Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2022 – BERLIN
(https://blogulmeudecalator.ro/ce-poti-face-in-berlin-in-3-zile/)
upranumit si capitala pietelor de Craciun, Berlinul se mandreste anual cu o mare
varietate de targuri, unde artistii, muzicienii, artizanii si bijutierii atrag turistii intr-o
superba atmosfera festiva.
Piata Gendarmenmarkt
Presupusa a fi una dintre cele mai frumoase piete din Europa, Gendarmenmarkt este cu
siguranta una dintre cele mai impresionante piete din Berlin, creata cu scopul unei piete
in secolul XVII. In timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, majoritatea cladirilor au fost
distruse, dar de atunci multe s-au intors la fosta glorie. Piata este dominata de frumoasa
Konzerthaus (casa de concerte), care gazduieste Orchestra Simfonica din Berlin,
precum si de bisericile Deutscher Domn si Franzosischer Domn, cele doua catedrale
identice germana si franceza. Gendarmenmarkt este de asemenea gazda si pentru cel
mai bun stand de Craciun din Berlin si pentru numeroase concerte. In jurul pietei se
gasesc multe cafenele si restaurante.
Potsdamer Platz
Potsdamer Platz (Piața Potsdam) din Berlin este un nod de transport în
zona Tiergarten în cartierul Mitte între centrul istoric în Est și noua zonă din Vest.
Piata e renumită pentru arhitectura futuristă și pentru centrul Sony, locul în care poți
merge la film, poți sta la o cafea sau poți vizita Muzeul Filmului. Anual aici are loc
Festivalul Internațional de film, prilej cu care se decernează ”Ursul de Aur”.
Taiata in doua de zidul Berlinului , Piata Postdamer Platz din Berlin a fost inaintea celui
de - Al Doilea Razboi Mondial un loc de întâlnire pentru cercurile politice, culturale și
sociale ale Berlinului, constituind centrul Berlinului antebelic. Ptivind cladirile din otel,
sticla si beton care se inainta acum in Piata Postdamer, turistului ii vine greu sa creada
ca aceasta piata a fost nu demult o parte din “tara nimanui”, un spatiu traversat de
groaznicul zid al Berlinului. O linie rosie care este trasata pe starzile care serpuiesc la
est aminteste de granita care separa Berlinul de Est de Berlinul de Vest. Pe spatiul in
care se gaseau sectoarele controlate de militarii rusi si de cei americani, se inalta acum
sediile unor mari companii. Piata este dominata de doua constructii inalte tip turn.
Acestea constituie doar o parte a filialei specializata in productia de software a
concernului Daimkr-Chrysler. Sediul acesta a fost proiectat de faimsoul architect Penzo
Piano.
Structura actuală se situează printre cele mai marcante locuri ale orașului și este
vizitată de numeroși turiști.
In anii 1920 si 30, Piata Potsdamer (germana: Potsdamerplatz) a fost cea mai
aglomerata si una dintre cele mai pline de viata piete din Europa. Era un centru
important al transportului public si o zona de divertisment. In zona se gaseau foarte
multe baruri, cafenele si cinematografe.
Viata tumultoasa din Potsdamerplatz a fost brusc curmata in1943 cand a devenit ruina
in urma unui bombardament al aliatilor. Dupa razboi, piata situata intre sectoarele
american, britanic si rus a devenit taramul nimanui. Orice ruina ce mai ramasese in
picioare a fost daramata odata cu construirea Zidului Berlinului in 1961.
Dupa caderea zidului Berlinului s-a decis reconstruirea intregii zone cu o suprafata de
480.000 de metri patrati. Constructia a inceput in 1994 si pentru multi ani Potsdamer
Platz a fost cel mai mare santier din Europa. Piata impreuna cu cateva strazi din jurul
sau au fost reconditionate sub supravegherea arhitectilor Wilmer si Sattler. Proiectul a
inclus constructia mai multor turnuri, cladiri rezidentiale si a unor centre de recreere si
shopping.
Prima cladire finalizata a fost Turnul Debis, proiectat de Renzo Piano. Alta cladire care
capteaza privirea turistilor este Sony Center, un complex proiectat de Helmut Jahn si
care are si un cinematograf Imax si un turn de birouri. Langa se gaseste cladirea din
caramida maro, Kohlhol, care are o platforma de observatie la o inaltime de 93 de metri.
Noua statie de metrou, centrul de shopping si centrul de recreere au adus din nou viata
in Potsdamer Platz. Este inca mai mult o atractie tursitica decat o piata in adevaratul
sens al cuvantului dar odata cu construirea tot mai multor cladiri rezidentiale in zona
piata revine la statutul pe care-l avea inainte de a fi distrusa – una dintre cele mai pline
viata piete din Germania.
