Vlaiconi Victor

Economia comerțului, turismului și serviciilor

Anul II, ID

Program de organizare și comercializare a produsului turistic

Munții Apuseni

1
 Cuprins

Zona Muntilor Apuseni………………………………… 4

Argument……………………………………………………………... 4

Potential Turistic Natural …………………………………... 4

Relieful ………………………………………………………..………. 4

Fauna si Vegetatia ………………………………………………..…… 5

Hidrografia ……………………………………………………….…... 5

Cascada Rachitele ………………………………………………...….. 5

Cetatile Radesei …………………………………………………….… 5

Cheile Rametului……………………………………………………… 6

Cheile Turzii …………………………….……………………………. 7

Cheile Turului ( Cheile Turenilor )……………….……………………. 8

Cascada Varciorog………………………………………………………9

Lacul Fantanele …………………………………..…………………… 9

Lacul Tarnita ………………………………………………………….. 9

Pestera Meziad ……………………………………..…………………. 9

Pestera Scarisoara………………………………………………….….... 9

Pestera Ursilor ………………………………………….…………… 9

Pestera Huda lui Papara ……………………………………………...… 9

2
Pestera Poarta Zmeilor …………………………………………………. 9

Pestera Vantului ………………………………….…………………….. 10

Pestera Ghetarul de la Focul Viu ………………………….…………… 10

Groapa Ruginoasa …………………………………………………… 10

Dealul cu melci ……………………………………..………………….. 11

Zona turistica Padis ………………………………………………….. 11

Elemente de prezentare generală…………………………………… 12

Prezentare succintă a desfăşurării programului pe zile : ...................... 12- 13

Analiza de preț……………………………………………………….13
Poze …………………………………………………………………….15-20

Concluzii si Propuneri …………………………………………………… 21

Bibliografie………………………………………………………………. 21

3
 Zona Muntilor Apuseni

1.Justificare

Zona Muntilor Apuseni reprezinta una din cele mai intereseante destinatii turistice din
Romania. Relieful carstic (aproximativ 400 pesteri), precum si flora si fauna specifica reprezinta tot
atatea motive pentru care a zona fost declarata rezervatie naturala. Locuitorii acestei zone, motii, sunt
renumiti pentru obiectele din lemn pentru uz gospodaresc, pe care continua sa le confectioneze de
generatii, mergand sa le vanda in toata tara. Ciuberele si donitele de lemn din Apuseni pot fi intalnite
in majoritatea targurilor din Romania. Inca se mai pot vizita asemenea ateliere artizanala la
Patrahaitesti, unde, daca sunteti curiosi, puteti auzi si renumitele tulnice sau buciume. Satul
Patrahaitesti apartine de comuna Arieseni, fiind accesibil in timpul verii si cu masina. Pe durata verii,
locuitorii isi duc cirezile de vite pe culmi, unde acestea raman pana la venirea toamnei. Pe toate
pasunile inalte sunt prezente "hodaile", adaposturile de vara ale celor ce au grija de turme. Daca doriti
sa descoperiti viata locala si traditii pastrate de generatii, una din zonele de interes este Valea
Ariesului, incluzand frumoasele sate Albac, Garda, Arieseni. Pe langa relieful carstic variat (Cetatile
Ponorului, Padis, Groapa Ruginoasa, Ghetarul de la Scarisoara, Focul Viu etc.), un punct de interes il
reprezint Muzeul aurului de la Brad, unde exista o bogata colectie de pepite, dar si de unelte
traditionale pentru extragerea aurului, indeletnicire ce dateaza de peste 2000 ani.

Potential turistic natural

Relieful

Relieful este unul carstic, bine dezvoltat, alcătuit din peşteri (Peştera Urşilor, Peştera Meziad),
chei (Cheile Turzii), defilee (Defileul Mureşului). Altitudinile nu depăşesc 2.000 m, cu maxime de
1.849 m, la Vârful Cucurbăta Mare, 1.836 m Vârful Vlădeasa, respectiv 1.826 Muntele Mare. În
medie altitudinile oscilează în jurul a 1.000 de metri. Masivele muntoase pornesc radiar, din centru şi
intră în contact direct cu Câmpia de Vest, prin depresiunile "golf": Zarand, Beiuş, Vad Borod, bine
populate, aşezările urcând până la 1600 m. Principalele căi de traversare a Apusenilor sunt Pasul
Vălişoara Vântului, Pasul Vârtop şi Pasul Vârfurile.

Fauna şi vegetaţia

Vegetaţia este alcătuită din păduri de foioase şi conifere (la peste 1.300 m). Fauna este foarte
diversă, fiind prezente specii ca vulpea, lupul, jderul, cerbul, căprioara, veveriţa sau ursul.

