Analiza Potentialului turistic cultural

la nivelul localitatii Brasov

Introducere

Municipiul Brasov, este asezat in partea central – sud – estica a Romaniei, in

Depresiunea Barsei ( sau Depresiunea Brasov propriu-zisa ), la 520 – 650m altitudine; s-a
dezvoltat la poalele masivului Tampa si ale prelungirii nordice ale masivului Postavaru si este
strajuit din trei parti de dealuri, printre care: Straja ( Warthe ) si Dealul Cetatii.

Brasovul este un important nod feroviar si rutier al tarii, ce leaga capitala Romaniei de
capitalele din centrul si vestul Europei. Astfel, principalele cai de acces sunt: E 60 ( Bucuresti
– Brasov, Oradea – Brasov ), E 70/ E 68 (Timisoara – Brasov ), E 70/ E 60 ( Giurgiu – Brasov
), E 87/ E 60 ( Constanta – Brasov ), E 85/ E 574 ( Suceava – Brasov ).
Orasul Brasov, declarat municipiu la 17 februarie 1968, are o populatie de
307 064 locuitori ( 1 iulie 2001 ), o suprafata de 73,6 kmp si o densitate de 4269 loc./ kmp.

S-a dezvoltat pe o vatra de locuire ce dateaza din a doua epoca a pietrei ( neolotic ),
in timp ce epoca bronzului este atestata arheologic printr-o asezare intarita situata pe Dealul
Melcilor. Numeroase in material arheologic sunt si asezarile dacice, daco-romane si stra-
romanesti, care amintesc permanenta locuire a orasului.

Brasovul este atestat documentar in anul 1235 in Catalogul Ninivensis II cu numele

de Corona. In a doua jumatate a secolului al XIV- lea, este confirmat drept centru
administrativ si eclesiastic al Tarii Barsei, cu diferite denumiri ( Korona, Kronstadt, Brasso ),
"orasul liber regal", unul dintre centrele economice si culturale ale Transilvaniei.
In secolul al XIV-lea, burgul era concentrat in jurul pietei principale si al bisericii
parohiale, Biserica Sfinta Maria, cunoscuta ca Biserica Neagra reconstruita incepand cu anul
1383.
Inca din prima jumatate a secolului al XIV-lea erau conturate doua artere principale:
Strada Manastirii si Strada Portii.
In evul mediu, zona locuita din Cetate se oprea la limita formata de Ulita
Calugaritelor (astazi Michael Weiss), orasul extinzandu-se spre 1600, pana la limita zidurilor
dinspre actualul Hotel Aro. Asezarea era impartita in patru cartiere: Portica- spre sud-est,
Corpus Christi- spre sud-vest, Petri- spre nord est si Catharina- spre nord-vest. In afara
Cetatii existau totodata trei suburbii.
 "Brasovul Vechi" s-a dezvoltat in jurul bisericii Sf. Bartolomeu, ingloband asezarea de
langa dealul Sf. Martin (zona strazilor Lunga si De Mijloc). Spre est, cartierul Blumana (zona
strazilor Cuza Voda, Eroilor, 15 noiembrie, Castanilor si Colina Universitatii), cu capela Sf.
Barbara, era locuit in principal de secui; aici se afla si leprozeria, mentionata documentar in
1413. Spre sud-vest se gaseste vechiul cartier romanesc al Scheilor Brasovului.
In secolul al XVI –lea, este cel mai populat centru din Transilvania, avand 8-9000
locuitori si era inconjurat de ziduri de aparare prevazute cu numeroase turnuri si cu 32
bastioane. Trebuie mentionat faptul ca aici a fost infiintata prima scoala din Romania, in
1544, la initiativa umanistului Johannes Honterus.
In 1689, cel mai devastator incendiu din istoria Brasovului afecteaza majoritatea
constructiilor importante din Cetate. Refacerea orasului se desfasoara cu greutate, iar
reconstruirea edificiilor distruse se face in concordanta cu noile stiluri: baroc, rococo, clasic.
In 1737 Piata Sfatului este pavata cu piatra. In 1736 se construieste o
sosea spre Tara Romaneasca prin pasul Timis. In aceasta perioada Brasovul ramane un oras
mestesugaresc, existand peste 1227 de ateliere.
Transformarea dintr-un oras medieval intr-un oras modern a impus extinderea pe
laturile de nord-est (inspre Brasovul Vechi si Blumana) si vest (inspre Schei), prin demolarea
centurii fortificate a orasului care a inceput in anul 1857 (Poarta Strazii Portii si fortificatiile
aferente), Poarta Strazii Negre (1873), Poarta Targul Cailor (1874), Bastionul Aurarilor
(1886), Bastionul Curelarilor (1887). Vechile santuri de aparare, iazurile si baltile au fost
umplute, s-au ridicat cladiri publice si administrative, scoli, cazarmi si vile, s-au amenajat
parcuri si promenade.