Tiergarten
Cartierul central Tiergarten este renumit pentru parcul imens cu același nume, care
adăpostește grădina zoologică din Berlin, Coloana Victoriei cu statuia cu aripi și
vibranta Café am Neuen See de pe malul lacului. Spre sud, galeriile și magazinele de
designer din jurul Potsdamer Strasse atrag iubitorii de artă și vizitatorii experimentați.
Lângă Alexandre Platz, Kulturforum include mai multe muzee de stat și sala de
concerte Berliner Philarmonie.
Alexanderplatz
Alexanderplatz este cea mai mare piață publică din Berlin și cel mai important nod
feroviar. E ca un punt 0 al orașului din care poți ajunge în multe alte locuri: Primăria,
Turnul Televiziunii, Nikolaiviertel, etc.
E un loc plin de viață cu multe cafenele și restaurante. Cu muzicanți sau animatori
stradali care vor cu orice preț să aibă parte de atenția și buzunarul tău.
Berliner Rathaus
Aceasta este Primaria Berlinului sau Rotes Rathaus, (Primaria Rosie), cum este
cunoscuta printre localnici datorita caramizilor din care este construita, este de
asemenea si sediul Senatului berlinez. Construita intre 1861-1869 in stil neo-
renascentist cu un turn de 74 metri. Distrusa si ea destul de mult in timpul razboiului, a
fost renovata ulterior, iar in 1991, dupa unificarea Berlinului, a redevenit sediul
administrativ.
Este situata pe marele bulevard Karl Liebknecht. Cladirea este resedinta primarului
general si a senatului din Berlin. Primaria a fost construita dupa mijlocul sec. 19 si
imbraca stilul neo-renascentist.
Unter den Linden
Unter den Linden (tradus “pe sub tei”) este un bulevard din cartierul central Mitte din
Berlin, capitala Germaniei. Mergând de la Palatul Orașului (Schlossplatz) până la
Poarta Brandenburg, este numit după teii care mărginesc mall-ul pietonal cu iarbă de pe
mediană și cele două drumuri largi. Maretul boulevard a inceput sub forma unei poteci
de calorie care pe care familia regala o folosea pentru a ajuge de la palat la domeniul
de vanatoare in present.
Poarta Brandenburg
Carul victoriei tras de patru cai ce se gaseste pe Poarta Brandenburg a fost facut in
1793 de Johann Gottfried Schadow. Carul din bronz este condus de zeita pacii. Initial
Poarta Brandenburg a fost un simbol al pacii. In 1806, in timpul ocupatiei franceze,
Napoleon a ordonat ca acel car de lupta sa fie dus la Paris. Dupa batalia de la
Waterloo, carul a fost adus inapoi la Berlin, intr-un cadru triumfal, devenind un simbol al
victoriei. Tot atunci, piata din apropierea portii a fost numita Pariser Platz iar statuia
carului de lupta se numeste astazi Victoria, dupa zeita romana cu acelasi nume.
Dupa construirea zidului Berlinului, in anul 1961, piata din apropierea Portii
Brandenburg, Pariser Platz a devenit un loc dezolant. Poarta simboliza divizarea
Germaniei. La caderea Zidului in 1989, oamenii s-au strans langa Poarta Brandenburg
ce fusese redeschisa pentru a se bucura de reunificarea Berlinului si a Germaniei.
Monumentul a fost iarasi renovat in 2001 si redeschis pe 3 octombrie 2002.
Poarta Brandenburg, care pana la al doilea razboi mondial a avut tot timpul sa devina
un simbol al militarismului prusac, a fost grav avariata in timpul razboiului. Dupa aceea
si dupa divizarea Berlinului, Poarta Brandenburg s-a gasit chiar pe granita dintre
Berlinul de Est si cel de Vest, chiar in Sectorul rusesc. In 1958 poarta a fost restaurata
de Berlinul de Est in timp ce Berlinul de Vest a finantat reconstructia statuii Victoria.
Reichstag
Clădirea parlamentului german numită Reichstag este situată în centrul Berlinului în
cartierul Berlin-Tiergarten. Tot Reichstag s-a numit și parlamentul german din timpul
Imperiului German. Aici a avut loc prima adunare parlamentară din țările germane.
După reunificarea Germaniei în 1989 clădirea Reichstag este din nou sediul
parlamentul Germaniei, numit Bundestag. Între 1994 și 1999 clădirea a fost renovată și
modernizată, ca să satisfacă noile cerințe. Mulțumită arhitectului Norman Foster,
clădirea a primit o nouă cupolă de sticlă
Palatul Charlottenburg
Zidul Berlinului
După apariția celor două Germanii, cea federală, zisă de vest, și cea democrată, zisă
de est, peste două milioane de germani din zona comunistă au plecat spre Occident.
