Pătuleanu Andreea Ștefania

grupa 207

Sistemul endocrin

-Glandele endocrine-

Alături de sistemul nervos, sistemul endocrin ajută la transmiterea și integrarea informațiilor; dacă sistemul nervos
reglează activitățile organismului prin intermediul impulsurilor electrice transmise de către neuroni, acestea fiind
rapide și scurte, sistemul endocrin o face mai lent, dar având un răspuns de lungă durată, prin intermediul
hormonilor transportați prin sânge până la nivelul celulelor țintă. Secreția hormonală este ajustată în permanență în
funcție de mediul intern și extern printr-un mecanism complex de feedback. Spre deosebire de feedback, biortmurile
sunt înnăscute, dar suferă o sincronizare sub influența factorilor de mediu. Ele pot avea o periodicitate de minute-
ore, pot fi circadiene sau repetabile la aproximativ 30 de zile .Glandele endocrine sunt reprezentate de hipotalamus,
hipofiza epifiza, glanda tiroida, glandele paratiroide, pancreas, glandele suprarenale, gonadele. Orice afectare
glandulara poate determina o disfuncție - o hipofuncție sau o hiperfuncție.
Hipotalamusul este o structură care aparține sistemulului nervos central cu rol complex : integrarea în
mediu homeostazia organismului, comportament alimentar și sexual ,ingestia și excreția hidrică ,bioritmurile, reacția
la stres, reglarea stărilor emoționale primare precum furia și frica, reglarea circulației și respirației, a temperaturii
Hipotalamusul secretă: TRH - hormon de stimulare pentru celulele tireotrope hipofizare, CRH - hormon de
stimulare pentru celulele corticotrope hipofizare, GH-RH - hormon de stimulare pentru celulele hipofizare secretante
de GH, Gn-RH - hormon de stimulare pentru celulele hipofizare secretante de gondadotropi. De asemenea
hipotalamusul are și rol inhibitor : prin secreția de Dopamină asupra secreției hipofizare de Prolactina și prin secretia
de Somatostatina - inhibă secrația de GH și GH-RH, de ACTH, TSH, PRL, inhibă eliberarea hormonilor tractului
digestiv și pancreatici, inhibă secreția acidă gastrică și intestinală, fluxul biliar.
Glanda hipofiză se mai numeste și glanda pituitara și este situată median într-o structură osoasă
numită șeaua turcească. Glanda hipofiză este în conexiune cu hipotalamusul prin tija pituitară prezintă 2 componente
majore : adenohipofiza sau hipofiza anterioară și neurohipofiza sau hipofiza posterioară; între cele doua parți există
lobul intermediar rudimentar la om.
Adenohipofiza este locul de secreție a hormonilor care controlează funcția glandelor periferice sau
actionează direct asupra diverselor aparate, sisteme și metabolisme. Aceștia sunt reprezentați de TSH, POMC (GH,
FSH și LH, Prolactina. TSH-ul este hormonul stimulant al glandei tiroidiene, determinând la acest nivel secreția
hormonilor tiroidieni (T3 și T4). POMC (pro-opiomelanocortina) este un precursor polipeptidic, care ulterior va da
naștere mai multori hormoni peptidici: ACTH-ul care reglează sinteza și secreția glucocorticoizilor la nivel adrenal;
αMSH-ul cu rol în reglarea apetitului, comportamentului sexual și a secreției de melanina; βendorfine și met-
enkefaline reprezentând peptide opioide endogene. GH-ul este hormonul de creștere cu rol în diferite metabolisme și
dezvoltarea organismului. Acțiunea sa este fie directă la nivel metabolic, fie prin intermediul IGF1 secretat la nivel
hepatic - rol în creștere. Gonadotropii reprezentați de FSH și LH stimulează gonadele, având rol în hormonogeneza
și în gametogeneză. Prolactina stimulează secreția lactată; ea crește fiziologic în sarcină și alăptare, exercițiu fizic,
stres, stimulare mamelonară. La nivelul neurohipofizei regăsim proiecțiile axonale ale neuronilor magnocelulări
hipotalamici. Practic hipofiza posterioară sau neurohipofiza este formată din țesut nervos, ca și hipotalamusul, și nu
din țesut glandular precum restul glandei hipofize. Neurohipofiza este responsabilă de eliberarea în circulație a