Hidrografie

4
 Zona Munţilor Apuseni este traversata de mai multe râuri, existând şi o serie de lacuri
formate. Printre cele mai importante se află:

Râul Someşul Mic

Râul Crişul Repede, Râul Crişul Alb şi Râul Crişul Negru
Râul Barcău
Râul Arieş
Râul Ampoi
Lacul carstic Vărăsoaia
Lacul Fântânele
Lacul Tarniţa

Cascada Răchiţele
Cascada Răchiţele numita si Vălul Miresei este situata pe Valea Stanciului, in arealul
localitatii Răchiţele din comuna Mărgău, judetul Cluj. Este una dintre cele mai frumoase cascade din
România. Impresionanta cădere de apă de peste 30 de metrii taie răsuflarea celor care poposesc la
baza acestuia. Dar Cascada Răchiţele este o privelişte extraordinara si pe timp de iarna atunci cand
peretele stancos ingheata. Totodata pe timp de iarna este un excelent loc de escalada pe gheata pentru
cei pasionati de acest sport.

Legenda Valul Miresei

Se spune ca numele de Valul Miresei vine de la faptul ca demult o mireasa a cazut de pe
stancile abrupte din zona unde este cascada iar voalul ei a ramas agatat pe stanci. Acolo nuntaşii s-au
oprit si au inceput sa planga astfel formandu-se cascada. In realitate numele s-ar putea atribui formei
cascadei care seamana cu un voal.

Cetăţile Rădesei

Cetăţile Rădesei se află la obârşia Someşului Cald. Peştera se află într-un stadiu avansat de
evoluţie, exemplificând perfect modul în care are loc transformarea cavernamentelor în chei de
amploare. Peştera are un portal înalt de peste 15 m şi lat de 7 m, de forma ogivală, în care intră pârâul
Rădeasa. Peştera are o galerie unică, de forma unui tunel lung de 212 m, cu săli de mari dimensiuni şi
hornuri ce răzbat în tavanul peşterii până la suprafaţă. Cele cinci ferestre create de aceste hornuri, lasă
să pătrundă în peşteră raze de lumină. În aval, tunelul se continuă cu un canion lung de circa 50 m şi
foarte îngust. Peştera poate fi vizitată datorită amenajărilor efectuate (scări de lemn şi podeţe). Din
aval se poate reveni în zona portalului pe deasupra peşterii. După ieşirea din peştera şi canionul
Rădesei, se pătrunde în Poiana Rădesei, înconjurată de stânci cu vegetaţie şi pante abrupte cu molizi
de mari dimensiuni printre care se găsesc pâlcuri de afinişuri. Aici pârâul Rădeasa se uneşte cu Pârâul
Feredeului şi dau naştere Someşului.

Cheile Râmeţului

5
 Cheile Râmeţului, săpate in calcare mezozoice (jurasice), se află în estul Munţilor Trascău
(judeţul Alba), nu departe de Mănăstirea Râmeţ.Un traseu turistic marcat facilitează parcurgerea
cheilor, pornind de la mănăstire şi ajungând în satul Cheia. Geneza Cheilor Rametului este legata, in
faza a doua, de existenta unei bare de calcare jurasice si de dezvoltarea proceselor endocarstice. Pe
toata lungimea cheilor exista urme ale unei vechi pesteri, care avea forma de tunel. Prabusirea
treptata a tavanului pesterii a favorizat aparitia si evolutia ulterioara a cheilor. Acest fapt poate fi
argumentat prin faptul ca cheile au un profil transversal in V, mai larg la partea superioara.Dezvoltate
in estul Muntilor Trascaului, pe cursul mijlociu al paraului Ramet, Cheile Rametului se inscriu printre
cele mai importante obiective turistice din zona Muntilor Apuseni.

Cheile Turzii
Cheile Turzii sunt o rezervaţie naturală protejată, aflată la o distanţă de 6 km vest de Turda,
de-a lungul văii Hăşdate. Au o lungime de 2.900 m şi o înălţime a pereţilor de până la 300 m[2].
Cheile ocupă o suprafaţă de 125 ha şi s-au format prin erodarea rocii de calcar jurasic de către râul
Hăşdate. Prin anii 30 ai secolului XX, sus pe stâncă, pe partea stângă a Cheilor (în sensul de curgere
al apelor văii Hăşdate) era aşezată o cruce mare de lemn. Crucea a fost amplasată în perioada
interbelică, în cadrul unei ceremonii publice, la care au luat parte atât oameni din partea locului, cât şi
oficialităţi din Turda. După război, crucea de lemn a fost înlocuită cu o cruce de metal (există şi azi).
Cheile Turzii oferă un peisaj carstic de o rară sălbăticie: stânci înalte şi abrupte, creste
ascuţite, turnuri de piatră, vâlcele pietroase, grohotişuri, arcade etc. Conţine peste 1.000 de specii de
plante şi animale, unele reprezentând elemente rare, ca usturoiul sălbatic, acvila de stâncă ş.a

