Cadru de dezvoltare a turismului rural si agroturismului 1.1.

Legislatie

Reglementarea juridica a activitatii de turism n Romnia o cosntituie Ordonanta de Guvern nr. 58 din 21 aug. 1998 - privind organizarea si desfasurarea activitatii de turism, publicata n Monitorul Oficial al Romniei nr. 309/26 aug. 1998. Potrivit acestui act, turismul reprezinta un domeniu prioritar al economiei nationale (art.1, al.1). Pe de alta parte turismul este o activitate specific umana, care se adreseaza populatiei de diferite vrste, profesii si conditii sociale. De aceea, activitatea de turism este indisolubil legata de diverse stiinte, precum geografia, istoria, geologia, biologia, economia. Acest lucru nu inseamna altceva dect ca domeniul de studiu al tu 727p1519h rismului, vazut si nteles prin prisma activitatii sale si a fenomenelor social-economice, conditionate de valorificarea acestuia, se suprapune stiintelor enumerate mai sus prin: fondul natural pe care l detine, factorul uman si procesele de productie generate. Rolul primordial n valorificarea corespunzatoare a activitatilor ce tin de domeniul turismului l joaca, evident, cadrul natural. Principalele acte normative emise dupa anul 1990 pentru stimularea dezvoltarii turismului rural romnesc se refera la definirea structurilor turistice de primire si la criteriile de clasificare a acestora. Astfel, prin Ordonanta Guvernului nr. 62 din 24 august 1994, aprobata prin Legea nr. 145/1994 se definesc pensiunea turistica si ferma agroturistica pentru cazarea turistilor. Ulterior, prin Ordinul Autoritatii Nationale pentru Turism nr. 61/1999 (publicat n Monitorul Oficial nr. 242 bis/1999), s-au reactualizat notiunile si continutul acestora n forma de pensiune turistica rurala si pensiune agroturistica. Aceste doua tipuri de spatii de cazare si servire a mesei se redefinesc si se contopesc ntr-o singura notiune, si anume pensiunea turistica rurala, prin HG nr. 1328/2001 si OMT nr. 510/2002 (M.O. 582 bis/ 2002). Mentionam ca prin aceleasi acte normative se institutionalizeaza si pensiunea turistica urbana. Definitiile ce apar n actele normative sunt urmatoarele: Pensiunile turistice sunt structurile de primire turistica, avnd capacitate de cazare de pna la 10 camere, totaliznd maximum de 30 de locuri, n mediu rural, si pna la 20 de camere n mediul urban, functionnd n locuintele cetatenilor sau n cladiri independente, care asigura n spatii special amenajate cazarea turistilor si conditiile de pregatire si servire a mesei.

Pensiunile agroturistice (echivalentul fermelor agroturistice) sunt pensiunile turistice care pot asigura (n afara de cazare - n.a.) o parte din alimentatia turistilor cu produse din productia proprie, fara a exista obligativitatea servirii mesei (aceasta definitie mai are o circulatie restrnsa). Actele legislative stipuleaza si urmatoarele conditii pentru organizarea unei pensiuni turistice rurale: amplasarea pensiunilor turistice rurale trebuie realizata n locuri ferite de surse de poluare si de orice alte elemente care ar pune n pericol sanatatea sau viata turistilor; dotarile din camere si din grupurile sanitare destinate turistilor vor fi cu exclusivitate la dispozitia acestora. n interiorul camerelor nu se admit obiecte personale ale proprietarului (articole de mbracaminte si ncaltaminte, bibelouri sau alte obiecte care ar stnjeni turistii); spatiile pentru prepararea si servirea mesei, n cazul n care sunt destinate si pentru consumatorii din afara, numarul locuitorilor la mese fiind mai mare dect al celor de cazare, dar mai mic de 20 de locuri la mese, se clasifica similar unitatilor de alimentatie pentru turism, potrivit normelor specifice elaborate de Ministerul Turismului (M.O. nr. 242 bis/1999, M.O. nr. 582 bis/2002); pensiunile turistice rurale care dispun de teren pentru asigurarea serviciilor de campare vor respecta, pentru montarea corturilor si rulotelor, criteriile privind echiparea sanitara si dimensinea parcelelor (criterii minime privind clasificarea campingurilor, satelor de vacanta si a popasurilor turistice; n Monitorul Oficial al Romniei, partea I, nr. 582 bis/2002)