Acest exod masiv din anii 1949-1961 (cu până la 1000 de refugiați zilnic, apogeu atins
în vara lui 1961) i-a făcut pe comuniști să caute o soluție pentru prevenirea depopulării
statului. Soluția? Ridicarea unui zid în mijlocul capitalei germane, pe unde plecau cei
mai mulți dintre refugiați. În dimineața zilei de 13 august 1961, locuitorii din Berlin s-au
trezit în orașul lor apăruse un șantier:autoritățile comuniste începuseră să instaleze un
gard de sârmă ghimpată între partea de Est și cea de Vest a orașului. Zidul de beton a
fost construit în următoarele luni.
Zidul Berlinului a căzut... din greșeală
În noaptea de 9 noiembrie 1989, la o conferință de presă, Günter Schabowski, membru
al Politburo, a anunțat că restricțiile privind vizele de călătorie vor fi eliminate. Era o
încercare de a calma spiritele agitate, în condițiile în care se prefigura deja căderea
regimurilor comuniste (precedentul fusese deja stabilit prin schimbările politice din
Polonia și Ungaria). Întrebat din ce moment va intra în vigoare această măsură, el a
răspuns:„Imediat, fără întârziere.” De fapt, autoritățile comuniste nu aveau nicio intenție
să ridice imediat acele restricții. Planul era de a anunța măsura în ziua următoare, iar în
realitate, procedeul de aplicare pentru viză rămânea oricum îndelungat și complicat.
Răspunsul lui Shabowski s-a răspândit însă repede, iar în curând mii de oameni, de-o
parte și de alta a zidului, s-au adunat în apropierea punctelor de trecere a frontierei.
Harald Jäger, ofițer de gardă la punctul de frontieră din Bornholmer Strasse, s-a trezit în
fața unui număr mare de oameni care doreau să treacă granița. În lipsa unor instrucțiuni
clare, a luat decizia de a ridica bariera și de a-i lăsa pe oameni să treacă.
Au existat de fapt două ziduri
Bariera care separa Berlinul de Vest de cel de Est consta din două ziduri de beton, între
care se afla o așa-zisă „zonă a morții” de aproximativ 150m păzită de soldați înarmați cu
mitraliere. Zidul Berlinului a început ca un gard de sârmă ghimpată, transformat până în
1975 într-un sistem complex de baricade și capcane, cu 155 km de zid, 127.5 km de
gard electric, 302 turnuri de pază, 20 de buncăre și 11.000 de soldați însărcinați cu
păzirea lui.
Potrivit estimărilor oficiale, 138 de persoane au murit împușcate sau au suferit
accidente fatale în încercarea de a trece zidul. Prima persoană care a murit din cauza
zidului a fost Ida Siekmann:în ziua de 22 august 1961, ea a încercat să sară de la
geamul balconului ei care dădea spre o stradă aflată, teoretic, în zona Berlinului de
Vest.
Bariera dintre cele două zone ale orașului nu i-a descurajat pe germani. Mii de oameni
au încercat să treacă zidul și au conceput metode care mai de care mai inventive. Spre
exemplu, acrobatul Horst Klein s-a folosit de un cablu electric vechi, care nu mai era în
uz, și a mers pe el, la o înălțime considerabilă, până ce a trecut oficial granița. Pe
măsură ce măsurile de securitate din jurul zidului s-au intensificat, și oamenii au devenit
mai inventivi:au apărut mașinile cu compartimente secrete, tunelurile sau documentele
false.
Demolarea oficială a zidului a început pe 13 iunie 1990
Data oficială a căderii Zidului este 9 noiembrie 1989, însă demolarea lui nu a început
decât în iunie 1990. În acele șapte luni, controlul la graniță încă exista, dar nu mai era la
fel de strict ca înainte. Toate punctele de trecere a frontierei au fost desființate la 1 iulie
1990, iar în luna octombrie a aceluiași an, Germania a redevenit o singură țară.
Partea de vest a Zidului era acoperită de graffitti-uri, spre deosebire de cealaltă,
care a rămas mereu gri.
Acest fapt se explică prin prezența forțelor armate din partea est-germană a Zidului,
care nu permiteau nimănui să se apropie de el.
Autoritățile est-germane au susținut că zidul era menit să-i protejeze pe cetățeni de
fasciștii occidentali și de spioni. La câteva săptămâni după ridicarea zidului, Walter
Ulbricht declara că s-au sigilat fisurile prin care puteau pătrunde cei mai răi inamici ai
poporului german. Willy Brandt, în schimb, la acel moment primar al Berlinului de Vest
(și viitor cancelar al Germaniei), a spus despre noua graniță că este un Zid al Rușinii.
Berlin este un oraș global al culturii, politicii, mediei și științei. Economia sa are la bază
firme de înaltă tehnologie și sfera serviciilor. Orașul are o gamă diversă de industrii
creative, facilități pentru cercetare, corporații media și locuri pentru convenții. Berlin
servește ca punct continental pentru transportul aerian și feroviar și are o rețea foarte
complexă de transport public. Metropola este o destinație turistică popular. Berlin
servește ca punct continental pentru transportul aerian și feroviar și are o rețea foarte
complexă de transport public. Metropola este o destinație turistică populară