului lui Foucault.Tot în această piaţă,
într-un colţ, se află şi primăria oraşului Liege şi în faţa ei, Le Perron, simbolul justiţiei împărţite
de prinţul-episcop al Liège-ului. În faţa monumentului constituit dintr-o coloană pe un soclu şi
având în vârf un con de pin şi o cruce, se ţineau altădată judecăţi şi se promulgau legi.De de
cealaltă parte a pieţei, în dreptul Media Markt, se află fântâna Jakubowska, de dată mult mai
recentă, din 1997. Nu am găsit amănunte cu privire la numele ei.Din piaţă, prin strada Joffre,
ajungem la L'Opéra royal de Wallonie (Opera regală a Valoniei). Ne întoarcem la parcare şi
plecăm mai departe, spre Luxembourg, cu regretul că, datorită timpulului scurt avut la dispoziţie,
dar şi datorită ploii, nu am putut vedea mai multe în Liege. Poate altădată..
Escapadă în Belgia. Du-mă, du-mă, măi tramvai!
În articolele pe care le-am consacrat Bruxelles-ului - vezi impresii; vezi impresii menţionam că
belgienii sunt recunoscuţi ca experţi în mai multe domenii: bere, ciocolată, dantelă, fructe de
mare, cartofi prăjiţi, vafe. Ar trebui, mai mult ca sigur, să adaug la această listă şi diamantele,
despre care însă nu vă pot împărtăşi din experienţa personală. Drept scuză, mă voi prevala de
faptul că la Anvers nu am ajuns...
Scurtă istorie a tramvaiului belgian

53
În 1875 parlamentul belgian a adoptat o lege privind construcţia unei reţele de tramvaie rurale
– Tramways vicinaux sau Buurtspoorwegen care acoperea toată ţara. Acestea funcţionau pe
linii cu ecartament îngust, fiind la început trase de cai, apoi de locomotive cu aburi şi în sfârşit de
locomotive electrice. Multe linii au fost construite paralel cu drumurile iar vagoanele transportau
nu numai pasageri, ci şi mărfuri, în special cherestea şi produse agricole. În 1925 reţeaua non-
electrică ajunsese la 3.940 km, fapt absolut remarcabil având în vedere că Belgia este o ţară
mică, de numai 30.540 kmp. Până după al Doilea Război Mondial reţeaua s-a extins continuu,
ajungând în 1945 la 4.800 km, din care cca. 1.500 pe linii electrificate, însă după 1960
transportul rutier a devenit mai rentabil şi camioanele de marfă şi autobuzele au înlocuit în mare
măsură tramvaiele. În ultimele fotografii pe care le voi ataşa acestui articol puteţi vedea cum
arătau în anii 1910-1935 tramvaiele, ca şi câteva din oraşele pe care le străbăteau (sursa:
http://slideplayer. nl/slide/1904211/).Cu o asemenea tradiţie, nu e deloc surprinzătoare
existenţa unui Muzeu al Transportului Urban în Bruxelles sau a Musée du Tram Vicinal şi a
unei Association pour la Sauvegarde du Vicinal.
De Kusttram
În contextul istoric descris mai-sus, în 1885 a fost inaugurat primul tronson din ceea ce avea să
devină De Kusttram, linia tramvaiului de coastă. Tronsonul făcea legătura dintre Oostende şi
Nieuwpoort şi din el nu s-au păstrat decât câteva porţiuni de mică lungime situate în interiorul
celor două oraşe. Restul lucrărilor au fost finalizate după Primul Război Mondial.Belgia nu are
decât 70 de kilometri de ţărm la Marea Nordului şi traseul actual al Kusttramului măsoară 67 de
kilometri. Este cea mai lungă linie de tramvai din lume. Punctele terminus sunt De Panne, la
graniţa cu Franţa, şi Knokke-Heist, la graniţa cu Olanda. Întreg traseul se parcurge în
aproximativ două ore şi douăzeci de minute.Kusttram traversează 16 oraşe şi are 68 de staţii.