Prin alte acte normative s-au stabilit si unele facilitati pentru dezvoltarea turismului rural. ntre acestea, amintim Ordonanta Guvernului nr. 63/1997 (M.O. nr. 226/1997), privind: acordarea de prioritati la instalarea de linii pentru telecomunicatii (telefon, telex, fax); asistenta tehnica de specialitate - sub toate formele - din partea Ministerului Turismului si a asociatiilor profesionale; consiliile locale pot pune la dispozitie din terenurile disponibile, n formele si conditiile prevazute de lege, suprafete de teren necesare cosntituirii, dezvoltarii si exploatarii de pensiuni turistice rurale; cuprinderea ofertei turistice a pensiunilor si pensiunilor rurale turistice rurale n materialele de promovare turistica editate de Ministerul Turismului si ANTREC;

 includerea n programele institutiilor de nvatamnt cu profil de turism sau agricol a problemelor specifice pensiunilor turistice rurale (ASE Bucuresti, Centrul de Formare si Inovare pentru Dezvoltare n Carpati-Dorna Candreni etc., Tourism, Hotel; Restaurant-Consulting Group etc.) Facilitatile se acorda si persoanelor fizice, asociatiilor familiale si societatilor comerciale care au ca obiect unic de activitate asigurarea de servicii turistice n pensiumi turistice rurale, amplasate n satele si comunele care apartin deorase si municipii, conform legii. o Organizarea si desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei initiative, aprobate prin HGR nr. 364/15.05.1996 n completarea HGR nr. 201/1990 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Decretului Lege nr. 54/1990; Aprobarea a doua amendamente la Legea nr. 18/1991 si Legea nr. 83/1994, pentru apararea intereselor locuitorilor zonei montane. Stabilirea "Normelor si criteriilor privind clasificarea pe flori (margarete) a pensiunilor turistice rurale" aprobate prin OMT nr. 20/1995 si publicate n M.O. nr. 10/1995.

n scopul protectiei calitatii produsului turistic, activitatea pensiunilor turistice rurale trebuie sa se desfasoare cu respectarea actelor normative ce reglementeaza turismul n Romnia. n acest sens, n functie de calitatea serviciilor oferite si la nivelul de dotare, pensiunile turistice din mediul rural sunt clasificate pe flori (mai precis, de la 1 la 5 margarete). La activitatea consiliilor tehnice de clasificare si verificare a pensiunilor turistice rurale, alaturi de specialisti din Ministerul Turismului, Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor pot participa si reprezentantii asociatiilor profesionale din turism si agricultura (Federatia Romna pentru Dezvoltare Montana - FRDM, Asociatia Nationala pentru Turism Rural, Ecologic si Cultural - ANTREC), acordnd consultanta tehnica de specialitate pentru ntocmirea documentatiei de clasificare. De alttfel, n scopul solutionarii cu operativitate a problemelor privind organizarea si promovarea turismului rural n Romnia, la nivelul Ministerului Turismului a fosat constituita "Comisia tehnica pentru dezvoltarea turismului rural", din care fac parte specialisti de la ministerele si institutiile implicate si anume: Ministerul Tineretului si Sportului, Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, Institutul National de Cercetare si Dezvoltare pentru Turism, Centrul National de nvatamnt Turistic, Ministerul Apelor si Ministerul Educatiei si Cercetarii.

1.2.