In prezent, Brasovul este al doilea centru industrial al tarii dupa Bucuresti ( aici au
fost fabricate primele tractoare, primele autocamioane etc.); principalele ramuri industriale
sunt: industria constructoare de masini, exploatarea calcarului, industria chimica, textila,
prelucrarea lemnului, alimentara, etc. Agricultura se evidentiaza prin dominarea sectorului
zootehnic si cultura plantelor tehnice; ramura traditionala este insa, cresterea animalelor.
 1. Asezare fizico – geografica

Situat in sud-estul Transilvaniei, Brasovul este inconjurat din trei parti de

munti.
Nu departe de oras turistii pot escalada cei mai inalti munti din Romania:
Muntii Fagaras ( varful Moldoveanu – 2543m, Nehoiu – 2535m ), Muntii Bucegi ( cu o
fauna si o vegetatie spectaculoasa, varful Omu - 2505 m ), Muntii Postavaru ( una dintre
cele mai bune destinatii de schi din Romania, avand la poale statiunea Poiana Brasov ),
Muntii Piatra Craiului ( aflati la 25 km distanta de oras, au fost declarati rezervatie naturala,
se poate practica si turismul de alpinism ), Muntele Tampa ( este simbolul Brasovului, “
parcul de recreere “ al localnicilor, un punct de atractie pentru turisti dar si un laborator pentru
oamenii de stiinta deoarece aici se dezvolta unele enclave de vegetatie xerofila specifica
stepelor rasaritene ).

In Brasov predomina un climat de adapost caracteristic depresiunilor

intramontane, unde circulatia atmosferica este mult schimbata datorita configuratiei generale a
orografiei de ansamblu si datorita conditiilor locale specifice de adapost; conditiile climatice
sunt de regula tonice – stimulative usor relaxante dar, pe fondul inversiunilor de temperatura,
se remarca o stare de discomfort termic, stresant.
Temperatura medie multianuala este de 7,6 °C, temperatura obisnuita vara: 22°C –
27°C, temperatura obisnuita iarna: -10°C – -2°C. Cantitatea medie anuala a precipitatiilor este
de 747,2 mm, iar durata medie anuala a stratului de zapada este de 70,8 zile.
In alimentarea cu apa a zonei Brasovului, o contributie deosebita o aduc raurile de pe
versantul nordic al Muntilor Barsei, Bucegi si Ciucas si anume: Timis, Tarlung, Ghimbasel,
Barsa etc. dar si izvoarele captate ce apar in zona conglomeratelor din Ciucas si Bucegi, cu
un debit de 100 l/s.
 2. Tipuri de turism ce se regasesc la nivelul tarii

Județul Brașov reprezintă, cu siguranță, una dintre cele mai variate zone din România în
ceea ce privește potențialul turistic atât prin obiectivele naturale pe care le deține (de la
parcuri naționale, rezervații naturale și până la binele cunoscute monumente ale naturii din
județul nostru), prin obiectivele istorice și arheologice (cetăți, castele, biserici, muzee), cât și
prin numărul variat de sporturi care pot fi practicate (sporturi de iarnă, sporturi extreme și
variate activități sportive pentru toate vârstele).
Sectorul turistic și domeniul ospitalității reprezintă pentru județul Brașov un catalizator
pentru dezvoltarea economiei, fiind un factor cheie de progres socio-economic prin locurile de
muncă pe care le creează, prin veniturile generate, prin dezvoltarea afacerilor, potențialul de
inovare și apariție de noi start-up-uri, precum și prin dezvoltarea infrastructurii.
Raportat la datele statistice disponibile, pentru sectorul hotelier și al restaurantelor putem
realiza o analiză referitoare la volumul, valoarea, cifra de afaceri, și forța de muncă mobilizată
în acest domeniu de activitate:

