1

Din timpuri străvechi omul a cunoscut şi folosit sarea de bucătărie. De mii

de ani o extrage din mări şi lacuri sărate, din munţii de sare ce strălucesc sub
razele soarelui şi din zăcăminte ascunse în măruntaiele pământului.
Ţara noastră are o veche tradiţie în exploatarea şi prelucrarea sării, aceasta
fiind apreciată în întreaga lume pentru puritatea ei.
Datorită importantelor rezerve de sare, situate pe întreg teritoriul ţării, Ro-
mânia ocupă în ierarhia ţărilor producătoare de sare, locul 18 pe plan mondial,
iar în Europa Centrală şi de Est, locul 4.
Sarea a fost descoperită de daci, apoi au continuat exploatarea romanii. În
epoca migraţiei popoarelor, exploatarea sării continuă, însă la un nivel mai
redus, în acest timp descoperind sarea drept conservant.
În Evul Mediu se deschid din ce în ce mai multe mine de sare, exportul
fiind iarăşi foarte dezvoltat, şi sunt refăcute salinele marine de pe ţărmul Mării
Negre. În secolele XIX-XX, deoarece exploatările „în formă de clopot”
prezentau un veşnic pericol de inundaţie şi prăbuşire, ceea ce ducea la părăsirea
salinelor, se trece la metoda camerelor trapezoidale şi se modernizează extracţia
şi transportul.
Acum se formează aceste „palate de sare”. Aceste cavităţi cu volume
gigantice de zeci şi sute de metri cubi, adevărate palate subterane rămase în
masivele de sare româneşti, sunt stabile în timp, au un microclimat constant,
temperatura de circa 12ºC, umiditatea aerului de circa 50%, cu aerosoli salini cu
efecte terapeutice asupra sănătăţii.
Sarea se foloseşte în: industria alimentară, în conservarea alimentelor, în
zootehnie, medicină, industria textilă, industria ceramică, industria pielăriei,
industria petrolului, industria chimică, a coloranţilor, a săpunului şi glicerinei,
industria metalurgică şi în deszăpezirea drumurilor.
Dar tot sarea constituie un suport pentru operele de artă. De-a lungul
timpului, imensitatea golurilor rămase în urma exploatării sării, labirinturile
galeriilor de mii de metri, sanatoriile şi muzeele subterane îţi creează impresia
unui oraş scufundat în adâncuri şi redescoperit pentru a fi din nou dăruit.
De asemenea, natura a fost şi este unul din cei mai buni sculptori
întâlniţi vreodată.

2
Intrarea în „ocnă“ se face pe trepte de brad vechi de peste 200 de ani, minerali-
zate de saramura ce a pătruns în lemn. Munca cu dalta şi barosul a ocnaşilor de
altădată a lăsat adevărate lucrări de artă, care poartă pecetea talentului - scări
de acces tăiate în masivul de sare, tavane boltite sau galerii imense. Dar
adevărata măsură a măiestriei celor care au săpat sarea cu ciocanul o dau mica
biserică dăltuită în sare la o adâncime de 27 de metri şi sala de dans aflată la
37 de metri adâncime. Această capelă catolică dăltuită în sare poartă hramul
Sfintei Maria şi îi adună de două veacuri pe toţi localnicii la serviciul divin de
Sf. Varvara, protectoarea minerilor. Dintre lucrările miniere executate în capelă
se pot vedea şi astăzi altarul, amvonul, chilia preoţilor şi rambleul din sare
cioplită în care este zidită icoana Sfintei Varvara. Mai jos, în interiorul minei,
prin galeriile săpate manual în masivul de sare, se ajunge la adâncimea de 44
metri în Grota Piticilor şi în Sala de Bal, lucrate numai cu ranga şi barosul.
Înainte de a intra în spaţioasa sală de bal, înconjurată de un balcon, la o
adâncime de 38 metri, te întâmpină un lac adânc de peste 2 metri - Lacul Sărat.
Acesta este unic în ţară, iar peste tot becuri electrice luminează milenarele
straturi de sare.

