UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE
SPECIALIZAREA GEOGRAFIA TURISMULUI

LUCRARE DE LICENŢĂ

COORDONATOR ŞTINŢIFIC ABSOLVENT

TEODORESCU CAMELIA UNGUREANU ION MARIAN

BUCUREŞTI
2016
 PERCEPŢIA REZIDENŢILOR DIN ARIA
GEOGRAFICĂ OCNELE MARI-OCNIŢA CU
PRIVIRE LA DEZVOLTAREA SERVICIILOR
ŞI TURISMULUI BALNEAR LOCAL

COORDONATOR ŞTINŢIFIC ABSOLVENT

TEODORESCU CAMELIA UNGUREANU ION MARIAN

BUCUREŞTI
2016
TEMA LUCRĂRII
 PERCEPŢIA REZIDENŢILOR DIN ARIA GEOGRAFICĂ OCNELE MARI-OCNIŢA CU
PRIVIRE LA DEZVOLTAREA SERVICIILOR ŞI TURISMULUI BALNEAR LOCAL

CUPRINS

 CUPRINS.............................................................................................................. 1

 CAPITOLUL I :LOCALIZAREA……………………………………………... 2

 CAPITOLUL II :STRUCTURA SOCIO-DEMOGRAFICĂ

1.1 Evoluţia numerică……………………………………………………….... 15

1.2 Structura pe grupe de vârstă şi sex……………………………………....... 16

1.3 Structura socio-economică……………………………………………....... 17

 CAPITOLUL III :IMPORTANŢA ZĂCĂMINTELOR DE SARE PENTRU

DEZVOLTAREA LOCALĂ A ORAŞULUI OCNELE MARI

1.1 Începuturile exploatării de sare în Ocnele Mari………………..………..... 19

1.2 Efectul actual al zăcămintelor de sare asupra dezvoltări turismului…….... 31

  CAPITOLUL IV :STRUCTURI DE CAZARE ŞI BAZĂ DE AGREMENT.. 37

 CAPITOLUL V :PROGRAME DE DEZVOLTARE A ORAŞULUI

OCNELE MARI……………………………………………………………… 48

 BIBILIOGRAFIE…………………………………………………………….. 60

 CAPITOLUL I :LOCALIZAREA

Ocnele Mari este un oraş în judeţul Vâlcea, România. Are o populaţie de 3.309 locuitori.Este una
din cele mai vechi aşezări umane din această zonă a Olteniei, datorită şi importantului zăcământ de
sare.
Fig.1 Harta României localizare Judeţul Vâlcea (Ocnele Mari)

2
Fig.2 Harta Judeţului Vâlcea (Localizare Ocnele Mari)

3
 Fig.3 Harta Ocnele Mari

Zăcământul de sare gemă de la Ocnele Mări a fost exploatat intensiv, prin metoda dizolvării cinetice,
încă din anul 1959, prin zece sonde (Câmpul I), apoi din anul 1966, prin încă cincisprezece sonde (Câmpul
ÎI).

Oraşul este aşezat în partea central-sudică a României, în zona Subcarpaţilor Vâlcii, de-alungul văii
Pârâului Sărat.În Ocnele Mari se poate ajunge folosind drumul DN 67 (strada Copăcelu a municipiului
Râmnicu Vâlcea) şi strada Alexandru Ioan Cuza a oraşului care se intersectează cu aceasta. Aşezarea se
află într-o depresiune, la o altitudine de circa 320 m, fiind străjuită de dealuri cu o altitudine între 400 şi
600 m.

4
 Sub aceste dealuri se află un masiv de sare de circa 600 m grosime, care constituie principala resursă
naturală a locului şi care fost exploatată din cele mai vechi timpuri, dând dealtfel şi numele localităţii
("ocnă" înseamnă "mină de sare").

Salina de la Ocnele Mari este cea mai mare din ţară, are o suprafaţă de peste 20.000 de metri pătraţi, iar
lungimea galeriilor depăşeşte 13.000 de metri[3]. Exploatarea sării s-a făcut şi se mai face prin extracţie de
bulgări (mâgle) din salină (mină de sare cunoscută şi sub denumirea de ocnă de sare). De la jumătatea
anilor 1950, datorită apariţiei Uzinei de Sodă Govora, s-a trecut şi la exploatarea sării prin soluţie saturată
cu ajutorul sondelor.

Acest ultim sistem a dus în ultimii ani la prăbuşirea unor caverne subterane create prin exploatare sării
în soluţie saturată (saramură) pe o suprafaţă de circa 50 ha, producând probleme de natură ecologică şi mai
ales socială.O altă mare bogăţie naturală a locului este şi tuful calcaros ("malul" cum îl numesc localnicii),
exploatat şi acesta pentru diferite produse industriale.

Această localitate este aşezată « pe un munte de sare », în regiunea subcarpatică a Olteniei pe dreapta
Oltului este străbătută de Pârâul Sărat iar teritoriul acestei localităţi se aseamănă cu o « căldare ». Oraşul
este aşezat în partea central-sudică a României, în zona Subcarpatilor Vâlcii, de-alungul văii Părului Sărat.
Exploatarea sării s-a făcut şi se mai face prin extracţie de
bulgari (mâgle) din salina (mina de sare cunoscută şi sub
denumirea de ocnă de sare). De la jumătatea anilor 1950,
datorită apariţiei Uzinei de Soda Govora, s-a trecut şi la
exploatarea sării prin soluţie saturată cu ajutorul sondelor.

Ocnele Mari, cunoscut încă din neolitic şi menţionat

documentar ca oraş în anul 1402, redeclarat oraş în anul
1960[4], după ce în anul 1948 fusese transformat în comună, are
în componenţa sa localităţile: Buda, Cosota, Făcăi, Gura
Suhaşului (include Ocnele Mari - centru) Luncă, Ocniţa,
Slătioarele şi Teica. Până în anul 1956, tot de Ocnele Mari
aparţineau şi localităţile Copăcel, Râureni şi Stolniceni.
Fig.4 Stema Oraşului

5
 Vechile denumiri de acces numite "Drumul Sării" aveau direcţiile: Ocnele Mari - Râureni - Drăgăşani -
Vidin, Ocnele Mari - Horezu - Severin,Ocnele Mari - Râmnicu Vâlcea.Datorită apelelor clorosodice şi
iodurate, secondate de nămolul sapropelic (formate deasupra masivului) ce reprezintă o sursă de sănătate
prin proprietăţile lor terapeutice, pe la 1812, s-au deschis primele stabilimente de tratament folosind apa
sărată dintr-o fostă gură de ocnă Baltă Roşie adâncă de 120 m.

Istoric
Oraşul este locuit încă din epoca de piatră. Între dealurile care îl înconjoară, pe Valea Bradului, au fost
găsite urme a unei aşezări din epoca neolitică: unelte din piatră ca topoare, vârfuri de lance, cuţite sau vase
confecţionate din lut ars.Pe la începutul anilor 1960, un profesor din localitate, Gheorghe Moşteanu,
descoperă întâmplător, într-o grădină a sa din punctul Cosota, nişte vase din lut ars, diferite de cele din
Valea Bradului, aflată peste deal. Anunţă secţia muzeului raional Vâlcea, şi se constată acolo un mare
depozit arheologic. Venit de la Facultate de Istorie a Universităţii Bucureşti, profesorul Dumitru Berciu,
decide deschiderea unui şantier arheologic şi este suprins să constate descoperirea unei cetăţi dacice vechi
de peste 2000 de ani, denumită cetatea Buridava (în traducere cetatea burilor), menţionată de istoricul grec
Pto1lemeu în scrierile sale.

În zona cetăţii Buridavei a fost descoperită o necropolă unde s-au găsit diferite obiecte cu valoare
arheologică precum: ulcioare, ceşti şi blide din lut ars şi un mare depozit subteran de cereale, construit în
tuful calcaros al dealului. Lângă aceste vestigii se află o fântână, despre care se spune, într-o legendă
locală, că ar fi fost construită încă din timpuri îndepărtate şi că prin conductele din olane arse de lut, s-ar fi
alimentat aşezările din aval. Legenda a fost în mare parte confirmată, deoarece s-au găsit o serie de
canalizări din olane de lut ars, şi chiar la peste 200 m există o ieşire de unde curge apa din fântână. Însăşi
fântâna are o construcţie specială, prezentându-se de fapt ca un bazin colector subteran, destul de mare,
care are o deschidere îngustă pentru a putea fi luată apa cu o ciutură cu cumpănă. Însă descoperirea cea mai
importantă o reprezintă o ceramică cu inscripţia "BUR", care ar putea avea legătură cu numele Buridava
sau chiar cu Burebista. Aceste ape în combinaţie cu nămolul sapropelic tratează reumatismul ,afecţiunile
ginecologice şi afecţiuni ale sistemului osos la copii. În prezent, staţiunea continuă să funcţionează în
sezonul călduros.

Sursă: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ocnele_Mari

De asemenea, pe un ciob de vas de pământ s-au găsit scrijelite inscripţiile "REB" şi "MARK", acestea
ducându-ne cu gândul la geto-daci.Dar importantă pare ar fi inscripţia pe o vază de lut, Basileo Thamarcos
Epoiei, care s-a dovedit a fi un rege local contemporan cu împăratul roman Octavian Augustus.
 Volker Wollmann în monografia sa
asupra mineritului subliniază prezenţa în
imediata apropiere a zăcămintelor de sare, de
fiecare dată, a unei fortificaţii romane. Lângă
exploatările de sare de la Ocnele Mari s-a aflat
Buridava romană. În epoca romană modul de
exploatare a sării a avut un caracter sezonier
(din primăvară, până înspre toamnă), implicând
însă asigurarea nevoilor generale ale statului pe
durata unui întreg an calendaristic.

Fig.5 Vestigi Arheologice descoperite la Ocnele

Mari

Prin sarea să, Dacia era cel puţin tot atât de

importantă imperiului roman, cât pentru resursele ei de aur.

Atestarea documentară şi evoluţia în evul mediu

Mircea cel Bătrân, cel care numeşte localitatea "târg".Localitatea este atestată printr-un document
redactat între anii 1408 şi 1418, semnat de Mircea cel Bătrân, în care aşezarea este numită "târg", şi
întăreşte dania lui Anghel de la Ocnǎ „casa lui sau locuri sau vii, avere moartă sau vie sau orice de la mic
până la mare să fie stareţului chir Sofronie de la mănăstirea Cozia”.De fapt până în jurul anului 1450,
mănăstirea Cozia a fost proprietara unei guri de ocnă, fiind cea care exploata şi vindea sarea, ca urmare a
unui hristov al domnitorului Mircea cel Bătrân.

De asemenea, numeroase hrisoave, purtând

pecetea domnitorilor, consemnează numele târgului
numit de obicei "Ocna Mare": Vlad Călugărul,
Radu cel Mare, Vintilă Voievod, Radu Paisie,
Simion Movilă, Radu Şerban şi Radu Mihnea.
Sarea aducea venituri importante în visteria
domniei şi astfel devenea un element esenţial în
economia statului. Sarea a reprezentat monopolul
domniei, domnitorul fiind stăpân al zăcământului, iar terenul proprietate privată a unui locuitor, acesta
putând chiar să-l vândă. Totodată se stabileşte cu certitudine, cu ocazia cercetărilor din Cosota, că
exploatarea zăcământului de sare se face din perioade foarte înaintate, încă de mii de ani. Numeroasele
lacuri sărate (care în legendele locului sunt vechi guri de ocne) reprezintă o dovadă în acest sens. Conform
documentelor din timpul lui Mircea cel Bătrân, valorificarea resurselor naturale se realiza cu ţiganii robi
(ţiganii erau singurii robi din Ţara Românească), denumiţi ciocănaşi.

După deposedarea mănăstirii Cozia de ocne, robii au devenit liberi, fiind asimilaţi de localnici. În zona
ţigăniei Ocnelor, la (1491 - 1492), s-a ridicat o cruce de piatră care constituie unul dintre monumentele
epigrafice vechi din judeţului Vâlcea, lângă fântâna lui Bozdoc. Documentele din secolul al XVI-lea , arată
că târgul purta denumirea de "Ocne" sau "Ocna de la Râmnic", după aceea cu numele de "Ocnele Mari" sau
"Vel Ocnă", spre a se deosebi de "Ocnă Mică" de lângă Târgovişte. Prima menţiune a conducătorilor
oraşului, judeţul şi cei 12 pârgari de la Ocna Mare, datează din 26 august 1612, când îi întâlnim depunând
mărturie pentru pricina unor "rumâni".

Fig.6 Domnitorul Mircea cel Bătrân

În Ocnele Mari, în secolul al XVI-lea se afla o biserică domnească, ai cărei preoţi, precum şi casele lor,
erau scutiţi de dări şi de obligaţii faţă de cămăraşii de la Ocnă.

Sursă: Corneliu Tamaş, Istoria Ocnelor Mari,editura Conphys-Rm.Vâlcea,1995,pag.5

Acest lăcaş de cult nu a supravieţuit, surpându-se înainte de 1676; biserica ridicată apoi pe acest loc,
cu hramul Sfântul Gheorghe, considerată şi ea domnească, datează din 1676-1677. La Ocna s-a ridicat
Mănăstirea Sfântul Ioan Zlataust (numită şi Mănăstirea Titireciu), care este menţionată prima dată în 1597,
când primeşte ca dar moaşte. În Ocnele Mari se aflau mai multe fântâni, una numită "Fântâna Domnească",
pusă de tradiţie pe seama lui Negru Vodă, şi alta ridicată de Dobromir, mare ban de Craiova, din porunca
lui Alexandru II Mircea. În 1568-1577, soţia lui Alexandru vodă, Doamna Ecaterina Salvaresso, a ridicat
lângă Ocna Mare Mănăstirea Slătioarele, căreia Mihnea Turcitul îi întărea la 1 septembrie 1579 o parte de
sat. În toamna anului 1964, s-a creat ultimul lac sărat deasupra prăbuşirii exploatării subterane din cartierul
Ocniţa. Până în 1936, la această exploatare au lucrat şi puşcăriaşi din peniteciarul de lângă salină.Ultima
prăbuşire sa petrecut în 11 septembrie 2004 la exploatarea de pe dealul Teica (exploatare prin sonde)
producând un dezastru ecologic şi social.
 Au fost strămutate peste 100 de gospodării afectate de apă sărată ieşită din pământ şi prăbuşirea
terenului.În timpul eclipsei de soare din 1999, localitatea s-a aflat în punctul de durată maximă al
fenomenului.

 Centrul de detenţie (Ocnele Mari)

Penitenciarul de la Ocnele Mari, dispărut odată cu
surparea salinei, a reprezentat până în anul 1948 unul
dintre centrele în care, alături de deţinuţi de drept
comun, au fost încarceraţi şi membri ai Partidului
Comunist din România, printre care şi Gheorghe
Gheorghiu-Dej. După instaurarea regimului
comunist, penitenticiarul a devenit unul dintre cele
mai importante lagăre de concentrare a luptătorilor
din Mişcarea Naţională de Rezistenţă Anticomunistă.