Forme de turism practicate

Dezvoltarea alertă a circulaţiei turistice, participarea unei mase tot mai largi la
mişcarea turistică, diversificarea motivaţiilor care generează cererea, au dus la multiplicarea
formelor de turism. Ţinând seama de faptul că turismul, care implică ideea alegerii deliberate
a destinaţiilor, a perioadei şi uratei sejurului de către fiecare turist în parte, are ca scop
satisfacerea anumitor necesităţi de ordin social, cultural, spiritual, medical, etc. In literatura de
specialitate s-au cristalizat diferite clasificări ale formelor de turism practicate, acestea fiind:

1. În funcţie de locul de provenienţă a turiştilor, turismul se divide în două forme

principale:
 turism naţional (intern) - practicat de cetăţenii unei ţări în interiorul graniţelor
ei;
 turism internaţional (extern) - caracterizat prin vizitele cetăţenilor străini într-o
ţară şi prin plecările cetăţenilor autohtoni în scopuri turistice în afara graniţelor ţării lor. Zona
Branului în special a atras ani la rând mulţi turisti, pentru renumitul castel Bran - cunoscut sub
denumirea de „Castelul Dracula”.

o După gradul de mobilitate al turistului, turismul poate fi:

 turism de sejur - caracterizat prin rămânerea turistului în aceeaşi localitate o
perioadă mai lungă de timp;
 turism de circulaţie (itinerant) - sub forma unor deplasări continue pe itinerare
stabilite dinainte sau ocazional, cu opriri şi rămâneri scurte în diferite localităţi.
Deoarece turistul devine tot mai mobil se tinde către un turism de vizitare - care
constă în vizitarea într-o vacanţă a mai multor localităţi sau tari. Această scurtare a duratei de
şedere într-o staţiune, zonă sau ţară este o tendinţă mondială, o consecinţă a diferitelor forme
de turism de circulaţie. In cadrul acestei clasificări, în ceea ce priveşte turismul internaţional
se distinge turismul de tranzit - care constă în traversarea cu sau fără oprire a unor ţări sau
zone pentru a ajunge la alte destinaţii mai îndepărtate.
2. În funcţie de utilizarea timpului disponibil pentru călătorii, turismul de sejur poate
îmbrăca următoarele forme:
 turism de sejur lung (rezidenţial) - în această categorie sunt incluşi acei turişti a
căror perioada de şedere într-o staţiune depăşeşte o perioada de 30 de zile. Tot în această
categorie poate fi inclus şi turismul de tineret practicat în perioada vacanţelor de vară, a
cărei durată poate depăşi 30 de zile (întâlnim la Fundata unde sunt tabere pentru copii )
 turismul de sejur mediu - cuprinde acei turişti a căror rămânere într-o zonă, nu
depăşeşte 30 de zile. Această perioadă coincide cu durata considerată limita maximă a
concediilor plătite. Deoarece această categorie de turism este practicată de majoritatea
populaţiei, turismul de sejur mediu se transformă într-un turism de masă;
 turismul de sejur scurt - cuprinde persoanele care se deplasează pe o durată
scurtă de timp (până la o săptămână). Aici sunt incluse formele turismului ocazional (de
circumstanţă) şi diversele variante ale turismului de sfârşit de săptămână (week-end).

o Din punct de vedere al sezonalităţii, distingem:

 turismul de iarnă care în funcţie de motivul pentru care se face deplasarea,
prezintă două caracteristici distincte. In zona Bran turiştii vin aici pentru sportul de iarnă dar
şi pentru clima blândă (pentru soarele căutat în timpul iernii);
 turismul de vară - are loc în perioadele calde ale anului (legat de soare, aer,
peisaje). Acest fel de turism este practicat de persoane cu venituri modeste, datorită volumului
său masiv, constituie acea formă de turism cu rol hotărâtor în rezultatele economice ale
activităţii turistice ale judeţului Braşov;
 turismul de circumstanţă (ocazional) - localizat în timp şi spaţiu, cu fluxuri
limitate ca durată, generate de anumite evenimente specifice (festivităţi tradiţionale ex
„Nedeia Munţilor”-Fundata).