Cheile Turului (sau Cheile Turenilor)

Cheile Turului (sau Cheile Turenilor) sunt o rezervaţie naturală sălbatică, cu o suprafaţă de 25
ha aflată la nord de municipiul Turda, în judeţul Cluj. Au fost declarate rezervaţie floristică naturală
de interes naţional cu valoare mixtă. Cheile au o lungime de 1.850 m, iar pereţii (înalţi de 100-150 m)
sunt decoraţi cu diferite forme carstice: cascade, marmite, peşteri etc. Sunt relativ greu de străbătut.
Au fost săpate de Pârâul Racilor în calcare jurasice şi sunt situate între comuna Tureni si satul
Copăceni, la mică distanţă de drumul european E60, Cluj-Turda. Cercetările arheologice efectuate
aici în perioada 1985-1988 au dus la descoperirea a 53 de complexe de locuire, datate începând cu
neoliticul mijlociu. În Chei există 29 de peşteri, printre care Peştera cu Silex (64 m lungime), Peştera
de sub grohotiş (27,5 m), Peştera Vulturilor, Şura Mică. Alte atracţii turistice sunt Colţul Câinilor,
Stâna Crinilor. Cheile au fost declarate rezervaţie floristică naturală de interes naţional cu valoare
mixtă. (anexa 1)

Cascada Varciorog

Cascada Varciorog este situata in perimetrul comunei Arieseni in apropiere de localitatea Vanvucesti
la o altitudine de 1090 m . Cascada in sine are o inltime de 15 metri fiind de o frumusete deosebita
mai ales la ape mari. In apropiere exista si o veche galerie de mina parasita .

Lacul Fantanele

6
 Lacul Fântânele a fost proiectat pe cursul superior al Someşului Cald, la sfârşitul anilor '60. În
perioada 1970-1974 locuitorii vechii comune Beliş au fost nevoiţi să se strămute pe actuala localizare
a satului. Cătune precum Milioan, Pleş, Dădeşti, Bolojeşti sau Giurcuţa de Jos sunt acum de domeniul
amintirii şi doar în verile foarte secetoase, când apa lacului scade foarte mult, se pot vedea ruinele
caselor abandonate de moţi, cele mai celebre fiind ruinele fostei biserici din Beliş.
Zona lacului Fântânele este situată în vestul judeţului Cluj, în partea nordică a munţilor
Apuseni, la o altitudine de aproximativ 1.000 m, la confluenţa dintre munţii Gilăului (situaţi la est),
munţii Vlădeasa (situaţi la vest) şi Muntele Mare (situat în sud).

Lacul Tarniţa

Lacul Tarniţa se găseşte între comunele Râşca, Mărişel şi Gilău, judeţul Cluj, la vest de
municipiul Cluj-Napoca. Cu o suprafaţă de cca. 215 ha şi o lungime de peste 8 km, lacul Tarniţa este
una din cele mai apreciate zone turistice din judeţul Cluj. Este alimentat de apele Văii Someşul Cald
(unul din afluenţii Someşului Mic). Principalele activităţi desfăşurate pe lac sunt pescuitul, schi-ul
nautic, înotul, plimbările cu barca sau jetski-ul. Majoritatea se desfăşoară în cadru neorganizat, ca şi
activităţi de petrecere a timpului liber. Totuşi există şi asociaţii cu profil sportiv care organizează
periodic concursuri de înot sau pescuit sportiv.

Peştera Meziad

Peştera Meziad este o peşteră mare, fiind una dintre primele peşteri amenajate şi mult timp
una dintre cele mai lungi peşteri din România (4.750 m lungime cu mai multe nivele) fiind situată în
judeţul Bihor pe Valea Meziadului în regiunea sud estică a Munţilor Pădurea Craiului şi zona de vest
a Munţilor Apuseni. Peştera se află la o altitudine de 397 metri, iar gura de intrare a peşterii are o
înălţime de 16 metri şi o lăţime de 10 metri. Peştera are două nivele de carstificare:
Nivelul inferior, care însumează 1.542 m şi se caracterizează prin spaţii neobişnuit de ample,
măsurând frecvent între 20-30 metri lăţime şi 15-20 metri înălţime. După circa 400 metri, galeriile se
îngustează brusc, nivelul inferior prelungindu-se prin două galerii greu accesibile şi care, din această
cauză, nu sunt incluse în sectorul turistic al peşterii.
Nivelul superior, în lungime totală de 3.208 metri, prezintă trei zone principale de racord cu galeria
inferioară: Galeria descendentă, Galena de joncţiune şi Gâtul dracului. Suprapunerea celor două
niveluri în regiunea Podului Natural creează un spectacol deosebit de impresionant, înălţimea totală a
cavernamentului ajungând aici la 35 metri.
În peşteră s-au găsit urme din paleolitic, neolitic, fiind o peşteră locuită de Homo sapiens şi de
animale ca Ursus spelaeus. Peştera oferă condiţii prielnice pentru hibernarea liliecilor, în special cei
din specia Miniopterus schreibersii, care formează o colonie destul de mare în Sala Liliecilor.În 1921
a fost vizitată de o echipă de geologi având în frunte pe renumitul speolog român Emil Racoviţă.
Peştera Meziad a fost reamenajată în 1972 şi deschisă turismului.