Fig.7 Penitenciarul Ocnele Mari

Unul dintre cele mai semnificative figuri

intelectuale încarcerate la Ocnele Mări a fost şi gânditorul Petre Ţuţea. De numele acestuia se leagă unul
dintre puţinele evenimente fericite din istoria puşcăriei, şi anume încetarea procesului de reeducare, ca
urmare a protestului înaintat de Ţuţea directorului penitenciarului, prin care ameninţa cu sinuciderea în
masă a tuturor deţinuţilor politici. Evenimentul se petrecea prin anul 1958, când conducerea de stat a luat
hotărârea de a înfiinţa un centru de reeducare pentru minori (cunoscut ca şcoală de corecţie), dar scopul
fiind acoperirea detenţiei politice care exista în continuare însă sub denumirea de "drept comun".

Nimeni din localitate nu îndrăznea să spună ce se petrece acolo şi nimeni nu "vedea" căruţa puşcăriei
care ducea morţii la cimitir.La Ocnele Mari au fost exterminaţi prin împuşcare o serie de figuri însemnate
ale intelectualităţii româneşti şi oameni simpli, legaţi de idealul luptei anticomuniste, îngropaţi ca anonimi
în cimitirul Bozeasca. Penitenciarul rămâne în istoria României drept unul dintre cele mai dure centre de
detenţie, unde condiţiile insuportabile contribuiau decisiv la distrugerea psihică şi fizică a deţinutului.

Ocnele Mari - gustul sării, gustul istoriei

 Masivul de sare de la Ocnele Mari face parte din lanţul de depozite salifere formate la limita dintre
miocen şi pliocen, care punctează întreaga regiune subcarpatică a ţării noastre. Salinele din această regiune
au fost cele mai importante din sud-vestul României, fiind prezentate în mai toate documentele mai
importante privitoare la economia Ţării Româneşti, în special din secolul al XVIII-lea încoace.

Exploatarea sării la Ocnele Mari s-a făcut din cele mai vechi timpuri, edificatoare fiind descoperirea în
această zonă a unui număr însemnat de topoare, ciocane de minerit - aparţinătoare culturilor epocii
neolitice, bronzului şi primei vârste a fierului.Dacii crează de-a lungul Pârâului Sărat un întreg sistem de
aşezări şi fortificaţii, al cărui punct nodal pare să fie o importantă aşezare de la Ocnele Mari - Costa, ai
cărei locuitori, probabil, că se ocupau cu exploatarea şi comercializarea sării. Trebuie remarcat că sarea de
la Ocnele Mari nu conţine gaze şi, deci, exploatarea s-a putut face fără pericole iminente. Cucerirea
romana, al cărei front cuprindea şi Valea Oltului are ca obiectiv principal ocuparea acestei aglomerări de
aşezări şi fortificaţii, a căror existenţă încetează în 105-106.

10

Românii au construit chiar la Ocnele Mari o aşezare şi un castru, având ca imediate scopuri exploatarea
şi apărarea zăcămintelor de sare de aici. Apare, tot datorită acestor cauze, şi un punct de contact în legătură
cu imediata apropiere a zăcămintelor de sare, dar pe drumul ce urmărea cursul Actului, marea aşezare şi
castrul de la Buridava - Stolnicei, al cărui rol va fi mare în comerţul cu sare.
 Fig.8 Salina Ocnele Mari (Exploatare de sare)

11

În secolul al XlX-lea, se sapă doua guri la 400 metri de cea amintita mai sus. Din aceste guri alipite şi
despărţite cu un gard de nuiele s-a extras sarea 15 ani, după care din cauza terenului, acestea se surpă
lăsând la suprafaţă lacul sărat, care există şi astăzi, fiind numit Baltă Roşie, denumire primită datorită
mulţimii de bacterii şi viermişori iodofili, ce colcăie în apă.Datorită acestor experienţe nefaste, prilejuite de
existenţa unor pânze freatice abundente, se trece la deschiderea unor guri de ocnă pe partea dreaptă a
Pârâului Sărat, dar şi acestea se surpă după o scurtă perioadă de exploatare.

Abia în 1837, când salina este arendata unui turc, după retragerea romana, extragerea sării la Ocnele
Mări a continuat, locuitorii din jurul salinelor profitând şi de avantajul existenţei acestora într-un loc destul
de ferit de invazii. Evul Mediu este epoca în care se afirma tot mai mult importanţă acestei exploatări
salifere. Domnii au aşezat aici importante coloni de ţigani ai domniei, care practicau această formă a
mineritului, nu puţini fiind bolovanii de sarea extrasa de aici, pe care Mircea cel Bătrân îi dă constructorilor
cetăţii Giurgiului.

La începutul secolului al XVIII-lea s-a săpat la Ocnele Mari prima mare gura de ocnă, pe partea stânga
a Pârâului Sărat, în locul numit Cărpiniş, dar care s-a surpat după o scurtă perioadă de exploatare. Imediat
s-a deschis o alta, de aceleaşi proporţii, la un kilometru depărtare de prima, dar s-a a surpat şi aceasta,
rămânând în locul ei un lac sărat, numit „din Brazi".
 Pe proprietatea Eforiei Spitalelor Civile, la începutul râneta, Kavei - Basa (recomandat de sultan) se
sapă 4-5 puţuri căptuşite cu blăni pentru scurgerea apelor freatice. Sistemul s-a dovedit eficient şi a condus
cu timpul la prelungirea exploatării.

În anul 1845, Gheorghe Bibescu, domnul Ţării Româneşti, aduce pentru modernizarea ocnelor din
Muntenia pe inginerul austriac Earl Voith. Acesta introduce sistemul de exploatare prin camere în formă de
con, butelie sau clopot, sistem care folosea un adevărat drenaj prin stoltuni care ducea la exploatarea
continua.

Odată smulsă din masiv sarea era transportată către puţul central cu roabele sau în spate cu ajutorul unor
praştii din sfoara groasă adusă din import. Aici era încărcată în praştiile crivacului cu ajutorul căruia se
scotea la suprafaţă. În staţia aceasta apărută la Ocnele Mari încă din Evul Mediu este păstrată până în 1894,
când a fost înlocuita cu un ascensor, ce folosea o maşină cu aburi.

12

Coborârea în mână se făcea pe scări de frânghii aşezate de-a lungul puţului de extracţie, accidentele
fiind frecvente. Salariile tuturor erau mici, iar pedepsele pentru furtul de sare deosebit de mare, edificator
fiind faptul că la Ocnele Mari au avut loc frecvente greve, fiind de amintit că aici a avut loc prima
asemenea mişcare la începutul secolului al XlX-lea. Pentru o vreme când nu existau căi ferate.
 Fig.9 Exploatare de sare

13

Drumul sării, ce pornea de la Ocnele Mari, ieşea la Râureni în drumul Oltului, continuându- se prin
Băbeni, Ioneşti, Drăgăşani, trecând apoi la Strejeşti în judeţul Romanati, iar în continuare prin Colibaşi,
Arcesti, Dranovat, Enosesti, Piatră, Brâncoveni şi Bechet. Aceasta era pentru Ocnele Mari artera vitală a
debuşeelor sale.

Oarecări îmbunătăţiri în transportul sării s-au adus odată cu intrarea în funcţiune a gărilor Piatra-Olt şi
Craiova. Către sfârşitul secolului XIX cu toate îmbunătăţirile aduse sistemului de exploatare la Ocnele
Mari se observă o accentuată scădere a cantităţii de sare livrată la export. Salina cunoaşte din nou, după
1900 o perioadă de progres.
Fig.10 Exploatare de sare (Ocnele Mari)

Sursă: Ion Marinescu / România Turistică, Anul I, Nr. 8/108 din 4 noiembrie 1999, p. 8

14

 CAPITOLUL II :STRUCTURA SOCIO-DEMOGRAFICĂ

1.1 Evoluţia numerică

Conform recensământului efectuat în 2011, populaţia oraşului Ocnele Mari se ridică la 3.309 locuitori,
în scădere faţă de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 3.563 de locuitori.Majoritatea
locuitorilor sunt români (92,57%). Pentru 6,5% din populaţie, apartenenţa etnică nu este cunoscută. Din
punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocşi (93,08%). Pentru 6,5% din populaţie,
nu este cunoscută apartenenţa confesională.
 Fig .11 Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia
Sursă: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ocnele_Mari

Oraşul este situate între două lanţuri de dealuri: unul la Nord de localitate numit Licura, iar celălalt la
Sud numit Dealul Ocnei. Raul Sărat curge de la Est spre Vest trecând prin centrul oraşului şi se varsă în Olt
în punctul Râureni.

În 1893 număra 4.059 de suflete, din care 2.117 bărbaţi şi 1.942 femei. Avea în componenţa sa 14
cătune:

15
 Ocnele Mari -Bravita

 Ocniţa -Stolniceni

 Slătioarele -Râureni

 Făcăi -Răstoca

 Buda -Valea Rei

 Copăcelu
 1.2 Structura pe grupa de vârstă şi sex

În 1889 s-au născut 119 copii legitimi (65 băieţi, 54 fete) şi 17 copii naturali (10 băieţi şi 7 fete). Toţi
născuţii erau crestini-ortodocsi. Cum probabil vă daţi seama copii naturali sunt cei pentru care nu au
 După starea civilă s-au căsătorit 22 de flăcăi cu fete, 3 văduvi cu fete. Toţi cei căsătoriţi erau de
religie creştin-ortodoxă.

Bărbaţi

18- 25- 35- 45- peste

25 35 45 60 60

15 9 1 - -

Femei

15- 18- 25- 35- 45-

18 25 35 45 60

9 14 2 - -

Fig .12 Stuctura pe grupa de vârstă şi sex

16

Totalul căsătoriilor a fost de 25. Dintre aceştia ştiutori de carte erau 7 bărbaţi şi 4 femei, în timp ce 18
bărbaţi şi 21 de femei nu s-au putut iscăli. Prin urmare, marea majoritate a oamenilor încă nu ştiau să scrie
sau să citească în 1893, deşi în Ocnă există scoală din 1860.
Au murit după sex şi stare civilă:

 45 persoane necununate (însemnând copii şi celibatari) din care 25 bărbaţi şi 20 de femei

 33 cununaţi (22 bărbaţi şi 11 femei)

 21 văduvi (6 bărbaţi şi 15 femei)

 1 bărbat cu stare civilă necunoscută

 Ca religie, dintre cei decedaţi, unul era protestant, unul de religie necunoscută iar restul creştin
ortodocşi.
96 au murit "de boala", 2 din întâmplare şi 2 sinucigaşi.
Sursă: http://vechiul-regat.blogspot.ro

1.3 Structura socio-economică

Fig.13 Componenta etnică a oraşului Ocnele Mari

17

Români (92.56%)

Necunoscută (6.49%)

Altă etnie (0.93% )

Fig.14 Componenţa confesională a oraşului Ocnele Mari

 Ortodocşi (93.07%)

Necunoscută (6.49%)

Altă religie (0.42%)

În trecut populaţia oraşului Ocnele Mari s-a ocupat mai mult cu agricultură şi creşterea animalelor, din a
căror venituri abia îşi puteau duce traiul,căci zona oraşului este o zonă deluroasă, cu terenuri slab
productive. O mică parte din locuitorii oraşului (200-300) erau angajaţi la Salina Ocnele Mari sau la Rm.
Vâlcea.

18

Agricultura se bazează pe suprafeţe mici de porumb, mai puţine suprafeţe de grădină (legume, cartofi) şi
datorită configuraţiei terenului (deluros) exista suprafeţe relativ mai mari de păşuni, fâneţe, plantaţii de
pomi. Furajele rezultate constituie baza creşterii animalelor. În cadrul întovărăşirii agricole au fost plantaţi
peste 30000 pomi altoiţi, majoritatea meri, pruni, cireşi care pe lângă cei 15000 – 20000 rămaşi din vechile.
 Sarea de la Ocnele Mari a ocupat şi ocupă şi astăzi prin valorificarea superioară un loc însemnat în
economia oraşului. Sarea este principala materie primă ce se foloseşte în industria chimică. În combinaţie
cu ea se obţin pe plan mondial peste 85 produse chimice.

Sursă: http://www.bjai.ro

 CAPITOLUL III :IMPORTANȚA ZĂCĂMINTELOR DE SARE PENTRU DEZVOLTAREA

LOCALĂ A ORAŞULUI OCNELE MARI

1.1 Începuturile exploatări sării în Ocnele Mari

Istoria Ocnelor Mari Oraşul modern provine dintr-un vechi larg medieval, renumit de secole pentru
exploatarea şi comercializarea sării din masivul existent în subsolul acestei aşezări. Târgul, la rândul său, s-
a dezvoltat pe vechea aşezare dacică Buridava. Masivul de sare de la Ocnele Mari face parte din lanţul de
depozite salifere formate la limita dintre miocen şi pliocen, care punctează întreaga regiune subcarpatică a
ţării noastre. Salinele din această regiune au fost cele mai importante din sud-vestul României, fiind
prezentate în mai toate documentele mai importante privitoare la economia Ţării Româneşti, în special din
secolul al XVIII-lea încoace. Primele urme de locuire - Vestigiile arheologice Orașul este locuit încă din
epoca de piatră. Între dealurile care îl înconjoară, pe Valea Bradului, au fost găsite urme a unei aşezări
din epoca neolitică: unelte din piatră ca topoare, vârfuri de lance, cuţite sau vase confecţionate din lut ars.
Primele mărturii care atestă exploatarea zăcămintelor de sare de aici datează din perioada de trecere de la
neolitic la epoca bronzului. Purtătorii culturii Coţofenii nou formate - proto tracii îndepărtaţi, exploatau
saramura din pârâiaşele şi puţurile special săpate, prin brichetare. în marele complex geto-dac de la Ocniţa
au fost descoperite ,,sute de pahare" tronconice, făcute special pentru evaporarea apei din saramură.