Salina se numără printre cele tinere, deoarece nu are nici trei sute de ani.
Actul de naştere al acestei saline poartă data de 20 aprilie 1685. Salina Slănic
este cea mai cunoscută dintre salinele noastre peste hotare; încă de la începutul
acestui secol, sarea de la Slănic a fost admirată în multe expoziţii internaţionale.
Prin puţul de extracţie al minei Unirea, amenajat corespunzător pentru
transportul de persoane, se poate coborî până la 210 m adâncime. Ca urmare a
volumului mare de sare excavată, 2,9 mil. m3, s-au creat cavităţi cu volume
gigantice, cele 14 camere cu profil trapezoidal având aproximativ 80.000 de
metri pătraţi. Aceste „palate de sare“ au fost amenajate corespunzător, atât
pentru agrement, cât şi pentru tratament. Bustul sculptat în sare a lui Burebista
parcă ne transmite mesajul de a avea grijă de aceste meleaguri româneşti, iar în
sala special amenajată denumită „Sala Genezei“ se pot admira sculpturile tot în
sare reprezentându-i pe cei doi mari conducători, Decebal şi Traian, care stau

3
faţă în faţă înconjuraţi de elemente specifice popoarelor dac şi roman,
înfruntându-se parcă şi astăzi. Şi parcă pentru a demonstra continuitatea de la
suprafaţă a poporului român, aici, în subteran, trecând în altă cameră, ne
întâmpină într-un basorelief „vijelios“ marele domnitor Mihai Viteazul, iar mai
departe bustul sculptat în sare al marelui poet Mihai Eminescu. Calmul lui
perfect pare să con-firme victoria deplină a celor care au reuşit să transmită din
generaţie în genera-ţie, neatinse, aceste pământuri strămoşeşti.

În oraşul Slănic, în incinta complexului de agrement Baia Baciului, un

fascinant obiectiv turistic îl constituie Muntele de sare, monument al naturii, un
masiv de sare dezgolit, în interiorul căruia se află o veche ocnă prăbuşită, um-
plută cu apă, căreia localnicii îi spun Grota Miresei ( nume dobândit in 1920 ,
când zice legenda, la patru zile după nuntă o localnică s-a sinucis aruncându-se
din vârful muntelui de sare).

Muntele de sare, Slanic Prahova

In jurul anului 1800 aici au existat 6 ocne de sare care ulterior s-au
prăbuşit, iar ca urmare a fenomenelor naturale ( eroziune, cutremure, alunecări
de teren) s-au desăvârşit formele actuale de relief.
Muntele de sare impresionează prin relieful castic, spectaculos, cu variate
forme, rezultate din precipitarea sării; crăpături adânci, datorate dizolvării sării
pe fisuri.
Alte obiective demne de admirat sunt lacurile cu apă sărată, rezultate ca
urmare a prăbuşirii unor exploatări - Băile Verzi şi Baia Roşie.

4
 Se află în bazinul Praid, situat pe partea estică a bazinului Transilvaniei,
„o solniţă uriaşă“ la baza munţilor Gurghiu, de formă triunghiulară, al cărui vârf
sudic este orientat către satul Corund pe structura saliferă Corund - Praid -
Sovata.
Principala atracţie a zonei este salina a cărei istorie de început datează de pe
vremea romanilor. În anii ’60, în subteran, în mina Doja s-a organizat o bază de
tratament pentru bolnavii de astm bronhic, pentru ca în anul 1980 să se
amenajeze un complex modern de sănătate şi recreare, care valorifică potenţialul
microclimatului specific prin prezenţa aerosolilor salini într-un cadru
arhitectonic inedit, la orizontul „50“, la o adâncime de 120 m de la suprafaţă.
Ca o raritate, trebuie amintită capela ecumenică „construită“ în subteran,
de 500 locuri, unde se oficiază serviciul religios. Această capelă, unicat în
Europa, realizată într-una din camerele bazei de tratament, dă o nouă
dimensiune a modului de folosire a acestor cavităţi de către om şi pentru om.
Capela a fost sfinţită în cursul anului 1993 de către preoţi a trei culte: ortodox,
romano-catolic şi reformat, ceea ce demonstrează cât se poate de elocvent
existenţa unei căi sigure de conciliere etnică şi confesională. Cele 3 culte care
beneficiază de această capelă au un program riguros de oficiere a slujbelor.
Capela poartă hramul Sfântului Ioan de Nepomuk, a cărui statuie sculptată în
sare a fost amplasată în interiorul capelei. Tot în sare este sculptat şi altarul,
având baza triunghiulară, care simbolizează Sfânta Treime. Amvonul
simbolizează unirea creştinilor după Noul Testament. În capelă sunt două statui
din secolul al XVIII-lea, Sfânta Fecioară cu Pruncul şi Sfântul Anton, iar cele
şase vitralii luminate dau un efect în biserică de parcă ar fi la suprafaţă.