Peştera Scărişoara

Peştera Scărişoara este una dintre cele mai mari peşteri cu gheaţă din România, situată pe
teritoriul comunei Gârda de Sus, judeţul Alba, în Munţii Apuseni. Nu se cunoaşte data exactă când a
fost descoperită peştera, dar este menţionată în 1863 de către Adolf Schmidl, care a făcut unele
descrieri ale ei şi prima hartă. Emil Racoviţă a menţionat această peşteră în lucrarea sa Speologia,

7
apărută în 1927. Conform lui Emil Pop peştera are o vechime de peste 3.500 de ani, ea formându-se
în timpul glaciaţiunilor, când aceşti munţi erau acoperiţi de zăpadă şi gheaţă. Peştera se afla la o
altitudine de 1.165 metri deasupra nivelului mării. Are 105 metri adâncime şi 720 metri lungime, cu o
intrare de 50 metri diametru şi 48 metri adâncime, accesul făcându-se printr-o scară metalică înspre o
sală imensă (108 metri lungime, 78 metri lăţime) - Sala cea Mare. De aici se deschid 3 intrări care
duc la sălile denumite Biserica (în faţă, cu peste 100 stalagmite), Rezervaţia Mare, Galeria Coman
(stânga) şi Rezervaţia Mică (dreapta). Turiştii pot vizita sala de la intrare, Sala cea Mare, Biserica,
celelalte camere fiind rezervate oamenilor de ştiinţă (putând fi vizitate doar cu acordul Institutului
Speologic din Cluj-Napoca.
Volumul de gheaţă este de 75.000 m³ şi are 26 metri înălţime. Temperatura medie atinge +1°C vara şi
coboară până la -7°C iarna. În zona permisă turiştilor temperatura medie este de 0°C.

Peştera Urşilor

Peştera Urşilor a fost descoperită în 1975, cu ocazia unei dinamitări executate la cariera de
marmură din zonă. Este unul dintre principalele obiective turistice ale Munţilor Apuseni, ea aflându-
se în judeţul Bihor, în imediata apropiere a localităţii Chişcău, comuna Pietroasa, la o altitudine de
482 m. Interiorul se distinge prin diversitatea formaţiunilor de stalactite şi stalagmite existente, ca şi
prin cantitatea impresionantă de urme şi fosile ale ursului de cavernă - Ursus spelaeus - care a
dispărut acum 15.000 de ani. Pe lângă acesta au mai fost descoperite şi fosile de capră neagră, ibex,
leu şi hienă de peşteră. La intrarea în peşteră se află un pavilion, compus dintr-o sală de aşteptare,
casa de bilete, un bar, un mic muzeu speologic şi un stand cu suveniruri şi obiecte artizanale specifice
zonei. Cu o lungime de peste 1.500 m, peştera se compune din galerii aflate pe două nivele: prima
galerie, cea superioară, în lungime de 488 de metri poate fi vizitată de turişti, iar cea de-a doua, lungă
de 521 m este rezervată cercetărilor ştiinţifice.
Galeria superioară, disponibilă vizitării, este compusă din 3 galerii şi diferite săli:

Galeria "Urşilor" (sau Galeria Oaselor),

Galeria "Emil Racoviţă",
Galeria "Lumânărilor"
Sala Lumânărilor,
Sala Spaghetelor,
Sala Oaselor.

Printre formaţiunile de stalactite şi stalagmite se remarcă Palatele fermecate, Lacul cu nuferi,

Mastodontul şi Căsuţa Piticilor, Draperiile din Galeria Urşilor, Portalul, Pagodele şi ultima sală,
Sfatul Bătrânilor, iluminată cu lumânări. Temperatura în peşteră este constantă de-a lungul anului
(10ºC), iar umiditatea se menţine la 97%.

