Pestera Polovragi

Peştera Polovragi se găseşte pe teritoriul comunei Polovragi, între localităţile Horezu şi Baia
de Fier, judeţul Gorj, Oltenia, România.

Accesul la peşteră se face de la Mănăstirea Polovragi, pe un drum forestier de aproximativ 1

km. Intrarea în peşteră se află în Cheile Olteţului, deasupra râului ce desparte Munţii
Căpăţâna de Munţii Parâng.

Peştera are o lungime (până în prezent cercetată) de 11 km. Traseul vizitabil pentru turişti este
de aprox. 800 m. Acest traseu este parţial iluminat.
In conştiinţa localnicilor se păstrează vie o legendă potrivit căreia, liderul spiritual al geto-
dacilor, ridicat la rang de zeu, Zamolxis, ar fi locuit în Peştera Polovragi. Aici se găseau şi o
mulţime de vraci medici, sau preoţi ai religiilor lor, care prelucrau o plantă rară, numit
polvragă, întrebuinţată în popor ca remediu împotriva bolilor. Este posibil ca denumirea
localităţii şi, implicit a peşterii şi mănăstirii, să fie de origine dacică, cuprinzând în sine o
criptogramă nedescifrată încă, despre vreo concepţie a strămoşilor noştri referitoare la
credinţa lor religioasă, sau la practicile medicale atât de mult răspândite în viaţa localnicilor.
Într-adevăr, este o peşteră caldă (temperatură constantă 8 – 10 °C) şi umedă (peste 90%
umiditate), care „plânge” cu picături de apă din infiltraţii. Apa e bogată fie în carbonat de
calciu, fie în dioxid de siliciu, fie în oxid de fier, în funcţie de straturile pe care le „spală” .

Simbolistică
Cei 800 m de galerie vizitabilă reprezintă, de fapt, vărsarea Olteţului, iar poarta de intrare este
avalul, ceea ce explică dimensiunile impresionante şi necesitatea opririi vizitării începând cu
porţiunea inaccesibilă publicului larg.
Primul sector al galeriei (aprox. 400 m) prezintă o mare încărcătură emoţională deoarece,
fiind cea mai accesibilă porţiune, a fost, de-a lungul timpului, un refugiu al dacilor, vracilor,
călugărilor, fiecare având marcat cel puţin câte un simbol distinct. Scaunului lui Zamolxis îi
corespunde, deasupra, în linie dreaptă, la 350 – 400 m copertă, aşezarea dacică, loc marcat de
Crucea lui Ursache (1808). Cuptoarelor de ardere a plantei polvragă le corespunde rădăcina
uriaşă a plantei dispărute, dar împietrită în tavanu
 PESTERA DAMBOVICIOAREI

Peştera Dâmbovicioara este situată în partea de sud a Masivului Piatra Craiului, în versantul
stâng al văii Dâmbovicioara (afluent al Dâmboviţei), la 1 km nord de satul Dâmbovicioara,
judeţul Argeş. Peştera s-a format datorită acţiunii apelor pârâului Dambovicioara, care au tăiat
în calcarele de vârstă jurasică ale Masivului Piatra Craiului.
Modelarea rocilor calcaroase a generat un relief de suprafata reprezentat prin turnuri, stanci
ascutite, pereti verticali. Astfel, in bazinul hidrografic al Dambovicioarei se gasesc circa 50 de
pesteri, cele mai importante fiind Dambovicioara, Pestera de la Gura Defileului, Pestera
Labirintului etc. Pestera Dambovicioara, cea mai lunga si totodata cea mai reprezentativa a
zonei, se gaseste in asa-numitele Chei ale Pesterii, pe malul stang al paraului, deasupra soselei
care insoteste cursul apei. Zona este de un pitoresc aparte, datorita micilor cascade si
repezisuri de pe cursul Dambovicioarei. Aspectele de amanunt ale morfologiei cheilor sunt
completate de limbile de grohotis, care coboara din micile culoare nivale situate la partea
superioara a versantilor pana in apropierea talvegului, de mici polite structurale si de un bogat
microrelief rezidual.
Desi pestera nu impresioneaza prin lungime, aceasta este totusi cea mai mare si mai
reprezentativa pestera din zona.
Pestera propriu-zisa este cunoscuta de inainte de 1579, cand localnicii o foloseau pe post de
ascunzatoare impotriva cotropitorilor. Ulterior pestera a fost locul de reculegere al unui
pustnic, ascunzatoarea a doi talhari cunoscuti la acea vreme, si chiar ascunzisul unui urs.

Pestera insumeaza trasee de peste 250m, galeriile fiind doar putin ramificate, una din acestea
nefiind insa deschisa spre vizitare complet. Atractiile pesterii sunt reprezentate de
formatiunile geologice deosebite (laba de urs, aripa de acvila, cap de sarpe, piele de tigru,
etc.), precum si povestea iesirii secrete astupate ulterior de localnici.

Avand o temperatura si o umiditate potrivita, pestera Dambovicioara are plafonul la peste 2m,
putand astfel fi vizitata foarte usor.