Circulă zilnic între orele 6-24, la intervale de zece minute în perioadele de vară şi de sărbători şi
de 20 de minute în restul anului. Este folosit atât de turişti, cât şi de localnici care fac naveta spre
locurile de muncă. Pentru a vă face o idee, în lunile iulie şi august 2014, circa 3,7 milioane de
pasageri au circulat pe această rută.Vagoanele sunt moderne şi bine întreţinute iar scaunele
comode. Pe panourile electronice este afişată staţia următoare, care este de asemenea anunţată
în franceză şi neerlandeză.
Cum se ajunge pe ţărmul Mării Nordului
Dacă, la fel ca noi, veţi dori să faceţi o excursie de o zi cu plecare din Bruxelles, reţineţi că
localităţile De Panne, Oostende, Blankenberge, Zeebrugge şi Knokke sunt situate pe calea ferată,
aşa încât cea mai rapidă cale de a ajunge la Marea Nordului (şi la Kusttram) este cu trenul până
într-una din ele. Cum în fiecare din aceste oraşe există mai multe staţii de tramvai, e bine să vă
informaţi în prealabil pentru a şti care din ele este cea mai apropiată de gară. Puteţi solicita
informaţii la ghişeul de unde cumpăraţi biletele; personalul este extrem de amabil.Din Bruxelles
puteţi lua trenul din oricare din cele trei gări: Gare du Midi, Gare Centrale şi Gare du Nord. Asta
pentru că trenul trece prin fiecare (în ordinea inversă celei enunţate mai-sus), însă niciuna din
gări nu este punct terminus. Prin urmare, să nu vă aşteptaţi la staţionări mai lungi de 2-3
minute. Toate cele trei gări sunt moderne şi au multe chioşcuri şi magazine, de unde vă puteţi
aproviziona cu o cafea, un suc, o bere sau cu ceva de-ale gurii ca să aveţi ce face pe parcursul
călătoriei, destul de anoste.
Trenurile circulă foarte des (la fiecare 20-30 de minute), aşa încât, după părerea mea, nu merită
să consultaţi orarul. Aveţi totuşi grijă să urmăriţi panotajul electronic de pe peron, unde sunt
afişate numărul trenului, destinaţia finală, componenţa vagoanelor şi gările în care opreşte. Veţi
observa în unele cazuri că după aceste informaţii apare o atenţionare, şi anume că pasagerii care
călătoresc spre litoral trebuie să se îmbarce în anumite vagoane, căci la Bruges acestea sunt
decuplate şi li se ataşează o altă locomotivă.Călătoria din Bruxelles până într-una din localităţile
de pe litoral durează circa o oră şi patruzeci de minute iar peisajul este monoton, Belgia fiind o
ţară de câmpie. Pe parcurs trenul face următoarele opriri: Gent, Aalter, Bruges, după care staţia
sau staţiile de pe litoral. Deci dacă vă cazaţi la Gent sau Bruges, vă veţi afla pe traseul căii ferate
şi veţi putea ajunge uşor şi repede la Marea Nordului.Un sfat: cumpăraţi bilete dus-întors open,
ceea ce vă va ajuta nu numai să economisiţi bani, dar şi să plecaţi şi să vă întoarceţi la ce oră vă
este convenabil. De prisos să adaug că trenurile sunt foarte civilizate şi curate. Există controlori
care trec prin vagoane la fiecare staţie pentru a composta biletele. Oprirea următoare este
anunţată în franceză şi neerlandeză, dar după Bruges ordinea limbilor se inversează.
Itinerarul nostru
54
Bun, acum, după ce v-am făcut capul mare cu atâtea informaţii, o să vă povestesc ce am făcut
noi şi ce concluzii am tras cu privire la Kusttram şi la excursia la Marea Nordului.Am plecat din
Gare Centrale din Bruxelles cu destinaţia Knokke şi cu intenţia de a lua de aici tramvaiul până la
Oostende, după care trenul către Bruges. Un plan destul de ambiţios care nu ne-a „ieşit” prea
bine, în principal din cauza unui inamic natural: ploaia.Aşadar, din Gare Centrale am achiziţionat
două bilete dus-întors open de 15,50 euro fiecare: dus Knokke, întors „région Bruges”. De ce am
ales Knokke şi nu altă localitate de pe litoral n-aş putea să vă spun; pur şi simplu aşa mi-a venit!
