Lista obiectivelor turistice din Comuna Gârnic

1. Peștera Padina Matei

Peştera Padina Matei se află in interiorul aceleaşi localităţii căruia îi poartă numele,având
o lungime de 94 metri,portalul peşterii înalt de 2,4 metri ne conduce intr-o galerie activă, şi
de 7 metri înaltime, care este parcursă de un pârăiaş. Peştera este cu concreţiuni, scurgeri
stalagmitice, are colonie de lilieci şi pârâul este sursa de apă potabilă a localităţii.

Fiind dezvoltată în mare parte pe un sistem de diaclaze în calcarele jurasicului

mijlociu,pârâul care traversează stalagmitica masivă, întâlneste în cale două baraje
de travertin,iese prin gura peşterii şi -sub denumirea de„Ogaşu Peşterii”-devine afluent al
Vălii Mari.  Pe drepta lui,înainte   de primul baraj stalagmitic,se desface la nivel superior ( 4
metri ) o galerie fosilă,argiloasă şi cu o  movilă de guano sub un loc de colonie de lilieci, ea se
termină în Sala Coloanelor,care merită să fie vizitată pentru podoaba intactă a formaţiunilor
stalagmitice clasice.

2. Rezervația naturală Valea Mare

Valea Mare reprezintă o rezervaţie naturală de tip mixt  situată în judeţul Caraş-Severin,a
fost declarată arie protejată in anul 2000, fiind inclusă in Parcul Natural Porţile de
Fier.Rezervaţia are o suprafaţă de 1.176 ha, aflându-se în bazinul hidrografic al Văii Mari.

Importanţa floristică a rezervaţiei este dată de proporţia însemnată a speciei Daphne

laureola(iedera mare),relief terţiar.Pe lânga o importanţa floristică,zona face parte din
domeniul Danubian care prezintă o importanță geomorfologică datorită reliefului complex
dezvoltat pe calcare(chei,peşteri,avene,doline,uvale,izbucuri,lapiezuri,sorburi)întâlnit pe
Valea Mare sau pe afluenţii acesteia(Ogaşul Rău,Ogaşul Tisa,Ogaşul Greci,Mudăviţa
Seacă,Valea Apele Albe ).Biotopul teritoriului este situat în ținutul Carpaților Occidentali,
subținutul Munților Banatului, unitatea geomorfologică Munții Locvei, care fac parte din
grupa munților și podișurilor calcaroase. Cu toate acestea, zona muntoasă imediată
adiacentă este caracterizată prin altitudini foarte joase și roci granitice.

În bazinul Valea Mare sunt cunoscute 45 de peșteri și avene, printre acestea numărându-
se Grota Haiducească (1370 m lungime) și Avenul Roșu (149 m diferență de nivel ). Pedologie
din punct de vedere al solului, rezervația se caraterizează prin prezența solurilor rendzinice și
a solurilor brune de pădure. Vegetația rezervației este situată în regiunea biogeografică
europeană, caracterizată prin prezența a numeroase specii endemice sau de origine
panonică,balcanică sau submediteraneană. Habitatele de interes comunitar care au fost
semnalate pe teritoriul acestei rezervații sunt: 91VO Păduri dacice de fag(Symphyto-Fagioni)
6210 Pajiști uscate seminaturale și facieșuri de acoperire cu tufășuri pe substrat calcaros
(*situri importante pentru orchidee) 6240 *Pajiști stepice subpanonice.

Rezervația se află localizată pe Valea Mare, care are numeroși afluenți cu cursuri
temporare de apă. Valea Mare este curs de apă permanent pe firul căruia întâlnim câteva
cascade minunate: Cascada de la coliba lu` Drăghici, Cascada de la moara lu` Căpeț. Pădurile
de fag, ce coboară de-a lungul văilor până la altitudini foarte joase, de 150 – 200, ocupă o
suprafață de circa 400 ha.

3. Grota Haiducească

Grota Haiducescă este situată pe teritoriul Parcul Natural Porțile de Fier, având o lungime de
1370 m. Peștera reprezintă porțiunea subterană a Ogașului Găurii, care înainte de captare curgea
prin actuala poiană a Peșterii. Galeriile și sălile sunt dezvoltate în cea mai mare parte pe un sistem de
diaclaze și totalizează 714 m; din aceștia 372 m sunt accesibili prin insurgență și 342 m prin
resurgență. Un pârăiaș zglobiu pătrunde în peșteră pe sub o poartă monumentală înaltă de 10 m și
largă de aproape 20 m pentru a parcurge o sală enormă de peste 100 m lungime, 60 m lățime
maximă și circa 25 m înalțime. Cupola sălii este sprijinită de un imens stâlp de calcar, despicat în două
de o galerie la nivel superior.Aici vorbele capătă o rezonanță starnie, ecoul se amplifică. Sala este
plină cu bolovani de prăbușire și are un contur foarte neregulat din cauza numeroaselor canale
inaccesibile și a nișelor, dintre care unele alcatuiesc sălițe.

