Mistere in Pestera Polovragi Modelata de batrnul Oltet, de-a lungul mileniilor de staruinta, ntr-o banda de calcare jurasice din

sudul Muntilor Capatnii, Pestera Polovragi reprezinta un veritabil punct de atractie turistica n ansamblul obiectivelor din Nordul Gorjulu i de Est.Pestera Polovragi se gaseste pe teritoriul comunei Polovragi, ntre local itatile Horezu si Baia de Fier, judetul Gorj, Oltenia, Romnia. Accesul la pestera se face de la Manastirea Polovragi, pe un drum forestier de a proximativ 1 km. Intrarea n pestera se afla n Cheile Oltetului, deasupra rului ce d esparte Muntii Capatna de Muntii Parng. Pestera are o lungime (pna n prezent cercetata) de 11 km. Traseul vizitabil pentru turisti este de aprox. 800 m. Acest traseu este partial iluminat. Raul Oltet a sapat de-a lungul mileniilor in calcarul muntilor Parang si Capatan ii minunate chei si numeroase formatiuni carstice, acestea constituind unele din cele mai importante monumente ale naturii din nordul Olteniei. Pestera Polovrag i este situata pe malul stang al Oltetului, la o altitudine de 670m si la 20m in altime fata de talvegul raului. ea se afla la 6km nord de dn 67 Targu-Jiu Ramnic u-Valcea si 500m de Sfanta Manastire Polovragi. Pestera a fost modelata de apele Oltetului in banda de calcare jurasice din sudul muntilor Parang si Capatanii, lata de 1-1,5km, aici avandu-si obarsia si un izvor carstic ce apare, in chei, c hiar in dreptul portalului pesterii. Pornind de la Manastirea Polovragi, cea care strajuieste ca o bariera capatul st razii principale aferenta comunei, ndraznim sa urcam n chei, initial de-a lungul P adurii Polovragi, arie naturala protejata pentru castanul comestibil si vegetati a de tip mediteranean. Iesind din dreptul padurii, malul abrupt din dreapta Munt ele Capatnii si strajerul din stnga Muntele Parng, vestesc intrarea n Cheile Oltetul ui. Drumul forestier, de utilitate publica, urca lin, paralel cu rul Oltet, care, din abisul albiei sale, desparte cei doi munti frati, sapnd nca veritabile chei, cu pereti verticali, pe lungimea totala de 3 kilometri. Dupa 200 300 metri de urcus prin Cheile Oltetului, n dreapta, se deschide o poart a de dimensiuni impresionante, a carei amenajare ne ndeamna sa intram. Recunoaste m numele: acelasi Polovragi Aflam ca, n constiinta localnicilor, se pastreaza vie o credinta conform careia, liderul spiritual al geto-dacilor, Zalmoxe, ar fi loc uit n Pestera Polovragi. Tot aici, vracii prelucrau o planta rara, numita povraga , polvraga, sau polovraga, ntrebuintata n popor ca remediu mpotriva bolilor. Este p osibil ca denumirea localitatii si implicit a pesterii si manastirii, sa fie de origine dacica, cuprinznd n sine o criptograma nedescifrata nca, despre vreo concep tie a stramosilor nostri referitoare la credinta lor religioasa sau la practicil e medicale att de raspndite n viata lor. Aceasta legenda este consemnata si de Alex andru Vlahuta n Romnia Pitoreasca , 1901, prin descrierea zeului protector Zamolxe ca re ndemna poporul dac la lupta, pentru apararea gliei stramosesti mpotriva cotropi torilor, iar stropii ce se preling si picura si azi din steiurile acestea sunt la crimile lui , care deplng soarta poporului dac cucerit de romani. ntr-adevar, este o pestera calda si umeda (temperatura constanta 9 grade si umidi tate medie 90%), care plnge cu picaturi din infiltratii, apa bogata fie n carbonat d e calciu, fie n bioxid de siliciu, oxid de fier, etc., functie de stratele pe car e le strabate, le spala si le readuce, cu ndelunga rabdare, n propria-i excavatie. n functie de impuritatile pe care le transporta apa n galeria principala, aceasta si schimba culoarea din aval catre amonte, pe portiuni care au capatat, n timp, den umiri precum: Bolta nsngerata, Camera Alba, Sala Divina. Cei 800 de metri de galerie vizitabila (din cei peste 10 kilometri cartati de sp eologi din amonte catre aval) reprezinta marea varsare, iar poarta turistica est e avalul, ceea ce explica dimensiunile impresionante de la intrare si, totodata, necesitatea opririi vizitarii ncepnd cu portiunea inaccesibila publicului larg. P rimul sector al galeriei (aproximativ 400 m de la intrare) prezinta o ncarcatura emotionala de exceptie deoarece, fiind cea mai accesibila portiune, a fost de-a