Că am făcut o greşeală cu această opţiune aveam să descopăr mai târziu.După o oră şi 35 de
minute şi opriri în gările din Gent, Alater, Bruges (unde vagoanele cu destinaţia Knokke au fost
detaşate), Heist şi Duinbergen, am ajuns la Knokke. Era în jur de ora 11. Imediat la ieşirea din
gară am cotit la stânga şi am dat de linia Kusttramului. La ghişeu o doamnă drăguţă ne-a explicat
că un bilet cu o călătorie costă 3 euro şi unul cu călătorii nelimitate pe o zi – 5 euro. Am mers pe
a doua variantă, căci voiam să coborâm ca să vizităm mai multe localităţi de pe traseu.Nu ne-am
plimbat prin Knokke dar din „goana” tramvaiului am văzut cvartale de blocuri, chestie care nu mi-
a plăcut, dar şi vile somptuoase în stil anglo-olandez, înconjurate de grădini întinse. Am citit că
zona, care cuprinde de fapt cinci mici localităţi, fiind cunoscută sub numele de „Le Zoute” („Het
Zoute” în neerlandeză), este frecventată cu precădere de belgieni cu dare de mână, ceea ce
explică prezenţa numeroaselor cazinouri dar şi preţurile exorbitante din domeniul imobiliarelor,
cele mai mari din ţară, ajungând până la 20.000 de euro metrul pătrat într-un apartament de
bloc! Am trecut pe lângă parcuri, terenuri de golf şi tenis şi am ieşit destul de rapid din oraş.Până
la Blankenberg, Kusttramul circulă între benzile de şosea, cum ar veni „prin mijlocul drumului”. E
o treabă simpatică în sine dar care te împiedică să vezi marea. Tramvaiul traversează mai
întâi Zeebrugge, noul port (artificial) al oraşului Bruges, aşa cum o arată şi denumirea. Bruges a
avut ieşire la mare până în sec. XV, când canalul natural Zwin s-a colmatat. Zeebrugge este
practic un oraş industrial, cu un imens port de mărfuri şi feriboturi care fac legătura cu Felixtowne
şi Kingston-upon-Hull din Anglia.Mult mai interesant mi s-a părut Blankenberg, în care am şi
coborât, cu gândul de a face o plimbare. Tramvaiul trece chiar prin centru. Oraşul are într-adevăr
aer de staţiune la malul mării, cu multe magazine, vile şi hoteluri de 6-8 etaje, dar zugrăvite în
nuanţe oribile de bej şi ocru. Din tramvai am văzut că au şi un acvariu – „Sea Life”. Pe străzi
lume multă, îmbrăcată cu hanorace dar cu şlapi sau papuci de plajă în picioare! Cred că au dat
dovadă de un optimism exagerat, cu speranţa lor că soarele va apărea totuşi în acea zi, căci după
numai cinci minute de plimbare s-a pornit un potop care ne-a tăiat tot cheful, mai ales că în
bagajele noastre (numai de mână) nu intraseră şi hanoracele. Vă jur că mă gândisem foarte
serios să le înghesui cumva în valijoare, dar n-am mai avut loc... Bine măcar că am luat
umbrelele, deşi cu vântul năprasnic de pe ţărm nu ne-au fost de prea mare ajutor!Destul de iritaţi
din cauza vremii, ca şi de faptul că nu apucaserăm să ajungem la plajă, să fotografiem şi să
filmăm nimic în Blankenberg, ne-am întors (cu coada între picioare) la staţia de tramvai şi ne-am
continuat drumul spre Wenduine. Pe stânga vile, pe dreapta hoteluri urâţele, cu balcoane pe
care am văzut atârnând şi câteva prosoape! Or fi având piscine interioare?!!Următoarea
oprire: De Haan, nume care înseamnă „clapon” şi pentru care, oricât am cercetat pe net, nu am
găsit nicio explicaţie. Aici peisajul mi s-a părut mai puţin agresat de construcţii înalte şi lipsite de
personalitate. Pe lângă ele, am văzut şi „cottages” şi mai multe clădiri frumoase stil Belle Époque.