Ieşind din mină şi mergând în amonte pe valea Corundului, intrând în

canionul de sare, minunată atracţie turistică, o imagine unică o oferă muntele de
sare care în razele soarelui pare a fi acoperit de zăpadă chiar şi vara.

5
 Canionul de sare

„Nu departe de Târgul Trotuşului sunt saline foarte avute pe care

locuitorii le numesc ocne...“ spune Dimitrie Cantemir în „Descrierea Moldovei“.
Bătrână de aproape două milenii, situată în inima Moldovei, pe pitoreasca vale a
Trotuşului, istoria Salinei Târgu Ocna se împleteşte cu istoricul metodelor de
exploatare a sării din masivele de sare. Partea de sud a Bucovinei, toată
Moldova şi Basarabia au fost aprovizionate cu sare de către inepuizabilele saline
de la Târgu Ocna, ceea ce l-a făcut pe maiestatea sa împăratul Iosif II, cu puţin
timp după intrarea trupelor austriece în Bucovina, să dea dispoziţie să nu se mai
aducă sare din Moldova, ci să se prospecteze extragerea sării pe plan local.
Imensitatea golurilor, adevărate catedrale săpate în sare, labirintul galeriilor de
mii de metri, biserica Sfânta Varvara, sanatoriul îţi creează impresia unui oraş
scufundat în adâncuri .

6
 Din afara ţării noastre, o foarte importantă şi spectaculoasă mină de sare
este cea de la , Polonia.
La Wieliczka există mai multe capele, peşteri unde totul este sculptat în
sare, inclusiv candelabrele care dau un aspect profund original.
Cele mai frumoase şi originale sunt: Capela reginei Kinga şi Peştera
Marii Legende.
Capela reginei Kinga
Coridorul ne duce în preafrumosul balcon, de la înălţimea căruia ne
aşteaptă una dintre cele mai frumoase privelişti în acest oraş subteran.
În faţa noastră o biserică din sare, iluminată de cinci candelabre de cristal
de sare. Sala provine din secolul al XVII – lea şi timp de două sute de ani a stat
pustie. De abia în 1896 a fost transformată în biserică. Lucrarea a fost începută
de doi mineri sculptori amatori, fraţii Jòzef şi Tomaz Markowski, care au muncit
aici timp de 16 ani, până în 1912.

Ca o remarcă specială, atragem atenţia la unica galerie subterană a celor

şapte sculpturi de pe pereţii capelei. Două dintre ele sunt lucrările fraţilor
Markowski, iar celelalte cinci sunt sculptate între 1927 – 1936 de către minerul
Anton Wyrodek. Una dintre sculpturi este o reproducere după opera lui
Leonardo da Vinci, „Cina cea de taină”.
Bisericuţa se află la 100 m adâncime şi are şi podeaua din sare, pe o
suprafaţă de 10.000 m2.