lungul timpului un refugiu al localnicilor: daci, vraci, calugari, fiecare avnd m arcat cel putin cte un simbol distinct. Astfel, Scaunului lui Zalmoxe i corespunde la suprafata, dupa cca. 350 metri coperta de roci, fosta cetate dacica Cetatuia , cuptoarelor de ardere a plantei polvraga le corespunde radacina uriasa a plantei disparute dar mpietrita n tavanul pesterii drept marturie, iar locul ascezei calu garilor ( 1505-1968) este marcat de o pictura realizata de catre un calugar, n t ehnica negru de fum, reprezentnd simbolul mortii. Cronologia istorica se ncheie cu Izvorul Sperantelor, un gur care nu seaca niciodata, din spatele caruia ne prive ste Maica Domnului cu Pruncul n brate, poate cea de la manastirea vecina, cu hramu l Adormirea Maicii Domnului . ncepnd cu sectorul al doilea, Sectorul Ogivelor, pozitionat ntre Culoarul Stlpilor s i Culoarul Sufocant, pestera devine tot mai interesanta din punct de vedere geom orfologic: dantelarii de turturi stalactitici, coloane intermediare, domuri, plcu ri de stalagmite, bazine adnci, scurgeri parietale argiloase, ocru de pestera, et c., unele dintre forme capatnd chiar denumiri gratie spectaculozitatii lor. Pestera gazduieste o colonie de hibernare de aproximativ 300 de lilieci de peste ra din Ordinul Microchiroptera, Genul Rhynophus, numit popular liliacul cu potco ava, gratie formei de potcoava a pliului ce le nconjoara nasul. Liliecii nu au nevoie de ochi pentru a vna tntarii cu care se hranesc. Ei emit o m ultime de strigate imperceptibile de catre urechea omului. Pentru orientare folos esc ultrasunetele produse de vibratiile corzilor vocale. Prin structura lui, lar ingele seamana cu un fluier. Aerul expirat de plamni, eliminndu-se cu mare viteza prin laringe, da nastere unui suierat cu o frecventa de 30.000 150.000 Hz, neper ceputa de urechea omului. Presiunea aerului care trece prin laringele unui lilia c este de doua ori mai mare dect a unei locomotive cu aburi, ceea ce pentru un an imal att de mic, e o performanta remarcabila. n laringele animalului iau nastere 5 200 vibratii sonore de nalta frecventa care nu dureaza fiecare dect 2-5 miimi de secunda. Astfel, dintr-un obstacol situat la 17 metri, sunetele emise se ntorc la liliac n cca. 0,1 secunde. Daca durata semnalului sonor depaseste 0,1 secunde, e coul reflectat de obstacolele situate la mai putin de 17 m distanta este recepta t de urechea liliacului simultan cu sunetul ce i-a dat nastere. Asadar, dupa int ervalul de timp care separa sfrsitul semnalului emis de primele sunete, de ecou, liliacul apreciaza distanta care l desparte de obiectul care a reflectat ultrasun etul. Toti liliecii din Ordinul Microchiroptera (liliecii mici) sunt nzestrati cu radar e ultrasonice de diverse modele, ce pot fi ncadrate n trei categorii: murmuratoare , scandante si stridulante. Liliecii care scandeaza sunt rinololofii sau lilieci i potcoava, frecventi n Caucaz si Asia Centrala, dar si n pestera noastra. Aceasta potcoava constituie un difuzor care aduna ultrasunetele ntr-un fascicul directio nat. Liliecii stau aninati de tavanul pesterii, cu capul n jos si rotindu-se circ ular, exploreaza mprejurimile cu ajutorul fasciculului sonor. Acest detector viu ramne suspendat cu cele zece gherute aferente celor doua picioruse, pna cnd o insec ta intra n cmpul sonarului sau. Atunci liliacul sare pentru a-si prinde prada. Est e capabil de a