Străzile care duceau spre mare erau pustii. Ploua mărunt şi liniştit, aşa că am sperat să ajungem
până la plajă, dar la un moment dat o rupere de nori ne-a stricat planurile şi (iarăşi) ne-am întors
în staţia de tramvai.Despre De Haan vă mai pot însă spune că cel mai faimos rezident al său a
fost Albert Einstein, care a locuit în vila Savoyarde timp de şase luni în 1933, după fuga din
Germania nazistă, şi că deţine unicul teren de golf cu 18 găuri din Belgia, amenajat în 1903 din
ordinul regelui Leopold II, cel care a ctitorit şi Catedrala Sf. Petru şi Pavel în Oostende. De altfel,
atât Leopold I, primul rege al Belgiei (a domnit între 1831-1865), cât şi fiul său Leopold II (a
domnit între 1865-1909) au încurajat prin apariţiile lor frecvente în localităţile de pe ţărmul Mării
Nordului, şi în special în Oostende, dezvoltarea acestei zone. Urmându-le exemplul, aristocraţii
belgieni şi-au construit în apropierea plajelor vile de vacanţă. Şi astfel vechile sate pescăreşti au
evoluat treptat, ajungând mici oraşe-staţiune, cu hoteluri, restaurante (cu fructe de mare),
berării, magazine, cazinouri, terenuri de golf şi de tenis.
Făcuserăm deja două opriri şi năzuinţa mea fierbinte de a vedea Marea Nordului nu se
îndeplinise. Mai aveam o singură şansă: Oostende, aflat aproximativ la jumătatea traseului
parcurs de Kusttram, şi eram ferm hotărâtă s-o fructific.Oostende este practic singurul oraş în
55
toată puterea cuvântului de pe ţărmul belgian. Are 70.000 de locuitori, o industrie de pescuit
înfloritoare şi este port comercial şi de agrement. A fost proiectul personal al regelui Leopold II,
care a vrut să facă din el una din cele mai şic staţiuni de litoral din Europa. La vremea aceea,
Oostende era prea puţin cunoscut de europeni, cu toate că regina Victoria a Angliei îl vizitase în
1834, şi se ştie că în materie de destinaţii de vacanţă britanicii, şi cu precădere familia lor regală,
sunt cei care dau tonul. La finele secolului XIX Oostende a ajuns să rivalizeze cu Bath, Monaco,
Deauville sau Brighton, fiind un loc plin de „glamour” unde aristocraţia şi noii îmbogăţiţi îşi puteau
cheltui averile la cazinouri fără teama de a da nas în nas cu plebea. La progresul oraşului a
contribuit şi inaugurarea, în 1838, a căii ferate ce face legătura cu capitala Bruxelles iar în 1844 a
liniei de feribot spre Dover.Am lăsat să treacă prima staţie din Oostende, care este gara, şi am
coborât la următoarea, aflată în centru, de unde am ajuns în piaţa mare. Evident, ploua. Am luat-
o la întâmplare spre mare şi am nimerit mai întâi pe un bulevard larg, mărginit de magazine de
firmă cu preţuri pe măsură, apoi pe o străduţă cu prăvălii cu mărfuri diverse, de la pantofi şi
rochii, la saltele şi papuci de plajă. Nu lipseau chioşcurile cu „frites” şi „gaufres”, nici berăriile.Şi
pe urmă s-a dezlănţuit iadul: o furtună atât de puternică încât ne-a răsucit umbrelele şi ne-a
obligat să ne adăpostim într-o berărie cu terasă afară, îngrădită de un cort, unde se putea fuma.