19

Drobul rezultat era folosit la schimbul de produse care se practica între triburi. Dacii creează de-a lungul
Pârăului Sărat un întreg sistem de aşezări şi fortificaţii al cărui punct nodal pare să fie importantă aşezare
de la Ocnele Mari-Cosota, ai cărei locuitori,probabil că se ocupau cu exploatarea şi comercializarea sării.
Conform descoperirilor arheologice aici s-ar afla vestitul centru tribal "Buridava" . Pe la începutul anilor
1960, un profesor din localitate, Gheorghe Mosteanu, descoperă întâmplător, într-o grădină a sa din punctul
Cosotei, nişte vase din lut ars, diferite de cele din Valea Bradului, aflată peste deal. Anunţă secţia muzeului
raional Vâlcea, şi se constată acolo un mare depozit arheologic. Venit de la Facultate de Istorie a
Universităţii Bucureşti, profesorul Dumitru Berciu,

decide deschiderea unui şantier arheologic şi este surprins să constate descoperirea unei cetăţi dacice vechi
de peste 2000 de ani, denumită cetatea Buridava (în traducere cetatea burilor), menţionata de istoricul grec
Ptolemeu în scrierile sale. Buridava dacica Aşezarea dacică (“Buridava”) se află în dreapta Pârâului Sărat,
la nord de Valea Coso tei. Este situată într-o mică depresiune,prin care curgea în antichitate un pârâu.
Aşezarea era înconjurată de trei vârfuri de deal care au fost fortificate (denumite Cetatea 1, 2 şi 3).

Vârfurile de deal fortificate sunt plasate într-un fel de potcoavă ce se deschide către Ocniţa şi vechile
ocne de sare. Punctele fortificate aveau menirea de a proteja salinele şi a controla comerţul cu sare.
Aşezarea din „Fundătura Cosotei”, ca şi cea de pe terasele din jur, încep să fie locuită încă din secolul al
III-lea î. Hr. Locuirea se extinde odată cu secolul II î. Hr şi durează încă în secolul I d. Hr. Cea mai
întâlnită locuinţă este cea de suprafaţă, cu o încăpere sau două. Planul este patrulater, uneori cu colţurile
rotunjite şi podina amenajată prin nivelarea terenului şi aşezarea unui strat subţire de nisip amestecat cu
argilă şi bătătorit. Vetrele pentru foc se aflau fie în interiorul încăperilor, fie în apropierea locuinţelor.
Extrem de interesante sunt descoperirile făcute pe Colina Sacră. Aceasta include o acropolă şi şapte terase,
aşezate în trepte, aproximativ pe direcţia VNV-ESE, pe care s-au identificat trei camere subterane şi sute de
gropi, la care se adaugă câteva mici locuinţe de formă ovală. Acropola şi primele trei terase au fost incluse
într-un sistem de delimitare şi apărare. Este posibil ca această fortificaţie să fi avut mai mult rolul de a
delimita locul sacru, decât de a fi fost folosită pentru apărare. Într-o zonă de formă dreptunghiulară, de
circa 17x15m, delimitată printr-un şanţ săpat în stâncă, s-au identificat trei camere subterane, toate cu un
inventar deosebit, provenind atât din depuneri rituale intenţionate, cât şi, probabil,

20

din resturi de edificii distruse în urma unor puternice incendii. În zona cetăţii Buridavei a fost descoperită o
necropolă unde s-au găsit diferite obiecte cu valoare arheologică precum: ulcioare, ceşti şi blide din lut ars
şi un mare depozit subteran de cereale, construit în tuful calcaros al dealului. Lângă aceste vestigii se afla o
fântână, despre care se spune, într-o legendă locală, că ar fi fost construită încă din timpuri îndepărtate şi că
prin conductele din olane arse de lut, s-ar fi alimentat aşezările din aval.
 Fig.15 Tramsportul de saramură

Legenda a fost în mare parte confirmată, deoarece s-au găsit o serie de canalizări din olane de lut ars, şi
chiar la peste 200 există o ieşire de unde curge apa din fântâna. Însăşi fântâna are o construcţie specială,
prezentându-se de fapt ca un bazin colector subteran, destul de mare, care are o deschidere îngusta pentru a
putea fi luată apa cu o ciutură cu cumpănă. Însă descoperirea cea mai importantă o reprezintă o ceramică
cu inscripţia "BUR", care ar putea avea legătură cu numele Buridava sau chiar cu Burebista.

Dezvoltarea marelui centru geto-dacic de la Ocniţa s-a datorat, în primul rând, existenţei în apropiere a
unor importante zăcăminte de sare.

21

Sarea exploatată de daci din zona Ocnelor Mari era transportată până la Olt, aici fiind urcată în
ambarcaţiuni sau pe plute şi coborâtă în aval către Dunăre, unde era comercializată. La sudul fluviului,
sarea era extrem de căutată, datorită lipsei unor astfel de zăcăminte.

Sursă: http://documents.tips
 Această cerere ridicată de sare nu putea să fie decât în avantajul dacilor de la Buridava, care au
prosperat din vânzarea ei. Pe drumul comercial al sării, au ajuns în teritoriul buridavensilor şi cele mai
multe dintre obiectele de import descoperite de arheologi la Ocniţa.

Legătura foarte strânsă dintre buridavensi, exploatarea sării şi traseul de comercializare a acesteia, sunt
dovedite şi de descoperirile monetare. Cea mai mare parte a descoperirilor de monedă dacică, încadrată
cronologic între 150 şi 70 î. Hr., din Oltenia, se concentrează între Olt şi Jiu, fiind legată de situarea acestui
teritoriu sub controlul unei uniuni de triburi getice, probabil cea a buridavensilor. Liderii acestei uniuni de
triburi erau interesaţi în controlarea văilor celor două râuri şi, implicit, a drumurilor comerciale ce le urmau
cursul.

După destrămarea statului dac creat de Burebista (82-44 î.Hr.), Buridava a devenit centrul unei
formaţiuni statale. Interesul deosebit pe care îl aveau buridavensii în comercializarea sării, i-a făcut pe
aceştia să încerce să-şi menţină controlul asupra drumurilor comerciale de pe văile Jiului şi Oltului. În
acelaşi timp, pentru a-şi putea desfăşura în condiţii bune tranzacţiile comerciale, aceştia au trebuit să
menţină relaţii amiabile cu puterile ce controlau regiunile din sudul Dunării. După destrămarea formaţiunii
statale întemeiate de Burebista, spaţiul dintre Munţii Balcani şi Dunăre intră în sfera de influenţă a Romei.
Legăturile comerciale ale buridavensilor cu romanii sunt dovedite de numeroasele importuri şi monede
romane descoperite la Buridava. Menţinerea unor relaţii bune cu romanii era vitală pentru desfăşurarea în
bune condiţii a comerţului cu sare, avantajos atât pentru dacii de la Buridava, cât şi pentru romani. Este
posibil că buridavensii să fi controlat spaţiul dintre Olt şi Jiu până la declanşarea ofensivei lui Traian
împotriva lui Decebal.

Neincluderea teritoriului dintre Olt şi Jiu în provincia Dacia, ci în Moesia Inferior (provincie romană
situată la sud de Dunăre), pare să se datoreze situaţiei aparte pe care o avea această zonă. Apropierea de
romani şi controlarea estului Olteniei de către buridavensi, pare a fi dovedită, credem noi, şi de faptul că în
nici o campanie organizată de romani împotriva dacilor, înainte de 105 (campaniile din timpul domniei lui
Domitian şi primul

22

război purtat de Traian), nu a traversat teritoriul dintre Olt şi Jiu. Probabil, în virtutea bunelor relaţii,
romanii nu au ales, ca direcţie de înaintare către cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, Valea Oltului. Acest
traseu va fi folosit abia odată cu cea de-a doua campanie a lui Traian împotriva lui Decebal.

Nu este exclus ca aceste relaţii cordiale dintre buridavensi şi romani să poată fi întrezărite şi într-un
episod de la începutul primului război purtat de Traian împotriva lui Decebal (101-102) povestit de Dio
Cassius. Acesta afirmă că în timp ce Traian se apropia de Tapae, locul unde dacii îşi aveau tabăra, i se
aduse lui Traian o ciupercă mare pe care era scris cu litere latine că atât ceilalţi aliaţi, cât şi burii sfătuiesc
pe Traian să se întoarcă şi să facă pace.

Faptul că Dio Cassius specifică în mod special numele burilor, înseamnă că aceştia aveau un statut
special din perspectiva să. Probabil că burii, dacă este vorba într-adevăr de dacii de la Buridava, au încercat
să îl determine pe Traian să renunţe la război, folosindu-se de relaţia lor bună cu romanii. Este posibil că
implicarea buridavensilor în război, de partea lui Decebal, să fi fost provocată de pericolul iminent generat
de armata romană condusă de Traian. Nu este exclus ca distrugerea davei Buridava să fie legată de prezenţa
corpului expediţionar de la Stolniceni, ce va participa la cel de-al doilea război împotriva lui Decebal.
Buridava romana Exploatarea sării în zonă, a continuat şi în timpul cuceririi romane,Volker Wollmann în
monografia sa asupra mineritului subliniază prezenţa în imediata apropiere a zăcămintelor de sare, de
fiecare dată, a unei fortificaţii romane.

Romanii au construit chiar la Ocnele Mari o aşezare şi un castru, având ca imediate scopuri exploatarea
şi apărarea zăcămintelor de sare de aici. Apare, tot datorită acestor cauze, şi un punct de contact în legătură
cu imediata apropiere a zăcămintelor de sare, dar pe drumul ce urmărea cursul Oltului, marea aşezare şi
castrul de la Buridava - Stolniceni, al cărui rol va fi fost mare în comerţul cu sare. În epoca romană modul
de exploatare a sării a avut un caracter sezonier (din primăvară, până înspre toamnă), implicând însă
asigurarea nevoilor generale ale statului pe durata unui întreg an calendaristic.

Prin sarea să, Dacia era cel puţin tot atât de importantă imperiului roman, cât pentru resursele ei de aur.
Atestarea documentară şi evoluţia în Evul Mediu După retragerea romană, extragerea sarii la Ocnele Mări a
continuat, locuitorii din jurul salinelor profitând şi de avantajul existenţei acestora într-un loc destul de ferit
de invazii.

23

Evul Mediu este epoca în care se afirma

tot mai mult importanţă acestei
exploatări salifere.Chiar dacă
primele date cu privire la exploatarea
zăcămintelor de sare de aici datează din
timpuri îndepărtate, prima menţiune
documentară apare târziu, la 1247, în
Diploma cavalerilor ioaniţi, şi apoi într-
un document din 13 martie 1373 (cea mai veche ocnă de sare din România, amintită documentar), când
regele Ungariei, Ludovic, porunceşte comitetului de Timişoara să oprească la Orşova importul de sare din
Ţara Românească ce provenea dela Ocnele Mari„deoarece noi voim cu totul să nu mai aducă de loc sare
din Ţara Românească în regatul nostru, poruncim aşa dar credinţei voastre pentru ca opreliştea acestei sări
din Ţara Românească se se facă în mod deosebit". Localitatea este atestată într-un act din,când voievodul
Mircea cel Bătrân porunceşte ca cei ce vor să-şi dăruiască averile mănăstirii Cozia, fie ei dregători, boieri,
cnezi sau oameni săraci, să nu fie opriţi de la această dorinţă de vreo rudă de-a lor.

De asemenea,întăreşte mănăstirii şi egumenului Sofronie daniile făcute de„Anghel de la Ocna"',casă,

locuri şi vii,„toată averea moartă sau vie".Întărirea să rămână neclintită cât va trăi domnul şi fiul său Mihail
Voievod.De fapt până în jurul anului 1450, mănăstirea Cozia a fost proprietara unei guri de ocnă, fiind cea
care exploata şi vindea sarea, ca urmare a unui hristov al domnitorului Mircea cel Bătrân.Alţi domni care
vor veni Fig .16 Exploatare de sare Ocnele Mari

după el să întărească acest hrisov. De asemenea, numeroase hrisoave, purtând pecetea domnitorilor,
consemnează numele târgului numit de obicei "Ocna Mare": Vlad Călugărul, Radu cel Mare, Vintilă
Voievod, Radu Paisie, Simion Movilă, Radu Şerban şi Radu Mihnea. Sarea aducea venituri importante în
visteria domniei şi astfel devenea un element esenţial în economia statului. Sarea a reprezentat monopolul
domniei, domnitorul fiind stăpân al zăcământului iar terenul proprietate privată a unui locuitor, acesta
putând chiar să-l vândă. 24

Oraşul Medieval Totodată s-a stabilit cu certitudine, cu ocazia cercetărilor din Cosota, că exploatarea
zăcământului de sare se face din perioade foarte înaintate, încă de mii de ani. Numeroasele lacuri
sărate (care în legendele locului sunt vechi guri de ocne) reprezintă o dovadă în acest sens. Conform
documentelor din timpul lui Mircea cel Bătrân, valorificarea resurselor naturale se realiza cu ţiganii
robi (ţiganii erau singurii robi din Ţară Românească), După deposedarea mănăstirii Cozia de ocne, robii au
devenit liberi, fiind asimilați de localnici. În zona ţigăniei Ocnelor, la leat 7ooo (1491 - 1492), s-a ridicat o
cruce de piatră care constituie unul dintre monumentele epigrafice vechi din judeţului Vâlcea,
lângă fântâna lui Bozdoc.

Documentele din secolul al XVI-lea , arată că târgul purta denumirea de "Ocne" sau "Ocna de la
Râmnic", după aceea cu numele de "Ocnele Mari" sau "Vel Ocnă".

Denumire influenţată de deschiderea unei noi saline de capacitate mai mică lângă Târgovişte, care se va
numi Ocna cea Mică, în contrast cu cea (cele] de aici care era mai mare, mai veche şi mai importantă.
 Prima menţiune a conducătorilor
oraşului, judeţul şi cei 12 pârgari de la
Ocna Mare, datează din 26
august 1612, când îi întâlnim depunând
mărturie pentru pricina unor "rumâni".
Începând cu secolul XVIII , se
menţionează în toate documentele
vremii de importanta acesteia în Ţările
Romaneşti.
Fig .17 Exploatare de sare
Ocnele Mari

25
În timpul domniei lui Constantin Brincoveanu , sarea de la Ocnele Mari a devenit o sursă importantă ,
aducătoare de venituri .
În Ocnele Mari, în secolul al XVI-lea se afla o biserică domnească, ai cărei preoţi, precum şi casele lor,
erau scutiţi de dări şi de obligaţii faţă de cămăraşii de la Ocnă. Acest lăcaş de cult nu a supravieţuit,
surâpandu-se înainte de 1676; biserica ridicată apoi pe acest loc, cu hramul Sfântul Gheorghe, considerată
şi ea domnească, datează din 1676-1677.

La Ocna s-a ridicat Mănăstirea Sfântul Ioan Zlataust (numită şi Mănăstirea Titireciu), care este
menţionată prima dată în 1597, când primeşte ca danie nişte moşii. În Ocnele Mari se aflau mai multe
fântâni, una numită "Fântâna Domnească", pusă de tradiţie pe seama lui Negru Vodă, şi alta ridicată
de Dobromir, mare ban de Craiova, din porunca lui Alexandru ÎI Mircea. În 1568-1577, soţia lui Alexandru
vodă, Doamna Ecaterina Salvaresso, a ridicat lângă Ocna Mare Mănăstirea Slătioarele, căreia Mihnea
Turcitul îi întărea la 1 septembrie 1579 o parte de sat. Exploatarea sarii La începutul secolului alXVIII-lea
s-a săpat la Ocnele Mari prima mare gura de ocnă, pe partea stânga a Pârâului Sărat, în locul numit
Cărpiniş, dar care s-a surpat după o scurtă perioadă de exploatare. Imediat s-a deschis o alta, de aceleaşi
proporţii, la un kilometru depărtare de prima, dar s-a a surpat şi aceasta, rămânând în locul ei un lac sărat,
numit „din Brazi".