3. În funcţie de mijlocul de transport folosit de turist, putem distinge:

 drumeţia – excursie pedestră cu caracter recreativ şi de îngrijire a sănătăţii cu o
natură nealterată la care se pot asocia în această zonă şi manifestări mai complexe ca: excursii
în munţi, alpinism, etc.
 turismul feroviar - trenul este mijlocul clasic de transport pentru foarte multe
persoane dornice de a călători;
 turismul rutier - cu formele sale specifice:
- cicloturismul (foarte dezvoltat în această zonă, chiar la Moeciu se pot
închiria aceste vehicule pentru a călători cu ele în pădure);
- motociclismul
- turism automobilistic - dezvoltarea acestuia a dus la o diversificare
corespunzătoare a echipării şi dotărilor amplasate de-a lungul reţelelor
rutiere (restaurante rutiere, service, staţii de benzina, etc.);
 o După criteriul motivaţiilor deplasărilor, se disting următoarele forme de turism:
 turism de agrement - practicat de călătorii care doresc să profite de frumuseţile
naturii (peisaje) de prilejul de a cunoaşte oameni şi locuri noi, istoria şi obiceiurile lor şi, în
general, doresc să-şi folosească vacanţele pentru practicarea unor activităţi preferate (hobby
etc.). Turismul de agrement se interferează cu turismul cultural. Este forma de turism cu o
mare răspândire în judeţul Braşov;
 turism de odihnă şi recreere (destindere) - se caracterizează prin sejururi medii,
relativ reduse şi presupune o mobilitate mai accentuată a turistului;
 turism sportiv - este una din formele turismului de agrement, motivat de
dorinţa de a învăţa şi de a practica diferite activităţi sportive. Ponderea cea mai mare în
turismul sportiv o au sporturile de iarnă în staţiunile de altitudine (schi- Pârtia Zănoaga, Pârtia
Bran) dar şi alpinismul (se poate încerca să se practice pe traseele marcate în Piatra Craiului);
 turism tehnic şi ştiinţific - este ocazional şi se referă la vizitarea cu caracter
documentar sau schimb de experienţă a unor obiective industriale sau agricole (de obicei aici
vin specialişti pentru descoperirea structurilor geologice ale cheilor, peşterilor etc. din judeţ);

4. În funcţie de categoria de vârstă şi de ocupaţia turiştilor, formele de turism pot fi

grupate în:
 turism pentru tineret (turişti ,,de prima vârstă”);
 turism pentru populaţia activă (turişti ,,de a doua vârstă”);
 ,,turism pentru vârsta a III-a” (pensionari, sau vârsta ,,retragerii” din activităţile
profesionale. Ponderea cea mai mare o au tineri care vin aici pentru drumeţie, ciclism, ,
descoperire de noi peisaje, urmaţi de cei din vârsta a III-a care doresc încă să cunoască urmele
lui Dracula.

o Din punctul de vedere al momentului şi modului de angajare a prestaţiilor

turistice se disting următoarele forme de turism:
 turism organizat - este acea formă de turism în care prestaţiile turistice,
destinaţia turistică, serviciile la care apelează turiştii precum şi perioada în care vor fi prestate
aceste servicii sunt programate în prealabil pe baza unor contracte sau alte angajamente sub
forma unui “pachet de servicii” de tipul “totul inclus” încheiate cu agenţiile de turism;
 turismul pe cont propriu - în acest caz nu are loc o angajare prealabilă a
serviciilor, respectiv a destinaţiei călătoriilor, cererile pentru serviciile turistice concretizându-
se numai la locul de sejur;
 turism semiorganizat (mixt) - îmbină elemente ale celor două forme de turism
prezentate mai sus. În acest caz, o parte din servicii sunt angajate în prealabil, iar altele în
momentul efectuării călătoriei.

De asemenea, judeţul Braşov este cunoscut astăzi şi ca o importantă zonă a turismului

rural, ecologic şi cultural. Pentru practicarea acestui gen de turism este de mare importanţă
cadrul natural, cultural, folcloric în care se află localitatea care practică această activitate.
Totodată, constituie şi un model de practicare a turismului rural pentru alte zone din ţară. În
50 de ani, industria turistică a creat forme de manifestare foarte puternice, concentrate în
staţiuni şi localităţi turistice, punând în valoare o ofertă turistică ,,standard”, de tip industrial.
Accentuarea şi globalizarea procesului de industrializare şi urbanizare, aplicarea fenomenelor
de poluare, creşterea gradului de stres cotidian au creat premisele reintroducerii populaţiei din
marile populaţii urbane spre lumea satului. Reîntoarcerea treptată la natura nemodificată, la
un mod de viaţă simplu, dar confortabil, constituie o motivare valabilă pentru toate categoriile
de vârstă, sex, socio-profesionale, statut social, fiind rezultatul tendinţei de conservare,
sănătate, confort fizic şi spiritual.
Pentru cei rămaşi în mediul urban, posibilitatea de a ieşi din anonimatul şi
uniformitatea caracteristice marilor aglomeraţii citadine, este dată de petrecerea momentelor
libere într-un mediu rustic unde orice turist îşi recapătă condiţia de membru al unei
comunităţi, capătă un prestigiu şi poate participa la activităţi colective iniţiate de comunităţile
locale.