Întâmplător, berăria se afla chiar vizavi de casa memorială a pictorului James Ensor, originar din
Oostende, un exponent important al expresionismului şi suprarealismului, şi dacă n-ar fi fost o zi
de luni şi n-ar fi fost închisă, poate că am fi vizitat-o, măcar pentru a ne adăposti de ploaie. De
altfel, în oraş funcţionează mai multe muzee de artă cu exponate valoroase.Am comandat eu o
cafea, Adrian o bere. Alături, o familie tânără cu un copil în cărucior. Adulţii îşi terminaseră
halbele şi acum îşi hrăneau progenitura. Pânza cortului flutura de ziceai că acuş-acuş o să se
prăbuşească peste noi, vântul răzbătea prin crăpături şi se lăsase frigul – cred că nu erau mai
mult de 12 grade, însă plodul gângurea vesel şi hăpăia tot iar părinţii păreau calmi şi destinşi. Am
intrat cu ei în vorbă (în franceză) şi i-am întrebat dacă locuiesc în Oostende su veniseră în
vacanţă. Mi-au răspuns că sunt turişti, că sunt cazaţi la un hotel şi că sosiseră cu trei zile în
urmă. În fiecare din aceste zile plouase de mama focului şi n-ajunseseră pe plajă. Da, dar
aerosolii! Şi aerul ionizat! Şi totuşi cu copilul ce avuseseră de-l ţineau afară, în frig şi ploaie, în loc
să fi intrat în berărie? Probabil că îl căleau de mic...În fine, la un moment dat ploaia s-a mai
domolit şi am pornit în trap săltat spre faleză, aflată la mai puţin de 50 m distanţă. Şi acolo am
văzut MAREA! Care era surprinzător de liniştită, având în vedere vântul care continua să bată.
Plaja foarte lată, cu nisip fleşcăit şi un loc împrejmuit unde fuseseră înălţate, în mod organizat,
tipic germanic, castele care începuseră să se pleoştească din cauza ploii. Nimeni pe plajă şi – bun
înţeles – nimeni în apă. Am măsurat din ochi distanţa până la mal: erau vreo 60-70 de metri, din
care numai jumătate puteau fi traversaţi pe podeţe de lemn, pentru restul trebuia să înoţi în
noroi. Şi uite aşa s-a dus pe apa sâmbetei visul meu de a-mi băga piciorul (la propriu! la ce vă
gândiţi?) în Marea Nordului.Faleza, pe care am reuşit să ne plimbăm vreun sfert de oră, se
cheamă Albert I-Promenade. De-a lungul său se înşiră clădiri în stiluri arhitectonice dintre cele
mai variate, de la construcţii frumoase stil Belle Époque, la blocuri banale de locuinţe şi zgârie-
nori.Ei bine, treaba cu zgârie-norii mi s-a părut că e prea de tot. De ce Dumnezeu nu le
construiseră mai în interiorul oraşului, nu pe faleză? Impresia generală de staţiune de litoral era
complet stricată de mastodonţii ăia urâţi din aluminiu şi sticlă.Evident că după un sfert de oră de
ploaie liniştită vântul s-a pornit din nou, aşa că n-am ajuns la monumentul închinat oamenilor
mării, de unde citisem că se ia trenuleţul turistic pentru un circuit de circa 45 de minute. Aş fi
vrut să văd catedrala, dar şi Fortul lui Napoleon, sau mai bine zis ceea ce rămăsese din fortăreaţa
ridicată la ordinul împăratului francez în anul 1811, pentru a preîntâmpina un atac din partea
englezilor (care n-a avut loc). Şi aş fi vrut să iau un pic „pulsul” oraşului.Am revenit în staţia
Kusttramului şi în timp ce aşteptam tramvaiul norii s-au spart. A apărut soarele! Şi temperatura a
crescut brusc la peste 20 de grade. M-am zgâriat pe ochi de ciudă, dar cale de întors nu mai
aveam: era trecut de ora 2 după-amiaza şi în programul nostru mai figura şi Bruges. În drum
spre gară am reuşit totuşi să fac o poză cu portul de agrement, situat chiar în faţa clădirii gării.