Pe proprietatea Eforiei Spitalelor Civile, la începutul secolului al XlX-lea, se sapă doua guri la 400
metri de cea amintita mai sus. Din aceste guri alipite şi despărţite cu un gard de nuiele s-a extras sarea 15
ani, după care din cauza terenului, acestea se surpă lăsând la suprafaţa lacul sărat, care există şi astăzi, fiind
numit Baltă Rosie, denumire primită datorită mulţimii de bacterii şi viermişori iodofili,ce colcăie în apă.

Datorită acestor experienţe nefaste, prilejuite de existenţa unor pânze freatice abundente, se trece la
deschiderea unor guri de ocnă pe partea dreaptă a Pârâului Sărat, dar şi acestea se surpă după o scurtă
perioadă de exploatare. Abia în 1837, când salina este arendata unui turc, cu o mare experienţă, Kafegi -
Basa (recomandat de sultan) se sapă 4-5 puţuri căptuşite cu blăni pentru scurgerea apelor freatice. Sistemul
s-a a dovedit eficient şi a condus cu timpul la prelungirea exploatării. În anul 1845, Gheorghe Bibescu,
domnul Ţării Româneşti, aduce pentru modernizarea ocnelor din Muntenia pe inginerul austriac Carl
Voith. Acesta introduce sistemul de exploatare prin camere în formă de con, butelie sau clopot, sistem care
folosea e-adevărat drenaj prin stoltuni care ducea la exploatarea continua.

26

Odată smulsă din masiv sarea era transportata către puţul central cu roabele sau în spate cu ajutorul unor
praştii din sfoara groasă adusă din import. Aici era încărcată în praştiile crivacului cu ajutorul căruia se
scotea la suprafaţă. Instalaţia aceasta apărută la Ocnele Mari încă din Evul Mediu este păstrată până în
1894, când a fost înlocuita cu un ascensor, ce folosea o maşină cu aburi. Coborârea în mână se făcea pe
scări de frânghii aşezate de-a lungul puţului de extracţie, accidentele fiind frecvente. Salariile tuturor erau
mici, iar pedepsele pentru furtul de sare deosebit de mare, edificator fiind faptul că la Ocnele Mari au avut
loc frecvente greve, fiind de amintit ca aici a avut loc prima asemenea mişcare la începutul secolului al
XlX-lea. Pentru o vreme când nu existau căi ferate drumul sării, ce pornea de la Ocnele Mari, ieşea la
Râureni în drumul Oltului, continuându- se prin Băbeni, Ioneşti, Drăgăşani, trecând apoi la Strejeşti în
judeţul Romanati, iar în continuare prin Colibaşi, Arcesti, Dranovat, Enosesti, Piatra, Brân- coveni şi
Bechet.

Aceasta era pentru Ocnele Mari artera vitală a debuşeelor sale. Oarecari îmbunătăţiri în transportul sării
s-au adus odată cu intrarea în funcţiune a gărilor Piatra-Olt şi Craiova. Către sfârşitul secolului XIX cu
toate îmbunătăţirile aduse sistemului de exploatare la Ocnele Mari se observă o accentuată scădere a
cantităţii de sare livrată la export. Salina cunoaşte din nou, după 1900 o perioadă de progres. În toamna
anului 1964, s-a creat ultimul lac sărat deasupra prăbuşirii exploatării subterane din cartierul Ocniţa.

Până în 1936, la această exploatare au lucrat şi puşcăriaşi din penitenciarul de lângă salină.Începând din
anul 1963, exploatarea tradiţională a fost abandonată, recurgându-se la extragerea sub formă de saramură
cu ajutorul sondelor, prin introducerea în zăcământ a apei sub presiune, metodă care a dus, după anul 2000,
la adevărate dezastre, prin prăbuşirea boitelor cavernelor (pungilor de sare) formate în timp.Ultima
prăbuşire să petrecut în 11 septembrie 2004 la exploatarea de pe dealul Teica (exploatare prin sonde)
producând un dezastru ecologic şi social.

Au fost strămutate peste 100 de gospodării afectate de apă sărată ieşită din pământ şi prăbuşirea
terenului. Din anul 1959 până în prezent zăcământul Ocnele Mari este exploatat prin două metode de
exploatare , pe cale umedă prin dizolvare cinetică - în sonde si pe cale uscată - în subteran la Salina Ocnele
Mari . În anul 1993 au început lucrările la mina nouă de sare de la Ocnele Mari , în punctul Cocenesti .

27

Lucrările miniere se desfăşoară la nivelul a doua orizonturi - orizontul +226 şi orizontul +210 , metoda
de exploatare fiind cu camere mici şi palieri pătraţi , actual cea mai modernă metoda de exploatare pe plan
mondial . Finalizarea exploatării în aripa de vest a orizontului +226 a permis amenajarea în subteran a unui
Punct turistic . Acesta cuprinde spaţii de agrement , spaţii de joacă , un muzeu cu exponate care arata
istoria zonei din cele mai vechi timpuri până în prezent , nu în ultimul rând , cea mai mare biserică
subterană din România .
Penitenciarul de la Ocnele Mari Penitenciarul de la Ocnele Mari, dispărut odată cu surparea salinei, a
reprezentat până în anul 1948 unul dintre centrele în care, alături de deţinuţi de drept comun, au fost
încarceraţi şi membri ai Partidului Comunist din România, printre care şi Gheorghe Gheorghiu-Dej. După
instaurarea regimului comunist, penitenciarul a devenit unul dintre cele mai importante lagăre
deconcentrare a luptătorilor din Mişcarea Naţională de Rezistenţă Anticomunistă. Unul dintre cele mai
semnificative figuri intelectuale încarcerate la Ocnele Mări a fost şi gânditorul Petre Ţuţea.

Sursă: vechiul-regat.blogspot.ro

De numele acestuia se leagă unul dintre puţinele evenimente fericite din istoria puşcăriei, şi anume
încetarea procesului de reeducare, ca urmare a protestului înaintat de Ţuţea directorului penitenciarului,
prin care ameninţa cu sinuciderea în masă a tuturor deţinuţilor politici. Evenimentul se petrecea prin
anul 1958, când conducerea de stat a luat hotărârea de a înfiinţa un centru de reeducare pentru
minori (cunoscut ca şcoală de corecţie), dar scopul fiind acoperirea detenţiei politice care exista în
continuare însă sub denumirea de "drept comun". Nimeni din localitate nu îndrăznea să spună ce se petrece
acolo şi nimeni nu "vedea" căruţa puşcăriei care ducea morţii la cimitir. La Ocnele Mari au fost exterminaţi
prin împuşcare serie de figuri însemnate ale intelectualităţii româneşti şi oameni simpli, legaţi de idealul
luptei anticomuniste, îngropaţi ca anonimi în cimitirul Bozeasca.

Penitenciarul rămâne în istoria României drept unul dintre cele mai dure centre de detenţie, unde
condiţiile insuportabile contribuiau decisiv la distrugerea psihică şi fizică a deţinutului. Arestatul Gheorghe
Gheorghiu - Dej Înainte de 1948, la Ocnele Mări a fost încarcerat şi Gheorghe Gheorghiu - Dej. Într-o
telegramă către Arestul Principal Ocnele Mari, datată în 1936 se cere: „Rog efectuaţi perchiziţia deţinutului
Gheorghiu Gheorghe, zis Dej, condamnat pentru acţiune comunistă şi ridicaţi orice act, corespondenţa
primită de la

28

individul Isăcescu Petre, zis Ionescu din Galaţi, precum şi de la orice persoană, din care ar rezulta legături
comuniste, înaintându-le urgent Consiliului de Răsboiu Galaţi”.

Iar în răspunsul acestei telegrame se arată că: „La adresa dvs., nr. 16023 din 22 Martie a.c., referitoare la
comunistul Gheorghe Dej, cerut de guvernul sovietic, am onoarea a vă face cunoscut următoarele:
Gheorghe Gheorghiu- Dej este cunoscut că activează în mişcarea clandestină comunistă, pe linia
Sindicatelor Revoluţionare, din anul 1928. Sus numitul a funcţionat că lucrător electrician la atelierele
C.F.R. Galaţi, Dej şi Cluj şi în calitate de membru în Consiliul General al Sindicatelor Revoluţionare .

Împreună cu Doncea Constantin, lucrător la Atelierele Griviţa C.F.R. Bucureşti şi Ilie Pintilie de la
Atelierele C.F.R. Nicolina Iaşi, a pregătit şi declanşat în luna februarie 1933 grevă şi rebeliunea, care s-a
produs concomitent la aceste centre ceferiste şi care viza declanşarea grevei generale ceferiste şi petroliste
în România, potrivit instrucţiunilor primite de la Moscova, în scopul instaurării regimului comunist şi a
instituirii guvernului muncitoresc şi ţărănesc la conducerea ţării. Pentru activitatea revoluţionară
comunistă, desfăşurată cu prilejul rebeliunii ceferiste din luna Februarie 1933, a fost judecat şi condamnat
de Consiliul de Război al Corpului ÎI de Armată Bucureşti în luna august, acelaşi an, la 12 ani muncă
silnică, pedeapsă în curs de executare, sus numitul fiind în prezent încarcerat la Penitenciarul Caransebeş.
Pentru a crea în opinia publică un curent favorabil achitării lui şi a celorlalţi conducători ai rebeliunii,
Partidul Comunist a înfiinţat organizaţia, camuflată comunistă „ Comitetul de Acţiune pentru Ceferişti”,
care pe tot timpul judecării procesului a dus o viguroasă acţiune prin presă în sprijinul acestora. Fiind
considerat că unul dintre fruntaşii comunişti, cei mai fanatici şi intransigenţi, pentru organizarea acţiunilor
revoluţionare comuniste, Comitetul Central al Partidului Comunist din România a pus la cale evadarea sus
numitului, cu prilejul transferării lui în cursul anilor 1935-1937 la închisorile Văcăreşti, Ocnele Mari, Aiud,
şi Doftana, fapt ce a fost zădărnicit, de măsurile riguroase ce s-au luat de către autorităţi.

Pentru calităţile lui revoluţionare comuniste, una din bateriile grupului de artilerie„Ana Pauker” format
din voluntarii comunişti români care au luptat în brigăzile roşii internaţionale, ale republicanilor spanioli,
purta denumirea „ Gheorghe Gheorghiu- Dej”. Personalităţi ale Ocnelor Vasile Miltaru Născut într-o
familie foarte săracă de ţărani, Vasile Militaru a debutat cu versuri la 15 ani. Primul volum de
versuri, Strop de rouă, îi apare în 1919.

29

Este una dintre marile personalităţi ale literaturii romane interbelice După instaurarea comunismului,
poetul reuşeşte să scape ani de-a rândul de valurile succesive de arestări. Însă la un moment dat i se cere să-
şi folosească talentul literar în slujba comunismului. Refuzul său este categoric: „În poeziile mele niciodată
nu va rima poporul cu tractorul”. Ca urmare a acestui refuz, datorită trecutului său legionar şi a operei sale
religioase, este arestat la 8 ianuarie 1959.
 Fig .18 Oraşul Ocnele Mari

30

1.2Efectul actual al zăcămintelor de sare asupra dezvoltării turismului

Principalele activităţi economice desfăşurate aici sunt cele legate de extracţia sării, extracţia şi
prelucrarea tufului vulcanic, pomicultură, creşterea animalelor şi turismul balnear. Aceasta din urmă
activitate s-a dezvoltat în special datorită rezervelor de sare din subteran şi valorificării caracteristicilor şi
beneficiilor curative ale acestui produs în scop turistic. Printre principalele obiective turistice din localitatea
Ocnele Mari se numără mina turistică, lacul Doamnei, situri arheologice daco-romane, Drumul sării,
Evantaiul (o formaţiune geologică spectaculoasă, în formă de evantai de culoare albă, din tuf vulcanic),
Cula Domnească şi numeroase lăcaşuri de cult.
Strâns legat de activitatea turistică şi exploatarea de sare din localitate, articolul prezintă un grad de
noutate ridicat, dat fiind faptul că nu au mai fost efectuate cercetări cu privire la percepţia turiştilor, care să
conducă spre o evaluare a gradului de dezvoltare şi durabilitate a turismului în localitatea Ocnele Mari.
În acelaşi timp studiul plasează rezultatele şi spre evaluarea gradului de cunoaştere şi înţelegere al
turiştilor în ceea ce priveşte noţiunea de dezvoltare durabilă, turism durabil şi raportul de armonie care
trebuie să existe între activităţile economice şi mediu. Aceste lucruri fac ca articolul de fată să propună o
abordare complexă şi conexă a subiectului, abordare neîntâlnită până acum în lucrări sau articole de
specialitate. Cu privire la subiectul Ocnele Mari au fost redactate lucrări care oferă o imagine de ansamblu
asupra localităţii, aşa cum a făcut-o Tamaş, C. (1996).
De asemenea, strict legate de procesul exploatării de sare şi accidentele de mediu din localitatea Ocnele
Mari, au mai fost elaborate studii de către Mocuta, M. (2005), Năpărus, Magdalena (2009) sau Andrei,
Monica (2010). Aşadar, chiar şi o simplă abordare a actului turistic şi elementelor care îl influenţează, în
localitatea Ocnele Mari, lipseşte cu desăvârşire în lucrări ori articole ştiinţifice, iar articolul de fată , care
aduce în prim plan percepţia turiştilor asupra turismului durabil, reprezintă într-adevăr o noutate pentru
domeniu.
Abordarea acestei probleme, cu privire la elementele care influenţează negativ turismul, se află în
strânsă legătură cu evenimentele care au avut loc la începutul anilor 2000 în localitatea Ocnele Mari. În
septembrie 2001 aici s-a petrecut un accident major de mediu, cauzat de exploatarea prin dizolvarea
zăcământului de sare cu apă şi extracţia saramurii, ceea ce a dus la dizolvarea pilonilor de susţinere a
plafonului şi unirea cavernelor individuale într-o singură cavernă subterană.
31
 Printre efectele generate de acest fapt s-au numărat surparea unei sonde şi formarea unui lac cu apă
sărată, deversarea unei mari cantităţi de clorură de sodiu în râul Olt şi strămutarea a peste 100 de
gospodării. În viziunea turiştilor, posibilele efecte ale unor asemenea evenimente asupra turismului vizează
degradarea peisajului, creşterea sentimentului de insecuritate în rândul turiştilor şi descurajarea
investitorilor.
Pentru evitarea repetării situaţiilor de la
începutul anilor 2000, în anul 2004 a fost
adoptat un proiect de prăbuşire controlată,
prin dizolvarea lentă a zăcământului de sare.
53,4% dintre respondenţi consideră măsură ca
fiind una foarte
Sursă grafic: www.salrom.ro

Fig 19: Numarul total de intrari

importantă. 93,3% dintre respondenţi au vizitat mână iar 56,7% consideră că deschiderea acesteia a
contribuit într-o măsura foarte mare la revitalizarea turismului în zonă. Principalele cauze, în viziunea
turiştilor, ar fi diversificarea atracţiilor din zonă, calitatea factorilor terapeutici, unicitatea şi autenticitatea
minei, dat fiind faptul că este singură mină turistică din această zonă a sării şi că elementul local
reprezentativ (sarea) este exploatat într-o manieră originală şi nu artificială. Mâna, pe lângă proprietăţile
curative oferite de mediul ambient şi de sare, cuprinde şi numeroase facilităţi de agrement (restaurant, bar,
biserică, cinema, terenuri de sport etc.)