II.1.1. Turismul rural

Turismul rural nu este un fenomen nou, având o tradiţie de lungă durată în unele ţări
europene cum ar fi Elveţia, Austria, Suedia, unde legătura dintre lumea rurală a gospodăriilor
şi turism, a fost întotdeauna pronunţată. Practicarea turismului rural s-a extins din ce în ce mai
mult în a doua jumătate a secolului al XX-lea, când tot mai mulţi turişti aparţinând clasei
mijlocii preferă să viziteze zonele rurale, decât să-şi petreacă vacanţele în staţiunile destinate
turismului de masă. Oferta turistică rurală vine astfel ca o replică la turismul de masă practicat
în staţiunile balneo-climaterice sau în marile oraşe.
În Elveţia, ţară cu tradiţie şi succes incontestabil în domeniul turistic, aceasta
activitate reprezintă o sursa de venituri dintre cele mai importante ale economiei naţionale,
atât datorită potenţialului natural generos (Alpii Elveţieni) cât şi datorită efortului pe care
locuitorii, conştienţi de importanţa acestei activităţi, l-au depus în diversificarea şi dezvoltarea
turismului rural.
În Germania, legislaţia anti-trust, încurajarea permanentă a afacerilor “mici şi
mijlocii” cu capital familial şi nu în ultimul rând un foarte vechi concept german asupra vieţii
de familie şi în special legat de poziţia femeii în societate (kinder, buche und kirke – copil,
bucătărie şi biserică) au condus la obţinerea unor rezultate deosebite şi o promovare
ascendentă a turismului rural.
În ţările în care turismul rural este dezvoltat, mai mult de o treime din populaţie
preferă zonele rurale ca destinaţie de vacanţă. In România, turismul rural s-a practicat
dintotdeauna, dar sporadic, întâmplător, spontan şi mai ales neorganizat, forma sa de
manifestare reprezentând (începând cu anii 1920-1930) cazarea la cetăţeni a vizitatorilor
ocazionali ai unor aşezări rurale.
În România, spre deosebire de alte ţări europene dezvoltate, satul şi-a păstrat mult din
autenticitate rămânând un organism bine integrat, întemeiat pe numeroase datini şi experienţe
comune, prin care fiecare individ se simte legat de comunitatea din care face parte. Primele
încercări de înfiinţare a unui turism rural organizat datează din 1972 pentru ca în 1974 să fie
interzisă cazarea turiştilor străini în locuinţele particulare. Scurta perioada de legalizare a
turismului rural nu a permis organizarea şi amenajarea în condiţii optime a satelor turistice.
Incepând cu anii 1990 interesul pentru turismul rural renaşte luând fiinţă diverse asociaţii şi
organisme care prin obiectivele propuse doresc afirmarea şi dezvoltarea turismului în zonele
rurale. Una dintre cele mai importante şi dinamice organizaţii care se ocupă cu promovarea şi
dezvoltarea turismului din mediul rural este A.N.T.R.E.C. (Asociaţia Naţională de Turism
Rural, Ecologic şi Cultural) membră a Federaţiei Europene de Turism Rural (EUROGITES),
care a luat fiinţă în 1994. Deşi pare simplu a defini turismul rural ca şi turismul care se
desfăşoară în regiunile de la ţară, această definiţie nu include complexitatea activităţii,
formele diferite şi înţelesurile dezvoltate până acum în diferite ţări. Prin urmare, turismul rural
cuprinde activitatea turistică propriu-zisă (cazare, pensiune, circulaţie turistică, derulare de
programe, prestare de servicii de bază şi suplimentare) - activităţi economice (predominant
agricole dar şi practicarea unor ocupaţii tradiţionale) precum şi modul de petrecere a
segmentului de timp liber, pentru cei ce solicită acest tip de turism. Turismul se dezvoltă în
mediul rural în strânsa corelaţie cu economia locală, ceea ce conduce la interdependenţa
dintre aceste două laturi.
Turismul în pensiuni şi case particulare din mediul rural are o autentică tradiţie şi
cunoaşte un aflux din ce în ce mai mare în ţările europene cu tradiţie turistică având ca
motivaţie dorinţa de evadare într-un mediu mai puţin amenajat unde nivelul preţurilor este
modic, caracterizat printr-o elasticitate mai mare a serviciilor care se pot adapta mai rapid, la
o mare diversitate de situaţii sau preferinţe ale turiştilor. Structurile organizatorice ale
turismului rural sunt special amenajate în scopul realizării funcţiilor pentru care au fost
concepute, atât din punct de vedere al cadrului construit cât şi al serviciilor. In jurul acestor
structuri se desfăşoară activităţi de turism specializate.
Veniturile obţinute din turism au un caracter permanent iar serviciile sunt oferite de un
personal angajat specializat. Activitatea de bază a acestor structuri este caracteristică
prestatorilor de servicii turistice şi are caracter permanent. Dintre structurile turismului rural,
care se dezvoltă în spaţiul rural, fac parte: pensiuni turistice, moteluri, campinguri, tabere
şcolare, tabere de creaţie artistică, sate de vacanţă, tabere pentru activităţi ecologice. Prin
punerea în valoare a ofertei de cazare şi servicii a turismului rural, prin programele turistice,
se dezvoltă circulaţia turistică rurală. În ultima vreme această circulaţie este din ce în ce mai
mare, cauzată de noile extensii pe care le-a căpătat turismul rural, ca de exemplu, cele
generate de noi forme de manifestare cu un pronunţat caracter de cultural şi ecologic. Apar şi
se dezvoltă în mediul rural, forme de turism având un scop în sine, forme prin care se îmbină
recreerea cu activităţile practice. Astfel se poate vorbi de turism rural cultural care valorifică
tradiţiile, meşteşugul şi artizanatul românesc, turism rural ecologic care duce la o apropiere de
natură, turism rural ecvestru. Aceste manifestări conduc la creşterea circulaţiei turistice în
zonele respective şi conduc la creşterea circulaţiei turistice în zonele respective şi contribuie
la ridicarea gradului de cultura, educaţie şi civilizaţie a locuitorilor satelor şi implicit al
zonelor rurale în ansamblul lor, precum şi a vizitatorilor.
 2. Cadrul natural