7
 Peştera Marii Legende
Peştera provine din secolul al XVII –lea, în care în anul 1967 a fost
localizată una dintre cele mai vechi legende ale minei de la Wieliczka şi anume
legenda despre regina Kinga. Compoziţia prezintă şase figuri de mărime
naturală sculptate în sare, prezentând pe regina Kinga, un cavaler polonez, un
maghiar şi trei mineri.
Regina a trăit în secolul al XII –lea fiind fiica regelui Ungariei Bela al IV –
lea din dinastia Arpad şi a Mariei – fiica cezarilor bizantini. A fost destinată ca
soţie regelui Poloniei Boleslav cel ruşinos.
Legenda spune că atunci când se pregătea să părăsească Ungaria, a dorit
să-i aducă soţului cel mai de preţ dar de nuntă, dar care ar putea să aducă mare
bucurie soţului şi supuşilor. De la curteni a aflat că ţara unde se duce este o ţară

8
frumoasă şi populată, dar lipseşte sarea. Tatăl ei aflând de lucrul acesta, îi
dăruieşte o mină de sare în Maramureş. Cum era obiceiul, ca s-o ia în stăpânire
îşi aruncă inelul de logodnă în mină. Ajungând cu tot alaiul în satul Wieliczka,
dă ordin să se sape la marginea satului.
La adâncimea de câţiva centimetri, s-a găsit, spre mirarea tuturor, un
bulgăre de sare, iar în el inelul reginei. Descoperirea este preţioasă, deoarece cu
cât săpa mai adânc, cu atât se găseşte mai multă sare. Aşa sarea a ajuns tuturor
locuitorilor de pe Vistula, aşa cum ajunge şi azi, aşa cum a fost dorinţa reginei
Kinga.
În peştera vizitată, compoziţia prezintă momentul când fericitul miner îi
înmânează reginei primul bulgăre de sare împreună cu inelul găsit.

Peştera piticilor
Este o peşteră micuţă, în care 8 pitici din sare imită pe mineri în munca lor
de fiecare zi. După vechi legende, duhurile bune ale minei păzeau comoara de
sare împotriva apelor sălbatice şi îi avertizau pe mineri în caz de pericol.
Înfrumuseţau salina cu diferite forme de sare ca oamenii să se simtă bine în
adâncurile pământului.
În fruntea piticilor era Doamna de Sare. Locuia într-o grotă, palat
împodobit cu cele mai frumoase cristale de sare şi… nu îmbătrânea niciodată.

9
 Peştera lui Nicolae Copernic
Cel mai important loc în peşteră îl ocupă unul dintre cei mai eminenţi
turişti ai minei, Nicolae Copernic ce a vizitat mina cam în jurul anului 1493,
atunci când studia la Academia din Cracovia.
În 1973, atunci când s-au împlinit 500 de ani de la naşterea marelui
astronom, minerii au refăcut această peşteră şi au pus aici monumentul lui
Copernic, înalt de 4,5m şi sculptat în sare.

Capela Sf. Anton

Totul aici este din sare, pereţii, podeaua, tavanul, trei altare, portalul,
ambona şi câteva sculpturi ale sfinţilor.
Vizitatorii sunt încântaţi şi de un frumos candelabru, lucrat în sare
cristalină şi de albele ca zăpada „flori” de sare de pe pereţi.

Peştera Vistiernicului
Vistiernicul- legendarul şi misteriosul vistiernic subpământean al sării.
Apare în multe poveşti şi povestiri ale minerilor, întâlnit rar şi doar în porţiunea
părăsită a minei.
De obicei apărea ca un bătrânel, cu barba lungă şi albă, părând că
întotdeauna s-ar fi grăbit undeva.

10
 Nu era un duh rău, dar apariţia lui în acel raion al minei prevestea o
nenorocire.
Compoziţia lucrată în sare prezintă tocmai o întâlnire cu Vistiernicul.
De-a lungul timpului numeroase personalităţi au vizitat şi au fost
impresionaţi de această mină: N.Copernic, Goethe, Chopin, Mendeleev, Papa
Paul II. Drept mulţumire fiecăruia dintre ei au devenit model pentru minerii
artişti statuie sculptată în sare.
Putem spune că salinele şi sculpturile în sare reprezintă a opta
minune a lumii.