Definirea turismului rural si agroturismului

Calatoriile turistice au aparut n antichitate, iar activitatile turistice n spatiul rural au nceput a fi practicate empiric din aceeasi perioada. n perioada romana majoritatea calatoriilor aveau scopuri comerciale, culturale sau militare, iar traseele lor parcurgeau inevitabil spatiul rural. n acelasi timp cu evolutia societatii omenesti se diversifica si structura calatoriilor, astfel, n Evul Mediu, calatoreau n numar nsemnat comerciantii, dar ntlnim frecvent ambasadori, preoti si pelerini, oameni de stiinta, artisti, calfe si studenti. Unii din acesti calatori au decis sa transmita experinetele lor. Putem prezenta n sprijin scrierile calugarului francez Aimeri Picaud, carre realizeaza la 1130 m ndrumar pentru peleriniii doritori sa ajunga la Santiago de Compostella, sau pe preotul japonez Basho care n 1960 a scris un poem intitulat "Drum ngust spre Nordul ndepartat". n dorinta de a prezenta evolutia dotarilor si instalatiilor iata un catren sugestiv: "ntepat de tntari, muscat de paduchi / Am reusit sa dorm ntr-un pat / n timp ce un cal urina / Chiar lnga perna mea" (Cristureanu Cristina - "Economia si politica turismului international"). Turismul, care prin specificul sau exploateaza conditii naturale si valori ale patrimoniului cultural, are importante consecinte negative asupra mediului. n aceste conditii, sunt pe deplin justificate eforturile de promovare a unor forme de vacanta al caror impact asupra mediului sa fie ct mai redus, forme cunoscute n practica si teoria de specialitate sub titulatura de agroturism, ecoturism, turism ecologic, turism verde, turism blnd (dulce, moale), turism durabil. Indiferent de terminologia utilizata, aceste forme de turism au un continut exprimat prin tipologia unitatilor de cazare si alimentatie, actiuni de agrement, intensitatea fluxurilor turistice - n perfecta armonie cu mediul natural si socio-cultural al zonelor receptoare, urmarind chiar, prin solutii de amenajare, refacerea mediului, mbunatatirea calitatii acestuia. ntre formele cele mai raspndite ale turismului ecologic pot fi mentionate vacante rurale, cele n arii protejate - parcuri, rezervatii, spatii verzi etc. n practica uzuala, pentru desemnarea vacantelor rurale se folosesc notiunile de turism rural si agroturism. Turismul rural este, de fapt, un fenomen de data recenta, dar noutatea se refera la dimensiunea fenomenului turistic n spatiul rural. Aceasta expansiune este determinata de existenta a doua motivatii pentru turismul rural: 1. relansarea si dezvoltarea domeniului rural; 2. aparitia unei forme de turism alterntaiva la turismul de msa traditional (clasic), care sa vina n spirjinul unor segmente variate de tusti. Desi se desfasoara n spatiul rural, argoturismul si turismul rural sunt doua concepte care, pentru unii autori, au acelasi continut, iar pentru altii, sunt doua notiuni diferite.

Practica arata ca aceste categorii se identifica pna la un anumit nivel, au un numitor comun care scoate n evidenta att elemente de comunitate, de incluziune, ct si elementele diferite care conduc la departajare, la diferentiere. Privit n ansamblu, turismul rural include o paleta larga de modalitati de cazare, de activitati, evenimente, festivitati, sporturi si distractii, toate desfasurndu-se ntr-un mediu tipic rural. Cu toate acestea, elaborarea unei definitii ct mai exacte a termenului de turism rural si care sa fie utilizata n mod unitar pe tot continentul european se confrunta cu numeroase probleme specifice. Astfel, fiind un fenomen socio-economic relativ recent, preocuparile de a defini turismul rural sunt relativ sporadice si eterogene, ele avndu-si sursa n interesul acordat acestei problematici de catre diverse categorii de specialisti: sociologi, economisti, geografi, specialisti n amenajarea teritorului, psihologi, etc. n acest context, n ceea ce priveste definirea si continutul conceptului de turism rural, pot sesizate mai multe acceptii, din care1[1]: Acceptiunea psihologica. Potrivit acesteia, turismul rural poate fi definit ca o forma particulara de turism bazata pe o anumita "arta" a primirii turistilor si a unui comportament diferit de cel practicat n mod obisnuit n cadrul altor tipuri de turism. Din aceasta perspectiva, turismul rural este o "stare de spirit" care implica deopotriva ospitalitatea din partea cominitatii rurale si respect si consideratie pentru mediul rural, din partea turistului. Turistul nu este un client anonim, ci un oaspete primit ca un prieten, att de catre persoanele care l gazduiesc, ct si de catre ntreaga comunitate rurala a satului respectiv. Chiar daca aceasta acceptie nu pierde din vedere elementul precum puritatea aerului, naturaletea si calitatea peisajului s.a., accentul se pune asupra contractelor umane, dialogului, schimbului de impresii. Acceptiunea sociologica. Concepe turismul rural ca pe o activitate care se practica n intimitatea societatilor rurale, ntelese ca spatii de viata cotidiana n care turistul descopera al societatii rurale; amenajarea spatiului, implementarea echipamentului de recreere trebuie realizat de comunitatea rurala nsasi, singura n masura sa creeze o atmosfera lipsita de artificialitate n care turistul poate descoperi un mod de viata traditional care i creeaza treptat sentimentul apartenentei si nradacinarii n comunitatea respectiva. Acceptiunea geografica. Aparent, este mai putin restrictiva si relationeaza turismul rural cu existenta spatiului rural corespunzator. Turismul rural este definit ca fiind forma de turism care se manifesta n spatiul rural, indiferent care sunt caracteristicile fizico-geografice si demografice ale acestuia. Din punct de vedere economic, zona rurala evidentiaza trei tipuri de baza:

rural periferic sau rural profund; zone rurale integrate; ruralul intermediar.

Coordonatele turismului rural sunt: spatiul - fara existenta oamenilor acesta nu poate constitui suportul convietuirii, ntruct un spatiu fara produse nu poate raspunde tuturor nevoilor consumatorilor de turism rural;

oamenii - n lipsa spatiului si a produselor dispun de o capacitate de primire redusa; produsele au n general o existenta efemera. n functie de regiune, cele trei coordonate, descriu realitati diferite motiv pentru care produsul turistic rural are semnificatii diferite. Ecuatia fundamentala a produsului turistic rural este2[2]: cazarea la ferma = vacanta petrecuta n sat + petrecerea timpului liber n spatiul rural Dimensiunea economica, sociala si culturala si atractivitatea turismului rural sunt date de imaginea fermei, satului si a spatiului rural. Satul semnifica dimensiunea umana, intimitatea sociala, animatia locala. Satele turistice sunt asezari rurale pitoresti bine constituite, situate ntr-un mediu nepoluat, pastrator de traditii si cu un bogat trecut istoric, care n afara functiilor politicoadministrative, sociale, economice si culturale proprii, ndeplinesc sezonier sau n tot timpul anului si functia de primire si de gazduire a turistilor pentru petrecerea unui sejur cu durata nedefinita. Spatiul reprezinta ntregirea activitatii de cazare la ferma si a vietii satului n slujba turismului rural; el este simbolul libertatii, respiratiei, apei pure, verdetii, florilor, culorilor; el invita la contemplatia peisajelor dar si la activitati fizice n plina natura, acestea cosntituind un criteriu important n alegerea petrecerii vacantelor la tara. Dintre structurile turismului rural care se pot dezvolta n spatiul rural fac parte: pensiunuile turistice, motelurile, campunguri, tabere scolare, tabere de creatie artistica, sate de

vacanta, tabere pentru activitati ecologice si alte forme organizatorice create n scopul dezvoltarii turismului rural. Concluzionnd, "Turismul rural este un concept care include toate activitatile turistice care se desfasoara n mediu rural". Dar specialistii din Uniunea Europeana si pun ntrebarea: "Are turismul rural calitati specifice intrinseci sau e vorba doar de o simpla activitate turistica ce se desfasoara ntr-o localitate rurala? Care sunt acele trasaturi pe care trebuie sa le aiba turismul rural, astfel nct sa merite ntradevar calificativul <rural>"? Lista acelor trasaturi ar include: apropierea de natura; absenta multimii de oameni; liniste si un mediu ambiant "nemecanizat"; contacte personale - n opozitie cu izolationismul si anonimatul tipic urban; senzatia de continuitate si stabilitate, de traire a unei istorii vii si trainice; posibilitatea de a cunoaste ndeaproape locurile si oamenii acelor locuri; contactul nemijlocit cu autoritatile locale, cu preocuparile, cu activitatea specifica zonei;

cunoasterea ndeaproape a afacerilor ce se fac pe plan local; nregistrarea n minte a identitatii indivizilor comunitatii si a trasaturi specifice ce si de "adevaratul" turism rural; altor

integrarea n comunitate pe perioada sejurului (Grolleau, 1987). O alta definitie, ar fi: "Turismul rural este un concept care cuprinde activitatea organizata si condusa de populatia locala si care are la baza o strnsa legatura cu mediul ambiant, natural si uman" (UE, H. Grolleau, 1987). Termenul, agreat pe teritoriul Uniunii Europene si n afara acestuia, ndebste folosit este acela de "turism verde" - culoarea simbol a spatiului rural, avnd rolul de a distinge aceasta forma de turism de celelalte, cum sunt: "turismul alb" (sporturile de iarna), "turismul albastru" (vacantele la mare), "turismul luminilor" (turismul urban). "Turismul verde", "dulce" sau "moale" este o forma de turism sinonima turismului rural, deci, n principiu, are acelasi continut, o oferta diferentiata de cea clasica, diversa, originala si ntotdeauna organizata si condusa de oamenii de la sate.