vasopresinei și oxitocinei.Vasopresina sau hormonul antidiuretic stimulează retentia hidrică la nivel renal, determina
creșterea presiunii arteriale prin contracția arteriolelor și oxitocina are ca efect contracția uterină și stimularea
lactației.
Când la nivelul glandei hipofize este identificată o modificare structurală (un adenom / tumoră, o scădere în
dimensiuni / empty sella), medicul endocrinolog va investiga funcția acesteia :dacă este asociată o hiperfuncție - o
producție în exces a unui hormon de regulă, mai rar o secreție de mai multi hormoni - poate fi necesar un tratament
medicamentos sau chirurgical, dacă este prezentă o hipofuncție - un deficit de unul sau mai mulți hormoni
hipofizari, se va institui un tratament substitutiv; hormonii adrenali și cei tiroidieni sunt esențiali pentru
supraviețuire și ei vor fi întotdeuna substituiți; hormonul de creștere va fi substituit în primul rând la copii, iar
gonadotropii sunt importanți pentru fertilitate și menținerea caracterelor sexuale secundare.
Glanda tiroidă are forma literei H, fiind formată din 2 lobi și istm. Glanda tiroidă se gasește la baza
gâtului, corespunzând primelor inele traheale. Elementul caracteristic este foliculul tiroidian având în centru
coloidul, înconjurat de tireocite. Acestea sunt cele care produc hormonii trioidieni (T3 și T4). Celulele parafoliculare
C produc Calcitonină. Hormonii tiroidinei reprezentați de tiroxină (T4) și triiodotironină (T3) sunt importanți pentru:
creșterea și dezvoltarea normală și armonioasă a organismului, a creierului la copil, stimulează sistemul cardio-
respirator (tahicardie/bradicardie), sistemului nervos - poate determina iritabilitate și neliniște, controlează buna
funcționare a gonadelor și fertilitatea, metabolismul glucidelor, proteinelor și lipidelor, producere de energie.
Calcitonina are rol în homeostazia calciului în organsim. Nivelul crescut al Calcitoninei ar putea sugera o dezvoltare
anormală a celulelor parafoliculare tiroide, întalnită în carcinomul medular tiroidian. Deficitul de hormoni trioidieni
se va numi hipotiroidism, în formele severe cu debut perinatal ducând la cretinismul gusogen, iar dacă este
diagnosticat la adult forma severă este cea de mixedem – creștere în greutate, bradilalie, bradipsihie, infiltrarea
tegumentelor, astenie fizică marcată, tulburări ale somnului, bradicardie. Excesul sau hiperproducția de hormoni
tiroidieni este hipertiroidismul și duce la scădere în greutate, agitație psiho-motorie, tahicardie și creșterea valorilor
tensionale, hipersudorație. Dacă este determinată de o patologie autoimună se va numi Boala Basedow-Graves. La
nivelul glandei tiroide se dezvoltă adesea noduli tiroidieni, ei putând fi insoțiți de modificări ale funcției, dar acest
lucru nu este obligatoriu.
Glandele paratiroide sunt în numar de 4, fiind situate de obicei în spatele lobilor tiroidieni. Pot exista însă
și paratiroide supranumerare, paratiroide situate ectopic - intratiroidian, mediastin, pericard.Glandele paratiroide
contribuie la menținerea echilibrului fosfo-calcic prin secreția de PTH (parathormon). Acțiunea PTH-ului este una
complexă, având receptori la nivel renal și osos. Nivelul lui este reglat de nivelul seric de Calciu și Fosfor, alături de
nivelul de vitamina D. Deficitul de parathormon caracterizează hipoparatiroidismul; este mai rar întâlnit, de obicei
secundar intervențiilor chirurgicale în loja tiroidiană / paratiroidiană; foarte rar autoimun sau alte cauze. Se
caracterizează prin hipocalcemie importantă. Excesul de parathormon, hiperparatiroidismul, poate fi primar - una
sau mai multe glande paratiroide produc în mod autonom PTH în exces determinând hipercalcemie și osteoporoză,
dar și numeroase alte semne și simptome sistemice; mai frecvent este hiperparatrioidismul secundar deficitului de
vitamina D și calciu.