2.1. Clima

Judeţul Braşov se încadrează (zonal) în climatul temperat, iar regional la

tranziţia dintre climatul continental vest-european, de nuanţă oceanică şi cel excesiv-
continental, din est. Trăsăturile generale ale climei zonale, regionale şi de sector sunt
puternic modificate de condiţiile fizico-geografice locale. Temperatura medie
multianuală a aerului este de 7,6ºC, temperatura maximă absolută fiind de 37ºC în luna
august. Numărul mediu al zilelor de vară este de aproximativ 50 pe an. Numărul mediu
al zilelor de iarnă este de aproximativ 50 pe an. Umiditatea aerului are valori medii
anuale de 75%. Precipitaţiile atmosferice au valori de 600-700mm/an. Vântul la sol are
direcţii predominante dinspre vest şi nord-vest şi viteze medii cuprinse între 1,5 şi 3,2
m/Km.

2.2. Vegetaţie

La 400-1.000 m altitudine păduri de foioase (stejar, gorun, carpen, fag); la

1.000-1.300 m păduri de amestec (fag, răşinoase); la 1.300-1.800 m păduri de
conifere; peste 1.800 m pajişti, tufirişuri, arbuşti în etajul subalpin şi la peste 2.200 m,
în etajul alpin. Multe specii rare şi endemice (zona Tampa, Dealul Cetăţii).