Unele cotloane sunt împodobite cu depuneri albe de calcit puternic reliefate, frumoase
născociri ale apei în acțiune, dintre care nu lipsesc tuberculii, micile gururi cu perle de
cavernă și mondmilchul. Altele au pereții lustruiți sau dăltuiți ( lingurite), într-o nișă a cupolei
își are adăpostul o colonie de câteva sute de rinolofi. Pârâiașul se pierde pe sub tavanul
înecat la capătul Salii Mari, pentru a reapărea în fundul părții accesibile prin resurgență.Aici
el formează pe parcursul dorne destul de adânci și primește doi afluenți mici, apoi o parte
din apă se pierde prin două sorburi în podea (pentru a reapărea în albia pârâului, afară la 75
m mai jos de resurgență), iar restul apei parcurge galeria până la capăt,ieșind la zi în cealaltă
parte a masivului calacaros străpuns de el, aproximativ 400 m în linie dreaptă față de
intrarea prin insurgență. Iesirea pârâului se face printr-o deschidere mult mai mică.
Pătrunzând prin ea în munte, constatăm că această parte a peșterii diferă total de prima.Ea
începe print-un mic vestibul, unde vara ne atrage atenția o mică colonie de rinolofi. Dupa
primul cot galeria devine strâmtă,joasă și sinuoasă,cu mici diverticule, în care porțiunile
înalte de 2-3 m alternează cu altele prin care trebuie să ne aplecăm sau să ne târâm.

Odată pătrunși in grotă,pătrundem și în legendele haiducilor . Lui Adam Duca i se mai

spunea Adam Neamțu, pentru că purta straie nemțești. Dascăl intr-un sat de la Dunăre, sătul
de sărăcie și suferință pe care o vedea în jurul lui, Adam Duca a început să jefuiască pe
bogați. Împreună cu haiducii săi, îi ataca la drumul mare, iar prada o împărțea cu sărmanii
din sate.Se pune că cine primea bani de la haiduc, nu se mai putea numi sărac. Potera l-a
prins pe Adam Duca pe când își vizita iubita și l-a întemnițat timp de 20 de ani. Când a ieșit
din închisoare, haiducul i-a cerut ajutorul unui sărac care devenise boier din banii primiți
chiar de la el. Acesta a refuzat să îl ajute, iar Adam Duca l-a ars de viu, Haiducul a fost prins
și, de această dată, potera l-a spânzurat. Se spune că unele comori nu a mai apucat să le
împartă săracilor, așa că au rămas în peșteră, în anii 1400.
 4. Grota lui Filip

Având o legendă aparte  în care ne este descrisă povestea unui om sărac din împrejurimi care
era așa de sărac ne având nici un adăpost, el și soția sa s-au refugiat în grota care cu timpul a
ajuns sa le fie ca o casă datorită acestei legende întâlnim  denumirea de „Grota lui Filip”, acesta
își câstiga existența prin muzică ,el având o vioară cu ajutorul căreia distra sătenii la petrecerile
unde lua  parte împreună cu  șoția acestuia care era dansatoare. Grota lui Filip este astăzi și sursă
de aprovizionare cu apă potabilă a localități Gîrnic.

5. Complexul de mori de pe pârâul Gramensca

Fiind așezate în cel mai frumos și pitoresc loc din localitatea Gîrnic, luând viață acum mai
bine de 100 de ani. Sunt în număr de 5 mori, fiecare având propria  denumire : Moara
Cilindru, Moara Cotrlaica( KOTRLAJKA), Moara Mastalic ( MASTLIROJC), Moara Beranec
(BERANKOJC) și Moara Noua, ultima dintre ele are o istorie mai aparte din cauza localnicilor
care se ingrijeau de ea și ciobanii care aveau in apropiere așezate sălașele (adăpost pentru
oi) datorită că moara era construită pe o parte de teritoriu apartinând ciobaniilor însă
responsabili mori nu au acceptat ca și ciobanii să se folosească de ea, în cele din urmă
aceasta a fost incendiată, ca apoi să fie refăcută și cele două tabere ajungând la o înțelegere
ca amandouă părți să se îngrijească de moară, ele fiind acționate de forța apei, printr-o
turbină care învârte piatra superioară și astfel duce la sfărâmarea grăunțelor între cele două
pietre.

De fiecare moară se îngrijesc câteva familii care aveau zile repartizate pentru măcinare,
ziua fiecăruia începea la ora 8 dimineața si avea la dispozitie 24 de ore pentru a-și măcina
porumbul și a lăsa locul altei familii. Fiecare moară avea două încăperi,  încăperea propriu
zisă  unde se află amblasat scheletul întregii morii și care are un coș deschis care servește
la aprinderea focului pentru persoana care rămanea peste noapte chiar si în timpul ierni
acolo pentru măcinare, și a doua încăpere pentru adăpostul animalelor de tracțiune. Izvorul
râului gramensca unde sunt amplasate complexul de mori este un izbuc care datorită forței
duce la acționarea și funcționarea acestora.