BRUXELLES

Istorie
Bruxelles-ul este un oraș bătrân, cu o existenta de mai bine de 1000 de ani.
Comparativ cu Roma care are mai bine de 2500 de ani, sau cu Parisul de 2000 de
ani, Bruxelles-ul pare chiar tinerel.
Ca orice așezare omenească, și Bruxelles-ul a apărut în apropierea unui rău, Senne.
Zona era una mlăștinoasa si cu multe insulițe si atunci i s-a spus Broekzele, adică,
in flamanda, casa din mlaștina. Pe una dintre aceste insulițe, Saint-Géry, a fost
construită prima biserică a orașului care a fost dedicata lui Saint-Géry, un episcop
de Cambrai din secolul VII. Apoi, in 977-9, ducele Charles de Lorraine a vrut să-
și stabilească aici sediul ducatului său si a construit pe aceasta insula un castel. Era
anul întemeierii orașului Bruxelles.
De atunci si pana in secolul XVIII, istoria sa va fi destul de complicata si prin
moșteniri, casatorii sau cuceriri, Bruxelles-ul va avea diverși stăpâni precum conții
de Leuven, ducii de Brabant, ducii de Burgundia si in final Casa de Habsburg a
Spaniei si apoi Casa de Habsburg a Austriei.
Bruxelles era o cetate pe malul Zenei. Brabantul era împărțit în patru grofate, iar
cetatea era capitala unuia din cele patru. Zena era navigabilă până la cetate. În
secolul al XI-lea Bruxelles era un târg, situându-se pe drumul comercial de la
Bruges la Köln. În secolul al XII-lea, contele de Bruxelles devine duce al
Brabantului. În 1229, Bruxelles a primit drepturi orășenești de la Henric I de
Brabant. Orașul a dobândit și dreptul de a avea conducere proprie, iar industria
țesutului a devenit importantă. Către sfârșitul dominației austriece, s-au stabilit la
Bruxelles mai multe familii din nobilime. Sub regimul francez rolul de centru al
orașului Bruxelles s-a mărit.
La nașterea Belgiei, în 1830, orașul era populat de flamanzii autohtoni, dar și de
valoni, germanofoni, precum și de francofoni de origine pariziană. Sub Leopold al
II-lea al Belgiei orașul a cunoscut o restructurare importantă datorită numeroaselor
clădiri moderne construite pentru administrația națională. În această perioadă s-au
amenajat numeroase parcuri și șoselele importante, iar o serie de noi cartiere
moderne au fost realizate. La sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX
orașul a suferit o intensă presiune de francofonizare ceea ce a dus la apariția unei
majorități francofone în oraș.
Bruxelles s-a făcut încetul cu încetul oraș cosmopolit. În anii 1960-1970 s-au
stabilit la Bruxelles multe familii imigrante în marea lor majoritate din fostele
colonii belgiene precum și din Africa de Nord. În anii 1980-1990,
consmopolitizarea a mers mai departe, datorită întregirilor de familii. Printre altele
un mare val de imigrație a venit din Europa Centrală.
În 2000, Bruxelles a fost declarat capitală culturală europeană.

Obiective turistice

Primăria.
 Parada Zinneke, specifică orașului.

 Piața Mare din Bruxelles (franceză Grand Place, neerlandeză Grote Markt),
 Statuia Manneken Pis,
 Atomium este un monument renumit al atomului de fier, mărit de 150 de
miliarde de ori. A fost construit cu prilejul Expoziției Mondiale din 1958.
 Teatrul Regal al Monedei. Aici s-a proclamat independența Belgiei în 1830.
 Parcul Jubileului (franceză Parc du Cinquantenaire, neerlandeză Jubelpark)
, cuprinzând halele, muzeele, parcul propriu-zis și arcul de triumf; construit
cu prilejul sărbătorii de cincizeci de ani de la independența Belgiei.
 Catedrala Sfântul Mihail și Sfânta Gudura.
 Basilica de la Koekelberg, a 5-a din lume ca mărime.
 Cartierul Marolles, cartier popular în Bruxelles, unde se află renumitul
talcioc din Bruxelles. Cartierul și-a făcut renumele datorită Palatului
Justiției.
 Cartierul le Sablon sau de Zavel, cartierul anticarilor.
 Bruparck (prescurtare de la «Parcul Bruxelles»): aici a avut loc Expo-ul din
1958; astăzi sit de distracții: parcul Mini-Europa, Atomium, restaurante,
cinematografe, complexul de produse bio, planetarium.
 Parcul din Laeken: domeniu de 160 ha, cu Palatul din Laeken (reședința
regală belgiană), Cripta regală , serele regale, turnul japonez și pavilionul
chinezesc.
 Statuia Europe ( Unity in Peace)[2] Arhivat în 23 august 2011, la Wayback
Machine.