2.3. Relief
Relieful judeţului Braşov descoperă o mare complexitate, existând trei trepte
dinstincte, Braşovul ca oraş fiind aşezat în mijlocul acestora, o îmbinare perfectă între
relief şi condiţii geografice. Cele trei trepte de relief sunt compuse din:
-Lanţul munţilor înalţi care trec de 1750m altitudine: şi anume M. Făgăraş,
M. Piatra Craiului, M. Bucegi, M. Postăvaru, M. Piatra Mare şi M. Ciucaş.
-Lanţul munţilor scunzi, între 800 si 1750m: cuprins de munţii Întorsura
Buzăului, Dârstelor, Tampa, Poiana Brasovului, Codlei şi Persani.
-Lanţul depresiunilor şi a dealurilor, situaţi între 450 si 700m
Câmpiile se desfăşoară în cadrul depresiunilor submontane şi intramontane în
componenta acestora intrând Câmpia Bârsei, ce cuprinde depresiunile Zărneşti -
Tohan, Vlădeni şi culoarul Maieruş, urmată de Cămpia Făgăraşului cu depresiunea
Homoroadelor şi Colinele Târnavelor.
Sub aspect fizico-geografic, judeţul Braşov
se află la joncţiunea a trei mari unităţi naturale:
Carpaţii Orientali, Carpaţii Meridionali şi Podişul
Transilvaniei, de unde rezultă o pronunţată
complexitate şi diversitate în trăsăturile geologice şi geomorfologice, reflectată în
climă, ape, soluri, vegetaţie şi faună. Graniţele dinspre sud ale judeţului urmează curba
celor mai înalţi munţi din Carpaţi: Bucegi, Ciucaş şi Făgăraş, unde sunt situate lacurile
glaciale Urlea şi Podragul. Relieful coboară gradual spre nord printr-o arie de dealuri
alpine până la platoul Bârsa, ca în cele din urmă, dincolo de râul Olt, să crească din
nou spre marginea de sud a platoului
transilvănean.
În total, relieful muntos ocupă circa 40% din
suprafaţa judeţului, iar cel depresionar şi deluros
circa 60%. Juxtapunerea masivelor muntoase şi
şesurile depresionare ale Făgăraşului şi
Braşovului creează contraste altimetrice şi
clinometrice, scoţând şi mai mult în relief aceste
masive, afirmându-se spectaculos în liniile
peisajului geografic. Diferenţa maximă de nivel
(2144m) se înregistrează în extremitatea sud-vestică a judeţului (2544m în vărful
Moldoveanu şi 400m în talvegul Oltului, la ieşirea din judeţ).
Munţii Făgăraşului – atrag atenţia prin relieful alpin modelat pe roci dure, de
origine metamorfică, ce constă dintr-o gamă variată de şisturi cristaline. Creasta
principală are înălţimi de peste 2000m, cel mai înalt vârf de pe aceasta fiind
Moldoveanu (2544m).
Munţii Piatra Craiului – cei mai grandioşi munţi calcaroşi din România –
sunt reprezentaţi printr-o creastă calcaroasă principală lungă de circa 25km şi înaltă de
peste 2000m. O înşeuare la altitudinea de 1600m – Curmătura – separă în creasta
principală două subunităţi: Piatra Craiului Mică (1790m), în extremitatea nord-estică,
cu aspectul unui platou îngust care cade abrupt asupra golfului depresionar al
Zărneştilor; Piatra Craiului Mare, spre SSV, cu creasta ascuţită şi zimţată, depăşind în
unele locuri 2200m (La Om 2238m, Vârful Zbirii 2231m, ş.a.).
Culoarul Bran-Rucăr – reprezintă o zonă depresionară cuprinsă între zidul
Pietrii Craiului la vest şi masivul Leaota la est. Datorită înălţimii mai scăzute în raport
cu masivele muntoase învecinate a oferit posibilitatea amplasării unei importante
artere de comunicaţii rutiere transcarpatice, legând Transilvania de Muntenia.
Masivul Leaota – cu o altitudine maximă de 2134m, alcătuit dintr-o masă
complexă de şisturi cristaline, se desfăşoară pe o suprafaţă mai mică în judeţul Braşov.
Munţii Bucegi – munţi calcaroşi cu fundament cristalin, din cel mai înalt vârf
(Omul, 2505m, situat la limita cu judeţul Dâmboviţa), culmile (Scara, Gaura,
Ciubotea, Clincea ş.a.) coboară, în pantă accentuată, atât spre Ţara Bârsei cât şi spre
pasul Predeal.
Munţii Bârsei – cuprind două masive de înălţime aproape egală – Postăvarul
(1799m) şi Piatra Mare (1843m) – separate între ele prin valea adâncă a Timişului. În
masivul Postăvarul pe treapta de 1000m este situată staţiunea turistică Poiana Braşov.