Evaluând mina turistică, pe o scală de la 1 (nota minimă) la 5 (nota maximă), turiştii au acordat în
proporţie de 36,7% nota 4 şi 5 pentru accesibilitate, 40% nota 4 pentru tarif/preţuri, 50% nota 5 pentru
calitatea factorilor terapeutici, 40% nota 5 pentru facilităţile de agrement şi 36,7% nota 5 pentru calitatea
personalului. Se observă în evaluarea făcută tendinţa de a aprecia calităţile curative ale sării şi facilităţile de
agrement diversificate.
Fiind un exemplu practic despre cum trebuie procedat în cazul exploatării resurselor şi valorificării
turistice, mina introduce ideea dezvoltată de turism durabil în cazul localităţii Ocnele Mari. Totuşi
evaluarea în rândul turiştilor, privind conceptul de turism durabil, este una cu rezultate nesatisfăcătoare din
prisma aşteptărilor care pot fi generate, tocmai de aceea
32
în lucrările de specialitate punându-se accent şi pe educarea turistului pentru practicarea unui turism
durabil. Întrebaţi ce presupune pentru ei turismul durabil, respondenţii (în proporţie de 56,6%) au oferit
răspunsuri care conţineau cuvinte din câmpul semantic al acestui concept. Astfel, pentru aceştia turismul
durabil este asociat cu protecţia mediului, gestionarea resurselor pentru generaţiile viitoare, echilibrul
dintre investiţii, mediu şi comunitatea locală, impact minim asupra mediului şi patrimoniului cultural şi
investiţii pentru modernizarea structurilor turistice. De asemenea, 63,3% dintre respondenţi agreement că
se poate vorbi despre turism durabil la Ocnele Mari.
Prin înştiinţarea faptului că turismul durabil presupune echilibrarea interesului de afacere cu natura şi
satisfacerea generaţiei actuale de turişti, fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare (Bibirigea,
2009), respondenţii au evaluat pe o scală de la 1 (nota minimă) la 5 (nota maximă) durabilitatea diferitelor
servicii turistice din localitatea Ocnele Mari. Astfel, 30% au acordat nota 3 şi 4 pentru cazare, 26,7% nota 3
şi 4 pentru transport şi 43,3% nota 4 pentru agreement. Se observă aşadar o reticentă a turiştilor în ceea ce
priveşte durabilitatea mijloacelor de transport, reticentă probabil izvorâtă din faptul că acestea poluează
foarte mult mediul înconjurător.
Regiunea Ocnele Mari în care este situat zăcământul, aparţine Depresiunii Getice, care constituie
unitatea cea mai externă a Carpaţilor Meridionali. Aceasta s-a format în urma mişcărilor laramice, ca
urmare a ridicării zonei cristalino mezozoice, în faţa căreia s-a format o depresiune premontana, cu rol de
avanfosa care a funcţionat ca atare în timpul Paleogenului şi Neogenului.Formaţiunile sedimentare ale
regiunii Ocnele Mari corespund intervalului Paleogen – Cuaternar. Procesul de sedimentare care a început
în Paleogen nu a fost continuat, remarcându-se numeroase discontinuităţi. Din punct de vedere stratigrafic,
regiunea Ocnele Mari cuprinde formaţiuni geologice paleogene, neogene şi cuaternare. Paleogenul - este
reprezentat prin depozite eocene şi oligocene care apar la zi în nordul regiunii care continua spre sud unde
se afunda sub cuvertură formaţiunilor neogene. Eocenul se dezvolta în nordul regiunii în continuitate de
sedimentare peste Cretacicul superior. Depozitele eocene sunt alcătuite din conglomerate torenţiale formate
din elemente de cristalin, calcare, gresii, graniţe şi amfibolite rulate.Oligocenul se dispune transgresiv peste
eocen şi se dezvolta la sud de acesta. Depozitele prezintă variaţii de facies lagunar şi anume:
conglomeratele spre est trec la gresii masive dispuse în bancuri, cu intercalaţii de marne cenuşii.
Sursă: Strategia de dezvoltare a activităţii turistice a Societăţii Naţionale a Sării S.A. SAL ROM
http://www.salrom.ro/doc/public/strategie_turism_pdf.pdf
33
Partea superioară a seriei oligocene este alcătuită din marne negricioase, care au treceri la alternanta de
marne şi tufuri.Neogenul este reprezentat în regiune prin depozite miocene - etajele: Acvitanian,
Burdigalian, Helveţian, Badenian şi Sarmaţian. Badenianul este larg răspândit în regiune, fiind dispus în
transgresiune de sedimentare peste helveţian. Formaţiunea sării, atribuita acestui etaj cuprinde:

- Orizontul tufurilor şi marnelor cu Globigerine;

- Orizontul cu depozite de sare gema;

 - Orizontul şisturilor cu Radiolari;

- Orizontul marnelor cu Spirialis.

Orizontul cu depozite de sare gema se prezintă într-un facies lagunar, cu răspândire locală, fiind format
din masive de sare, gipsuri şi marne sărate, în acest orizont este încadrat şi zăcământul de sare gema de la
Ocnele-Mari. Masivul de sare apare în zona de ridicare axială de la Ocniţa – Ocnele Mari. Gipsurile sunt
cunoscute la vest de Stoeneşti iar marnele salifere apar la baza şisturilor cu radiolari. Din punct de vedere
stratigrafic zăcământul cuprinde următoarele formaţiuni geologice:

-in coperişul zăcământului se găsesc depozite formate din argile gălbui, predominant marne fin
nisipoase, compacte, uneori cu oglinzi de fricţiune, iar în apropiere de contactul cu sarea şi cuiburi de
anhidrit. În zona de dezvoltare a sarmaţianului succesiunea depozitelor din coperişul zăcământului începe
cu depozite de nisipuri argiloase, argile fin nisipoase, micafere cu pelicule albe şi intercalaţii de nisipuri
cenuşii.

-urmează depozitele badenianului de deasupra sării, formate predominant din marne cenuşii,
compacte şi în apropiere de contactul cu masivul de sare apar de regulă marne negricioase cu cuiburi de
anhidrit alb-albăstrui. Aceste marne au în unele cazuri aspect tectonizat cu frecvenţe oglinzi de fricţiune.

Depozitele badeniene din acoperişul zăcământului se dezvolta la suprafaţă în lungul şoselei Ocnele
Mari-ocniţa-luncă şi a Pârâului Sărat, având o grosime cuprinsă între 50 – 150 m.În nordul făşiei de
depozite badeniene, în special, iar în partea de sud mai puţin, se dezvolta depozite sarmatiene care
împreună cu cele badeniene formează coperişul zăcământului, cu grosimea cuprinsă între 700-800 m.

34

Sarea se prezintă sub forma unor alternante de benzi centimetrice de sare albă şi sare cenuşie închisă,
fiind impurificata cu pelicule şi cuiburi subcentimetrice şi centimetrice de marne negricioase cu miros de
hidrocarburi şi de anhidrit alb-albăstrui.

Spre partea inferioară a zăcământului se întâlneşte aproape frecvent un banc de sare negricioasa cu
grosimi de 0-25m cu foarte multe cuiburi de anhidrit. Aceasta sare constituie un orizont reper în timpul
exploatării. După acest nivel cu sare gema negricioasă urmează un nivel cu sare albă sau cenuşie -
albicioasa macrocristalina, mai puţin compactă cu grosimi de 5-10m. Depozitele din culcuşul zăcământului
sunt constituite din marne cenuşii, compacte, stratificate, cu pelicule de nisip pe planele de stratificaţie.

În partea inferioară a zăcământului, în general, sunt interstratificare o serie de lentile de steril care au
grosimi de 0,10-20m formate din marne negre, de obicei micafere, compacte la care se asociază uneori
anhidrit, reprezentând 8-9 % din grosimea sării. Se remarca faptul că în partea de est a zăcământului nu s-
au întâlnit intercalaţii sterile.

Zăcământul de sare de la Ocnele mari este flancat la nord şi sud de două falii majore :

În interiorul masivului de sare se remarca

prezenţa unor fenomene microtectonice cu
efecte locale asupra zăcământului. Depunerea
sării, în regim lagunar, s-a efectuat în mod
neuniform în funcţie de condiţiile de
alimentare şi de morfologia fundului bazinului
de sedimentare.
Fig.20 . Secţiune geologică prin masivul de
sare Ocnele Mari

- falia Stoeneşti cu direcţia EV şi

cădere spre N

- falia Bisericii cu direcţia EV şi cădere spre N.

35

Sarea are o porozitate foarte mică sau este lipsită de porozitate, fiind practic impermeabilă, iar dacă
totuşi există o porozitate, porii microscopici sunt în general închişi şi conţin în general gaze sub presiune
(Slănic Prahova, Târgu Ocnă). Porii mai pot conţine soluţii saline sau petrol (foarte rar) de origine
singenetică.

Intercalaţiile sterile lentiliforme, gresii sau marne, pot conţine şi ele în pori: soluţii saline, petrol,gaze
sub presiune.Apa singenetică nu prezintă un pericol major în exploatarea pe cale uscată a zăcămintelor de
sare (Praid), periculoase fiind apele de suprafaţă care pătrund prin eventuale fisuri sau fracturi existente în
masiv (Slănic Prahova, Ocna Dej) sau prin lucrări miniere vechi abandonate (Fetele Târgului).

Un depozit de săruri stabile în condiţii de adâncime poate avea asociaţii mineralogice instabile când, în
urma eroziunii sau diapirismului ajung sub influenţa apelor superficiale, formându-se;

-zona de hidratare – pe spinarea zăcămintelor de săruri, unde au loc reacţii intre sulfaţi anhidri sau
slab hidrataţi şi apa care pătrunde din orizontul acvifer superficial;
 -zona secundară (cap rock-pălăria de ghips) – se dezvolta pe seama zonei primare, adică se dizolva
componentele uşor solubile şi se îndepărtează din zona secundară, aici se concentrează materialul terigen
din sare şi gipsul.

Zăcăminte de sare cu puţină argilă şi cu mult anhidrit şi dolomit prezintă pălării de ghips foarte
permeabile, cu ape sau soluţii saline ce pot avea un debit foarte mare, periculos pentru lucrările miniere.

Sursă: http://www.creeaza.com

36
 CAPITOLUL IV :STRUCTURI DE CAZARE ŞI BAZA DE AGREMENT
Structuri de cazare

 Casa de vacanță Maria din Ocnele Mari

Casa de vancaţă Maria se bucură de un cadru natural deosebit fiind aşezată la marginea pădurii Valea
Bradului într-o zonă liniştită departe de agitaţie şi aglomeraţie este alegerea perfectă pentru cei ce îşi doresc
odihnă şi relaxare.

Vă punem la dispoziţie
- 6 camere dispuse astfel : la parter 2 camere cu o baie ,iar la
etaj 2 camere cu bai proprii şi alte 2 camere cu o baie
- acestea sunt mobilate cu pături simple sau duble, dotate cu
televizoare conectate la reţeaua de cablu, internet wirless
bucătăria este complet utilata pusă la dispoziţia turiştilor
-dispune de curte, dotată cu foişor, terasă, grătar, loc de joacă pentru copii şi parcare
Oraşul Ocnele Mari este situat pe DN 67, la 10 km de Râmnicu Vâlcea şi este una dintre staţiunile
sezoniere ale judeţului Vâlcea, mult solicitata pentru factorii curativi naturali.
Aceasta localitate este aşezată pe un munte de sare, în regiunea subcarpatică a Olteniei pe dreapta Optului
este străbătută de Pârâul Sărat.
Casa de vacanţă Maria este situată în Ocnele Mari la:
Fig. 21 Casa de vacanţă Maria Sursă: http://www.turistinfo.ro

- 900 m de Salina Ocnele Mari

- 200 m de Ştrandul Ocnele Mari
- 1, 5 km de Ştrandul Ocniţa
37

 Casa Claus din Ocnele Mari

Casa Claus se vrea a fi un loc de întâlnire al oamenilor cu natura ,de relaxare,odihnă sau plecare către
numeroasele obiective turistice aflate în împrejurimile judeţului Vâlcea .
Casa noastră dispune de 5 camere duble toate dotate cu bai proprii , bucătărie complet utilata,salon pentru
luat masa şi stat de taină cu prietenii cu ieşire pe terasa acoperită cu vedere către pădurea plină de culoare
care va face să uitaţi de problemele cotidiene şi oferă un plus de relaxare , grătar în curte ,spaţiu de joacă
destinat copiilor ,parcare pentru autoturisme,biciclete pentru drumeţii şi mişcare în natură , o mică
bibliotecă dacă sunteţi interesaţi să împrumutaţi cărţi în perioadele ploioase sau de insomnie ;în caz că
cititul dăunează ochilor,ne-am gândit şi la asta ,va ajuta wi-fi,rummy-ul ,tablele sau cărţile de joc.

Ne dorim că eforturile noastre,speram vizibile de a vă

asigura condiţii bune de cazare,confort şi intimitate să fie
păstrate, şi pentru eventuala dumeavoastră revenire la noi
sau pentru alţi turişti ce ne vor trece pragul.Vă rugăm frumos
să trataţi cu grijă dotările şi ambianţa spaţiilor ca şi cum v-ar
fi propria casă . Presupunând că aceste minime cerinţe sunt
acceptate de dumneavoastră ,vă mulţumim că ne-aţi ales.