vna 10-15 insecte pe minut. Daca n perioada de maternitate liliecii si pot apara, cu o discretie demna de invi diat, dreptul la viata, furisndu-se n culoare inaccesibile privirii omului, pentru a-si alapta n tihna puii, n perioada de hibernare sunt mult mai vulnerabili deoar ece, pentru gruparea coloniei ntr-un ciorchine urias, au nevoie de tavanul larg a l galeriei vizitabile. Nu credeti ca am fi cel putin insensibili daca nu le-am r especta perioada de hibernare? Performantele liliacului potcoava, n plin sezon de vnatoare, pot fi admirate n peri oada iulie-septembrie la Pestera Polovragi, usor de descoperit urcnd 600-700 m de la Manastirea Polovragi. Situata la 670 m altitudine si 20 m fata de talvegul raului, are oficial lungime a de aproximativ 10 kilometri. Cu toate acestea, s-ar parea ca lungimea sa reala este de 27 kilometri, avand iesirea pe cealalta parte a muntilor. Trebuie menti onat ca inca nu s-a gasit capatul acestei pesteri. Vechimea sa este de peste 7 m

ilioane de ani (unii sustin chiar 14 milioane), gasindu-se aici picturi rupestre si scriere cuneiforma. Intrarea in pestera este creata artificial, fiind distrus peretele vestic. In an ii 60 a fost decisa aceasta masura, pentru ca inainte se intra printr-o gaura des tul de micuta si apoi se cobora pe franghie pana la culoarul principal.Pestera e alcatuita dintr-o galerie principala din care se desprind mai multe culoare, m ulte dintre ele colmatate. In pestera se gasesc liliecii de pestera, fapt care da si numele Culoarului Lili ecilor. Ca o curiozitate, din cauza acestor lilieci a fost nevoie sa se schimbe sistemul de iluminare, acum fiind prezente becuri reci, care nu modifica tempera tura constanta (de 10 grade) a pesterii. Alte doua specii care se gasesc in acea sta zona sunt pasari foarte rare: lastunul de stanca si fluturasul de stanca.Dea lungul timpului se crede ca aici s-au adapostit mai multe personalitati in per ioade dificile si de aceea exista legende privind comori ce ar fi ascunse in pes tera. Prin zona s-ar parea ca s-a ascuns si Iancu Jianu, una din pesterile din a propiere purtandu-i numele. Legenda spune ca exista un blestem al pesterii care ii impiedica pe cautatorii de comori sa avanseze in interiorul acesteia. Se mai spune si ca uneori se vad lumini din pestera ca si cum aceasta ar fi luat foc, d ar ca in momentul in care oamenii ajungeau acolo nu gaseau nimic ars.O alta curi ozitate o reprezinta pielea de leopard de pe pereti. Aceste formatiuni sunt foar te rare si se mai gasesc si in pestera Dambovicioara din cheile cu acelasi nume. .....Cunosc aceasta pestera de circa 35 de ani,cand am realizat prima cartografi ere a circa 9 Km de galerie.Pestera are o intrare principala (cea pe care se fac e accesul turistilor),iar la circa 3 Km pe drumul forestier,exista o scobitura i n munte (inchisa cu grilaj)care este una dintre iesirile din pestera. Am explora t galerii care urca in munte dar majoritatea se infundau.Atentie!galeria pe care se circula este galeria fosila,sub ea existand o alta pestera care a captat ape le paraului Taraia.Am incercat o explorare si a acestei galerii active dar dupa circa 400 de m apa era destul de mare pentru a mai putea inainta(in anii aceia 1973-1975, neavand echipament adecvat).De asemenea in galeriile de la intrare a m descoperit oseminte de urs de pestera datat la inst.Speologic Buc. la 5000 ani ..... Pana in anii 50, in pestera se intra printr-o gaura ingusta, dupa care te lasai pe funii, pana ce atingeai nivelul podelei", ne-a spus el. "Gura pesterii a fost dinamitata, iar peretele muntelui a fost scobit in partea de jos, pentru ca pie trele de pe culme sa cada direct in prapastie si sa nu puna in primejdie circula tia de pe drum. Probabil ca picturile rupestre se gaseau pe stancile ce flancau poteca ciobaneasca de sus, distruse odata