ŞTIAŢI CĂ …
 Cele mai mari zăcăminte de sare din Europa sunt localizate în
zona Moscovei şi Kamei (Rusia), bazinul Doneţului (Ucraina), zona
precaspică, în bazinul Rinului, zona Cataloniei, Alpii Francezi şi
Transilvania ?
 S.U.A., China, Germania, Ucraina şi Rusia extrag jumătate din
sarea lumii şi împreună cu alte opt ţări între care şi România, deţin mai
mult de 90% din producţia mondială ?
 Structura procentuală a consumului mondial de sare prezintă
următoarea ierarhie:
 60% în industria chimică
 19% ca ingredient în alimentaţie, atât în alimentele
prelucrate în industrie, cât şi direct ca aliment de adaos la mâncare
 11% la dezgheţarea drumurilor
 10% în diverse întrebuinţări: adaos la nutreţuri animaliere,
la tratarea apei potabile, ca element de injecţie în industria
petrolieră.
 În 1994, S.U.A., cel mai mare producător de sare din lume, a
fost în acelaşi timp şi cel mai mare importator ?
 În 1990, consumul specific de sare, Kg sare/locuitor, în
România, era la nivelul celui din S.U.A., 155 Kg sare/loc., fiind depăşit
numai de cel din Canada, 240 Kg sare/loc. ?
 Peste 80% din importurile de sare ale ţărilor dezvoltate sunt
absorbite de trei mari ţări importatoare: Japonia 41%, S.U.A. 31% şi
Canada 11% ?
 Presupunând că toată sarea dizolvată în mări şi oceane ar fi
sub formă de sare gemă, dacă acesta ar acoperi toată suprafaţa
Pământului, s-ar obţine un strat gros de 125 m ?
 Migrarea sării este un fenomen real ? Sarea deşi pare o rocă
rezistentă, în anumite condiţii se comportă ca un fluid ce tinde să

11
 migreze spre suprafaţă, precum un aluat care, strâns în pumn se
strecoară printre degete. Rezultatul acestui proces continuă şi astăzi şi
este cutarea reliefului prin formarea unor adevărate dealuri de sare ?
 Homer în celebra epopee ILIADA, închinată legendarului război
troian, numeşte sarea „un dar al zeilor”, jertfele ce se aduceau fiind
presărate cu sare, iar romanii când făceau ofrande, amestecau sare
cu făină de grâu pentru ca zeii să-i ajute ?

BIBLIOGRAFIE
1. Arhiva oraşului Dej şi Ocna Dej. Diferite documente din anii
1236 – 1879
2. Elena Mureşan, Arhiva oraşului Dej 125 de ani de la înfiinţarea
arhivelor statului.
3. I.P. Voiteşti, Geologia regiunii Ocna Dej – 1936
4. Gavril Galea, Ocna Dejului şi sarea , 1958
5. Viorel Reingerdt, Monografie, 1962
6. A. Duşa, Geologia zăcămintelor de combustibili minerali şi
sare. Vol. II – Cărbunii şi sarea, Univ. „Babeş Bolyai”, Cluj – Napoca,
uz intern
7. C. Stoica, Gherasie I (1981). Sarea şi sărurile de potasiu şi
magneziu din România. Ed. Tehnică Bucureşti.
8. I.P.L. a M.M., Raport de sinteză a lucrărilor geologice de la
zăcământul Ocna Dej, perioada 1927 – 1968.
9. A. Vancea, Neogenul din bazinul Transilvaniei. Ed. Academiei
a R.S.R., Bucureşti.
10. Ion Magda şi colectivul, Industria minieră a judeţului Cluj,
monografie, 1972
11. Dări de seamă statistice diverse (1945 – 1970)
12. Ion Manta, „România – o enciclopedie a naturii”, Casa
editorială pentru turism şi cultură ABEONA, Bucureşti, 1992
13. Pliantul publicitar „SALROM” – editat de salina Ocna Dej.
14. Pliantul publicitar „SALINA OCNA DEJ” – editat de salina Ocna
Dej.
15. Wieliczka- ghid turistic- Julian Majka
16. Imagini de pe Internet

12