Peştera Huda lui Papară

Peştera Huda lui Papară se află pe teritoriul satului Sub Piatră, comuna Sălciua, judeţul Alba,
în partea de nord-vest a Munţilor Trascăului, la obârşia râului Huda lui Papară (numit şi Valea
Morilor), afluent pe dreapta al Arieşului. Altitudine maximă 675 m, altitudine minimă 567 m. Este o
rezervaţie speologică care adăposteşte formaţiuni carstice deosebite, fiind cea mai lungă peşteră din

8
Munţii Trascăului (pe locul al 31-lea în România). Rezervaţia este formată din calcare masive de
vârstă jurasic superioară.(anexa 1)

Peştera Poarta Zmeilor

Peştera Poarta Zmeilor se află pe teritoriul satului Sub Piatră, comuna Sălciua, judeţul Alba, la
circa 1.150 m altitudine, în partea nordică a Munţilor Trascău (compartimentul Bedeleu), în marginea
de sud-vest a platoului calcaros. Este o rezervaţie speologică, având o cavitate carstică cu o lungime
de 125 m, cu numeroase stalactite şi stalagmite. (anexa 1)

Peştera Vântului

Peştera Vântului este cea mai mare peşteră din România, cu o lungime totală de 47 km. Se
află în Munţii Pădurea Craiului, în vecinătatea localităţii Şuncuiuş. Peştera nu este deschisă
publicului, fiind rezervată cercetărilor ştiinţifice, existând un proiect de deschidere a peşterii către
public. A fost descoperită de inginerul Bagaméri Béla şi explorată pentru prima oară în 1957. Peştera
se află în custodia Clubului Speologilor Amatori din Cluj.Se numeşte Peştera Vântului datorită
curenţilor de aer extrem de puternici care pot fi simţiţi în peşteră, în special la intrare.Temperatura
medie este de 11.8˚C. (anexa 1)

Peştera Gheţarul de la Focul Viu

Peştera Gheţarul de la Focul Viu este una dintre peşterile aflate în Munţii Bihorului. Este
dispusă pe Valea Galbenă, în apropiere de Vârful Piatra Galbenii şi Vârful Cuculeul de Fier, la o
altitudine de 1.165 metri Accesul în interior se face pe o scară de lemn. Peştera este compusă din
două săli. Sala Mare, cu o înălţime de 46 metri şi o lungime de 68 metri, adăposteşte în mijloc un
impresionant gheţar (25.000 m³). Gheţarul este al treilea ca mărime, după cel de la Scărişoara şi
Borţig. Bolta Sălii Mari este parţial deschisă printr-o fereastră largă, prin care, de-a lungul timpului,
au căzut trunchiuri de copaci, care au fost prinse în masa gheţarului. În partea opusă intrării în Sala
Mare se află mai multe grupuri de stalagmite, pe care se răsfrâng razele soarelui, provocând reflexii
scânteietoare, reflexii care au dat numele peşterii: Focul Viu. Fereastra deschisă în tavan favorizează
acumularea de aer rece, iar lipsa unei ventilaţii menţine aerul rece în interiorul cavităţii, permiţând
astfel existenţa gheţarului pe parcursul întregului an. În spatele stalagmitelor se află o galerie care
duce spre Sala Mică, care, la rândul ei, conţine mai multe formaţiuni de stalagmite. (anexa 1)

Groapa Ruginoasa

Groapa Ruginoasă reprezintă un fenomen cu totul aparte. Ea este o imensă ravinare săpată
până în creasta culmii care închide spre sud Valea Seacă, cu o adâncime de peste 100 m şi un
diametru de peste 600 m. Pe toată suprafaţa ei, un proces de eroziune foarte activ a scos la zi
straturile de cuarţite, a căror culoare roşie violacee conferă zonei un aspect cu totul aparte, ea apărând
de la mari depărtări ca o rană deschisă în trupul muntelui. Muchii ascuţite, adevărate lame, converg
spre centrul ei la firul unui vâlcel, împărţind spaţiul în mai multe sectoare. Vâlcelul, de fapt obârşia
Văii Seci, reprezintă de fapt un canion extrem de dificil de parcurs în aval din cauza săritorilor mari
pe care le prezintă. (anexa 1)