Fata de turismul rural, agroturismul este mai strict din punct de vedere al condisiilor vacantei; n plus ia n calcul aspecte legate de efectele economice asupra gospodariilor taranesti si localitatilor rurale n ansamblul lor. Agroturismul presupune, sederea n gospodaria taraneasca - pensiune, ferma etc. consumarea de produse agricole din gospodaria respectiva (uneori indica si o anumita proprotie - cel putin 20%) si participarea, ntr-o masura mai mare sau mai mica, la activitatile agricole "ferma taraneasca") sau echivalentul acestuia, care se foloseste de obicei pentru a desemna simplu si clar folosirea caselor taranesti si pierd functiunea agricola sau nu sunt prea mult timp ocupate de taranii activi proprietari ai gospodariilor. n ciuda pierderii legaturii directe cu activitatea agricola propriu-zisa, "farm tourism-ul" este o importanta forma de turism rural, cu un considerabil aport n economia locala. n concluzie, agroturismul este o forma a turismului rural care utilizeaza pentru cazare si servirea mesei numai pensiunile turistice rurale si pensiunile agroturistice, beneficiind de un mediu nepoluat si pitoresc, de atractiile turistice naturale si de valorile cultural-istorice, de traditiile si obiceiurile prezente n mediu rural. Spatiul rural satisface prin componentele sale o paleta larga de motivatii: odihna si recreere, cunoastere, cultura, practicarea sportului, cura de aer sau balneara, vnatoare si pescuit sportiv, oferind agroturismului o arie mare de cuprindere a posibilitatilor de loisir. Prin aceasta, agroturismul este un mijloc de valorificare integrala a mediului rural, cu potentialul sau agricol, turistic, uman si tehnica-economic. Clientela agroturismului este reprezentata n mod definitoriu de persoane cu resedinte n alte zone, de regula urbanizate. Beneficiari ai acestei forme de turism, n modalitati specifice, pot fi si persoanele care au rude sau chiar resedinte secundare la tara, precum si cei care au interese (de exemplu economice) n agricultura n mediul rural. Agroturismul poate fi montan, de deal si de ses. El poate fi organizat de catre gospodariile individuale (autorizate si certificate) sau la nivel de localitate - cu subcontractarea spatiilor de cazare. Pe lnga formele amintite, exista si se pot concepe si altele, ntr-o varietate de modalitati, rezerva constituind-o complexitatea turismului. Trasaturi ce diferentiaza agroturismul de turismul traditional, standard: consumul turistic se petrece n mediul rural, unde esentiale sunt: calitatea pensiunii turistice rurale sau agroturistice si a serviciilor de primire la fermieri, cunoasterea mediului natural, uman si cultural, precum si originalitatea pensiunii turistice; oferta turistica este autentica, originala, diversa si personalizata, organizata si condusa de fermieri, deci de oamenii satului; este o activitate economica complementara exploatatiei agricole si nu o alternativa sau un substitut al acestuia;

ofera populatiei cu venituri reduse posibilitatea de odihna si reconfortare, de petrecere a timpului liber din vacante sau week-end-uri, n peisajul pitoresc al mediului rural, cu valori cultural educative si cu ospitalitate specifica; nu necesita investitii foarte mari pentru amenajari de infrastructura generala si dotari turistice sau pentru alte amenajari de profil; se evita marile aglomerari turistice de pe litoral sau din statiunile balneare si montane; este un turism "difuz" prin specificul ofertei sale diversificate si de mare raspndire n spatiu; astfel, aparent, nu aduce prejudicii prea mari mediului natural si celui construit, dar... atentie - si aici trebuie sa se tina seama de un anumit "prag ecologic" si "prag fizic" (capacitatea optima de primire); nu este compatibil cu turismul de masa, dezvoltat n statiuni si centre turistice si n arii periurbane.