Fig. 22 Casa de vacanţă Claus Sursă: http://www.turistinfo.ro

Casa Claus este situată în Ocnele Mari la

- 900 m de Salina Ocnele Mari
- 200 m de Ştrandul Ocnele Mari
- 1, 5 km de Ştrandul Ocniţa

38

 Casa Parvu din Ocnele Mari

Vila Parvu - o oază de linişte şi verdeaţa - se bucura de un cadru natural deosebit fiind aşezată la marginea
pădurii Valea Bradului într-o zonă liniştită departe de agitaţie şi aglomeraţie este alegerea perfectă pentru
cei ce îşi doresc odihnă şi relaxare.

Vă punem la dispoziţie
- 5 camere, acestea sunt mobilate cu pături simple sau
duble, dotate cu televizoare conectate la reţeaua de
cablu, băile sunt situate în camere sau pe hol
bucătăriile sunt complet utilate puse la dispoziţia
turiştilor
-dispune de curte, dotată cu terasă, grătar, loc de joacă
pentru copii şi piscină.
Fig. 23 Casa de vacanţă Parvu
Sursă: http://www.turistinfo.ro
 Preţurile sunt negociabile în funcţie de numărul de nopţi şi de camerele ocupate
Localizare
Oraşul Ocnele Mari este situat pe Dn 67, la 10 km de Râmnicu Vâlcea şi este una dintre staţiunile
sezoniere ale judeţului Vâlcea, mult solicitata pentru factorii curativi naturali.
Aceasta localitate este aşezată pe un munte de sare, în regiunea subcarpatică a Olteniei pe dreapta
Oltului este străbătută de Pârâul Sărat.
Vila Parvu este situată în Ocnele Mari la:
- 500 m de Salina Ocnele Mari
- 320 m de Ştrandul Ocnele Mari
- 1, 5 km de Ştrandul Ocniţa

39

Ocnele Mari este una dintre cele mai vechi localităţi din judeţul Vâlcea. În hrisoavele domnitorilor Vlad
Călugărul, Radu cel Mare, Vintila Voievod, Radu Paisie, Simion Movilă, Radu Şerban şi Radu Mihnea,
localitatea apare sub denumirea de “Ocnă Mare”. Localitatea a mai fost numită şi "Ocne", "Ocna de la
Râmnic", "Ocnele Mari" şi "Vel Ocna", spre a se deosebi de "Ocnă Mică", aflată lângă Târgovişte.

Localitatea este atestata documentar la începutul secolului al XV-lea, când domnitorul Mircea cel
Bătrân dăruieşte stareţului de la Mănăstirea Cozia o însemnată moşie în acest loc. Până spre anul 1450,
călugării din Mănăstirea Cozia au deţinut o mână (ocnă) de sare în Ocnele Mari. Cu voia domnitorului
Mircea cel Bătrân, călugării scoteau şi vindeau sarea.
În rest, sarea era socotită proprietatea domnitorului,
vânzarea acesteia aducându-i mari venituri. În anul
1491, intre minele de sare, lângă fântâna lui Bozdoc, a
fost înălţată o cruce de piatră, păstrată până astăzi. Tot
aici există şi mai multe fântâni, una dintre ele, numită
"Fântâna Domneasca", a fost pusă de tradiţie pe seama
domnitorului Negru Vodă, iar altă a fost săpată de
Dobromir, mare ban de Craiova.
Fig.24 Ocnele Mari
  Biserica Adormirea Maicii Domnului - Ocnele Mari
Biserica Adormirea Maicii Domnului a fost construită în prima jumătate a secolului al XVI-lea, potrivit
tradiţiei, de către Radu de la Afumaţi.

40

Viteazul voievod muntean care a purtat nu mai puţin de douăzeci de războaie şi i-a învins în mai multe
rânduri pe turci. Până la izbucnirea Primului Război Mondial, în zona se mai vedea încă o casă de forma
unei cule olteneşti, pe care localnicii o atribuiau domnitorului.

Biserica închinată Maicii Domnului este

construită în formă de cruce, având faţadele
străbătute de un singur rând de firide înguste.
Acest stil arhitectural este specific epocii
domnitorului Matei Basarab. Tradiţia locală
spune că domnitorul care a construit biserica
a zidit în peretele acesteia o icoană a Maicii
Domnului.

Fig .25 Biserica Adormirea Maici Domnului

 Mănăstirea Slătioarele

Între anii 1568-1577, doamna Ecaterina

Salvaresso, soţia lui Alexandru ÎI Mircea Vodă, a construit Mănăstirea Slătioarele, lângă Ocna Mare. În
data de 1 septembrie 1579, fiul doamnei Ecaterina, anume Mihnea al II-lea Turcitul, a închinat acestei
mănăstiri o parte de satul Ocnele Mari. Din vechea mănăstire se mai păstrează doar biserica, folosită astăzi
ca biserica de parohie.

 Mănăstirea Sfântul Ioan Gură de Aur - Titireciu

Mănăstirea Titireciu, din satul Luncă, comună Ocnele Mari, închinata Sfântului Ioan Gură de Aur, a fost
construită înainte de anul 1597, când este amintita într-un hrisov din vremea voievodului Mihai Viteazul,
care îi închina câteva moşii. Din vechea mănăstire se mai păstrează doar biserica, folosită astăzi ca biserica
de parohie.
 41

 Salina Ocnele Mari

Salina din Ocnele Mari este una dintre cele mai vechi mine de sare din ţara noastră. Se întinde pe o
suprafaţă de cinci hectare.

Salina Ocnele Mari, una dintre cele mai vechi mine de sare din ţara noastră, se află în localitatea Ocnele
Mari, din judeţul Vâlcea, la mai puţin de 10 kilometri de municipiul Râmnicu Vâlcea. În anul 1912,
localitatea a început să fie amenajată ca staţiune balneară şi turistică. Locul este vizitat anual, de
nenumăraţi turişti, pentru aerul salin, ştrandurile cu apă sărată şi nămolul sapropelic. Salina Ocnele Mari,
renumită pentru aerul salin, a fost amenajată, ca punct
turistic, în anul 2009, apoi în anul 2015.

 Urme ale dacilor şi romanilor

Exploatarea sării la Ocnele Mari s-a făcut din cele mai

vechi timpuri. În această zonă au fost descoperite
numeroase topoare-ciocan de minerit, datând din cultura
epocii neolitice, a bronzului şi a primei epoci a fierului.
Probabil şi datorită acestui lucru, conform dovezilor
arheologice, aici se văd şi astăzi urmele vechii cetăţi
dacice Buridava.

Fig .26 Salina Ocnele Mari

Exploatarea sării în zona Ocnele Mări a continuat şi în

timpul cuceririi romane, dovadă fiind castrul roman de
la Stolniceni, care a fost construit tocmai pentru a controla această zonă comercială. După cucerirea
romană, sarea a fost extrasă şi comercializată în folosul locuitorilor zonei. Localitatea Ocnele Mări a fost
menţionată pentru prima dată într-un document oficial în anul 1402.

 Sarea, monopol domnesc

În evul mediu, exploatarea sării capătă o deosebită importanţă, salina devenind astfel monopol
domnesc.

42
 Un avânt deosebit capăta exploatarea minieră de la Ocnele Mari în timpul Sfântului Voievod Martir
Constantin Brâncoveanu, când sarea devine o importantă sursă de venit. Exploatarea de sare de la Ocnele
Mari este unică şi cea mai importantă din sud-vestul României, de aici şi denumirea de Ocnele Mari. În
secolele XVIII-XIX se sapă mai multe guri de ocnă, dar toate se surpă, rând pe rând, lăsând în locul lor
adevărate ştranduri cu apă sărată.

 Noua salină de la Ocnele Mari

La 30 iunie 2015, vechiul traseu turistic din Salina Ocnele Mari a fost închis, Exploatarea Minieră
Râmnicu Vâlcea oferind publicului un nou traseu turistic, de patru ori mai mare decât cel vechi, întins pe o
suprafaţă de aproximativ 50.000 metri pătraţi. Zona de vizitare, amenajată la o adâncime de aproximativ
100 de metri sub nivelul solului, are o înălţime de aproximativ 70 de metri, cu o temperatură interioară de
12-15 grade Celsius.Noul traseu turistic, mult mai diversificat, cuprinde zona culturală, zona sportivă, zona
de distracţie pentru copiii, zona de tratament, zona de distracţie, precum şi o biserică, un restaurant, o
cramă, o sală de şedinţe etc. Cea mai dezvoltată zonă rămâne însă cea sportivă, care cuprinde terenuri de
tenis, fotbal, baschet şi alte sporturi, la mărimea standard pentru competiţiile naţionale.

 Indicaţii terapeutice

Sarea, prin natura sa, este o substanăţ bactericidă, care nu permite dezvoltarea culturilor microbiene,
comportându-se ca un dezinfectant. Cei care vizitează salina pot beneficia de o cantitate însemnată de
aerosoli salini, care sunt benefici în afeciţunile respiratorii. Aerosolii salini pătrund în organism în mod
natural, pe nas, pe gură şi prin piele.

Prin depunerea şi absorbţia ionilor salini, la nivelul căilor respiratorii, atât superioare (cavitatea bucală,
cavităiţle nazale şi faringe), cât şi inferioare (laringe, bronhii, bronhiole şi alveole pulmonare), şi
datorită proprietăţii puternic higroscopică a sării, ia natere efşectul de diluţie a depunerilor de impurităţi din
organismul uman, care provoacă boli şi disfuncţii respiratorii.

În Ocnele Mari se poate ajunge folosind drumul DN

67 (strada Copăcelul a municipiului Râmnicu Vâlcea)
şi strada Alexandru Ioan Cuza a oraşului care se
intersectează cu aceasta.

43
Contraindicaţii:tuberculoză pulmonară, micoze
pulmonare, cancer bronho-pulmonar, boli infecto-
contagioase, hipertensiune arterială stadiul II, boala BASEDOW, cardiopatie cronică ischemică
decompensată, infarct miocardic recent, angina pectorală cu crize frecvente, cord pulmonar cronic
decompensate, epilepsie, afecţiuni neurologice ce evoluează cu pierderea stării de conştienţă, claustrofobie,
sarcină avansată şi status asmaticus. Fig .27 Salina Ocnele Mari Interior

Salina Ocnele Mari este amenajată la 225 de metri faţă de nivelul mării se întinde pe o suprafaţă de
10.000 de metri pătraţi. Pe strada Alexandru Ioan Cuza , din Ocnele Mari , exista un indicator “Spre
Salina” iar după aprox.200 m se ajunge la locul unde sunt parcate microbuzele care transporta turiştii în
subteran .

Sursă: http://arhiepiscopiaramnicului.ro/obiective-turistice/salina-ocnele-mari

 Lacul Doamnei
Lacul Doamnei se afla în zona Valea Adâncă ,punctul Cartof, în apropiere de Gura Suhasului,Ocnele
Mari. Atestat documentar în hrisovul lui Radu cel Mare ( 1 septembrie 1497-31 august 1498).Legenda
spune că în apă acestui lac adânc a căzut o parte din aurul doamnei voievodului Brancoveanu pe când se
deplasa către mănăstirea Horezu urmărită de

ostaşi turci ;pusi pe praduiala.

Din legendele locale se spune că ar fi vorba de 2 butoaie cu aur care ar fi căzut din caleasca domnească.
Bătrânii locului povestesc că mulţi căutători de comori au încercat să dea de aurul pierdut dar că nici unul
nu a reuşit. Într-o legendă locală o vrăjitoare încearcă să scoată la suprafaţa aurul din lac şi pentru acest
lucru face un legământ cu forţele răului să o ajute.

44

Şi prin diverse incantaţii spunea : “Ajută-mă Drace să

scot aurul la suprafaţa şi ţi-l închin” şi tot aşa încântând ,
un butoi cu aur se vede cum apare la suprafaţa lacului
.Vrăjitoarea continua , invocând în continuare forţe
malefice şi butoiul cu aur ajunge la mal.Vrăjitoarea ia în
braţe butoiul cu aur şi nevenindu-i să creadă că a reuşit ,
într-un moment de euforie spune “Bine Doamne că mă
ajutaşi”. Imediat butoiul cu aur a căzut din braţele
vrăjitoarei în
 Fig .28 Lacul Doamnei adâncurile lacului.

Dacă facem o paralelă cu Eclipsă Totală de Soare din 11 august 1999, care a avut punctul de maximă
intensitate chiar în zona Lacului Doamnei , atunci putem spune că această zonă are ceva special care merita
descoperit!

Sursă: http://joy-natura.blogspot.ro

 Evantaiul
Formaţiune geologică în formă de evantai de culoare albă, din tuf cretacic; pentru recunoaşterea şi
protejarea valorii acestuia şi a formaţiunilor din jurul său, Legea numărul 5/ 2000 privind Planul de
amenajare a teritoriului naţional naţional – Secţiunea a III-a – Zone protejate – nominalizează Rezervaţia
Naturală Geologica Ocnele Mari.

Fig .29 Formaţiune Geologică în formă de evantai

45
Rezervaţia este situată în Subcarpaţii Vâlcii, pe teritoriul oraşului Ocnele Mari, în bazinul Pârâului
Sărat şi ocupa o suprafaţă de 15 hectare, la o altitudine cuprinsă între 360 – 440 m. Scopul declarării
acestei rezervaţii natural este acela de a conserva microrelieful spectaculos dezvoltat pe depozite de tuf
dacitic şi trovanti. Căi de acces: din drumul către Ocniţa se traversează Pârâul Sărat şi se continua pe drum
auto către Dealul Evantaiul, apoi se urmează pe jos traseul pe firul de vale circa 100 m, ajungându-se
deasupra formaţiunii „Evantaiul”.