9
 Dealul cu Melci

Rezervatia naturala paleontologica Dealul cu Melci este situata in muntii Bihor si constituita din
depozite senoniene cu mare densitate de gasteropode fosile (mii de melci ramasi din marile calde
cretacice acum 15 milioane de ani) pe suprafata de 1ha. Datorita valorii sale stiintifice aceasta zona
restransa din Muntii Apuseni, ce reprezinta vechi sedimente ale Cretacicului superior, formate intr-o
mare cu fundul stincos, a fost declarata rezervatie naturala.
Rezervatie paleontologica cu o suprafata de 4,30 ha, situata pe stanga vaii Ariesului, in Tara
Motilor, la 15 km vest de Campeni si la 10 km nord de comuna Vidra. Dealul cu Melci este unul
dintre cele mai bogate puncte fosilifere din Romania ce adaposteste resturile a mii de melci ramasi
din marile calde cretacice. Forma dominanta o reprezinta melcul Acteonella cu speciile Gigantea si
Lamavki Cenura, care, asa dupa cum apreciaza specialistii, se afla într-un numar foarte mare,
respectiv sute de mii de exemplare, acumulate pe un spatiu relativ restrans în marea senoviana
(Cretacic superior), cu peste 70 milioane de ani în urma. (anexa 1)

Zona turistică Padiş

Zona turistică Padiş este situată în ramura nordică a Munţilor Bihor, lanţ din Munţii Apuseni
sau Carpaţii Occidentali. Din punct de vedere administrativ, zona Padiş este situată în sud-estul
judeţului Bihor, pe raza comunei Pietroasa, până la graniţa cu judeţele Cluj şi Alba. Zona Padiş este
principala zona turistica a Muntilor Apuseni, aici fiind concentrata cea mai mare parte a obiectivelor
turistice:

Platoul Padiş este un ses cuprins intre 1.250 si 1.280 m ce apare ca o depresiune inconjurata
de culmi mai ridicate, cel mai interesant fenomen carstic intalnit aici fiind ponoarele. (anexa 1)

Poiana Ponor este una din putinele polii tipice din muntii nostri. Faptul cel mai remarcabil in ea este
sistemul de pierdere a apei, care se face in patul raului, prin orificii stramte, acoperite de nisip fin. La
ape mari, sorburile nu mai pot drena intreaga cantitate de apa, care se acumuleaza dand nastere unui
impresionant lac.

Bazinul Lumea Pierduta este un platou perfect izolat de regiunile din jur, delimitat de Paraul
Ursului si Paraul Sec ce au izvoarele apropiate si care se unesc in aval, descriind doua arce de cerc. El
ascunde cateva fenomene carstice remarcabile, dintre care sunt de mentionat trei avene: Avenul
Gemanata, Avenul Negru si Avenul Acoperit.

Cetatile Ponorului sunt fara indoiala formatia carstica cea mai remarcabila, nu numai a
Muntilor Apuseni, ci din intreaga tara. Prima consemnare a locului apare în 1886, făcută de către
Nagy Sandor, iar explorarea completă s-a reuşit în 1977 de către cercul alpinist „Speodava”, din
oraşul Ştei. Denumirea de "Cetăţile Ponorului" vine de la un ansamblul de trei grupuri calcaroase
imense, numite şi doline. Dintre acestea cel central (100 m înălţime) este porţiunea de închidere a
Văii Cetăţilor.
Cetăţile Ponorului, un bazin închis, reprezintă un areal din care lipseşte apa de suprafaţă, delimitat de
vârfuri muntoase cuprinse între 1642 m (Măgura Vânătă) şi 1100 m (creasta de nord-vest a Vârfului
Galbena). Regiunea e înconjurată de râurile Someşul Cald, Arieş şi Crişul Pietros, apa fiind drenată în
întregime pe sub pământ în valea Galbenei şi în valea Boghii. Ele sunt constituie din trei circuri mari

10
de stanca, aflate intr-o imensa depresiune impadurita, adanca de 300 m si care la partea superioara are
un diametru de peste 1 km. Primul circ de stanca este sfarsitul propriu-zis al vaii, iar peretele lateral
de vest este perforat de un portal ce depaseste 70 m inaltime si care da acces la al doilea circ. Al
treilea circ, cel mai mare, este separat complet de precedentele si are in partea de jos o fereastra prin
care se poate ajunge in interiorul pesterii, ce se intinde pe aproximativ 1,5 km, avand nenumarate sali
si 14 lacuri subterane.

Groapa de la Barsa este o depresiune de forma ovala, cu axa mare de 2 km si axa mica de 1
km. În Groapa de la Barsa exista o suma de forme carstice deosebit de interesante prin varietatea lor
(un ponor prabusit de mari dimensiuni, un altul cu pod natural, un mic lac suspendat si un numar de
11 pesteri). În ansamblu, Groapa de la Barsa este o mica lume carstica, in care toata gama de procese
carstice s-a inscris cu formele cele mai tipice.

Valea Galbenei incepe brusc la piciorul unui perete vertical de calcare, de cateva sute de
metri inaltime unde se afla Izbucul Galbenei, un mic lac de 4-5 m diametru. Valea Izbucul Galbenei
este taiata adanc in masivul de calcare, dand nastere uneia din cele mai grandioase chei din Apuseni.
Abrupturi de sute de metri, arcade naturale, pesteri ale car or guri se deschid in mijlocul peretilor si
cursul tumultuos al apei cu cascade, imense marmite si cateva tunele subterane pe parcurs dau acestei
regiuni un aspect de salbaticie fare seaman.