Spre NNE Postăvarul se continuă cu muntele calcaros Tâmpa, care se ridică, cu un
abrupt aproape vertical, de 400m, deasupra oraşului Braşov. Spre NE Postăvarul se
prelungeşte cu munţii scunzi ai Dârstelor (Varna, 1 428m
– cel mai înalt).
Munţii Codlei - (cu vf. Măgura Codlei) fac tranziţia între
Masivul Făgăraşului (şisturi cristaline în partea vestică şi
centrală) şi Munţii Perşani (calcare, gresii şi marne în est).
Munţii Perşani – se încadrează mai mult de jumătate în
judeţul Braşov. Situaţi între munţii Codlei (înşeuarea de la
Vlădeni) şi munţii vulcanici Harghita, sunt formaţi de
asemenea dintr-o diversitate mare de roci (şisturi, calcare, gresii, magmatite mezozoice
şi lavă bazaltică). În partea centrală a acestor munţi se află Pădurea de fag a Bogăţii
care începând din 1971 a fost declarată rezervaţie peisagistică.
Culoarul Comăna – se desfăşoară pe o lungime de 30km între munţii Perşani
şi marginea sed-estică a Podişului Târnavelor. Este drenat de Olt, având orientare pe
direcţie NE-SV şi are o lăţime de 4-10 km cu luncă şi terase larg dezvoltate pe malul
stâng al Oltului.
Depresiunea Braşovului – inclusiv Ţara
Bârsei - este de origine tectonică formată prin
fracturarea şi scufundarea unui compatriment al
masei montane centrale a Carpaţilor de Curbură,
la sfârşitul Pliocenului; apele care au invadat
această groapă au format un lac în care s-au
colmatat depozite sedimentare pe grosimi de
câteva sute de metri; prin defileul antecedent al
Oltului de la Racoş, lacul comunica cu cel din
bazinul Transilvaniei până la începutul cuaternarului când apele s-au retras spre acesta
din urmă; după exondare, suprafaţa depresiunii a fost supusă modelării
geomorfologice de către agenţii externi (eroziune şi acumulare torenţială şi fluviatilă
etc.) până s-a ajuns la realizarea fizionomiei actuale.
În ansamblul ei, depresiunea Ţării Bârsei constituie o unitate teritorială bine
individualizată, intens umanizată şi urbanizată (aici situându-se oraşele Braşov, Săcele,
Codlea şi Râşnov). Spre vest, Ţara Bârsei este încadrată de o ramă muntoasă cu
altitudine mai joasă (800-1300m) aparţinând grupei vestice a Carpaţilor de curbură. Ea
include munţii Codlei şi munţii Perşani.
Depresiunea Făgăraşului – cunoscută şi ca Ţara Oltului din care jumătatea
estică se află în judeţul Braşov (iar cea vestică în judeţul Sibiu) este o depresiune
submontană de origine tectono-erozivo-acumulativă, colmatată cu materiale erodate
din munţi apropiaţi, mai întâi în apele lacului format aici, apoi – după retragerea apelor
lacustre, în timpul cuaternarului – în mediu continental. Aria epresionară a fost
adâncită şi extinsă către nord prin acţiunea erozivă a râurilor coborâte de pe versantul
nordic al munţilor Făgăraşului care au forţat albia Oltului să migreze spre nord în
dauna Podişului Târnavelor.
Podişul Târnavelor – se află în parte NV a judeţului Braşov având un relief
caracterizat prin dealuri înalte cu o înălţime medie de 600-800m.
Subcarpaţii Transilvaniei – se situează în extremitatea nordică a judeţului
având aspectul unor dealuri înalte cu o înălţime medie de 600-700m.

2.4. Hidrografie
În alcătuirea resurselor de apă ale judeţului Braşov intră pe de o parte apele
subterane – freatice şi de adâncime – pe de altă parte, apele de suprafaţă, reprezentate
de reţeaua de râuri care străbate teritoriul judeţului şi de lacurile naturale şi artificiale.
Întreg teritoriul judeţului se încadrează în bazinul hidrografic de ordin superior al
Oltului care străbate judeţul pe o distanţă de apromaximativ 210km de la confluenţa cu
Râul Negru până la confluenţa cu râul Ucea. Cei mai importanţi afluenţi ai Oltului din
judeţ sunt: Timiş, Ghimba-sel, Bârsa, Homorodu Mare şi Sercaia. Tabloul apelor de
suprafaţă este completat cu lacurile glaciare din Munţii Făgăraşului (Urlea şi Podragu)
şi cu lacurile artificiale.

Partea 2
Potentialul turistic cultural