Glandele suprarenale sau adrenale, dupa cum sugereaza și numele, se regăsesc la polul superior al
rinichiului. Sunt formate din zone cu embriologie și funcție distinctă : corticosuprarenală are rol în producția de
gluco- și mineralocorticoizi, steroizi iar medulosuprarenala sintetizează catecolamine. Corticosuprarenala cuprinde
3 zone : zona glomerulară, situată imediat sub capsula glandei, importantă pentru secreția de mineralocorticoizi –
Aldosteron, zona fasciculată, cea mai bine reprezentata parte a corticosuprarenalei, bogată în lipide, produce
glucocorticoizi și androngeni, zona reticulata, adiacentă medularei, secretă predominant androgeni și în cantități mai
mici glucocorticoizi . Zonele fasciculată și reticulată funcționează ca un tot unitar fiind sub controlul ACTH-ului.
Secretia Cortizolului este esențiala pentru supravețuire, homeostazia organismului, creștere și are rol în
metabolisme, sistem imun, sistem cardiovascular și respirator, aparat excretor și sistemul nervos central. Cortizolul
și ACTH prezintă ritm de secreție nictemeral - cu o secreție maximă dimineața și un minim la primele ore de somn.
Androgenii suprarenali cresc la ambele sexe în perioada prepubertară, fiind importanți pentru dezvoltarea pilozității
axilo-pubiene și a libidoului la femei; la bărbați au un rol minor predominând androgenii testiculari responsabili de
menținerea caracterelor sexuale și stimularea comportamentului sexual. Secreția de Aldosteron în schimb este
reglată de sistemul Angiotensina- Renina. Aldosteronul este important pentru echilibrul sodiului / potasiului în
organism, excesul ducând la retenție de Na și creșterea valorilor tensionale. Excesul de Aldosteron va determina
retenție hidrosalina și hipertensiune. Hiperaldosteronismul primar este determinat de un adenom dezvoltat de la
nivelul corticalei, cu secreție autonoma de Aldosteron. Excesul de Cortizol, numit și sindrom Cushing, caracterizat
prin redistribuția țesutului adipos la nivelul trunchiului, creștere în greutate, hirsutism (pilozitate în exces),
modificări ale tegumentului, vergeturi roșii-violacei, tulburări metabolice (hiperglicemie până la diabet zaharat,
creșterea nivelului de colesterol), tulburări ale imunității, tulburări neuro-psihiatrice, tulburări menstruale și de
fertilitate - acestea fiind doar câteva dintre semnele și simptomele asociate sindromului Cushing.
Hiperandrogenismul poate fi asociat hipercorticismului său independent și este caracterizat la sexul feminin prin
hirsutism, alopecie, acnee, sau în formele mai severe și cele congenitale malformații genitale. La bărbați poate fi
adesea asimtomatic. Deficitul de hormoni adrenocorticali – insuficiență corticosuprarenală - o afecțiune cu
prognostic sever dacă nu este diagnosticată și tratată la timp, se caracterizează prin hipotensiune arterială (în special
ortostatică), modificări electrolitice severe, pierdere în greutate, tulburări ale tranzitului intestinal, astenie fizică
marcată, slabiciune musculară, în formele primare asociază o hiperpigmentare cutanată; în formele severe sau acute
poate mima abdomenul acut chirurgical și necesită intervenție medicală de urgență. Se tratează substitutiv cu
derivate de Cortizon.
Medulosuprarenala face parte din sistemul nervos simpatic, intervenind în condiții de stres sau când apare
o perturbare marcată a homeostaziei organismului. Secretă adrenalină și în cantitate mică noradrenalină. Ambele au
rol atat periferic, cât și central de neurotransmitatori. Dopamina, a treia catecolamină naturală este un
neurotransmițător al sistemului nervos central. Principalul rol al medulosuprarenalei este de adaptare la orice situație
critică: hipoglicemie, hipotensiune, frig, exercițiu fizic, stres fizic sau psihic. Excesul de adrenalină caracterizează
Feocromocitomul – afecțiune cu potențial sever dacă nu este diagnosticată și tratată la timp