11
2.Elemente de prezentare generală

Număr zile circuit: 6 zile

Perioada: 15 mai – 21 mai
Număr participanţi: 16 persoane
Kilometri parcurşi: 1100 km
Mijloc de transport: microbuz
Număr locuri în microbuz: 16 locuri + 1 loc şofer
Preţul circuitului 739.27lei /pers

Servicii incluse :

 transport pe durata programului turistic;

 5 nopţi cazare la hotelul Arieseni ***.
 toate mesele;
 asistenţă turistică permanentă ( ghid turistic );
 materiale informative;

Prezentare succintă a desfăşurării programului pe zile :

Ziua 1.
Intalnire cu reprezentantul agentiei ( la ora si locul stabilite in contract). Imbarcare
in microbuz. Plecare spre destinatie pe traseul Bucuresti – Pitesti -Rm.Valcea -
Valea Oltului – Sibiu - Alba Iulia - Albac-Arieseni. Seara cazare si cina la Hotelul
Arieseni.

Ziua 2.Desteptare ora 08.00.Mic dejun. Excursie cu autocarul la Casa Memoriala

Avram Iancu. Drumetie Dealu’ cu melci si Cascada Miresei. Masa de pranz. Dupa

12
 amiaza plecare in drumetie spre Cascada Varciorog ( aprox.3 ore dus –intors).Seara
cina. Cazare.

Ziua 3. Ora 8.00 desteptarea. Mic dejun. Excursie cu autocarul la Pestera Ursilor.
Pranz la pachet. Seara cina si cazare.

Ziua 4.
Ora 8.00 desteptarea. Mic dejun. Transfer cu autocarul in Garda –drumetie la
Ghetarul Scarisoara –aprox.8 ore dus -intors, traseu solicitant. Pranz la pachet.
Seara cina si cazare. Discoteca.

Ziua 5.
Ora 8.00 desteptarea. Mic dejun. Scurta drumetie Poarta lui Ionele. Masa de pranz.
Dupa amiaza transfer cu autocarul in Pasul Vartop - scurta drumetie Groapa
Ruginoasa. Seara. Foc de tabara. Cina –traditionala. Cazare.

Ziua 6.
Ora 8.00 desteptarea. Mic dejun. Plecare spre Bucuresti pe traseul Arieseni –Albac
–Alba Iulia ( vizita Catedrala Ortodoxa – aprox. 2 ore ) – Sibiu –Pitesti – Bucuresti
. Sosire in Bucuresti aprox.orele 22.

Analiza de preț.

denumirea actiunii turistice: Program de organizare si comercializare a

produsului turistic Muntii Apuseni.
perioada de desfășurare: 15-21 mai
grup minim: 16 persoane
extras din program: București – Alba Iulia – București
beneficiar: grup de studenți
organizator grup: Matei Alexandra
calculația prețului de vânzare: 739.27lei /pers

Condiții de comercializare.

segmentul de turiști căruia i se adresează produsul turistic: elevi, studenți și

celor interesați de călătorii
producătorul: Agenția Student Travel
canalul de distribuție ,anunturi mica publicitate, afise oras, Pliante

13
modalități de plată: în 3 rate
eventuale reduceri acordate: 10% elevi, studenți și pensionari.

r. Tipul Serviciului Valoarea

Crt. ( lei /pers. )
1 Servicii de transport
1100 km x 1,3 lei/km = 1430 lei 89.37
1430 lei : 16 pers. = 89.37 lei/ pers.

2 Servicii de cazare 225

5 nopti x 45 lei /noapte = 225 lei
3 Serviciul de alimentaţie publică
4 P.c. x 60 lei / pers = 240 lei
1 M.d. x 12 lei /pers = 12 lei 277
1 C. x 25 lei / pers = 25 lei
Total 277 lei
4 Cheltuieli personal bord(şofer, ghid)
Cazare sofer : 225
Serviciul de alimentaţie publică sofer : 227
Cazare ghid : 225 62.75
Serviciul de alimentaţie publică ghid : 227
( 2 x 227 + 2 x 225 ) : 16 = 62.75

5 TOTAL: (1) + (2) +(3) +(4) 654.12

6 Cotă asigurări: 1% din (5) 6.54

7 TOTAL: (5)+ (6) 660.66
8 Comision agenţie de turism: 10% din (7) 66.06
9 T.V.A. : 19% din (8) 12.55
10 TOTAL PREŢ: (7)+(8)+(9) 739.27