cu deschiderea drumului carosabil". Po vestile lui sunt un fel de calatorii in lumea de dincolo, din care trebuie sa in veti cand sa iesi la timp. Altfel, ramai cu senzatia stranie ca te-ai ratacit in tr-un labirint dacic. Legendele au prins viata odata cu primele cercetari ale speologilor la pestera P olovragi, acum mai bine de 100 de ani. Ei au descoperit aici urme de picioare um ane vechi de peste 2.000 de ani, semn ca este foarte posibil ca prin aceste locu ri sa fi mers locuitorii Daciei. Traditia spune ca Zalmoxis intra in adancurile Pesterii Polovragi, de unde, printr-un traseu subteran cunoscut doar de el, ajun gea in preajma cetatii Sarmizegetusa. Pe malul Oltetului, intr-o ambianta de vis, in mijlocul naturii ne priveste ochi ul negru al unei pesteri in care a fiintat odinioara insusi Zamolxis, Zeul-Om at at de iubit de daci. Numita printre altele, pestera lui Zamolxis, Pestera lui Pa homie sau Pestera Polovragi, formatiunea carstica din muntii Olteniei ascunde ta ine nebanuite. Profesorul Nicolae Simionescu dezvaluie o parte din denumirea de Polovragi, sugerand ca se trage din existenta unei campii Poleo unde se adunau vra cii si initiatii dacilor. Ermitii daci erau capabili sa vindece toate bolile vre murilor cu ajutorul plantei magice numita Polovraga, planta disparuta in zilele noastre. Polovragi este, de asemenea, pestera descrisa de Mihai Eminescu in poem

ul

Memento mori .

Conform legendelor, Zamolxis era detinator al unor puteri uluitoare, fiind capab il sa-si schimbe dupa dorinta infatisarea din tanar in batran. Prin pestera Polo vragi, zeul suprem al geto-dacilor intra in adancuri pentru a iesi peste munti l a cetatea Sarmizegetusei. Cand speologii au cercetat pestera in premiera, acum c irca 100 de ani, au fost uluiti sa descopere urme de picioare umane incaltate, v echi de 2.000 de ani, fara indoiala urme de daci. Zvonurile despre comorile dacice ascunse in Polovragi au atras sumedenie de rauv oitori si aventurieri lacomi. Toti acestia au avut parte de morti tragice in inc ercarile lor nesabuite de a tulbura linistea locului. Se spune ca blestemul lui Zamolxis inca vegheaza locul. Stau marturie zecile de cazuri, povestite in popor , despre ciobani carora le-au disparut oile, vacari care au ramas fara vacile di n fata ochilor, nuntasi carora le disparea de pe mese bautura si mancarea - lasa ndu-i muti de spaima si bolnavi de nebunie. Entuziastii fenomenelor paranormale numesc zona Triunghiul Bermudelor din Oltenia ". O intamplare demna de retinut este acea care vizeaza cunoscutul obicei al lui Tudor Valdimirescu de a reveni pentru rugaciune in preajma zidurilor Manastirii Polovragi. O iscalitura a sa ramasa in manastire se adauga variantei neoficiale in care o sosie a sa ar fi fost ucisa de eteristi, pe cand Domnul Tudor, un ini tiat al vremii, a ramasa in manastire pentru a trai deghizat in calugar pana la sfarsitul vietii. Comoara dacilor a nascut fantezii si prin satul Polovragi. "Povestesc batranii c a se vedeau flacari pe aici, pe inaltimi, semn ca exista o comoara. Dar nimeni n u a gasit niciodata nimic!" Zamolxe este un paznic bun! Pestera este cea mai mare cavitate din intregul areal al Muntilor Parang si Capa tanii. Are mai multe nivele, toate accesibile, iar pe dedesubt curge un rau. Est e foarte bine ventilata, apa exista din belsug, un loc perfect pentru un refugiu . Peretii Pesterii sunt incarcati de figurine: un dac rugandu-se, Decebal, pasar i maiastre, animale de apa, chipul lui Iisus. Din tavan curg neincetat picaturi de apa. "Lacrimile lui Zamolxe!", lacrimi de durere, caci dupa ce Dacia a fost c ucerita de romani, Zamolxe nu si-a mai putut opri plansul. Regimul trecut a organizat aici o tabara internationala de speologie. Atunci a f ost cand speologii cehi au avansat inca mai mult decat inaintasii lor de acum un