 Fagul Miului

Legenda spune că Miu Haiducu, fiul unui pandur din oastea lui Tudor Vladimirescu, ieşea la prădat în
târgurile de la Horezu, Muiereasca sau la Crâşmă lui Ilie Chioru, iar după fiecare lovitură se refugia în zona
Ocnelor Mari, unde se ascundea în scorbura unui fag bătrân dintr-o pădure aflată în zonă. Legenda se
păstrează şi astăzi orice localnic îţi poate arăt drumul spre Fagul Miului- care încă există.
Sursă: http://casaparvu.ro/atracţii/

Fig .30 Statuie dedicată eroilor din Ocnele Mari

46

 Ştrandul Ocnele Mari

Bazinul cu apa sarata , avind o concentratie ridicata de sare , este cunoscut si sub denumirea de
"Strandul fara fund" , apa izvorind din adincuri .Aici se pot trata reumatismul, afectiunile ginecologice,sau
afectiuni ale sistemului osos.
Ca si posibilitate externa de tratament la 1 km se afla punctul turistic Salina Ocnele Mari in care puteti
face tratamente pentru o gama variata de afectiuni respiratorii.
Fig .31 Ştrandul Ocnele Mari

47
 Fig .32 Ştrandul Ocnele Mari

 CAPITOLUL V :PROGRAME DE DEZVOLTARE A ORAŞULUI

OCNELE MARI

Proiectul “Strategiei de Dezvoltare Locală a Oraşului Ocnele Mari pentru perioada

programatică 2007 - 2013”, este un proiect implementat de SC EUROPEAN PROJECT
CONSULTING SRL Bucureşti împreună cu echipa de lucru a AdministraŃiei Locale a
oraşului Ocnele Mari.
48
 Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, pe lângă multiple avantaje şi o gamă largă de
responsabilităţi trebuie să se respecte regulile şi principiile europene, lucru care nu este întotdeauna uşor.
De asemenea, calitatea de membru cu drepturi depline nu conferă automat şi certitudinea unei dezvoltări
sociale şi economice. Responsabilitatea acestei dezvoltări o au autorităţile publice prin strategiile,
programele şi proiectele pe care va trebui să le implementeze corect şi cu rezultate clare, cuantificabile în
indicatorii macroeconomici.
Pentru atingerea obiectivelor asumate prin negocierile de aderare, România trebuie să
implementeze o politică regională descentralizată, în care rolul major îl au autorităţile
regionale şi locale. Aceste autorităţi trebuie să folosească noile oportunităţi şi fonduri pentru a dezvolta
zona pe care o gestionează. Durata proiectului are o durată de implementare de 50 de zile lucrătoare.
Contractul a fost semnat la :
-data de 21.07.2008 şi se va încheia la data de 26.09. 2008.
Obiective principale :
Strategiei de Dezvoltare Locală a Oraşului Ocnele Mari pentru perioada programatică 2007 - 2013 va
avea rolul de a orienta dezvoltarea oraşului în perioada 2007 - 2013 şi de a
fundamenta accesul la Fondurile Structurale şi de Coeziune ale Uniunii Europene. De
asemenea, priorităţile prevăzute în această strategie sunt compatibile cu domeniile de
intervenţie stabilite în cadrul Programului Operaţional Regional şi a Programelor
Operaţionale Sectoriale: Creşterea Competitivităţii Economice, Infrastructura de Transport, Infrastructura
de Mediu, Dezvoltarea Resurselor Umane, Dezvoltarea Capacitării Administrative.
Cel de-al doilea obiectiv urmărit prin acest proiect este de a obţine o corelare a strategiilor şi eforturilor
de dezvoltare locală întreprinse în Regiunea Sud Vest atât între ele cât şi cu documentele programatice la
nivel naţional, precum şi cu obiectivele strategice ale Uniunii Europene. În felul acesta, proiectul îşi
propune să contribuie la creşterea eficienţei procesului de programare în parteneriat la nivel regional şi
naţional, în special în ceea ce priveşte elaborarea viitoarelor planuri de dezvoltare regională.
Beneficiari direcţi :
- administraţia publică locală a oraşului Ocnele Mari;
- parteneri locali şi instituţii ale oraşului Ocnele Mari;
- cetăţenii oraşului Ocnele Mari.

49
 Echipa de lucru care a participat la elaborarea Strategiei de Dezvoltare a oraşului Ocnele Mări a fost
formată din reprezentanţi ai Administraţiei Locale, împreună cu experţi din cadrul S.C. EUROPEAN
PROJECT CONSULTING SRL Bucureşti.
Componenta echipei de lucru este următoarea:
Petre Iordache – primar
Constantin Lazaroiu – viceprimar
Dumitru Angheluţă – secretar
Maria Bododea – inginer urbanist
Mihai Sârbu – inginer agronom
Experţii European Project Consulting

Direcţiile de dezvoltare ale oraşului Ocnele Mari pentru perioada 2007 - 2013
Folosirea concluziilor rezultate din analiza SWOT în vederea identificării direcţiilor de
dezvoltare ale oraşului Ocnele Mari;
Stabilirea obiectivului general şi a obiectivelor specifice al Strategiei de Dezvoltare;
Stabilirea direcţiilor şi a sub-direcţiilor de dezvoltare ale oraşului Ocnele Mari pentru
perioada 2007 – 2013 (direcţiile vor fi identificate pe domenii); Stabilirea obiectivelor fiecărei direcţii de
dezvoltare, a măsurilor/proiectelor concrete aferente fiecărei direcţii, a
rezultatelor aşteptate ale masurilor propuse, a autorităţii responsabile cu implementarea masurilor propuse
şi a posibililor parteneri; Enunţarea recomandărilor specifice pentru atingerea obiectivelor fiecărei direcţii
de dezvoltare; Identificarea surselor de finanţare disponibile pentru implementarea masurilor/proiectelor
propuse pentru fiecare dintre direcţiile de dezvoltare.
Planul de acţiuni al oraşului Ocnele Mari pentru perioada de programare 2007 –
2013 .Realizarea planului de acţiuni pentru perioada 2007 – 2013 a oraşului Ocnele Mari, având următoare
structura: Direcţia de dezvoltare, Subdirecţia de dezvoltare (unde este cazul), Măsura/proiectul,
Responsabili/parteneri în implementarea măsurii/proiectului; Intervalul de timp recomandat pentru
implementare; Sursa de Finanţare disponibilă pentru realizarea măsurii/proiectului; Documentul
Programatic, Programul de Finanţare şi Autoritatea de Management pentru sursele de finanţare propuse;
Etapele principale de urmat în vederea implementării măsurii/proiectului propus .
50
Surse de finanţare disponibile
 Se vor contabiliza sursele de finanţare necesare masurilor/proiectelor identificate în planul de acţiuni al
oraşului Ocnele Mari .Parteneriate oportune Se vor contabiliza parteneriatele oportune pentru
implementarea eficientă a măsurilor/proiectelor identificate în planul de acţiuni al oraşului Ocnele Mari .
Contacte utile
Va fi realizată o listă cu instituţii şi organizaţii relevante de nivel european, naţional,
regional, judeţean şi local şi datele de contact a acestora (adresa, telefon/fax, adresa de e-
mail, web-site) în vederea înlesnirii procesului de comunicare între Beneficiar şi acestea.
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, pe lângă multiple avantaje şi o gamă largă de
responsabilităţi trebuie să se respecte regulile şi principiile europene, lucru care nu este întotdeauna uşor.
De asemenea, calitatea de membru cu drepturi depline nu conferă automat şi certitudinea unei dezvoltări
sociale şi economice.
Responsabilitatea acestei dezvoltări o au autorităţile publice prin strategiile, programele şi proiectele pe
care va trebui să le implementeze corect şi cu rezultate clare, cuantificabile în indicatorii macroeconomici.
Pentru atingerea obiectivelor asumate prin negocierile de aderare, România trebuie să implementeze o
politică regională descentralizată, în care rolul major îl au autorităţile regionale şi locale. Aceste autorităţi
trebuie să folosească noile oportunităţi şi fonduri pentru a dezvolta zona pe care o gestionează. Durata
proiectului Proiectul are o durată de implementare de 50 de zile lucrătoare. Contractul a fost semnat la data
de 21.07.2008 şi se va încheia la data de 26.09. 2008. Obiective principale Strategiei de Dezvoltare Locală
a Oraşului Ocnele Mari pentru perioada programatică 2007 2013 va avea rolul de a orienta dezvoltarea
oraşului în perioada 2007 - 2013 şi de a fundamenta accesul la Fondurile Structurale şi de Coeziune ale
Uniunii Europene.
De asemenea, priorităţile prevăzute în această strategie sunt compatibile cu domeniile de intervenţie
stabilite în cadrul Programului Operaţional Regional şi a Programelor Operaţionale Sectoriale: Creşterea
Competitivităţii Economice, Infrastructura de Transport, Infrastructura de Mediu, Dezvoltarea Resurselor
Umane, Dezvoltarea Capacitării Administrative. Cel de-al doilea obiectiv urmărit prin acest proiect este de
a obţine o corelare a strategiilor şi eforturilor de dezvoltare locală întreprinse în Regiunea Sud Vest atât
între ele cât şi cu documentele programatice la nivel naţional, precum şi cu obiectivele strategice ale
Uniunii Europene. În felul acesta, proiectul îşi propune să contribuie la creşterea eficienţei procesului de
programare în parteneriat la nivel regional şi naţional.
51
Strategia de dezvoltare locală a oraşului Ocnele Mari pentru perioada programatică 2007 – 2013
Beneficiari direcţi - administraţia publică locală a oraşului Ocnele Mari; - parteneri locali şi instituţii ale
oraşului Ocnele Mari; - cetăţenii oraşului Ocnele Mari. Echipa de lucru Echipa de lucru care a participat la
elaborarea Strategiei de Dezvoltare a oraşului Ocnele Mări a fost formată din reprezentanţi ai
Administraţiei Locale, împreună cu experţi din cadrul S.C. EUROPEAN PROJECT CONSULTING SRL
Bucureşti. Componenta echipei de lucru este următoarea:

Fig .33 Primăria oraşului Ocnele Mari

Petre Iordache – primar Constantin Lazaroiu – viceprimar Dumitru Angheluţă – secretar Maria Bododea
– inginer urbanist Mihai Sârbu – inginer agronom Experţii European Project Consulting Metodologie
Modul de organizare a activităţilor Activităţile procesului de elaborarea a strategiei sunt: Activitatea 1.
Întâlnire de start al proiectului În cadrul acestei întâlniri: - se vor stabili actorii locali ce trebuie implicaţi în
procesul de realizare a strategiei: Autoritatea publica locală, instituţii publice relevante, reprezentanţi ai
sectorului privat, reprezentanţi ai societăţii civile, cetăţeni, etc. - se va realiza identificarea şi contabilizarea
viziunilor şi abordărilor actorilor implicaţi asupra procesului de realizare a strategiei şi aşteptările acestora
cu privire la forma, conţinutul şi impactul strategiei de dezvoltare.

Sursă:http://documents.tips/documents

52

Primăria Ocnele Mări a finalizat proiectul de strategie a localităţii pe perioada 2016 — 2020. De
menţionat că acest proiect a fost realizat de un colectiv din cadrul Primăriei Ocnele Mari, condus de
primarul Petre Iordache.
 Edilul şef al oraşului a postat deja pe pagina sa de Facebook o parte dintre obiectivele cuprinse în
strategia de dezvoltare şi a lansat o rugăminte către cetăţenii localităţii de a veni şi cu alte propuneri:
„Toate aceste obiective, precum şi altele vor fi preluate în mandatul următor. Având în vedere că această
Strategie este propusă la stadiu de proiect, vă rog ca în termen de 30 zile să îmi comunicaţi alte obiective
pe care le consideraţi necesare. În funcţie de buget le voi cuprinde în acest document programatic”, este
apelul lansat pe Facebook de primarul Petre Iordache. De menţionat că lista de obiective, chiar aşa sumar
prezentată, este destul de lungă. Pentru realizarea obiectivelor cuprinse în strategia de dezvoltare, primarul
Petre Iordache se bazează pe: fonduri europene, fonduri de la Banca Mondială, fonduri guvernamentale
(Compania Naţională de Investiţii, Situaţii de Urgenţă, Agenţia Naţională de Locuinţe, Fondul de Rezervă
al Primului Ministru, Ministerul Economiei şi Industriei, Fonduri de Investiţii capital străin, Buget Local,
Fonduri Consiliul Judeţean, Prefectură Echilibrări bugetare, Sponsorizări, Fonduri de investiţii: CEZ
Electrică, RDS, Vodafone, Distrigaz, ADI Apa-Vâlcea, Salubrizare Vâlcea).
Sursă: http://www.proiecte-structurale.ro
Ocnele Mari va avea reţea de apă şi canalizare pe toate străzile până în primăvara anului 2016!
Autorităţile locale au reînceput lucrările de extindere şi modernizare printr-un proiect cu finanţare
europeană, care are o durată de implementare de un an şi jumătate. Potrivit edilului Petre Iordache,
investiţia are o valoare de 7,2 milioane de euro.
Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice – POS CCE, răspunde
obiectivului general de creştere a productivităţii întreprinderilor româneşti pentru reducerea decalajelor
fază de productivitatea medie la nivelul Uniunii Europene. În cadrul POS CCE, autorităţile publice locale
sau formele asociative ale acestora sunt eligibile în cadrul următoarelor axe: Axa prioritara 3: Tehnologia
informaţiei şi comunicaţiilor pentru sectoarele privat şi public Domeniul major de intervenţie 3.1.
Susţinerea utilizării tehnologiei informaţiei: Sprijin pentru autorităţile administraţiei publice locale pentru
realizarea rebelelor brobonând şi a punctelor de acces public la internet în bandă largă (PAPI) în zonele de
eşec al

53
piesei – zone rurale şi mici urbane defavorizate din punct de vedere al accesului Susţinerea conectării
unităţilor şcolare la internet prin conexiuni brobonând Domeniul major de intervenţie 3.2. Dezvoltarea şi
eficientizarea serviciilor publice electronice: Susţinerea implementării de soluţii de guvernare şi asigurarea
conexiunii la brobonând, acolo unde este necesar Implementarea de sisteme TIC în scopul creşterii
interoperabilităţii sistemelor informatice Susţinerea implementării de aplicaţii de e-learning Susţinerea
implementării de soluţii de sănătate şi asigurarea conexiunii la brobonând, acolo unde este necesar Axa
prioritară 4: Creşterea eficienţei energetice şi a siguranţei în aprovizionare, în contextul combaterii
schimbărilor climatice 28 .
Strategia de dezvoltare locală a oraşului Ocnele Mari pentru perioada programatică 2007 – 2013
Domeniul major de intervenţie 4.2 – Valorificarea resurselor regenerabile de energie pentru producerea
energiei verzi Sprijinirea investiţiilor în modernizarea şi realizarea de noi capacităţi de producere a energiei
electrice şi termice, prin valorificarea resurselor energetice regenerabile: a biomasei, a resurselor
hidroenergetice (în unităţi cu putere instalată mai mică sau egală 10MW), solare, eoliene, a
biocombustibilului, a resurselor geotermale şi a altor resurse regenerabile de energie
Programul Operaţional Sectorial Creşterea Capacitării Administrative – POS CCA urmăreşte să
contribuie la creşterea performanţei administraţiei publice româneşti, cu accent atât pe nivelul central, cât şi
pe cel local, în vederea eficientizării acesteia. Domeniile în care unităţile administraţiei publice locale sau
formele asociative ale acestora sunt eligibile ca şi solicitanţi sunt următoarele: Strategia de dezvoltare
locală a oraşului Ocnele Mari pentru perioada programatică 2007 – 2013 Axa prioritară 1 - Îmbunătăţiri de
structură şi proces ale managementului ciclului de politici publice Domeniul major de intervenţie 1.1 -
Îmbunătăţirea procesului de luare a deciziilor la nivel politico-administrative Operaţiuni indicative:
Elaborarea unui set de instrumente, metode şi a unui cadru instituţional (inclusiv planificarea strategică şi
bugetarea pe programe) specific unei abordări orientate către politici publice, care să ducă la o mai bună
reglementare (şi la reducerea costurilor administrative) în administraţia publică Instruirea specialiştilor
implicaţi în procesul de formulare a politicilor publice în ministerele de linie şi în administraţia publică
locală Implementarea planurilor strategice şi training în planificarea strategică (inclusiv în bugetarea pe
programe) pentru personalul de conducere din administraţia publică centrală şi locală, inclusiv training
pentru consiliile inter-ministeriale şi un program de formare formatori.