Măcar atât...
Impresii personale şi concluzii
Plimbarea cu tramvaiul cale de vreo treizeci şi ceva de kilometri a fost o experienţă inedită. M-a
impresionat modul în care belgienii au ştiut să exploateze la maximum, aş zice, bucăţica lor de
litoral. Pe de altă parte, am fost însă şi uşor dezamăgită.Am fost surprinsă de mulţimea de clădiri
foarte înalte, cu aer mai degrabă de business centers decât de hoteluri pe malul mării. Iar vilele
56
frumoase din perioada interbelică se pierdeau parcă printre hotelurile zugrăvite în culori terne,
total nepotrivite.Praful s-a ales şi de dorinţa mea de a vedea marea din tramvai. Din Knokke până
la Oostende între Kusttram şi faleze se intercalează străzi, tramvaiul traversând practic oraşele
prin centrul lor. La întoarcere am vizionat pe Youtube un fimuleţ care prezintă întreg traseul
Kusttramului şi am remarcat că după Oostende în direcţia De Panne acesta circulă, într-adevăr,
pe malul apei. Deci am fost neinspirată în alegerea traseului. Dar informaţia asta vitală pentru
mine, fir-ar să fie, n-am găsit-o pe niciun site, cu toate că m-am documentat destul de
temeinic.Ei bine, pentru mine marea e asociată INVARIABIL cu ideea de vară şi soare, relaxare,
odihnă, concediu, plajă, plimbări. Aţi înţeles, nu-i aşa? Am ocolit întotdeauna marea în extrasezon
de când, în studenţie, am fost la muncă „voluntară” (cules de struguri şi porumb) în Dobrogea, cu
cazare în tabără de şcolari de la Năvodari, chiar pe malul Mării Negre. Am stat acolo toată luna
octombrie şi priveliştea mării, din ce în ce mai întunecată şi învolburată, mi s-a părut atât de
deprimantă, încât m-am jurat să n-o mai revăd decât vara. Şi m-am ţinut de cuvânt.Cum sunt
înnebunită după apă şi înot, „colecţionez” mări. În afara Mării Negre, m-am bălăcit în Marea
Egee, Ionică, Mediterana, Adriatica, Marea Ligurică şi în Oceanele Atlantic şi Pacific (s-a întâmplat
în Singapore, e drept că în urmă cu mulţi, mulţi ani). În Marea Baltică am vârât un deget în 1988,
când am fost într-o excursie organizată în Uniunea Sovietică, şi am sperat să repet figura în
Marea Nordului, dar nu s-a putut...
Kusttramul e un mijloc de deplasare simpatic şi totodată eficient. Despre dragul de el, numai de
bine; vi-l recomand cu căldură. Pentru mine rămâne însă de neînţeles de ce belgienii (şi nu
numai) se încăpăţânează să meargă în vacanţă la mare pe ţărmul lor (o fi din patriotism? oamenii
ăştia nu suferă de reumatism?), atâta timp cât au la îndemână staţiunile din Grecia, Spania sau
Italia, cu aerosoli şi aer puternic ionizat, locuri cu mult mai călduroase şi mai ieftine... Ţineţi cont
că pe ţărmul Mării Nordului temperatura medie în luna august este de 20 de grade în aer şi 16
grade în apa mării! Brr!
Info utile transport Brussels si imprejurimi
Avand in vedere multitudinea de bilete de avion si preturile accesibile, pot spune ca Brussels este
o destinatie de neratat . Asa ca ne-am facut bagajele si am fugit la aeroport cu ghidul turistic in
mana. Pe perioada zborului (aproximativ 3 ore) am studiat si ne-am facut planul de actiune.