veac. Dar intr-un loc de la radacina muntilor au fost nevoiti sa se opreasca. S ingura cale de inaintare presupunea taierea partiala a unor stalagmite, cu feras traie din cele mai fine. Ei auzisera de comoara dacilor si sperau ca vor da de e a chiar acolo. Se spunea ca si Zamolxis lasase giuvaeruri nepretuite. Asa ca au inceput lucrarea. Dupa 3 zile si 3 nopti de inaintare spre Transilvania, dincolo de Parang, la sute de metri adancime, lame subtiri de ferastrau incercau sa des chida drumul secret al dacilor. Dar n-a fost sa fie! Cum incepeau delicata opera tie, cum se declansa un zgomot ciudat, ca de masina ce se pravaleste in prapasti e. Un clantanit metalic incredibil, un scrasnet ca de frane, fier pe fier. La in ceput, cehii au crezut ca le tiuie urechile din cauza presiunii prea joase. Si-a u scos mastile si si-au aprins o tigara. Un curent neasteptat de aer prelua imed iat fumul. O mica galerie laterala, si-au spus. O fisura pe undeva, prin apropie re. Un semn bun. Si au inceput din nou sa taie. Aveau de gand sa largeasca doar cu 30 de centimetri, ca sa poata inainta. Se si vedeau intr-o sala boltita, plin a cu aur si pietre pretioase, ca in filmele cu Ali Baba. Dar camionul acela drac esc se rostogolea; iarasi in rapa. Neinsemnatul scrijelit de bomfaier se transfo rma intr-un urlet amenintator. Bietii oameni si-au facut cruce cu limba si au fa cut calea intoarsa. Nimeni, dupa ei, n-a mai indraznit sa se aventureze atat de adanc sub munte. La Galeria Ispasirii;, in zona turistica, este ceva obisnuit sa simti furnicatur i in corp, chiar in dreptul Tronului lui Zamolxis. Au venit unii cu detectoare d e biocurenti, iar de la un loc, spun ghizii, acele o luau razna, invartindu-se f

ara noima, ca in prezenta unei fiinte vii, extrem de incarcate cu energie. Lenut a Papurica a auzit despre multe astfel de intamplari, caci mai sunt si braconier i ai pesterii, care intra pe ascuns, spargand portile. Cu ochii ei i-a vazut ins a pe respinsi, persoanele care nu pot intra in pestera. Deodata, dupa primele ze ci de metri, li se face rau, abia mai respira, cad din picioare. Obisnuia sa pla teasca un flacau din sat care s-o ajute in astfel de cazuri. Dar pe sarmanul Mituta nu l-a mai putut ajuta nimeni. Nici macar Ionica, prieten ul lui, care a asistat neputincios la moartea acestuia. Cica baietii astia, mai strengari, mai aventurieri, auzisera de patania cehilor si au hotarat sa le calc e pe urme, doar-doar vor gasi comoara. N-au apucat ei sa treaca dincolo de porti le metalice, ca dintr-un horn al pesterii, situat chiar deasupra Oltetului, au t asnit limbi de foc. Aur! a strigat Miluta, apucand tarnacopul cu strasnicie si i ncercand sa loveasca stanca ce parea incandescenta. A lovit o data si pana aici i-a fost: tarnacopul i-a ricosat drept in frunte, omorandu-l pe loc. Ionica, bie tul, a mai trait doar cat sa povesteasca in sat; si-a gasit moartea la scurt tim p, de la o boala necunoscuta. Atunci s-a vorbit din nou de blestemul lui Zamolxi s, sub pecetea caruia s-ar afla comorile ingropate si chiar pestera. Un schelet in marime naturala, pictat pe un perete, ne-o infatiseaza pe Doamna c u coasa pe umar. Aflam ca autorul acestui desen, ce te indeamna la profunda cuge tare, este preotul Pahomie care, in anul 1607, a stat aici, in bezna, alaturi de vietatile subpamintene, vreme de sase luni. Dar, oare, la ce s-o fi gindit sfin tul parinte cind a facut acel schelet atit de perfect anatomic? Marind pe calcul ator imaginea respectiva, am avut surprinderea sa constatam ca lugubra doamna ar e pe cap o casca - coif, care nu se vede cu ochiul liber, asa cum au purtat mult i din cei care ne-au cotropit, de-a lungul vremii, tara. Pe pereti sint insa si alte inscrisuri ciudate, unele vechi de sute de ani, altele nedatate. Surprinzat or este si faptul ca pe unul din colturile