54
Dezvoltarea de mecanisme pentru a promova şi implementa iniţiative de parteneriat la toate nivelurile
pentru a asigura implicarea factorilor interesaţi în procesul de dezvoltare a politicilor publice Domeniul
major de intervenţie 1.3 - Îmbunătăţirea eficacităţii organizaţionale Operaţiuni indicative: Revizuirea
structurilor şi implementarea propunerilor care rezultă din acestea, implementarea de instrumente moderne,
stabilirea şi operaţionalizarea unor structuri noi,cum ar fi: centrul pentru reforma managementului public,
asociaţiile de dezvoltare inter-comunitare, un corp de administratori publici profesionişti în administraţia
locală, etc Introducerea unor reforme privind managementul calităţii Implementarea unui sistem de
management al performanţelor resurselor umane Module de pregătire în domenii ca achiziţiile publice,
ECDL, limbi străine, dezvoltarea de proiecte, licitarea şi managementul proiectelor, etc.
 Primăria Ocnele Mari anunţă încheierea Proiectului “Crearea Centrului de informare şi promovare
turistică în oraşul Ocnele Mari şi dotarea acestuia”, cod SMIS 48845, realizat în cadrul Programului
Operaţional Regional 2007-2013, Axa prioritară 5 – Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului,
Domeniul major de intervenţie 5.3 – Promovarea potenţialului turistic şi crearea infrastructurii necesare, în
scopul creşterii atractivităţii României ca destinaţie turistică, Operaţiunea - Crearea Centrelor Naţionale de
Informare şi Promovare Turistică (CNIPT) şi dotarea acestora.
Staţiunea vâlceană Ocnele Mari are începând din luna august un centru de informare turistică, unde
turiştii veniţi la tratament se pot interesa despre locuri de cazare, pensiuni, muzee, atracţii turistice, trasee.
„Mult aşteptatul proiect privind crearea Centrului de informare şi promovare turistică în oraşul Ocnele
Mari şi dotarea acestuia a fost finalizat. Felicitările mele sincere sunt adresate lui Cătălin Beldiman şi
constructorului Robert Dican pentru această lucrare de excepţie. S-a muncit enorm de mult la acest Centru,
atât fizic cât şi psihic, recunoştinţa mea este nemăsurată pentru că acest Centru marchează într-un fel
«momentul zero» de renaştere al Staţiunii Balneoclimaterice Ocnele Mari. Aici turiştii pot afla sau pot
primi date despre acest oraş, veche cetate dacică şi ulterior romană, despre Salină, despre bisericile
domneşti, despre tot ce înconjoară frumoasa noastră staţiune”, a declarat edilul staţiunii, Petre Iordache.
Obiectivul a fost finanţat în cadrul Programului Operaţional Regional 2007-2013, Axa prioritară 5 -
Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului, Domeniul major de intervenţie 5.3 - Promovarea
potenţialului turistic şi crearea infrastructurii necesare, în scopul creşterii

55
atractivităţii României ca destinaţie turistică, Operaţiunea - Crearea Centrelor Naţionale de Informare şi
Promovare Turistică.
Valoarea proiectului este de 580.337,43 lei, Primăria Ocnele Mari participând cu aproximativ 40.000
lei (cofinanţarea de 2% şi cheltuielile eligibile şi neeligibile).
Proiectul îşi propune să contribuie la creşterea eficienţei procesului de programare în parteneriat la nivel
regional, în special în ceea ce priveşte elaborarea viitoarelor planuri de dezvoltare regională. De menţionat
este faptul că pentru accesarea fondurilor europene disponibile în perioada programativă 2007-2013,
autorităţile publice trebuie să deţină o strategie de dezvoltare locală pentru aceeaşi perioadă. Documentele
strategice europene şi naţionale ce urmează a fi prezentate şi în baza cărora vor fi alocate fondurile, sunt
întocmite pentru acelaşi interval, 2007-2013. Pentru a obţine fonduri europene în vederea implementării
une măsuri la nivel local (proiect), este necesar ca această măsură (proiect) să fie inclusă în strategia de
dezvoltare locală şi să fie în concordanţă cu prevederile .
 În strategia de dezvoltare locală, este stabilit modul de abordare structurat şi coerent al activităţilor pe
care autoritatea publică trebuie să-l iniţieze, implementeze şi să-l susţină în vederea atingerii obiectivelor
trasate la nivel regional şi naţional.
Strategia de Dezvoltare Locală a oraşului Ocnele-Mari pentru perioada programatică 2007-2013
cuprinde 9 capitole:
- introducere;
- contextul general al dezvoltării comunităţilor urbane, membru al Uniunii Europene;
- coordonatele regionale în dezvoltarea comunităţilor locale pentru 2007-2013
- situaţia existentă la nivel local;
- analiza SWOT;
- direcţii de dezvoltare;
- planul de acţiuni;
- surse de finanţare.
Planul de acţiuni propus în strategia de dezvoltare locală a ţinut cont de lista acţiunilor propuse în
ultimii 2 ani, listă întocmită în urma discuţiilor purtate cu cetăţenii localităţii, a solicitărilor şi cerinţelor
acestora, după cum urmează:

56

Modernizare şi dezvoltarea infrastructurii de transport - prevede proiecte ce pot fi accesate prin

Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice şi Locuinţelor. Modernizarea şi dezvoltarea reţelelor de utilităţi -
ce prevede proiecte ce pot fi accesate prin Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice şi Locuinţelor şi
Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor.
1.3 Modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii sociale – ce prevede proiecte de pot fi accesate prin
Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, Ministerul Sănătăţii Publice, Ministerul Muncii şi
Protecţiei Sociale, Ministerul Agriculturii, Ministerul Turismului, Agenţia pentru Dezvoltarea Zonelor
Miniere, Ministerul Educaţiei, Ministerul Comunicaţiilor, Ministerul Culturii şi Cultelor. Modernizarea şi
dezvoltarea infrastructurii de mediu - ce prevede proiecte ce pot fi accesate prin Ministerul Mediului şi
Gospodăririi

2.0 Dezvoltarea resurselor umane - ce prevede proiecte care pot fi accesate prin ministerul Muncii şi
Protecţiei Sociale, Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei, Agenţia pentru Dezvoltarea Zonelor
Miniere.

3.0 Creşterea competitivităţii economiei locale – ce prevede proiecte ce pot fi accesate prin ministerul
Dezvoltării Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, Ministerul Sănătăţii Publice, Ministerul Muncii şi Protecţiei
Sociale, Ministerul Agriculturii, Ministerul Turismului, Agenţia pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere.

4.0 dezvoltarea capacităţii instituţionale – ce prevede proiecte ce pot fi accesate prin ministerul
Comunicaţiilor şi Tehnologiei, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Agenţia pentru dezvoltarea
Zonelor Miniere.

Necesitatea elaborării acestei strategii de dezvoltare a localităţii a fost impusă de contextul politico-
economic al României, după aderarea la UE, fără existenţa acestei strategii neputându-se accesa fondurile
structurale

57

Fabrica de sănătate reprezintă un concept unitar despre Ocnele Mari şi se axează pe nişte direcţii foarte
clare, plecând de la valorificarea arealului turistic, a minei de sare, unde bolnavii de astm vor putea face
cură. Se va face un nou ştrand şi în zona respectivă, la suprafaţă. Îl va amenaja Exploatarea Minieră
Râmnicu Vâlcea şi cred că aceasta ar fi o investiţie binevenită pentru comunitatea noastră”, a explicat
edilul PD-L. Petre Iordache s-a referit şi la cele două ştranduri existente la Ocnele Mari, sugerând că, în
condiţiile în care condamnarea omului de afaceri Nicolae Minea va rămâne definitivă şi irevocabilă,
Primăriei îi va fi mai uşor să le recapete. „Nu vă ascund că sunt optimist. Stau să mă rog în fiecare an să
deschidă ştrandurile!?

Dacă instanţa ni le dă nouă, vă daţi seama că, în jurul acestor ştranduri, putem dezvolta mult mai rapid
turismul. Avem foarte multe idei, dar probleme, cum sunt şi acestea cu ştrandurile, ne cam ţin pe loc. La
Ocnele Mari, se poate face tratament, se pot organiza drumeţii. Putem face chiar şi iniţieri în arheologie”, a
mai spus Petre Iordache. Cât priveşte dezvoltarea capacităţilor de cazare în localitate, reprezentantul PD-L
a făcut cunoscut că baza de tratament preluată de la Romtrans a fost dată unui investitor, însă, acesta a
pierdut şansa de a continua construcţia şi de a o introduce în circuitul turistic. „S-a bazat pe o finanţare de
la Uniunea Europeană. Nu a reuşit să acceseze fonduri şi, conform contractului încheiat cu noi, trebuie să
ne dea la bugetul local şi un miliard.

Parcă-mi şi pare rău de ei, dar n-am ce le face. În fine, acum, m-am gândit la o altă variantă: ne luăm
înapoi baza de tratament, care, cum spuneam, nu e terminată, şi încercăm să facem un parteneriat cu
Consiliul Judeţean Vâlcea. Am discutat deja pe această temă cu preşedintele Ion Cîlea, care a părut încântat
de idee. Un interes aparte a manifestat şi Societatea Naţională a Sării, care lucrează la un studiu de
fezabilitate în acest sens”, a mai precizat primarul Petre Iordache.

Un număr de şase companii din România, dar şi din Italia, China şi Spania s-au înscris la licitaţia de la
începutul lunii decembrie pentru cumpărarea fostelor baze de tratament din Ocnele Mari, dar şi a
concesionării unui parc de 25 000 de metri pătraţi, pentru realizarea unor alei balneare.Informaţiile
publicate de ECONOMICĂ.net pot fi preluate de alte publicaţii online doar în limita a 500 de caractere şi
cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996
privind dreptul de autor.

58

Dacă din diferite motive, Ocnele Mări a pierdut startul comparativ cu Olăneştiul, Govora şi
Călimăneştiul, pentru că am întâmpinat în ultimii zece ani mai multe probleme de natură ecologică, acum
staţiunea noastră se află în faţa unui nou început. Aceste baze de tratament, parcul balnear, funcţie de cine
va câştiga licitaţiile va pune din nou pe harta turismului naţional Ocnele Mari. Am speranţa că oricare din
câştigători va face turism de calitate aici. Şi mai mult mă bucură şi prezenţa unor ofertanţi din străinătate, a
declarat marţi, pentru AGERPRES, primarul Petre Iordache.

Potrivit acestuia, caietul de sarcini este destul de restrictiv, în sensul că dacă într-un an de la semnarea
contractului câştigătorul nu va aduce dovada unor investiţii, acesta poate pierde activul abţinut.

Licitaţiile pentru vânzarea activelor fostei baze de tratament începută în anii '90 şi concesionarea unui
teren de 25.000 de metri pătraţi, din care peste 2.000 de metri pătraţi reprezintă un lac cu apă dulce, se vor
desfăşura pe 11 şi 15 decembrie.

În judeţul Vâlcea există trei staţiuni balneare de interes naţional - Olăneşti, Govora şi Călimăneşti - şi o
staţiune balneară de interes local - Ocnele Mari.Ocnele Mari, aflată la 4 km de Râmnicu Vâlcea, a depus în
acest an actele pentru a deveni staţiune balneară de interes naţional.Informaţiile publicate de
ECONOMICĂ.net pot fi preluate de alte publicaţii online doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea
sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul
de autor.
 Locuitorii se ocupau mai mult cu agricultură, dar practicau şi meserii precum cismaria, croitoria,
brutăria. În 1893 erau înregistraţi 21 industriaşi şi 18 comercianţi. Produsele acestora erau desfăcute în
târgul de la Râureni. În întreaga comună se aflau 2 maşini de vânturat şi 58 de pluguri de fier. Printre
locuitorii Ocnelor Mari se aflau 42 de familii de ţigani muncitori, 6 bulgari, 20 de austrieci şi 2 unguri. Din
câte se pare bulgarii erau speculanţi în timp ce ceilalţi erau funcţionari şi lucrători la saline ori în alte părţi.
Bugetul comunei înregistra venituri de 9361 lei şi cheltuieli în aceeaşi sumă (execuţia bugetară 1892 –
1893). Comună avea de asemenea un capital de 5768 lei (Probabil clădiri proprii, terenuri, participaţii).

Sursă: http://vechiul-regat.blogspot.ro

59

BIBILIOGRAFIE
1 https://ro.wikipedia.org/wiki/Ocnele_Mari

2 Corneliu Tamaş, Istoria Ocnelor Mari,editura Conphys-Rm.Vâlcea,1995,pag.5

3 Ion Marinescu / România Turistica, Anul I, Nr. 8/108 din 4 noiembrie 1999, p. 8

4 http://arhiepiscopiaramnicului.ro/obiective-turistice/salina-ocnele-mari

5 http://joy-natura.blogspot.ro

6 http://casaparvu.ro/atractii/

7 http://vechiul-regat.blogspot.ro

8 http://documents.tips

9 vechiul-regat.blogspot.ro

10 http://www.salrom.ro

11 Strategia de dezvoltare a activitătii turistice a Societătii Nationale a Sării S.A.

 12 http://www.turistinfo.ro

13 http://documents.tips/documents

14 http://www.proiecte-structurale.ro

15 Sursa: http://vechiul-regat.blogspot.ro

16 http://www.bjai.ro

60

DECLARAŢIE

Subsemnatul /subsemnata _______________________________________

candidat la examenul de finalizare a studiilor universitare de licenţă/masterat la
Facultatea de Geografie ,în domeniul Geografie /Ştiinţa mediului ,programul de studii
universitare de licenţă/masterat_____________________________,

declar pe propria răspundere că lucrarea de faţă este rezultatul muncii mele, pe baza
cercetărilor mele şi pe baza informaţiilor obţinute din surse care au fost citate şi indicate,
conform normelor etice, în note şi în bibliografie. Declar că nu am folosit în mod tacit sau
ilegal munca altora şi că nici o parte din teză nu încalcă drepturile de propietate
intelectuală ale altcuiva, persoană fizică sau juridică .
Declar că lucrarea nu a mai fost prezentată sub această formă vreunei instituţii de
învăţământ superior în vederea obţinerii unui grad sau titlu ştiinţific ori didactic .
 Semnătura ,

Data______________ ----------------------------