Stiam ca vrem sa vedem la pas Brussels si sa dam o fuga pana in Antwerp si Brugge (noi am fi
vrut si Amsterdam, dar in doar 4 zile nu a fost timp suficient).Intrucat gasiti foarte multe impresii
despre oras si obiectivele turistice aici pe site, am decis sa scriu cateva informatii (tips and tricks)
despre transportul in comun din Brussels si imprejurimideoarece mi s-a parut un pic mai greu de
intuit fata de alte orase europene.In primul rand, aeroportul pe care aterizeaza zborurile low-cost
este Charleroi la 70km de Brussels. Exista 3 variante prin care poti ajunge in Brussels: cu taxiul
(varianta scumpa pentru 1-2 persoane, dar convenabila pentru 4 persoane: aproximativ 60 Euro
cursa), cu TEC bus pana la gara din Charleroi+tren (mai complicat avand bagaje, dupa parerea
mea) si direct cu shuttle bus (statia este chiar la iesirea din aeroport, autobuzele vin din 30 in 30
minute, biletele se iau de langa statie - sau de pe internet (ar fi mai ieftin daca se iau din timp) ,
pret 17 Euro 1 way).
Deci, biletul nostru de avion ieftin se transforma intr-unul nu chiar asa ieftin daca iei in
considerare banii pe care ii cheltui in aeroport pentru mancare/bautura (sa zicem 20 Euro dus-
intors) si transportul pana in oras (34 Euro dus-intors).Shuttle bus-urile opresc langa Gare du
Midi - una din cele 3 gari ale orasului. De aici exista trenuri spre mai toate orasele din Belgia dar
si spre alte orase europene: Paris, Amsterdam, Rotterdam, Londra etc.Gara este una foarte mare
si destul de "neprietenoasa", initial a trebuit sa iesim din gara ca sa ajungem la metrou (?) insa
in a doua zi am descoperit ca se poate face transferul prin interior - trebuie sa fii foarte atent la
micutul semn "M" aferent metrouluiTips: puteti urmari semnul cu iesirea Av Fonsny pentru a
ajunge la intrarea de metrou, iar invers pentru a ajunge spre gara: semnul Place Horta .Pentru a
cumpara bilete de metrou (1 calatorie 2,1 Euro, abonament zilnic 7,5 Euro, 10 calatorii 15 Euro)
exista 2 variante: automatele de bilete (la care poti plati doar cu monede sau card !! ) sau
magazinele Kiosk (care sunt destul de prost semnalizate, poti trece pe langa ele foarte
usor).Pentru a ajunge la BRUGGE am luat biletele din gara (acelasi procedeu: de la automate
doar cu monede, casa de bilete fiind aproape de peronul 11). Trenurile sunt din ora in ora,
biletele costa 15,6 Euro adult si 12 Euro pentru young (pana in 26 ani) - pret valabil doar pentru
calatoriile in weekend (vineri seara - duminica). Durata este aproximativ 1 ora. Odata ajunsi in

57
gara din Brugge pentru centru puteti lua autobuzul 12 din fata garii (biletul il platesti la sofer,
pret 3 Euro/dus), autobuzul te lasa chiar la Grand Markt. Pentru intoarcerea la gara poti lua orice
autobuz tot din Grand Markt (doar dupa ora 18) sau de la 300 m statia Stadsschouwburg
(indiferent de ora).Neaparat recomand plimbarea cu barca pe canal : exista 5 statii de unde poti
lua barca, plimbarea este 8 Euro si dureaza aproximativ 30 minute
Pentru ANTWERP biletul este 8,6 Euro (tot pret de weekend), calatoria este tot de aproximativ 1
ora (trenurile sunt mai vechi pe ruta asta, si opresc in mai multe statii). Din gara (care este una
din cele mai frumoase gari pe care am vazut-o eu) poti merge pe jos pana in centru (maxim 1
km). In Anwerp exista si metrou, insa recomand plimbarea pe jos intrucat orasul este mic.Biletele
de tren se pot lua si de pe internet. Ele nu au mentionata ora trenului sau locul in vagon, ci doar
destinatia (astfel fiind foarte flexibile).Mentionez faptul ca pentru aceste destinatii puteti lua
trenul si din celalalte gari (Nord sau Central), noi am optat pentru Midi pentru ca era mai aproape
de hotel ( cel mai bine verificati mersul trenurilor pe site sau direct in gara la avizier).

58