Gonadele (testiculele și ovarele) guvernează comportamentul reproductiv și sexual uman prin producția de
hormoni sexuali și gameți. Testiculele conțin două compartimente : compatimenul germinativ reprezentat prin tubii
seminiferi și celulele Seryoli și compartimentul endocrin reprezentat de celulele Leydig. Celulele testiculare sunt sub
controlul FSH și LH, care stimulează spermatogeneza , secreția de Testosteron, Dehidrotestosteron, 17β;estradiol în
cantități reduse și mici cantități de progestogeni. Androgenii determină dezvoltarea și menținerea caracterelor
secundare masculine , promovează creșterea, participă la formarea spermei, determină caracterul agresiv și creșterea
libidoului. Ovarele sunt acoperite de un epiteliu germinativ și de o capsulă conjunctivă subțire și sunt formate din
doua zone: corticală și medulară. Zona corticală conține foliculi ovarieni în diferite stadii de maturație și corpi
albicans incluși într-o stromă conjunctivă. Zona medulară conține pediculul vasculo-limfatic și nervii glandei.
Ovarul matur prezintă funcție ciclică - la 28 - 30 zile are loc ovulația cu eliberarea unui ovocit , producția de
hormoni steroizi este perfect coordonată cu ovulația și responsabilă de inducerea carcaterelor sexuale secundare
feminine și de transformările morfologice genitale destinate reproducerii..
Pancreasul este un organ anexă al tubului digestiv, situat în potcoava duodenală. Pancreasul are atât o
funcție exocrină - prin producția de suc pancreatic, cât și una endocrină - celulele insulelor Langerhans secretând
hormoni antagoniști:Insulina și Glucagonul. Insulina este principalul hormon hipoglicemiant, secretat de celulele β
pancreatice. Insulina crește permeabilitatea celulelor pentru glucoză ducând astfel la reducerea nivelului plasmatic
de glucoza ; în plus crește glicogenogeneza stimuleaza lipogeneza, rol în sinteza proteinelor.Glucagonul prezintă
efect hiperglicemiant. El este secretat la nivelul celulelor α pancreatice ca raspuns la nivelul mic de glucoză din
sânge. Glucagonul stimulează ficatul să transforme rezervele sale de glicogen în glucoza. Deficitul de insulină duce
la apariția diabetului zaharat. Deficitul poate fi relativ - o acțiune deficitară a Insulinei la nivelul celulelor, dar cu un
exces de producție de insulină și caracterizează Diabetul Zaharat de tip 2. De asemenea deficitul poate fi absolut -
prin distrucția celulele producătoare de insulină de către anticorpi în Diabetul Zaharat de tip 1 sau mai rar prin defect
de producție de cauze genetice. Excesul de Insulină poate apărea în mod secundar în Rezistența la Insulină. Foarte
rar diagnosticată o tumoră secretantă de insulină - insulinom - care duce la hipoglicemie.
Epifiza sau glanda pineala este o mică glandă situată adânc în structura nervoasă centrală, între cele 2
emisfere cerebrale. Este responsabilă de producția de melatonină, modulând patternul somnului atât în cicluri
circadiene, cât și sezoniere. Melatonina este un hormon derivat din serotonină, a cărei secreție este stimulată de
întuneric și inhibată de lumina. Studiile arată însă un rol mai complex al glandei pineale, modificările tumorale la
acest nivel inducând tulburări mentale, osteoporoză, tulburări menstruale sau anovulație, greață, vomă, tremor,
cefalee.
Sistemul endocrin este, prin urmare, un mesager chimic complex, cu mecanisme de feedback între
hormonii produși de glandele endocrine. Efectul lor este sistemic, la nivelul întregului organism. Orice perturbare a
acestui sistem poate avea repercursiuni, unele chiar vitale.
Anexă :

Sistemul endocrin Pancreasul

Hipotalamus

Glanda tiroidă

Surse :

https://www.cdt-babes.ro/articole/hormoni-glande-endocrine.php

https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/glanda-tiroida-ce-este-si-cum-functioneaza

https://bodygeek.ro/afectiuni-ale-hipofizei-iata-ce-analize-se-fac-pentru-explorarea-functionala-a-
glandei