P.c = pensiune completa M.d = mic dejun C = cina

14
 Cascada Rachitele

Cheile Somesului Cald Cheile Rametului

Cheile Turzii Cheile Turului ( Turenilor)

\\\\\

Lacul Fantanele
Lacul Tarnita

15
 Pestera Meziad Pestera Scarisoara

Pestera Ursilor Pestera Huda lui Papara

Pestera Poarta Zmeilor Pestera Vantului

16
Pestera Ghetarul de la Focul Viu Groapa Ruginoasa

Dealul cu melci Platoul Padis

17
 Poiana Ponor Cetatile Ponorului

Valea Galbenei Muzeul Aurului Brad

Muzeul de Etnografie Brad Muzeul Memorial Avram Iancu

Tara Motilor

18
 Manastirea Lupsa
Targul de fete de pe Muntele Gaina

Cascada Varciorog

19
Concluzii si Propuneri

Complexitatea si valoarea turistica a Muntilor Apuseni constituie un element

deosebit de important în promovarea acestei activitati, fapt dovedit si de multitudinea
de forme de turism ce se desfasoara în prezent, iar în perspectiva viitorului, de catre
dezvoltarea pensiunilor turistice si de catre realizarea unui Parc National al Muntilor
Apuseni care sa puna cat mai bine în valoare potentialul turistic de care dispune
aceasta zona.

Propuneri pentru viitor :

Muntii Apuseni se integreaza în sfera turismului recreativ (drumetii montane,
sporturi de iarna, alpinism, speoturism, vanatoare si pescuit). Turismul recreativ si
culturalizant ocupa si ele pozitii apropiate celui dintai, inclusiv prin interferenta
reciproca. Nota comuna a tuturor tipurilor ramane insuficienta dezvoltarilor si calitatea
modesta a serviciilor. Agroturismul are mari perspective de afirmare, primele pensiuni
si ferme turistice deschizandu-si portile în zona bordurii nordice (Belis - Rachitele -
Calatele - Sancraiu). Datorita faptului ca aceasta zona montana prezinta o mare
varietate de valori culturale traditionale - arta populara, folclor, etnografie, traditii -
valorificarea potentialului turistic latent prin intermediul pensiunilor si gospodariilor
agroturistice este o activitate de perspectiva cu mari promisiuni în viitorul apropiat,
observandu-se totodata o cerere crescanda de astfel de servicii de cazare si agrement,
cerere venita atat din tara cat si de peste hotare, într-un procent tot mai mare. In aceasta
zona declarata defavorizata este acum mai usoara initierea investitiilor, lucru care se
spera ca va duce în timp la finantarea unor proiecte de anvergura, cum ar fi înfiintarea
Parcului National Muntii Apuseni, plan aflat momentan doar în stadiul de proiect, dar
care este o actiune ambitioasa mai ales în directia protejarii si ocrotirii naturii. Un alt
avantaj al acestei zone este faptul ca înaltimile muntilor sunt reduse, iar relieful montan
de aici este cel mai fragmentat din întreg lantul Carpatic. accesul facandu-se cu o mai
mare usurinta decat în cazul altor grupe. Tinand cont de cele spuse mai sus, s-ar putea
face o previziune optimista a evolutiei cererii turistice în Muntii Apuseni, fapt care ar
impune si dezvoltarea capacitatilor de primire si alimentatie publica ale zonei.

20
Bibliografie :

● Dan Ghinea (2000). Enciclopedia geografică a României, Bucureşti: Editura

Enciclopedică. ISBN 978-973-45-0396-4.
● Gergely, Eugen, Tureni: studiu monografic, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă,

Cluj-Napoca, 2002, ISBN 973-686-336-0, p.199-202

● Grigor P. Pop şi colectivul (2007). Judeţul Cluj, Bucureşti: Editura Academiei
Române. ISBN ISBN 978-973-27-1123-1.
●Octavian Mândruţ - Mic atlas de geografie al României, Ed. Corint, Bucureşti

2006
● Simon András, Gáll Enikő, Tonk Sándor, Lászlo Tamás, Maxim Aurelian,

Jancsik Péter, Coroiu Teodora (2003). Atlasul localităţilor judeţului Cluj, Cluj-
Napoca: Editura Suncart. ISBN ISBN 973-864300-7.
● Turda, date istorice, Violeta Nicula, Editura Triade, ISBN 973-9196-72-4, pag.

64-66
● Turda, date istorice, Violeta Nicula, Editura Triade, ISBN 973-9196-72-4, pag.
67
● T. Orghidan, Ştefan Negrea, Peşteri din România. Ghid Turistic, Editura Sport-
Turism, Bucureşti, 1984

21