de piatra, pe care ochiul nu deosebes te nimic, exista un fel de scriere bizara, care nu se vede decit prelucrind imag inile pe computer. Unul dintre cei mai mari cercetatori, Cristian Lascu, a gasit un tunel-horn care urca din pestera direct in cetatea dacica Polovragi, aflata undeva, la 307 m, deasupra. Se spune ca Zamolxis intra si iesea pe aici in locui nta lui secreta din inima muntelui. Se mai spune insa ca pe aici dispareau dacii din cetatea asediata si apareau altundeva, departe, bagind spaima in romani. Le nuta Papurica ne-a mai relatat ca intr-o alta pestera, aflata in apropiere, in a nul 1926, calugarul Sebereanu a trait, complet izolat de lume, doi ani. Pustnicu l a murit in pestera si tot acolo a fost inmormintat. In anul 1992 a fost scos l a suprafata si ingropat la Minastirea Polovragi, al carei staret fusese cindva. Inaintam spre scaunul lui Zamolxis. Energie imensa. Intelegem de ce unora le e e xtrem de cald. Ghidul se opreste si explica grupului cum ca uite, pe scaunul ast a statea Zamolxis, aici isi punea paharul, asta din spate e un sipridus impietri t care il distra ... Valea Oltetului este presarata cu pesteri. Lenuta Papurica le cunoaste pe toate. Le numeste cantand, ca intr-o litanie, cu ochii in tavan si mainile sprijinite pe un sal negru, cu ciucuri, ce-i atarna pe piept: Pestera cu apa, Pestera cu sa re de salpetru (din care batranii faceau explozibil strecurat prin paie), Pester a cu oase, Pestera rosie, Pestera lui Jianu, Pestera muierilor (alta decat cea d in Baia de Fier), Pestera liliecilor, Pestera randunelelor, Pestera popii Sebare anu. Cea mai mare dintre toate, electrificata in 1984, este Pestera lui Pahomie sau a lui Zamolxis, a carei lungime depaseste 10 kilometri si se crede ca raspun de tocmai in Transilvania, in apropierea cetatii Sarmizegetusa. Este, se pare, p estera pe care Eminescu o descrie in poemul "Memento mori" astfel: "Iar in piept u-acestui munte se arat-o poarta mare-/ Ea: inalt este boltita si-ntra-adanc in piatra tare,/ Iar de pragu-i sunt unite nalte scari de negre stanci,/ Care duc a danc in valea cea de-acol-abia vazuta...". Si neobositul calator prin "Romania pitoreasca", Alexandru Vlahuta, descrie cu u imire pestera situata "pe margini de prapastii": "Intrarea pesterii e larga si s e aseamana cu tinda unei biserici scobite in piatra. (...) Inaintam mai bine deo jumatate de ceas in uriasa hruba, ale carei bolti rasuna fioros de pasii si de

glasurile noastre, si de pe ai carei pereti intunecosi par gata sa se desprinda tot felul de vedenii fantastice: balauri incolaciti pe stanci naruite, trupuri trunchiate, brate intinse-n intuneric, animale diforme, monstri ce te privesc am enintatori din firidele lor negre, chipuri omenesti invaluite-n zabranice de pia tra". Cu multe milioane de ani in urma, pestera era albia subterana a Oltetului. Un ma re cutremur a clatinat muntii din temelii, aruncand firul apei la nivelul de azi . Tot atunci au luat nastere cele doua lanturi muntoase gemene: Parangul si Capa tanii. Intre ele se inalta cele mai stramte chei din Europa, care ajung intr-un loc la numai 70 cm latime. "De aceea", spune ghidul Miron, "zeul Zamolxis, fost preot si profet, si-a ales ca lacas aceasta pestera. Era locul ideal din care pu tea sa dispara si unde nu putea fi gasit de nimeni. Puterea lui era nemasurata: din batran se facea tanar, intra sub pamant in locurile de azi ale Polovragiului si iesea la suprafata in cetatea Sarmizegetusei din Ardeal. Cand a fost cerceta ta de speologi, in urma cu 100 de ani, acestia au fost uluiti: intr-o zona indep artata, acolo unde cu siguranta nu mai ajunsese nimeni in timpurile de dupa Domn ul Iisus, au descoperit urme de picior si cateva fosile mai vechi de 2000 de ani . Erau, cu siguranta, urmele unor daci. Sa fi fost ei mai buni speologi decat no i?"